1ra-1160/2022 — art.238 alin. 1 CP

1ra-1160/2022 — art.238 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1160/2022

1-20028079-01-1ra-03082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Gîlca Ilie în numele inculpatului, împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 decembrie 2021 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2022, în cauza penală

în privința lui,

Beglița Anton …………………………………..

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 27.02.2020 – 10.12.2021;

Instanța de apel: 30.12.2021 – 13.04.2022;

Instanța de recurs: 03.08.2022 – 14.11.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Beglița Anton a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 238 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 1 (unu) an

8 (opt) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

a reținut că, Beglița Anton, în perioada de timp de la 15 martie 2017, până la 21

martie 2017, de comun acord cu persoane în privința cărora cauza a fost

disjungată într-o procedură separată, aflându-se în filiala Burebista a BC

„Moldinconbank” SA, situată pe adresa: bd. Dacia 49/14, mun. Chișinău, având

intenția dobândirii creditului prin înșelăciune, au prezentat cu bună știință

certificate - salariale și copii ale carnetelor de muncă ce prezintă semne de

falsificare, ulterior semnând contractul de credit nr. 27/17, au obținut un credit

de la BC „Moldinconbank” SA, cauzând instituției un prejudiciu material în

valoare de 92000 lei.

1

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Beglița Anton a comis infracțiunea

prevăzută de art. 238 alin. (1) Cod penal, individualizată prin prezentarea cu

bună știință a unor informații false în scopul obținerii unui credit, dacă prin

aceasta au fost cauzate instituției financiare, daune în mărime mai mare sau

egală cu 500 unități convenționale.

Beglița Anton și avocatul Gîlca Ilie în numele inculpatului, au declarat apel

împotriva sentinței, prin care au solicitat casarea ultimei cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Beglița

Anton să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amenda în mărime de 1380

unități convenționale.

3.1. În susținerea apelurilor, s-a invocat că, la stabilirea pedepsei instanța

de judecată, eronat a constatat că în speță nu există circumstanțe atenuante,

prin urmare nu a luat în considerare cumulul circumstanțelor atenuante și

anume recunoașterea vinei, căința sinceră și recuperarea totală a pagubei.

Consideră că, instanța de judecată contrar prevederilor art. 111 alin. (3)

Cod penal, la stabilirea pedepsei a luat în considerare antecedentele penale

stinse a inculpatului Beglița Anton indicând că inculpatul anterior ar fi fost

condamnat și din aceste considerente trebuie izolat de societate, or stingerea

antecedentelor penale anterioare a inculpatului Beglița Anton anulează toate

decăderile a drepturilor sale, iar ca circumstanță agravantă nu există faptul că

persoana anterior ar fi fost condamnată.

Invocă faptul că, instanța de judecată, eronat a stabilit faptul, că

inculpatul Beglița Anton ar fi recuperat doar parțial paguba. Or, la materialele

cauzei sunt anexate dovezi, că inculpatul Beglița Anton a achitat pentru

recuperarea prejudiciului - suma de 30000 (treizeci mii) lei în contul

”Moldinconbank” SA.

Astfel, însăși din învinuirea constatată de instanța de fond, rezultă în

mod incontestabil, că infracțiunea incriminată lui Beglița Anton a fost comisă

de mai multe persoane, iar prejudiciul material cauzat instituției bancare de

aceste persoane constituie suma totală de 92000 lei. Din declarațiile date de

inculpatul Beglița Anton sub jurământ rezultă, că la comiterea infracțiunii au

participat și Romașciuc Anastasia și Bădănău Ruslan, adică au participat

împreună cu inculpatul 3 persoane, prin urmare prejudiciul material de 92000

lei urmează a fi împărțit la 3, iar paguba care urmează a fi restituită părții

vătămate de către Beglița Anton este de 30000 lei, el achitând deja 30000 lei,

prin urmare prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost restituit integral de către

inculpat. În susținerea acestei poziții vine și hotărârea judecătoriei Strășeni,

sediul central din 25 iulie 2017, prin care a fost anulat contractul de credit nr.

27/17 și încasat în mod solidar de la Beglița Anton, Romaș Anastasia și Bădănău

2

Ruslan valoarea creditului și penalitățile aferente. Totodată, urmează de

reținut, că în cadrul cauzei penale nu a fost înaintată acțiune civilă.

