1ra-927/2022 — art. 349 alin. 1-1 CP

1ra-927/2022 — art. 349 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-927/2022

1-17176017-01-1ra-27062022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte TOMA Nadejda

judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2022, de către

procurorul Procuraturii de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și avocatul Guțan

Marcel, în numele inculpatei

Bejenari Liliana XXXXX, născută la XXXXX,

originară din XXXXX și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.06.2017 – 16.03.2021;

Instanța de apel: 08.04.2021 –16.03.2022;

Instanța de recurs: 27.06.2022 – 24.10.2022.

Asupra recursurilor ordinare declarate, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Bejenari Liliana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 349 alin. (11)

Cod penal la închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, a cărei executare, conform art.

90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

2015, în intervalul orei 14:45-15:10, Bejenari Liliana, aflându-se în curtea casei unde

locuiește – XXXXX – urmărind scopul sistării activității de serviciu a inspectorului

Biroului Siguranța Copiilor a Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție

Chișinău, Cojocaru Svetlana, care se afla în exercitarea funcției și care s-a prezentat

la domiciliul primei pentru verificarea petiției depuse de către numita la organele de

poliție, i-a smuls din mână ofițerului de poliție aflat în exercitarea obligațiilor de

serviciu materialele înregistrate în REI 2 al Inspectoratului de Poliție Centru cu nr.

17994 din 05 noiembrie 2015 și le-a rupt bucăți, a înjurat-o și a aplicat violența

nepericuloasă pentru viața și sănătate ofițerului de poliție Cojocaru Svetlana, realizată

prin tragerea de mai multe ori de păr, prinderea cu mâinile de brațul drept și aplicarea

loviturilor cu un furtun pe diferite părți ale corpului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5607 din 12 noiembrie 2016,

lui Cojocaru Svetlana i-a fost cauzate echimoze la nivelul brațului drept, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul

și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare neînsemnată.

1

Aceste acțiuni ale inculpatei au fost încadrate de către instanța de judecată în

baza art. 349 alin. (11) Cod penal – aplicarea violenței nepericuloase pentru viață și

sănătate persoanei cu funcție de răspundere în scopul sistării activității de serviciu.

Olesea și avocatul Guțan Marcel, în numele inculpatei Bejenari Liliana.

3.1. Procurorul Botezatu Olesea prin apelul declarat a solicitat casarea

sentinței și cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cât privește

modalitatea de executare a pedepsei cu închisoare, stabilită, pe un termen de 2 (doi)

ani inculpatei Bejenari Liliana și dispusă executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis pentru femei.

În motivarea cerințelor apelantul a invocat că dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune nu va

duce la atingerea scopurilor prevăzute de alin. (2) art. 61 Cod de procedură penală,

prima instanță neținând cont de personalitatea inculpatei, comportamentul acesteia

până și după săvârșirea infracțiunii, eschivându-se de la prezentarea în fața organelor

de drept.

3.2. Avocatul Guțan Marcel în apelul declarat în numele inculpatei Bejenari

Liliana a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Bejenari Liliana să fie achitată de învinuirea

adusă în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, pe motiv că, nu se conțin elementele

constitutive ale componenței de infracțiune sau în privința inculpatei să fie aplicată

pedeapsa cu amendă ori muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cerințelor apărătorul a indicat că:

- a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, or cauza a fost examinată în lipsa

inculpatei;

- prima instanță a manifestat imparțialitate, prin respingerea argumentelor

apărării;

- probe incontestabile ce confirmă vinovăția lui Bejenari Liliana în săvârșirea

infracțiunii imputate nu au fost administrate;

- a fost aplicată cea mai aspră pedeapsă, neținându-se cont de art. 7 și art. 75 Cod

penal și neargumentându-se necesitatea aplicării închisorii, având în vedere și faptul

că infracțiunea prevăzută la art. 349 alin. (11) Cod penal se clasifică ca infracțiune mai

puțin gravă, conform art. 16 alin. (3) Cod penal.

2022 au fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința fără modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că dispune

examinarea cauzei în lipsa inculpatei, de vreme aceasta are cunoștință de derularea

procesului penal care o privește, or, ea, la finalizarea urmăririi penale a făcut

cunoștință cu materialele cauzei penale, însă a refuzat de a semna procesul-verbal de

informare a învinuitului despre terminarea urmării penale (f.d. 109, 110, vol. I). Mai

mult, pe parcursul examinării cauzei, prima instanță a întreprins toate măsurile de

asigurare prezenței lui Bejenari Liliana în ședința de judecată, cu toate acestea ultima

s-a eschivat cu rea-credință, în consecință fiind anunțată în căutare(f.d. 46, 47, 50, vol.

