1ra-188/22 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-188/22 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-188/2022

1-14154277-01-1ra-08022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Catan Liliana,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Guzun Ion

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Ciobanu-Nițuleac Vladislav în numele condamnatului Dropca Ion,

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 27

octombrie 2021 și a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

24 martie 2021, în cauza penală la cererea condamnatului

Dropca Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în r-nul xxxxx,

de revizuire a sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 11.11.2016, a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06.07.2017 și a deciziei

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 13.02.2018, prin care

Dropca Ion a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani

închisoare.

Termenii de examinare în fond:

prima instanță: 04.08.2014 – 11.11.2016;

instanța de apel: 13.01.2017 – 06.06.2017;

instanța de recurs ordinar: 10.08.2017 – 13.02.2018.

În procedura de revizuire:

prima instanță: 17.07.2020 - 24.03.2021;

instanța de apel: 30.03.2021 - 27.10.2021;

instanța de recurs: 08.02.2022 – 08.06.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T :

2021, cererea de revizuire înaintată de avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în numele condamnatului Dropca Ion, prin care a fost solicitată

deschiderea procedurii de revizuire a sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 11.11.2016, a deciziei Curții de Apel Chișinău din 06.06.2017

și a deciziei Curții Supreme de Justiție din 13.02.2018, prin care Dropca Ion

a fost considerat condamnat în baza art.151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani

închisoare, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

1

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2016, Dropca Ion

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, în baza

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de

probă de 2 ani.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017 au fost

respinse apelurile declarate de către procuror, a fost admis apelul

avocatului părții vătămate, casată parțial sentința în partea admiterii în

principiu a acțiunii civile privind încasarea prejudiciului material, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care au fost respinse

pretențiile privind încasarea prejudiciului material înaintate de către

Budei Igor ca fiind neîntemeiate. În rest dispozițiile sentinței au fost

menținute.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 februarie 2018 a fost

respins ca inadmisibil recursul declarat de Dropca Ion, au fost admise

recursurile procurorului și a părții vătămate, cu casarea parțială a

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2016 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, cu

rejudecarea cauzei în latura penală în partea stabilirii pedepsei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care:

Dropca Ion a fost considerat condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

cu calcularea termenului executării pedepsei din momentul reținerii.

La 10 octombrie 2018, avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav a depus

cerere în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Ciocana, prin care a solicitat

admiterea cererii de revizuire și emiterea ordonanței de deschidere a

procedurii de revizuire a procesului penal privind condamnarea lui

Dropca Ion în baza art.151 alin.(1) Cod penal, pentru cercetarea

circumstanțelor noi descoperite.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul

Ciocana, Beltei Oxana din 05 martie 2019 s-a dispus admiterea cererii de

deschidere a procedurii de revizuire înaintate de către avocatul Ciobanu-

Nițuleac Vladislav în numele condamnatului Dropca Ion, deschiderea

procedurii de revizuire a procesului penal pe cauza penală nr.2014481140

(nr. cauzei în instanța de fond 1-514/2014) de condamnare a lui Dropca

Ion în baza art.151 alin. (1) Cod penal, în vederea cercetării noilor

circumstanțe.

În cadrul procedurii de revizuire, prin ordonanța procurorului din

12.03.2019 s-a dispus efectuarea expertizei auto-tehnice în complex cu

medico-legală.

În conformitate cu concluzia asupra cercetării materialelor privind

revizuirea procesului penal după învinuirea lui Dropca Ion în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal emisă de către

procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Ciocana, Beltei Oxana

din 17 iulie 2020, cu referire la prevederile art. 458 alin. (3) pct.2), 462

alin. (4) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 461 Cod de procedură penală,

2

materialele acumulate, împreună cu concluzia, precum și cauza penală

nr.2014481140, a fost expediată în adresa Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani), pentru examinare potrivit art. art. 462-464 Cod de procedură

penală.