Susține că, conform prevederilor art. 530 Cod civil, în redacția legii din

2017 (momentul semnării și anulării contractului de credit), dacă doi sau mai

mulți debitori datorează prestație în așa fel încât fiecare este dator să efectueze

întreaga prestație, iar creditorul pretinde fiecăruia din debitori executarea,

atunci debitorii sânt legați solidar. Conform prevederilor art. 538 alin. (1) Cod

civil, în redacția legii din creditorul care primește separat partea din prestație a

unuia dintre debitori fără chitanță să-și rezerve solidaritatea sau drepturile sale

în genere nu renunți solidaritate decât în privința acestui debitor. Iar, în

corespundere cu prevederile art. 544 alin. (2) Cod civil, în redacția legii 2017, în

cazul imposibilității stabilirii întinderii obligației debitorilor solidari, aceștia

obligați unii față de alții la părți egale.

Astfel, din circumstanțele descrise și din normele legale citate supra,

rezultă incontestabil, că inculpatul Beglița Anton și-a reparat partea sa din

prejudiciu material în mod integral, iar constatarea instanței de fond precum că

prejudiciul ar fi fost reparat parțial, este una eronată.

Susține că, instanța de judecată la stabilirea pedepsei a ignorat solicitarea

acuzatorului care a susținut învinuirea în instanța de fond și a solicitat aplicarea

pedepsei sub forma de amendă inculpatului Beglița Anton, or anume

procurorul este reprezentantul statului în procesul penal, care a inițiat cauza, a

pus persoana sub învinuire și a remis cauza cu rechizitoriu în instanța de

judecată, iar ignorarea poziției procurorului este neîntemeiată, din practica

judiciară existentă, instanțele naționale în mare parte aplică pedepse mai

blânde decât cele solicitate de acuzator, însă în cazul din speță, instanța de fond

a stabilit pedeapsa mai aspră decât cea solicitată de procuror, contrar practicii

judiciare existente.

Consideră că, pedeapsa penală urmează să-și atingă scopul, iar corectarea

și reeducarea inculpatului este posibilă fără aplicarea față de acesta a unei

pedepse privative de libertate. Pedeapsa stabilită și individualizată de către

instanța inferioară, nu corespunde nici principiului proporționalității, și nici

scopului pedepsei penale elucidat în art. 61 alin. (2) Cod penal, iar stabilirea

pedepsei cu închisoarea luând în considerație gravitatea infracțiunii comise și

urmările acesteia, nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale, ci din

contra, pedeapsa aplicată inculpatului este excesivă în comport cu faptele

acestuia, or aplicarea unei pedepse disproporționate persoanei, în raport cu

faptele comise de acesta, poate avea consecințe grave cu privire la reîncadrarea

acestuia în societate, resocializarea și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Reține, că pedeapsa stabilită inculpatului Beglița Anton urmează să fie

aplicată în corespundere și cu Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de

3

miniștri către statele membre referitoare la regulile europene asupra

sancțiunilor aplicate în comunitate, adoptată de Comitetul de Miniștri la 19

octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri.

Prin urmare, scopul pedepsei penale nu constă în izolarea nemijlocită de

societate a persoanei, ci de a-i aplica persoanei o astfel de pedeapsă, încât

aceasta să aibă posibilitatea de a conștientiza cele comise și dorința de a se

corecta și a nu mai comite fapte ilegale. În cazul în care față de inculpatul Beglița

Anton va fi aplicată o pedeapsă penală sub formă de amendă, pedeapsa va fi

echitabilă, deoarece ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor

lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Invocă, că pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Reieșind din prevederile legale indicate și din circumstanțele de fapt

stabilite, constată că inculpatului Beglița Anton, în cazul unei individualizări

legale a pedepsei penale, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de

amendă, or condamnarea acestuia la privațiune de libertate cu executare reală,

nu reprezintă o pedeapsă echitabilă și echivalentă in coraport cu faptele comise

și cu personalitatea acestuia.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege,

fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, iar pedeapsa

individualizată de prima instanță, nu răspunde principiului proporționalității

și scopului prevăzut în art. 61 alin.(2) Cod penal.

a fost respinse ca fiind nefondate apelul avocatului Gîlca Ilie în numele

inculpatului și apelul inculpatului Beglița Anton, declarate împotriva sentinței

Chișinău sediul Centru din 10.12.2021, cu menținerea fără modificări a sentinței

contestate.

