1ra-696/2022 — art. 186 alin. 4 CP

1ra-696/2022 — art. 186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-696/2022

1-18143731-01-1ra-11052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

PLĂMĂDEALĂ Ghenadie

BEJENARU Iurie

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2021, de către avocatul

Doroftei Roman, în numele lui

Olari Marianna XXXXX, născută la XXXXX,

originară din XXXXX și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.04.2018 – 29.11.2018;

Instanța de apel: 18.12.2018 – 04.03.2019 și 02.03.2020 – 18.10.2021;

Instanța de recurs: 26.04.2019 – 24.12.2019 și 11.05.2022 – 20.06.2022.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

2018, Olari Marianna a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186 alin.

(4) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, în penitenciar pentru femei.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pentru perioada de probațiune de 4 (patru) ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui Olari

Marianna în beneficiul lui Tabuica Uliana suma de 99090 lei (nouăzeci și nouă mii

nouăzeci lei) cu titlu de prejudiciu material cauzat.

Marianna, în perioada cuprinsă între data de 15 decembrie 2017 și 24 februarie 2018,

data exact nu a fost posibil de stabilit, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane în proporții mari și însușirii acestora, conștientizând

caracterul ilegal și prejudiciabil al faptelor sale, acționând în vederea realizării

intenției infracționale, profitând de faptul că activa în calitate de menajeră și avea

acces liber în casa părții vătămate Tabuica Uliana, situată în XXXXX, a sustras pe

ascuns din dormitorul casei menționate, bani în sumă de 6000 euro, care conform

ratei oficiale medii de schimb pentru perioada 15 decembrie 2017 – 24 februarie 2018

stabilită de Banca Națională a Moldovei constituie 123394 lei, și 3000 dolari SUA,

care conform ratei oficiale medii de schimb pentru perioada 15 decembrie 2017 – 24

februarie 2018 stabilită de Banca Națională a Moldovei constituie 50740 lei, după

care cu banii sustrași a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, astfel cauzând părții

vătămate Tabuica Uliana, un prejudiciu în proporții mari, în sumă totală de 174134

lei.

1

În drept, acțiunile inculpatei Olari Marianna au fost încadrate în baza art. 186

alin. (4) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit în proporții mari.

Chișinău, Oficiul Buiucani, Copeciuc Marina și de către avocatul Doroftei Roman, în

numele inculpatei.

3.1. Procurorul a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, prin care Olari Marianna, recunoscută vinovată în baza art. 186 alin.

(4) Cod penal, să fie condamnată la închisoare pe un termen de 8 ani, în penitenciar

pentru femei.

În argumentarea apelului, acuzatorul a menționat că la individualizarea și

stabilirea mărimii pedepsei inculpatei, instanța de judecată nu a motivat prin

argumente convingătoare care ar justifica individualizarea și stabilirea mărimii

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată

pentru perioada de probațiune de 4 ani, fapt care vine în contradicție cu art. 384 alin.

(3) Cod de procedură penală.

În cazul dat pedeapsa cu suspendarea condiționată, nu va asigura realizarea

scopului procesului penal de protejare a societății și persoanei, astfel ca orice

persoană, care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, precum

și nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului cât și a altor persoane.

3.2. Avocatul Doroftei Roman prin apelul declarat în numele inculpatei a

solicitat casarea sentinței și a tuturor încheierilor protocolare prin care s-au respins

demersurile apărării privind administrarea probelor, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Olari

Marianna să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186 alin. (2) Cod

penal la amendă.

În susținerea apelului, apărarea a menționat că învinuirea adusă în baza art. 186

alin. (4) Cod penal nu a fost confirmată, or din materialele cauzei penale nu poate fi

stabilită cu certitudine suma sustrasă, existând dubii și divergențe esențiale referitor

la mijloacele bănești aflate în cutia părții vătămate.

Totodată, există presupuneri rezonabile că în cutie se aflau alte sume decât cele

pe care le indică partea vătămată, fapt care rezultă din coroborarea probelor

prezentate de acuzare.

Este contradictorie axarea pe declarațiile părții vătămate și martorului, în

contextul în care relatările acestora, nu arată clar suma care se afla în cutie, cu atât

mai mult că declarațiile martorului sunt diametral opuse cu a părții vătămate, în

pofida faptului că sunt foști soți (divorțați), dar în continuare duc o viață în comun.

Astfel, acuzarea de stat nu a prezentat careva probe certe și clare în vederea

demonstrării elementului constitutiv al infracțiunii de proporții mari, de vreme ce nu

s-a adeverit nemijlocit faptul că inculpata ar fi sustras suma de 9000 euro/USD.