Buiucani din 24 martie 2021, a depus apel avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în numele condamnatului Dropca Ion, prin care a solicitat

casarea integrală a sentinței, admiterea cererii de revizuire și deschiderea

procedurii de revizuire a procesului penal privind condamnarea lui

Dropca Ion în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Dropca Ion să fie achitat, deoarece nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul inculpatului a menționat

că:

- sentința este neîntemeiată legal, instanța de fond nu a examinat

toate probele care au fost prezentate în instanță;

- constatarea instanței de fond precum că procuratura nu a motivat

ordonanța de deschidere a procedurii de revizuire este pur declarativă, or

în conținutul Ordonanței este clar indicat și constatat că la momentul de

față de către apărare au fost prezentate 3 rapoarte de expertiză

extrajudiciare care vin în contradicție cu rapoartele de expertiză din cadrul

cauzei penale propriu zise. La fel, sa mai constată că ultimul raport de

expertiza judiciară complexa, cu participarea diferitor specialiști din

diferite domenii, anexată la cauza penala dată, confirmă cu certitudine că

Dropca Ion, nu are nimic comun cu actul de învinuire pe care a fost

condamnat. În ordonanța procurorului Oxana Beltei s-au confirmat și

reiterat faptele constatate de către avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav în

cererea depusă și probele anexate. După cum urmează: descrierea din

cererea de bază a tuturor evenimentelor și semnelor de întrebare existente

la acel moment;

- la 28.02.2013 cet. Dropca Ion a fost pus sub învinuire, fiindu-i

incriminate săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) și

art. 266 Cod penal. Iar la data de 23.07.2014 cet. Dropca Ion Ion a fost

scos de sub urmărire penală pe capătul de învinuire adus în baza art. 264

alin. (3) lit. a) și art. 266 Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii și anume lipsește latura subiectivă a infracțiunii

care se manifestă sub formă de imprudență, la caz fiind prezentă intenția;

- la 24.07.2014 cet. Dropca Ion a fost pus sub învinuire, fiindu-i

incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod

penal;

- anume concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală

nr. 1561/D din 15.06.2012 și nr. 171 din 27.05.2013 și declarațiile părții

vătămate au fost puse la baza sentinței (deciziilor) de condamnare a lui

Dropca Ion, fapt expres indicat în pct. 5.4 din Decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 06.06.2017;

- din considerentul că Dropca Ion nu recunoaște fapta de care a fost

condamnat deoarece nu a săvârșit-o, s-a adresat la doctorul Ovidiu Mircea

3

medic primar medicină legală, expert medic legist din Dr.Tr.Severin,

județul Mehedinți, România, cu solicitarea de a emite o opinie expertală

medico-legală extrajudiciară referitor la evenimentul suferit la 23.05.2012

de către numitul Budei Igor Valeriu, născut la 28.04.1996, fiind emise

concluziile respective;

- analizând cele constatate, dat fiind faptul că în speță s-au stabilit

circumstanțe de care instanțele nu au avut cunoștință la emiterea

hotărârilor și care împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc

că cel condamnat este nevinovat, apărarea consideră imperios necesar ca

pe cazul dat să fie dispusă deschiderea procedurii de revizuire a procesului

penal pentru cercetarea circumstanțelor noi descoperite

27 octombrie 2021, apelul declarat de avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în numele condamnatului Dropca Ion împotriva sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 martie 2021, a fost respins

ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că,

avocatul și-a întemeiat atât apelul, cât și cererea de deschidere a

procedurii de revizuire propriu zise, în baza a două rapoarte de expertiză.