II).

În aceste circumstanțe, instanța de apel a apreciat ca nefondat argumentul

avocatului-apelant vis-a-vis de încălcarea dreptului la un proces echitabil.

2

Totodată, instanța de apel a constatat că vinovăția lui Bejenari Lilian în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și-a găsit confirmare

prin probele administrate de către acuzare și cercetate în ședințele de judecată și

anume: declarațiile părții vătămate Cojocaru Svetlana (f.d. 80-81, vol. II), declarațiile

martorului Capmoale Ion (f.d. 82, vol. II), informația „902” nr. 18398 din 11.11.2015

(f.d. 4, vol. I), procesul-verbal de cercetare la fața locului din 11.11.2015 (f.d. 5-6, 7-

9, vol. I), raportul de expertiză medico-legală nr. 5607 din 12 noiembrie 2015 (f.d.

15, vol. I), procesul-verbal de examinare a obiectului din 03.02.2017 (f.d. 58, vol. I).

Prin urmare, argumentele invocate de avocatul Marcel Guțan în apelul declarat

în numele inculpatei nu și-au găsit confirmare, fiind apreciate ca nefondate, iar

dezacordul părții apărării cu sentința este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de judecată a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Mai mult, avocatul-apelant pledează atât pentru achitarea lui Bejenari Liliana cât

și pentru aplicarea unei pedepse non privative de libertate, fapt ce denotă că apărarea

admite faptul confirmării învinuirii aduse.

În continuare, instanța de apel a reținut că și argumentele acuzării, cu referire la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, sunt neîntemeiate deoarece a fost dată

deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, s-a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acesteia.

La caz, infracțiunea comisă de Bejenari Liliana, prin prisma prevederilor art. 16

Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, circumstanțe

atenuante sau agravante nu au fost reținute, inculpata se află la primul conflict cu

legea penală, este pensionară. Are loc stabil de trai, iar prin infracțiunea comisă s-a

acționat împotriva ofițerului de poliție aflat în exercitarea obligațiunilor de serviciu.

Astfel, datele din dosarul penal ce caracterizează atât împrejurările comiterii

faptei prejudiciabile, cât și personalitatea inculpatei indică în mod cert faptul că,

realizarea scopului pedepsei penale este posibilă în condițiile aplicării unei pedepse

penale sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu referire la solicitarea părții apărării privind aplicarea față de inculpata

Bejenari Liliana a unei pedepse sub formă de amendă sau muncă neremunerată în

folosul comunității, instanța de apel la fel a apreciat-o ca nefondată, deoarece aceste

categorii de pedeapsă nu pot fi aplicate anume reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise și ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu

și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatei, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatei, cât și a altor

persoane.

Guțan Marcel, în numele inculpatei Bejenari Liliana.

5.1. Procurorul Popov Oleg, invocând prezența erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, reiterează argumentele

apelului (a se vedea pct. 3.1. a prezentei hotărâri) și solicită casarea totală a deciziei

cu dispunerea rejudecării cauzei.

Suplimentar recurentul arată că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor procurorului-apelant, nefiind rezolvat fondul apelului, și nu a evaluat

3

de sine stătător criteriile de individualizarea a modalității de executare a pedepsei

penale, or acuzarea a solicitat excluderea aplicării prevederilor 90 Cod penal fiindcă:

- inculpata se eschivează de la prezentarea în instanță;

- prin acțiunile sale infracționale a sistat activitatea legală a unui colaborator de

poliție, umilindu-l;

- inculpata este anterior judecată (anul 1984), ispășind o pedeapsă privativă de

libertate, rezultată din cumul de sentințe.

Astfel, Bejenari Liliana nu a realizat pericolul social al faptelor sale

prejudiciabile și aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei

nu va fi în stare să realizeze scopurile prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal.