La individualizarea pedepsei a menționat că în privința inculpatei Olari Mariana

urmează a se ține cont de: recunoașterea vinei, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, restituirea și repararea benevolă a prejudiciului material, inclusiv este de

acord să achite diferența de 1000 USD, săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui

2

concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial – necesitatea efectuării

unui tratament medical, angajarea în câmpul muncii, săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni și lipsa antecedentelor penale.

În pofida acestui fapt, instanța greșit a indicat în sentință că lipsesc careva

circumstanțe atenuante în privința inculpatei.

2019 au fost respinse ca nefondate apelurile cu menținerea hotărârii atacate.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că învinuirea

adusă inculpatei și-a găsit confirmare pe deplin și că probele administrate (declarațiile

părții vătămate Tabuica Uliana cât și a martorilor Tabuica Oleg, Ispas Ion) dovedesc

fapta ilegală de sustragere a banilor în proporții mari – 6000 euro și 3000 dolari,

echivalentul a 174134 lei.

Reieșind din aceste considerente, instanța de apel a apreciat critic declarațiile

inculpatei de nerecunoaștere a sumei indicate în rechizitoriu și ca nefondat apelul

apărării.

Instanța de apel a remarcat că mărimea categoriei pedepsei cât și modalitatea de

executare a acesteia, a fost corect individualizată, respingând ca nefondat apelul

acuzării.

circumscripție Chișinău, Andronic Natalia și avocatul Doroftei Roman, în numele

inculpatei Olari Marianna.

5.1. Procurorul, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, a solicitat casarea acesteia, în partea individualizării pedepsei, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului acuzarea a menționat că aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal nu va duce la atingerea scopurilor prevăzute de alin. (2) art. 61 Cod penal.

5.2. Avocatul Doroftei Roman în recursul ordinar declarat în numele

inculpatei, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, a

solicitat casarea deciziei cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit cerințelor înaintate în

apel, susținând motive similare apelului (a se vedea pct. 3.2 a prezentei hotărâri).

decembrie 2019 s-a decis respingerea recursului ordinar declarat de către avocatul

Doroftei Roman, în numele inculpatei, ca inadmisibil și admiterea celui declarat de

către procuror, casată în partea stabilirii pedepsei decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 04 martie 2019 cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța

de apel.

6.1. Instanța de recurs și-a motivat soluția reținând că:

- hotărârea instanței de apel corespunde prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală, descriind în conținutul acesteia fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței;

3

- instanța de apel s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate de apărătorul-

apelant, fiind valorificate toate aspectele relevante ale probatoriului administrat, prin

prisma prevederilor art. 100-101 Cod de procedură penală.

Totodată, s-a menționat că instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina

primordială a instanțelor respective;

- argumentele că instanțele de judecată nu s-au expus asupra cererilor și

demersurilor înaintate de apărare în instanța de judecată și care au fost redirecționate

de la procuratură, nu și-au găsit confirmare, întrucât menținând sentința primei

instanțe, la rândul său instanța de apel corect a reținut că aceste argumente au

constituit obiect de examinare în prima instanță, care au primit apreciere și o nouă

reexaminare nu este necesară;

- obiecțiile apărării privind legalitatea acțiunilor de urmărire penală, sunt

nefondate, pe motiv că din materialele cauzei nu rezultă că apărătorul și inculpata ar

fi avut careva obiecții asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapa de

prezentare a acestor materiale, iar invocarea nulității actului procedural la etapa

examinării recursului ordinar, contravine prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală;

- argumentele recurentului precum că instanța nejustificat a respins demersurile

privind audierea martorilor oculari și demersul de reclamare a probelor de Serviciul

Fiscal de Stat și Ministerul Sănătății, nu și-au găsit confirmare, or aceste demersuri au

fost înaintate în fața primei instanțe, care la rândul său, consultând opinia părților în

proces a stabilit că aceste probe nu au relevanță la speța judecată, iar potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel rezultă că instanța de apel

și-a întemeiat concluziile pe probele cercetate în ședința de judecată a instanței de

apel, acestea fiind date citirii în ședința de judecată și reflectate în procesul-verbal, iar

la finisarea cercetării judecătorești avocatul Doroftei Roman și inculpata Olari

Marianna, nu au avut obiecții, nu au solicitat audierea suplimentară a martorilor.