Astfel, avocatul a făcut trimitere la Opinia expertală medico-legală

nr. 48/2018 întocmită de dr. Gheorghe Ovidiu Mircea, medic primar

medicină legală, expert medic legist din Dr.Tr.Severin, judecțul Mehedinți,

România, precum și la raportul de expertiză extrajudiciară

nr. 201802D1425 din 24.09.2018, întocmit de Centrul de medicină

Legală, astfel considerând că în asemenea circumstanțe se constată că

instanțele de judecată la emiterea sentinței (deciziilor) în privința lui

Dropca Ion nu au avut cunoștință de aceste concluzii ale expertizelor, însă

acestea împreună cu materialele cauzei penale dovedesc incontestabil că

Dropca Ion nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151

alin. (1) Cod penal, iar leziunile corporale depistate pe corpul lui Budei

Igor au fost cauzate nu ca rezultat al tamponării cu automobilul de model

Peugeot 307, dar ca rezultat al săriturii și poziționare incorectă pe

suprafața de suport al plantei cu ulterioară dezechilibrare și cădere sub

greutatea propriului corp.

Analizând circumstanțele nominalizate, instanța de apel a notat că

pe tot parcursul examinării cauzei penale, Dropca Ion a negat vinovăția sa

în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Inclusiv, în cererea de apel depusă împotriva sentinței Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2016, partea apărării a invocat

faptul că Raportul de expertiză medico-legală nr. 1561/D din 15 mai 2012,

nu probează vinovăția inculpatului Dropca Ion în săvârșirea faptei

incriminate, deoarece reieșind din concluzia expertului leziunile corporale

puteau fi cauzate inclusiv în rezultatul căderii de la înălțime (în urma

săriturii).

În privința expertizei medico-legale în comisie nr. 171 din 03 mai

2013, apărătorul a indicat că aceasta a fost efectuată cu încălcarea

normelor legale, iar la administrarea acestuia în calitate de probă, organul

de urmărire penală a încălcat în mod esențial drepturile și libertățile

4

constituționale ale inculpatului, precum și prevederile procesual-penale,

fapt care a influențat autenticitatea și veridicitatea informației obținute,

fiind expusă o prezentare unilaterală.

Totodată, experții în comisie nu au oferit absolut nici o explicație de

ce au preferat să rețină ipoteza producerii vătămărilor în urma unui

accident, deși în materialul medical de care dispuneau, inclusiv raportul

de expertiză nr. 1561/D, se menționează posibilitatea producerii acestui

gen de traumă și în rezultatul căderii de la înălțime.

Totuși, Colegiul Penal al Curții de Apel în decizia din 06.06.2017 a

reținut că vinovăția lui Dropca Ion în cele incriminate, culpabilitatea lui în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal este

dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către prima

instanță, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și

anume prin: declarațiile părții vătămate Budei Igor (f.d. 68-71, 89, vol.II); a

martorilor Budei Andriana (f.d. 38-40, vol.II); Sîrbu Ghenadie (f.d. 40-41,

vol.II); Bogza Corneliu (f.d. 42-43, vol.II); Romașco Iurie (f.d. 53-54, vol.II);

Cernogorov Alexandru (f.d. 61-62, vol.II); Burla Serghei (f.d. 62-63, vol.II),

precum și prin probele scrise: raportul de expertiză medico-legală nr.

1561/D din 11 iulie 2012 (f.d. 108-109, vol.I) precum și declarațiile

expertului judiciar medic-legist Vicol Aurel date la faza urmăririi penale la

data de 11 februarie 2013, potrivit cărora „afirmă cu certitudine că fractura

deschisă a ambelor oase a gambei stângi a avut loc în rezultatul

accidentului rutier. Această afirmație se confirmă prin lipsa altor leziuni,

care de obicei sunt prezente ca rezultat al căderii prin precipitare” (f.d. 136,

vol.I); raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 171 din 17 ianuarie

