1ra-251/2022 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-251/2022 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-251/2022

1-18138856-01-1ra-21022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău din 31 mai 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Galațan Alexandru XXXXX, născut la xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Alexandru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. lit. b), e) și f) Cod penal și i s-a aplicat pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare,

fără amendă.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit inculpatului Galațan Alexandru

pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 6 (șase) ani închisoare, fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 14 iunie 2021, s-a

dispus corectarea erorii evidente de tipar cu privire la alineatul din art. 84 Cod penal,

consemnat greșit la stabilirea pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni, prin

1

cumul parțial al pedepsei aplicate cu pedeapsa stabilită prin sentința din 03.02.2021 a

Judecătoriei Anenii Noi, după cum urmează: Galațan Alexandru se recunoaște

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. lit. b), e) și f) Cod

penal și în baza acestei Legi a-i aplica pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, fără

amendă. În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul parțial al pedepsei aplicate și pedepsei stabilite prin sentința din

03.02.2021 a Judecătoriei Anenii Noi, a-i stabili pedeapsa definitivă cu închisoare pe

un termen de 6 (șase) ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

inculpatul Galațan Alexandru, la data de 5 noiembrie 2016, aproximativ la ora 04:00,

împreună cu Cebotari Dumitru și Motoc Maxim, aflându-se pe str. xxxxx, mun.

Chișinău, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aplicând

violența nepericuloasă pentru viață, au sustras în mod deschis de la Rjepețchi Boris o

geantă din piele la prețul de 400 de lei în care se aflau buletinul de identitate, permis

de conducere și carnetul șoferului pe numele ultimului, precum și o gentuță din piele

la preț de 200 de lei în care se aflau 750 bilete pentru călătoriile în troleibuz, la preț de

2 lei fiecare, în sumă totală de 1500 de lei, cauzându-i o daună materială în proporții

considerabile în sumă de 2260 de lei, iar de la Mîndru Andrei au sustras în mod

deschis telefonul mobil de model „Nokia” la prețul de 2200 de lei în care activau

cartelele SIM cu nr. xxxxx la prețul de 30 de lei și cu nr. xxxxx la prețul de 30 de lei,

cauzându-i ultimului o daună materială în sumă de 2260 lei.

avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului Galațan Alexandru, prin care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care a aplica lui Galațan Alexandru conform art. 84 Cod

penal, prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, astfel definitiv de

stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de 5 ani închisoare.

În motivarea apelului, partea apărării a indicat că, pedeapsa stabilită de către

prima instanță este prea aspră, deoarece inculpatul este o persoană care a săvârșit

infracțiunea ca rezultat al unor circumstanțe grele, este o persoană de o vârstă tânără,

a greșit, recunoaște acest lucru.

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința fără

modificări.

Termenul de executare a pedepsei urmînd a fi calculat din data pronunțării

deciziei, incluzând în termenul dat perioada arestării preventive din 22.11.2020 până

la 03.02.2021 și perioada ispășirii pedepsei cu închisoare din 03.02.2021 până la data

2

pronunțării deciziei.

4.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a constatat că,

prima instanță cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin

prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Galațan Alexandru

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 187 alin. (2), lit. lit. b), e), f) Cod

penal.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, sentința a fost atacată doar în

partea individualizării pedepsei penale, considerînd-o prea aspră, în rest partea

apărării fiind de acord cu sentința primei instanțe, de aia instanța de apel s-a

pronunțat doar în partea stabilirii pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a remarcat că, sub aspectul proporționării pedepsei aplicate

inculpatului și pentru o corectă individualizare a acesteia raportate la toate criteriile

generale prevăzute de art. 75 Cod penal, trebuie să se țină seama atât de elementele ce

țin de materialitatea faptelor în sine, cât și de datele referitoare la persoana

inculpatului, astfel că chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior,

strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din

contra el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Pornind de la

caracterul faptelor comise și numărul acestora, și anume că fapta săvârșită de inculpat

prezintă o gravitate ridicată, raportat la modul de comitere, mijloacele folosite,

circumstanțele legate de personalitatea inculpatului, instanța de fond a conchis că

ultimul trebuie pedepsit penal pentru acțiunile comise și a considerat ca fiind necesar

de a aplica în privința inculpatului pedeapsa închisorii care în viziunea instanței este

unica măsură de constrângere aplicabilă situației inculpatului, care pornind de la

datele caracteristice ale ultimului este pe măsură să ducă la atingerea scopului

general și special al pedepsei penale, deoarece fapta în materialitatea sa duce la

concluzia că scopul pedepsei poate fi realizat prin stabilirea pedepsei cu închisoare.