Totodată careva obiecții nemijlocit la procesul-verbal al ședinței de judecată, ulterior,

nu a fost depuse de către părți în ordinea prevăzută de legislația procesuală;

- aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu este motivată, or instanța de apel nu

a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatei, urmărind în

acest sens comportarea sa în viața socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii

precum și nu s-a ținut cont de caracterul prejudiciabil al faptei săvârșite de către Olari

Marianna, care prin acțiunile sale, manifestate în sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane în proporții mari și însușirii acestora, profitând de faptul că activa în

calitate de menajeră și având astfel accesul liber în casa părții vătămate, aceasta a

atentat la relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Respectiv, dispunând aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei, instanța de apel nu a indicat în conținutul deciziei pronunțate care ar fi

raționamentele care au fost stat la baza soluției respective, omițând să țină cont de

atitudinea inculpatei față de fapta infracțională comisă, care a recunoscut parțial vina,

dar nu s-a căit sincer în cele comise.

octombrie 2021 a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și dispusă

4

executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 5 ani, stabilită lui Olari Mariana,

în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, în penitenciar pentru femei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

7.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, reieșind din limitele procedurii

rejudecării, a statuat că sentința, în partea aplicării instituției suspendării condiționate

a executării pedepsei stabilite lui Olari Marianna, este neîntemeiată.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra, că

infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă l: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

În textul art. 90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu

obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Îndeplinirea

condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a procesului penal,

pentru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară. În cadrul instituției suspendării

condiționate a executării pedepsei, instanța după ce realizează individualizarea

pedepsei prin determinarea concretă a acesteia, în baza criteriilor generale de

individualizare, completează acest rezultat printr-un act de individualizare a

executării pedepsei. Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a

executării pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de

condamnare de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă

sunt îndeplinite anumite condiții.

Potrivit practicii judiciare constante, suspendarea condiționată este o măsură de

individualizare a executării pedepsei stabilită de către instanța de judecată prin

hotărârea de condamnare de a se suspenda pentru o anumită perioadă de timp

executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Deși la prima vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare

pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru

acordarea suspendării executării pedepsei este necesar ca instanța de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Instanța de judecată își argumentează decizia, bazându-se pe materialele cauzei

și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

Aceste raționamente rezultă din însăși prevederile art. 90 Cod penal, potrivit

cărora în cazul în care instanța de judecată ajunge la concluzia condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei, aceasta urmează să indice numaidecât

în hotărâre motivele care au stat la baza unei asemenea concluzii. La fel, necesitatea

motivării unei hotărâri judecătorești, rezidă și din conținutul art. 384 alin. (3) Cod de

procedură penală.

În cazul când vinovatul nu manifestă părere de rău față de urmările produse în

urma acțiunilor sale ilegale, convingerea că acesta nu trebuie să execute real pedeapsa

închisorii, nu are temei.

La caz, instanța de fond, la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatei,

a pus accentul mai mult pe personalitatea persoanei vinovate, fără a învedera și alte

criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite

5

(infracțiune gravă), influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului,

neluând în considerați aspectul cel mai important – atitudinea inculpatei față de fapta

infracțională comisă (recunoașterea doar parțială a vinei). Mai mult, caracteristica

pozitivă și disponibilitatea recuperării prejudiciul recunoscut de ea ca fiind cauzat, nu

poate constitui temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

De asemenea, pripit s-a menționat că nu poate fi reținută circumstanța agravantă

„săvârșirea infracțiunii cu folosirea încrederii acordate” or, între partea vătămată și

inculpată au existat raporturi de muncă, acordului de voință fiind manifestat în mod

verbal, iar fapta, manifestată prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane în

proporții mari, s-a datorat anume acestui fapt.

Respectiv, nu s-a constatat nici un raționament care ar sta la baza soluției de

dispunere a aplicării instituției suspendării condiționate, apelul acuzării fiind

întemeiat legal.

lui Olari Marianna.

Invocând prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, titularul recursului solicită casarea totală a deciziei cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel pe motiv că:

- instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată;

- decizia este eronat dată cu 18 octombrie 2021 pe când corect este 19 octombrie

2021, persistând eroarea gravă de fapt;

- soluția de admitere a apelului se bazează doar pe câteva fraze de ordin general,

nefiind enumerat și apreciat materialul caracteristic;

- au fost depășite limitele învinuirii, prin reținerea agravantei „săvârșirea

infracțiunii cu folosirea încrederii acordate”;

- nu s-a ținut cont de circumstanțele atenuante, indicate de apărare cât și că

părțile s-au împăcat, iar partea vătămată a solicitat să nu fie aplicată pedeapsa cu

închisoare.

Ulterior, avocatul Doroftei Roman, în numele lui Olari Marianna, depune cerere

privind aplicarea Legii nr. 243 din 24.12.2022 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței R. Moldova și, făcând referință

la eroarea de drept prevăzută de pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală –

aplicarea pedepsei a fost anulată de un act de amnistie – a indicat că inculpata

întrunește condițiile acesteia.

Drept urmare, solicită casarea parțială a hotărârilor instanțelor ce judecă fondul

cauzei, cu adoptarea unei noi hotărâri de încetare a procesului penal intentat în

privința lui Olari Marianna.

Cod de procedură penală, ea fiind depusă în termenul legal.