4.1. Instanța de apel pentru a decide în sensul dat a reținut, că judecata în

instanța de fond s-a desfășurat pe baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și legalitatea sentinței

atacate este verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și

dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

La caz s-a constatat, că instanța de fond a respectat normele procesuale,

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei

și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat,

4

o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Beglița Anton în

baza art. 238 alin. (1) Cod penal, după indici calificativi – ”Prezentarea cu bună

știință a unor informații false în scopul obținerii unui credit, dacă prin aceasta

au fost cauzate instituției financiare, daune în mărime mai mare sau egală cu

500 unități convenționale.”

Examinând probatoriul, instanța de apel a considerat dovedită

indubitabil vina inculpatului Beglița Anton în comiterea faptei prejudiciabile

imputate și că acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art. 238 alin. (1) Cod

penal.

Referitor la stabilirea pedepsei penale inculpatului, instanța de apel a

notat că sancțiunea art. 238 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 1850 la 3350 unități convenționale sau închisoare de la

2 la 6 ani. În conformitate cu prevederile art. 76, 77 Cod penal, instanța de apel,

în privința inculpatului Beglița Anton, nu a identificat circumstanțe atenuante

și nici circumstanțe agravante. Instanța de judecată la individualizarea,

stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Beglița Anton a ținut

cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave prin

prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită

din intenție, de personalitatea inculpatului care anterior a fost tras la

răspundere penală.

Instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, în coraport cu faptele comise, urmările prejudiciabile ale faptelor

și personalitatea inculpatului, a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este

posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 1 an 8 luni în baza art. 238 alin. (1) Cod penal, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) Cod

penal.

La caz, instanța de apel a respins argumentele avocatului în susținerea

numirii unei pedepse mai blânde nonprivative de libertate, de vreme ce acesta

anterior a fost tras la răspundere penală, însă nu a făcut careva concluzii de

rigoare și a comis altă infracțiune cu intenție. Totodată inculpatul Beglița Anton

s-a eschivat de la prezentarea în instanța de judecată și la organul de urmărire

penală.

Referitor la cererea avocatului și a inculpatului privind aplicarea

amnistiei Colegiul a reținut că, anterior Beglița Anton a fost condamnat prin

5

sentința Judecătoriei Rîșcani în baza art. 195 alin. (2), art. 273 alin. (3) Cod penal

la privațiune de libertate pe un termen de 6 ani. În anul 2007, Codul penal

prevedea sancțiunea pentru săvârșirea art. 195 alin. (2) Cod penal cu închisoare

de la 10 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, sancțiunea art. 273

alin. (3) prevedea închisoare de la 10-15 ani.

Prin urmare ultimul a comis infracțiunile deosebit de grave, iar aceste

circumstanțe împiedică aplicarea Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 ”privind

amnistia in legătura cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova” din motiv că art. 6 lit. a1) al Legii menționate supra expres

prevede că, amnistia nu se aplică persoanei ”bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârșirea cu intenție a

unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, executând

în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare”.

Instanța de apel a considerat că anume această pedeapsă, în formă de

închisoare, este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiunile comise de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este

aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de

pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalitatea inculpatului.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale

privind corectarea și reeducarea inculpatului v-a fi pe deplin atins, doar prin

menținerea pedepsei sub formă de închisoare, considerând că această pedeapsă

va atinge scopul sancțiunii penale de restabilire a echității sociale, de corectare

a inculpatului, precum și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni. Faptul că

inculpatul Beglița Anton a recunoscut vinovăția, nu constituie temei de aplicare

față de acesta a pedepsei alte decât închisoare, așa cum a pledat apărarea, or,

Beglița Anton nu este la prima sa abatere de la legea penală, precum și faptul

că a reparat doar parțial prejudiciul cauzat prin infracțiune, or alegația apărării

că inculpatul a reparat prejudiciul cauzat prin achitarea sumei de 30 000 lei, ce

reprezintă cota-parte în mărime de 1/3 din banii luați prin infracțiune, nu este

una plauzibilă, de vreme ce la caz este aplicabilă regula răspunderii solidare

pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Gîlca Ilie în numele inculpatului, care invocând incidența pct. 6), 10) și 11) a

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 decembrie 2021 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2022, rejudecarea

cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri prin care a-1 libera de răspundere penală

pe inculpatul Beglița Anton în temeiul art. 238 alin. (1) Cod penal, conform art.