2014, potrivit căruia „caracterul fracturilor stabilite la cet. Budei Igor permite

de a afirma că, acestea au fost produse prin mecanism de lovire, în cazul

dat cu părțile proeminente ale unui automobil aflat în mișcare” (f.d. 194-199,

vol.I); procesul-verbal de reconstituire a faptei din 18 aprilie 2013, cu

participarea învinuitului Dropca Ion și apărătorului acestuia Prutean Lilian

(f.d. 179, vol.I); procesul-verbal de reconstituire a faptei din 18 aprilie 2013

și CD-ul cu înregistrările video, cu participarea părții vătămate Budei Igor

cât și reprezentantului legal Budei Andriana (f.d. 180-181, vol.I); procesul-

verbal de verificare a declarațiilor la fața locului din 11 iunie 2013 și planșa

fotografică, cu participarea martorului Sîrbu Ghenadie (f.d. 182-183, vol.I);

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la fața locului din 11 iunie 2013

și planșa fotografică, cu participarea martorului Braga Cornel (f.d. 184-185,

vol.I); procesul-verbal de confruntare între învinuitul Dropca Ion și partea

vătămată Budei Igor din 29 noiembrie 2012 (f.d. 118-119, vol.I); procesul-

verbal de confruntare dintre învinuitul Dropca Ion și martorul Sîrbu

Ghenadie din 29 noiembrie 2012 (f.d. 120-123, vol.I); procesul-verbal de

confruntare dintre învinuitul Dropca Ion și martorul Bogza Cornel din 29

noiembrie 2012 (f.d. 124-127, vol.I); ordonanța de recunoaștere în calitate

de corp delict CD-disc cu înregistrările audio, sunt anexate la materialele

cauzei penale (f.d. 181, vol.I); ordonanța de recunoaștere în calitate de corp

delict automobilul model „Peugeot 307” (f.d. 252, vol.I).

Exact aceleași argumente au fost invocate de partea apărării în

cererea de recurs depusă împotriva deciziei instanței de apel, iar instanța

5

de recurs ordinar, prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 13.02.2018 a statuat că ”argumentele invocate de recurent, și

anume, în ce privește aprecierea incorectă a probelor de către instanțele de

fond cu referire la lipsa vinovăției inculpatului Dropca Ion de săvârșirea

infracțiunii, acesta în continuare susținând că nu l-a lovit pe minorul Budei

Igor cu automobilul propriu, au constituit obiect al examinării la judecarea

cauzei în prima instanță și în instanța de apel, și asupra acestora instanțele

judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate”.

În atare circumstanțe, instanța de apel a constatat că concluziile

expuse în două rapoarte de expertiză extrajudiciară, efectuate la

solicitarea inculpatului Dropca Ion după rămânerea definitivă și

irevocabilă a sentinței de condamnare, nu pot fi apreciate ca circumstanțe

„nou descoperite”, care ar fi existat până la adoptarea sentinței de

condamnare și au devenit cunoscute după devenirea definitivă și

executorie a acesteia.

Mai mult ca atât, din jurisprudența Curții Europene pentru

Drepturile Omului, rezultă că simpla divergență de păreri, chiar și între

doi experți nu poate reprezenta un defect fundamental și nu justifică

desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Totodată, instanța de apel a notat că art. 101 Cod de procedură

penală, stabilește că nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru

organul de urmărire penală sau instanța de judecată, iar fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor.

Respectiv și raportul de expertiză este un mijloc de probă care nu are

o forță probantă superioară față de alte mijloace de probă, el urmând a fi

apreciat în coroborare cu alte probe, or, la examinarea cauzei penale în

instanța de fond, dar și cea de apel și recurs, instanțele de judecată au

statuat asupra vinovăției condamnatului Dropca Ion anume în rezultatul

aprecierii probatoriului în ansamblu, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicități probelor administrate la cauza penală.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că la examinarea cererii de

revizuire nu s-au stabilit careva circumstanțe de care nu avea cunoștință

instanța atunci când a emis hotărârea de condamnare a lui Dropca Ion, la

fel, după cum, nu s-au stabilit nici alte temeiuri prevăzute de lege pentru

revizuirea procesului penal.