Ținând cont de limitele rejudecării, obiect de judecare a instanței de recurs

ordinar constituie individualizarea pedepsei aplicate lui Olari Marianna sub aspectul

modalității de executare a acesteia.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

6

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit evidențiază

că în recursul declarat se indică drept temeiuri de casare pct. 6), 10) și 11) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și când aplicarea

pedepsei a fost anulată de un act de amnistie

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma celor enunțate supra, Colegiul

penal lărgit reține, că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit confirmarea în

cauza dată.

Instanța de recurs menționează că, nici unul din prevederile la care se referă

autorul recursului, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept,

care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul consideră că temeiurile pentru recurs

semnalate de recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75-77

Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatei, stabilită conform sancțiunii articolului incriminat.

Astfel, Colegiul menționează că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul, or conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei

recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu – gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

7

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte – persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La caz, cele enunțate supra au fost respectate, iar argumentele formulate de

recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la

pct. 7.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin (hotărârea CtEDO

García Ruiz versus Spania), or materialul probator al cauzei penale dovedește

incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

hotărârii recurate.

În special, la stabilirea modalității de executare a pedepsei stabilite lui Olari

Marianna, instanța de apel a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatei, urmărind în acest sens comportamentul acesteia în viața

socială, ținând cont de pericolul social al faptei comise și modalitatea săvârșirii

acesteia, luând în considerație și prezența circumstanței agravante, corect conchizând

că scopurile legii penale, în privința inculpatei, pot fi atinse doar prin dispunerea

executării pedepsei cu închisoare stabilită pe un termen de 4 ani, în penitenciar pentru

femei. Tot aici, Colegiul indică și la faptul că inculpata numai a manifestat

disponibilitate de a restitui în totalitate prejudiciul material cauzat prin infracțiune,

însă nu a întreprins careva acțiuni în acest sens, or altă sumă, în afară de cea restituită

în perioada imediat următoare intentării dosarului penal, nu a transmis părții

vătămate, cu toate că de la data săvârșirii infracțiunii până în prezent au trecut mai

mult de 4 ani.

În continuare, nu și-a găsit confirmare afirmația că au fost depășite limitele

învinuirii aduse lui Olari Marianna prin reținerea în seama acesteia a circumstanței ce

agravează răspunderea „săvârșirea infracțiunii cu folosirea încrederii acordate”

deoarece aceasta a fost stabilită de organul de urmărire penală, indicată de acuzare în

rechizitoriu (art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală) și a fost susținută în prima

instanță și ulterior în apel, la etapa susținerilor verbale.

Totodată, afirmația că decizia ar fi fost pronunțată pe 19 octombrie 2021 și nu

18 octombrie 2021 nu poate constitui a gravă eroare de fapt, în sensul art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, or ultima este aplicabilă doar în situația în care

se evaluează greșit probele și se reține o situație de fapt și de drept contrară probelor

administrate. Totodată, din procesele-verbale ale ședințelor de judecată, a căror

conținut nu a fost contestat de părți, în conformitate cu prevederile art. 336 alin. (6)

Cod de procedură penală, rezultă că ședința din 06 octombrie 2021 nu a avut loc

deoarece a fost imposibil de format completul de judecată, următoarea ședință fiind

stabilită pentru 18 octombrie 2021 (f.d. 159, vol. II), dată la care a avut loc și

judecarea în fond a apelului procurorului (f.d. 162-164, vol. II).

Mai mult, recurentul indică că părțile s-au împăcat, însă această circumstanță nu

se învederează din materiale cauzei, de vreme ce la nici o etapă a procesului penal

inculpata și partea vătămată nu au exteriorizat o asemenea dorință, astfel că,

argumentul titularului de recurs ordinar poartă un caracter formal și declarativ.

Pe marginea solicitării apărătorului Doroftei Roman precum că în privința lui

Olari Marianna sunt aplicabile prevederile Legii nr. 243 privind amnistia în legătură

8

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței R. Moldova, Colegiul

consideră că aplicarea prevederilor legii nominalizate în această speță nu poate avea

loc la etapa recursului ordinar, urmând a fi soluționată la etapa executării pedepsei, în

conformitate cu prevederile dispozițiilor art. art. 469-472 Cod de procedură penală.

Prin urmare, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, atât sub aspectul naturii și

cuantumului acesteia cât și a modalității de executare.

Având în vedere considerentele menționate supra, Colegiul concluzionează că,

la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 și 436 Cod de procedură penală, nefiind prezente erorile de

drept prevăzute în pct. 6), 10) și 11) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, din

care considerente se impune respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Doroftei

Roman, în numele lui Olari Marianna, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 octombrie 2021 în cauza penală privind-o pe Olari

Marianna XXXXX, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 16 august 2022.

Președinte DIACONU Iurie

Judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

PLĂMĂDEALĂ Ghenadie

BEJENARU Iurie

9