6

2 alin. (1) al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

cu încetarea procesului penal în privința acestuia.

În subsidiar, dacă instanța de recurs va consideră inaplicabil actul de

amnistie, a aplica în privința inculpatului Beglița Anton o pedeapsă sub formă

de amendă.

5.1. În motivarea recursului ordinar declarat, a invocat că în ședința de

judecată din 13 aprilie 2022 inculpatul Beglița Anton a înaintat în instanța de

apel o cerere prin care a solicitat liberarea de răspundere penală în temeiul art.

2 alin. (1) al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu

încetarea procesului penal, cerere care a fost respinsă de către instanța de apel,

absolut neîntemeiat.

În speță sunt întrunite toate condițiile pentru aplicarea Legii nr. 243 din

24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Remarcă că infracțiunea a fost consumată potrivit învinuirii incriminate

la data de 21 martie 2017 până la adoptarea legii cu privire la amnistie, iar

pedeapsa maximă prevăzută la art. 238 alin. (1) Cod penal pentru săvârșirea

acesteia constituie închisoare până la un termen de 6 ani. La fel, infracțiunea

incriminată nu cade sub incidența excepțiilor prevăzute de art. 6 din Legea nr.

243 din 24 decembrie 2021. Totodată, menționează că inculpatul Beglița Anton

și-a manifestat voința cu privire la aplicarea amnistiei și cu privire la încetarea

procesului, înaintând o cerere în acest sens.

Instanța de apel, în mod neîntemeiat a respins cererea privind aplicarea

amnistiei deși sunt întrunite toate condițiile legale necesare pentru aplicarea

actului de amnistie care reprezintă un act de înlăturare a răspunderii penale pe

temei de nereabilitare și care condiționează încetarea procesului penal.

Ce ține de faptul, că Beglița Anton ar fi anterior executat pedeapsa penală

cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, menționează

că la materialele cauzei nu a fost anexată sentința la care face trimitere instanța

de apel, acest act judecătoresc lipsește, iar instanța de apel nu a indicat de unde

a dedus faptul respectiv. Iar potrivit rechizitoriului și constatărilor instanței de

fond Beglița Anton, este fără antecedente penale.

Instanța de apel a făcut referire la o sentință din 2007, care nici nu este la

dosar, însă în anul 2007, Beglița Anton era minor, avea doar 16 ani, prin urmare

toate antecedentele penale în timpul minoratului nu au careva efecte juridice

asupra situației ulterioare a persoanei. Mai mult decât atât art. 195 și art. 273

Cod penal au fost excluse din Codul penal, adică decriminalizate.

Instanța de apel nu a luat în considerare termenele de stingere a

7

antecedentelor penale prevăzute la art. 111 Cod penal și nu a dat răspuns, este

stins sau nu antecedentul penal a lui Beglița Anton, or art. 6 alin. (2) al Legii cu

privire la amnistie, prevede expres, că la aplicarea actului de amnistie nu se ține

cont de antecedentele penale stinse.

Apreciază că instanța de apel în mod arbitrar, neîntemeiat și foarte

superficial a respins cerința privind aplicarea actului de amnistie,

nepătrunzând în esența problemei.

Ce ține de pedeapsă, instanța de apel nu s-a expus la argumentele

consistente a apelului depus de apărare. La stabilirea pedepsei atât instanța de

apel, cât și instanța de fond, eronat au constatat că în speță nu există

circumstanțe atenuante, prin urmare nu au luat în considerare cumulul

circumstanțelor atenuante, și anume recunoașterea vinei, căința sinceră și

recuperarea totală a pagubei.

Contrar prevederilor art. 111 alin. (3) Cod penal, la stabilirea pedepsei

atât instanța de apel, cât și instanța de fond au luat în considerare antecedentele

penale stinse a inculpatului Beglița Anton, indicând că inculpatul anterior ar fi

fost condamnat și din aceste considerente trebuie izolat de societate, or

stingerea antecedentelor penale anterioare a inculpatului Beglița Anton

anulează toate decăderile a drepturilor sale, iar ca circumstanță agravantă nu

există faptul că persoana anterior ar fi fost condamnată.