Vladislav acționând în numele condamnatului Dropca Ion, a declarat

recurs ordinar, prin care a solicitat casarea deciziei Colegiul penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 octombrie 2021 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 24 martie 2021, deschiderea procedurii de

revizuire a procesului penal privind condamnarea lui Dropca Ion în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dropca Ion învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal să fie

achitat, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea recursului ordinar, avocatul Ciobanu-Nițuleac

6

Vladislav a expus argumente similare celor din cererea de apel, care au

fost reținute la pct. 3.1. din prezenta decizie.

procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului

declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat,

și lipsit de temeiuri legale.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității recursului din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că recurentul deși manifestă dezacordul cu

hotărârile emise, în susținerea recursului nu a invocat nici un temei de

drept din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, în

esență criticile expuse fiind de natură generală sub aspectul ilegalității

hotărârilor, fără o argumentate concretă în ce constă erorile admise de

către instanțele de grad inferior.

Astfel, analizând argumentele expuse în recurs în raport cu

constatările instanței de apel, Colegiul penal conchide că recursul este

declarativ și vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța, în baza

celor constatate, dispune, prin încheiere, admiterea cererii de revizuire sau,

prin sentință, respingerea acesteia.

În conformitate cu art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală,

revizuirea poate fi cerută în cazurile în care s-au stabilit alte circumstanțe

de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care,

independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că

cel condamnat este nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă

sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel

achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal

este vinovat/vinovată.

Art. 460 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, procedura de

revizuire se deschide în baza cererii adresate procurorului de nivelul

instanței care a judecat cauza în fond. În cazul temeiurilor prevăzute la

art.458 alin.(3) pct.3) și 4), procedura de revizuire se deschide în baza cererii

adresate instanței de judecată care a judecat cauza în primă instanță.

Astfel, Colegiul penal notează că la pronunțarea sentinței, instanța

7

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns

la concluzia de a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire, reieșind din

următoarele raționamente.

Revizuirea reprezintă o cale de retractare a sentinței și nu de

reformare. În cadrul revizuirii temeiurile trebuie să fie obiective, reale și

legale ce s-ar încadra în prevederile art. 458 Cod de procedură penală, însă

în speță Colegiul penal a stabilit că argumentele și motivele recurentului

în susținerea admiterii cererii de revizuire, nu constituie circumstanțe noi,

dar opinii extrajudiciare prin care și în esență reprezintă o solicitare de

analiză repetată a probelor administrate în speță, fiind indicate anumite

opinii noi care după părerea recurentului duc la achitarea lui Dropca Ion.

În sensul dat, Colegiul penal susține poziția instanțelor de grad

inferior ce au examinat cererea de revizuire, reiterând că circumstanțele

respective erau cunoscute instanței de judecată la momentul examinării

învinuirii aduse și aceste circumstanțe nu sunt noi, recurentul invocând

în esență necesitatea reevaluării probelor examinate, fapt care nu poate

constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire a hotărârilor de

condamnare, or, Opinia expertală medico-legală nr. 48/2018 întocmită de

dr. Gheorghe Ovidiu Mircea, medic primar medicină legală, expert medic

legist din Dr. Tr. Severin, județul Mehedinți, România, precum și raportul

de expertiză extrajudiciară nr. 201802D1425 din 24.09.2018, întocmit de

Centrul de medicină Legală, prezentate ulterior nu pot infirma sau revizui

constatările certe a instanțelor de judecată care la condamnarea lui

Dropca Ion în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, au examinat și apreciat nu

doar rapoartele de expertiză cu privire la constatarea leziunilor corporale

și a mecanismului formării acestora dar și alte probe pertinente,

concludente și utile, care sunt redate inclusiv la pct. 4.1. al prezentei

decizii, care în cumul au format concluzia privind vinovăția lui Dropca Ion.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal susține constatările

instanței de apel prin care a fost evidențiat că concluziile expuse în două

rapoarte de expertiză extrajudiciară, efectuate la solicitarea inculpatului

Dropca Ion după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de

condamnare, nu pot fi apreciate ca circumstanțe „nou descoperite”

susceptibile să reformeze concluzia instanțelor privind condamnarea lui

Dropca Ion.