În continuare, recurentul susține că instanța de apel nu a intervenit din oficiu

pentru a corecta eroarea de drept admisă de prima instanță cât privește neindicarea

aliniatului corespunzător a art. 90 Cod penal, or fiecare din cele 11 aliniate ale

articolului nominalizat reglementează situații juridice diferite ca natură, iar pentru a

circumscrie condițiilor de legalitate prevăzute de art. 384 alin. (3) Cod de procedură

penală, o hotărâre judecătorească trebuie să conțină trimiterea exactă la norma

generatoare a unei anumite stări de drept. În condițiile precitate, decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.2. Avocatul Guțan Marcel în recursul ordinar declarat în numele inculpatei

Bejenari Liliana reiterează argumentele apelului (a se vedea pct. 3.2. a prezentei

hotărâri), suplimentar indicând că:

- este incidentă eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în cererea de apel;

- în instanță eronat a fost audiată în calitate de parte vătămată Cojocaru Svetlana,

ea neavând un asemenea statut și de la ea neparvenind o cerere, în conformitate cu

prevederile art. 58 Cod de procedură penală.

Drept urmare se solicită casarea deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bejenari Liliana să fie achitată de

învinuirea adusă în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, pe motiv că, nu se conțin

elementele constitutive ale componenței de infracțiune sau în privința inculpatei să

fie aplicată pedeapsa cu amendă ori muncă neremunerată în folosul comunității.

penală, referință nu a fost depusă.

procedură penală și au depus cererile de recurs ordinar în termen.

Penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse, cu menținerea hotărârii

atacate.

În lumina jurisprudenței CtEDO, motivarea unei hotărâri judecătorești are în

mod deosebit scopul de a demonstra părții că a fost ascultată și astfel să contribuie la

o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea Taxquet versus Belgia), obligația

instanțelor naționale de a-și motiva deciziile, neputând fi înțeleasă ca impunând un

răspuns detaliat la fiecare argument, or numai întrebările cele mai importante pentru

rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărâre (hotărârea Van de Hurk

versus Olanda).

4

În sensul art. 427 Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală prevede că instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În concordanță cu prevederile din art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

La caz, reieșind din conținutul cererilor de recurs declarate se atestă că

recurenții invocă în calitate de temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În continuare, analizând textual cererile de recurs în paralel cu cererile de apel,

Colegiul constată că acestea sunt identice după conținut, adică titularii critică aceleași

chestiuni, asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat prin decizia adoptată. De

asemenea, făcând trimitere la alegațiile invocate în cererile de recurs ordinar declarate

de către acuzatorul de stat și apărător, instanța de recurs constată că acestea se bazează

inclusiv pe netemeinicia învinuirii aduse (apărătorul) și dezacordul individualizării

pedepsei penale, cât privește categoria acesteia (apărătorul) precum și modalitatea de

executare a ei (acuzatorul de stat), aplicată de prima instanță și menținută de către cea

de apel.

Verificând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept invocate de

recurenți, Colegiul statuează că argumentele formulate de recurenți au format obiect

de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție,

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin (hotărârea CtEDO García Ruiz

versus Spania), or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil

legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

Astfel că, argumentele recurenților, formulate în temeiurile statuate la pct. 6) și

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare, or instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate de părți și

decizia cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, dispozitivul deciziei fiind

concordant motivării soluției și clar expus, fiind în corespundere deplină cu

prevederile art. 417 alin. (1) Cod de procedură penală și nu a constatat fapte

neconforme sau denaturate.

5

Cu titlul de principiu, se relevă că, una din condițiile guvernante la adoptarea

hotărârii judecătorești legale este respectarea garanțiilor procesului echitabil, ceea ce,

la caz, a fost îndeplinit întocmai de către instanțele ierarhic inferioare.

În corespundere cu art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima

instanță. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției respective. Se menționează și că, chestiunea de apreciere a probelor dată de

instanța de apel, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de

competența instanței de fond și apel.

În speță, instanța de apel, judecând apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de atât de prima instanță cât și de însăși

instanța de apel și conform materialelor din dosar, corectând erorile de fapt și de drept

ce se conțineau în partea descriptivă a sentinței.

Regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală prevede că, la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

deja reținute.

Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a

concluzionat corect că învinuirea adusă Lilianei Bejenari în baza art. 349 alin. (11)

Cod penal și-a găsit confirmare și că cele invocate în susținerea nevinovăției

inculpatei se infirmă prin probele administrate și cercetate pe întreg procesul penal.