Totodată, remarcă că de către instanța de fond și cea de apel în mod

eronat a fost stabilit faptul, că inculpatul Beglița Anton ar fi recuperat doar

parțial paguba. Or, la materialele cauzei sunt anexate dovezi, că inculpatul

Beglița Anton a achitat pentru recuperarea prejudiciului - suma de 30000

(treizeci mii) lei în contul BC ”Moldinconbank” SA.

Astfel, însăși din învinuirea constatată de instanța de fond și instanța de

apel, rezultă în mod incontestabil, că infracțiunea incriminată lui Beglița Anton

a fost comisă de mai multe persoane, iar prejudiciul material cauzat instituției

bancare de aceste persoane constituie suma totală de 92000 lei. Din declarațiile

date de inculpatul Beglița Anton sub jurământ rezultă, că la comiterea

infracțiunii au participat și Romașciuc Anastasia și Bădănău Ruslan, adică au

participat împreună cu inculpatul 3 persoane, prin urmare prejudiciul material

de 92000 lei urmează a fi împărțit la 3, iar paguba care urmează a fi restituită

părții vătămate de către Beglița Anton este de 30000 lei, el achitând deja 30000

lei. Prin urmare prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost restituit integral de

către inculpat. În susținerea acestei poziții vine și hotărârea judecătoriei

Strășeni, sediul central din 25 iulie 2017, prin care a fost anulat contractul de

credit nr. 27/17 și încasat în mod solidar de la Beglița Anton, Romașciuc

Anastasia și Bădănău Ruslan valoarea creditului și penalitățile aferente.

Totodată, urmează de reținut, că în cadrul cauzei penale nu a fost înaintată

8

acțiune civilă.

Consideră că din circumstanțele descrise și din normele legale citate

supra, rezultă incontestabil, că inculpatul Beglița Anton și-a reparat partea sa

din prejudiciu material în mod integral, iar constatarea instanței de fond

precum că prejudiciul ar fi fost reparat doar parțial, este una eronată. În acest

sens, instanța de apel în mod absolut eronat, a constatat, că ce ține de repararea

prejudiciului este aplicabilă răspunderea solidară.

Mai mult decât atât, este de remarcat că atât instanța de fond cât și

instanța de apel la stabilirea pedepsei au ignorat solicitarea acuzatorului de

stat, care a susținut învinuirea în instanța de fond și a solicitat aplicarea

pedepsei sub formă de amendă inculpatului Beglița Anton, or anume

procurorul este reprezentantul statului în procesul penal, care a inițiat cauza, a

pus persoana sub învinuire și a remis cauza cu rechizitoriu în instanța de

judecată, iar ignorarea poziției procurorului este neîntemeiată, or din practica

judiciară existentă, instanțele naționale în mare parte aplică pedepse mai

blânde decât cele solicitate de acuzator, însă în cazul din speță, instanța de fond

a stabilit pedeapsa mai aspră decât cea solicitată de procuror, contrar practicii

judiciare existente.

Consideră că pedeapsa penală urmează să-și atingă scopul, iar corectarea

și reeducarea inculpatului Beglița Anton este posibilă fără aplicarea față de

acesta a unei pedepse privative de libertate. Pedeapsa stabilită și

individualizată de către instanțele inferioare, nu corespunde nici principiului

proporționalității, și nici scopului pedepsei penale elucidat în art. 61 alin. (2)

din Codul penal.

penală, pe marginea recursului declarat, procurorul a depus referință prin care

a solicitat respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

9

la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât o dată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor

care l-au declarat.

În susținerea acestei statuări, călăuzitoare sunt și prevederile pct. 14.7 a

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 22 din

12.12.2005 cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel cu

modificările și completările ulterioare, unde este stipulat că, în sensul cerințelor

art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței

de apel sânt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă

probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de

prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

Din sumarul cererii de recurs declarată în speță, se constată că aceasta

este bazată pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

și 11) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel atunci când „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege

sau anulată de un act de amnistie”.

Potrivit recursului ordinar declarat, avocatul Gîlca Ilie, critică decizia

instanței de apel, considerând că greșit s-a ajuns la concluzia de menținere a

10

sentinței, pedepsa penală nu a fost individualizată corect și neîntemeiat nu au

fost aplicate prevederile Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în privința inculpatului Beglița Anton.