Mai mult ca atât, din jurisprudența Curții Europene pentru

Drepturile Omului, rezultă că simpla divergență de păreri, chiar și între

doi experți nu poate reprezenta un defect fundamental și nu justifică

desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Totodată, art. 101 Cod de procedură penală, stabilește că nici o probă

nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau

instanța de judecată, iar fiecare probă urmează să fie apreciată din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Respectiv și raportul de expertiză este un mijloc de probă care nu are

o forță probantă superioară față de alte mijloace de probă, urmând a fi

apreciat în coroborare cu alte probe, or, la examinarea cauzei penale în

instanța de fond, dar și cea de apel și recurs, instanțele de judecată au

8

statuat asupra vinovăției condamnatului Dropca Ion anume în rezultatul

aprecierii probatoriului în ansamblu, prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității probelor administrate la cauza

penală.

Aceste împrejurări denotă în mod concludent că cererea de revizuire

nu conține temeiuri reale și legale de admitere.

Legiuitorul prevede, expres, că nu orice faptă sau circumstanță poate

justifica o cerere de revizuire, ci numai acelea de care instanța nu a avut

cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu

circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că acel condamnat este

nevinovat, ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decât

cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau

persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este

vinovat, sau două sau mai multe hotărâri judecătorești irevocabile nu se

pot concilia; sau Curtea Constituțională a recunoscut drept

neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă. De aceia,

legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt

prevăzute în mod limitativ în art. 458 Cod de procedură penală.

În ceea ce privește aplicabilitatea speței date a prevederilor art. 458

alin. (3), pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că

în jurisprudenta CtEDO s-a reținut în mod constant că revizuirea unei

hotarâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”,

care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului. În situația în

care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la

îndemâna căile ordinare de atac (cauza Popescu Stanca contra României).

CtEDO a apreciat ca reprezintă defect fundamental, care justifică

revizuirea unei hotarâri intrată în puterea lucrului judecat, numai

„circumstanțele nou descoperite” și nu „circumstanțele noi”.

Doar acele circumstanțele care au legătura cu cazul și existau în

cursul procesului, dar nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind

cunoscute numai după terminarea procesului, sunt „nou descoperite”, în

timp ce circumstanțele care privesc cazul, dar au luat naștere după proces,

sunt „noi”.

Simpla divergenta de păreri nu justifică desființarea unei hotarâri

judecătorești intrate în puterea lucrului judecat (C.Stanca-Popescu vs.

România, hotarârea din 7 iulie 2009; Cauza Pravednaia împotriva Rusiei,

cerere nr.69529/01, hotarârea din 18.11.2004).

Astfel, în cauza Prevadnaia împotriva Rusiei, Curtea a statuat că

„Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate

de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru

reexaminare. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată doar

când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”.

Prin urmare, instanța de recurs în virtutea corectitudinii și

temeiniciei motivării expuse de către instanța de apel, pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

9

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să

fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, în

respectiva cauză.

Colegiul penal susține ca fiind corectă aprecierea instanțelor de grad

inferior că, circumstanțe care ar servi drept temei legal de revizuire a

sentinței de condamnare a lui Dropca Ion pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, nu au fost stabilite în speță.

Respectiv cererea de revizuire înaintată este formală și neîntemeiată, iar

hotărârile atacate sunt legale și motivate.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența unor erori de

drept ce ar fi afectat legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, urmând

a fi dispusă inadmisibilitatea recursului avocatului Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în numele condamnatului Dropca Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Ciobanu-Nițuleac Vladislav în numele condamnatului Dropca Ion,

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 27

octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Dropca Ion xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Catan Liliana

Judecători Plămădeală Ghenadie

Guzun Ion

10