Lecturând textul recursului avocatului Guțan Marcel, se constată că apărare a

invocat temeiuri formale și nu a făcut referință la probe ce ar confirma existența

erorilor de drept, generatoare de nulitate absolută a actului procedural.

Elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzută la art. 349 alin.

(11) Cod penal în acțiunile inculpatei fiind corect stabilite, de vreme ce partea

vătămată a relatat despre acțiunile ilegale întreprinse de Bejenaru Liliana în privința

sa, faptă ce se exteriorizează prin agresare verbală și fizică a ofițerului de poliție aflat

în misiune de serviciu și soldată cu sistarea activității acestuia, petrecută în prezența

martorului Capmoale Ion, care fiind audiat, în conformitate cu prevederile art. 109

Cod de procedură penală, și-a susținut declarațiile incriminatoare pe întreg procesul

penal, iar apărarea nu a invocat și nu a probat că s-a urmărit scopul incriminării pe

nedrept a unei persoane nevinovate.

Totodată, cele relatate de partea vătămată și martor coroborează și se

completează prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 11.11.2015 (f.d. 5-6,

7-9, vol. I) potrivit căruia de la locul faptei infracționale a fost ridicat furtunul cu care

6

a fost lovită partea vătămată, iar din raportul de expertiză medico-legală nr. 5607 din

12 noiembrie 2015 (f.d. 15, vol. I) rezultă că vătămările corporale neînsemnate

depistate pe corpul Svetlanei Cojocaru se datorează acțiunii traumatice aplicate în

timpul și circumstanțele indicate în ordonanța privind dispunerea expertizei.

Așadar, condamnarea Lilianei Bejenari nu se bazează în exclusivitate pe

declarațiile părții vătămate, vinovăția acesteia rezultând din aprecierea unui cumul de

probe veridice, utile, pertinente și concludente, ce coroborează și se completează în

ansamblu, iar argumentele invocate de avocatul-recurent referitor al temeinicia

învinuirii aduse poartă un caracter subiectiv și formal, acestea fiind obiectul judecării

în instanța de apel, concluzia fiind una legală, întemeiată și absolut motivată, și

decizia instanței de apel corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură

penală.

În continuare, cercetând chestiunea cu privire la individualizarea pedepsei

aplicate Lilianei Bejenari, Colegiul menționează că, în cazul săvârșirii unei

infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune,

avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei. Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă,

legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în

limitele fixate în partea specială.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul, or conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei

recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu – gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte – persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La acest capitol, Colegiul, analizând motivele și argumentele care au determinat

instanța de apel de a menține soluția primei instanțe, ajunge la concluzia că în temei

legal s-a considerat că cele reținute de prima instanță referitoare la oportunitatea

aplicării pedepsei cu închisoarea, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe

un termen de probațiune, în conformitate cu prevederilor art. 90 Cod penal, sunt

întemeiate, întrucât acestea înglobează toate circumstanțele cauzei.

În special, la stabilirea categoriei de pedeapsă și a modalității ei de executare,

instanța de apel a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatei, urmărind în acest sens comportamentul acesteia în viața

socială, ținând cont de pericolul social al faptei comise și modalitatea săvârșirii

acesteia, luând în considerație și lipsa circumstanțelor ce ar atenua sau agrava, corect

7

conchizând că scopurile legii penale, în privința inculpatei Bejenari Liliana, pot fi

atinse doar prin pedeapsa cu închisoare stabilită pe un termen de 2 ani, a cărei

executare a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani.

Tot aici, Colegiul indică că această concluzie rezultă inclusiv și din faptul că

inculpata a renunțat expres la dreptul de a compărea în fața organelor de drept și partea

vătămată nu a înaintat pretenții de ordin moral sau material, depunând încă la

urmărirea penală cerere în acest sens (f.d. 60, vol. I) precum și reieșind din faptul că

de la data săvârșirii infracțiunii până în prezent au trecut mai bine de 7 ani, iar probe

ce ar confirma că în această perioadă Bejenari Liliana ar fi avut și alte încălcări de

drept, pentru care ar fi fost sancționată, nu au fost prezentate.

Așadar, instanța de recurs reține, că pedeapsa numită inculpatei este una

echitabilă, la numirea căreia s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii, de circumstanțele

cauzei, de personalitatea lui Bejenari Liliana, comportamentul până la și după

săvârșirea infracțiunii, astfel încât pedeapsa aplicată corespunde prevederilor art. art.