Deci, statuând asupra principiului respectării normelor de drept

menționate, Colegiul penal lărgit constată ca fiind întemeiate argumentele

aduse în recurs cu referire la faptul, că instanța de apel a trecut superficial peste

argumentele apărării, ca rezultat nu conține motive clare pe care se întemeiază

soluția, limitându-se doar la formulări de ordin general, nu a respectat întocmai

prevederile legale enunțate supra, prin urmare aceasta fiind afectată de eroarea

de drept prescrisă de pct. 6) art. 427 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel,

menținând hotărârea primei instanțe, nu a verificat și analizat descriptivul

sentinței prin prisma argumentelor apărării și și-a bazat soluția pe motive și

temeiuri neverificate și neprobate.

Cauza penală a fost judecată pe baza probelor administrate în faza

urmăririi penale, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Criticând sentința pentru netemeinicie, apel a declarat partea apărării.

Tot partea apărării în ședința instanței de apel, prin cerere scrisă, a

solicitat aplicarea în privința inculpatului Beglița Anton, a Legii nr. 243 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Instanța de apel expunându-se asupra solicitării apărării a notat că,

”…anterior Beglița Anton a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani în baza

art. 195 alin. (2), art. 273 alin. (3) Cod penal la privațiune de libertate pe un termen de

6 ani. În anul 2007, Codul penal prevedea sancțiunea pentru săvârșirea art. 195 alin.

(2) Cod penal cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani,

sancțiunea art. 273 alin. (3) prevedea închisoare de la 10-15 ani.

…ultimul a comis infracțiunile deosebit de grave, iar aceste circumstanțe

împiedică aplicarea Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 ”privind amnistia in legătura

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova” din

motiv că art. 6 lit. a1) al Legii menționate supra expres prevede că, amnistia nu se aplică

persoanei ”bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată

anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau

excepțional de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare”.” (pct. 13

din decizia atacată)

11

În acest context, Colegiul atestă că temei pentru respingerea cererii

privind aplicarea amnistiei a servit condamnarea anterioară a inculpatului

Beglița Anton pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave.

Constatările enunțate, sunt nefondate și iluzorii, nefiind probate, or

sentința din 2007, la care face referire instanța, lipsește în forma sa materială la

materialele cauzei.

Potrivit art. 111 alin. (3) Cod penal, stingerea antecedentelor penale

anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele

penale.

Astfel, instanța de apel nu a luat în considerare termenele de stingere a

antecedentelor penale prevăzute la art. 111 Cod penal și nu a dat răspuns, este

stins sau nu antecedentul penal a lui Beglița Anton. Or, potrivit art. 6 alin. (2)

al legii nominalizate, la aplicarea prevederilor alin. (1) nu se ține cont de

antecedentele penale ale persoanei reabilitate și nici de antecedentele penale

stinse în modul stabilit de legislație. Însă pentru aceasta la dosar urmau a fi

administrate sentințele judecătorești și informația privind executarea pedepsei

anterioare.

Mai mult potrivit avocatului, Beglița Anton ar fi fost condamnat în 2007,

în timpul când era minor.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit denotă faptul că instanța de apel a

examinat superficial aspectele evidențiate, emițând sub acest aspect o hotărâre

vagă.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor

Omului, care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției,

hotărârile judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se

întemeiază soluția. În cazul în care o instanță nu este obligată să furnizeze un

răspuns detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de

Jos din 19 aprilie 1994, pct. 61), din hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că

problemele invocate în speță au fost abordate (Boldea împotriva României din

15 februarie 2007, pct. 30).

Colegiul penal lărgit notează că dreptul la un proces echitabil, garantat

de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. În acest

sens se reține că hotărârea pronunțată de o instanță trebuie să corespundă

tuturor normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile aflate în litigiu și să

răspundă în mod sigur și expres la toate criticile esențiale formulate de părți.

Colegiul penal lărgit notează, că pentru a respecta aceste practici, instanța

de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor

decisive invocate de apelanți, prin prisma criticilor invocate de părți, care în

viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate

12

la caz.

confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către avocat, ceea ce duce la

casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Gîlca Ilie în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 aprilie 2022, în cauza penală în privința lui Beglița Anton xxxx și dispune

rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Beglița Anton xxxx, se eliberează imediat din penitenciar dacă nu execută

arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 23 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

13