7, 61, 75, 90 Cod penal.

La fel, Colegiul relatează că, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală

temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Raportând invocarea avocatului-recurentul cu privire la faptul că „în instanță

eronat a fost audiată în calitate de parte vătămată Cojocaru Svetlana, ea neavând un

asemenea statut și de la ea neparvenind o cerere, în conformitate cu prevederile art.

58 Cod de procedură penală” și a procurorului-recurent că „inculpata este anterior

judecată (anul 1984), ispășind o pedeapsă privativă de libertate, rezultată din cumul

de sentințe” precum și că „instanța de apel urma a indica aliniatul corespunzător a

art. 90 Cod penal, or fiecare din cele 11 aliniate ale articolului nominalizat

reglementează situații juridice diferite ca natură...” la prevederile arătate supra,

Colegiul statuează că aceste chestiuni nu au fost invocate de apelanți în cererile de

apel și nu au fost susținute în ședința de judecată a primei instanțe cât și a celei de

apel, astfel că, ea nu constituie obiect de judecare în instanța de recurs.

Raționamentele pe care se fundamentează soluția de inadmisibilitate a cererilor

de recurs, se mai bazează pe aceea că, este inacceptabil faptul că, pe calea recursului

ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a sentinței primei instanțe, în

acest sens instanța de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de

apel, ceea ce excede scopul pentru care aceasta a fost creată. Simpla posibilitate de a

exista două puncte de vedere asupra unei chestiuni nu este un temei pentru

reexaminare a cauzei în fond. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar

când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe ce au un caracter substanțial și

obligatoriu, ceea ce la caz nu s-a dovedit (a se vedea hotărârea CtEDO Ryabykh

versus Federația Rusă).

Prin urmare, motivele invocate în cererile de recurs sunt neîntemeiate, iar

instanța de apel corect s-a expus asupra fiecărui argument din apelurile declarate,

motivare pe care instanța de recurs o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO (hotărârea Garcia Ruiz versus Spania.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat temeinicia motivelor și erorilor

de drept invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată,

urmând a fi menținută, iar recursurile declarate urmează a fi respinse.

8

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Respinge recursurile ordinare declarate de către procurorul Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg și avocatul Guțan Marcel, în numele inculpatei

Bejenari Liliana, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din

16 martie 2022 în cauza penală privind-o pe Bejenari Liliana XXXXX, cu

menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 01 decembrie 2022.

Președinte TOMA Nadejda

Judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

9

Dosarul nr. 1ra-927/22

1-17176017-01-1ra-27062022

24 octombrie 2022 mun. Chișinău

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală în privința lui Bejenari Liliana XXXXX)

Bejenari Liliana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 349

alin. (11) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare. Potrivit art. 90 Cod penal, a fost

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilită inculpatei,

pentru un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

16 martie 2022, au fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate, cu

menținerea sentinței fără modificări.

24 octombrie 2022, au fost respinse recursurile ordinare declarate de către

procuror și partea apărării, cu menținerea hotărârii contestate.

consider, că în speță urma a fi admis recursul procurorului, cu remiterea cauzei

la rejudecare în partea modului individualizării pedepsei stabilite inculpatei

Bejenari Liliana, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din

considerentele ce urmează.

stabilite inculpatei Bejenari Liliana, în raport cu circumstanțele cauzei, consider

că hotărârea contestată, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

această parte.

Astfel, subliniez că instanța de apel nu a motivat complet și obiectiv soluția

de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatei, ajungând la o

concluzie pripită în ce privește menținerea sentinței primei instanțe, prin care

inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării

acesteia pentru un termen de probațiune, potrivit art. 90 Cod penal, întrucât în

speță instanța de apel nu a efectuat o analiză completă și minuțioasă a

circumstanțelor cauzei.

Sub acest aspect, menționez că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie

10

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora. Or, în textul art.

90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația

instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

În acest context, precizez că la individualizarea pedepsei penale stabilite

inculpatei în prezenta speță, instanța de apel nu a indicat motive clare ce au stat

la baza concluziilor privind posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un viciu

de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a

admite recursul procurorului și a casa parțial decizia atacată, în latura penală, în

partea modului individualizării pedepsei stabilite inculpatei Bejenari Liliana, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

pe marginea judecării cauzei în ordine de recurs.

Judecător Toma Nadejda

11