În acest sens, prima instanță justificat a statuat că, o pedeapsă mai blândă, sub

formă de amendă nu este proporțională, nu este echitabilă și nu va atinge scopul

pedepsei, persistând în continuare pericolul comiterii de către inculpat a unor

3

infracțiuni similare, or, s-a stabilit că, inculpatul nu lucrează, nu are o ocupație

permanentă pe baza căreia ar obține un venit material constant pentru întreținerea sa

în societate. Astfel, inculpatul prezintă pericol eminent pentru societate și pedeapsa a

fost stabilită de către prima instanță sub formă de închisoare, în limitele prevăzute de

sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal.

În contextul dat, instanța de apel a respins argumentele părții apărării, referitor

la faptul că, prima instanță a aplicat o pedeapsă prea aspră, în coraport cu faptele

inculpatului, or, în cadrul cercetării judecătorești nu s-a adeverit faptul că, inculpatul

ar fi comis infracțiunea în contextul unor împrejurări grele, având în vedere că,

inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală, iar careva concluzii nu a făcut

și nu a pășit pe calea corectării.

În aceiași ordine de iedei, instanța de apel a respins și solicitarea privind

aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal și anume prin absorbirea pedepsei mai ușoare de

pedeapsa mai aspră, deoarece la caz, aceste dispoziții legale nu pot fi aplicate, așa

cum, infracțiunea comisă de către inculpatul Galațan Alexandru face parte din

categoria infracțiunilor „grave”, iar cele invocate de apărător sunt aplicabile în cazul

săvârșirii unor infracțiuni „ușoare” sau „mai puțin grave”.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în speța dată nu se impune soluția

aplicării unei pedepse mai blânde inculpatului Galațan Alexandru, avându-se în

vedere și faptul că inculpatul anterior a fost judecat, în privința acestuia a fost

reținută circumstanța agravantă săvârșirea infracțiunii prin participare cu alte

persoane, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, ceea ce denotă faptul că

inculpatul nu a făcut careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al

faptelor comise, nu a pășit pe calea corectării, dar a continuat să manifeste un

comportament infracțional.

În contextul raționamentelor expuse, instanța de apel a apreciat că soluția

primei instanțe s-a întemeiat pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse

echitabile, pornind de la evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei

cauze. Astfel, pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu reprezintă o represiune

excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea

ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei, așa

cum apare enunțat în Codul penal.

penală de către avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului, prin care solicită

casarea sentinței și deciziei și de ai aplica inculpatului prevederile art. 84 Cod penal,

prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, cu stabilirea pedepsei

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani.

4

În motivarea celor solicitate, apărătorul indică că, pedeapsa aplicată de către

instanțe este prea aspră, or, inculpatul și-a recunoscut vina integral, se căiește sincer

de cele comise, a cerut scuze de la părțile vătămate și a săvîrșit infracțiunea ca un

rezultat al unor circumstanțe grele.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiul invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei,

insistînd asupra aplicării prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal, prin absorbirea

pdepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, menționând că instanța de apel la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea aspră inculpatului.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.

61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului

penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

5

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă privativă de libertate conducându-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul apărătorului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea aspră, din considerentul că aceasta

este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, și anume, la caz, trebuie avute în vedere

că inculpatul anterior a fost condamnat, a comis o infracțiune care face parte din

categoria celor grave, în privința acestuia a fost reținută circumstanța agravantă

săvîrșirea infracțiunii prin participare cu alte persoane, precum și faptul că inculpatul

nu a făcut careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor

comise și nu a pășit pe calea corectării, dar a continuat să manifeste un comportament

infracțional.

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării unei pedepsei privative de libertate în privința

inculpatului, fiind respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracținea

incriminată art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, motivare pe care instanța de recurs

și-o însușește și nu se va expune repetat asupra acesteia.

Subsidiar, instanța de apel just a subliniat că, solicitările avocatului Marinescu

Dumitru privind aplicarea art. 84 alin.(1) Cod penal, nu sunt aplicabile speței

deoarece fapta săvîrșită de către inculpat face parte din categoria infracținilor grave,

iar cele invocate de apărător sunt aplicabile în cazul săvîrșirii unor infracțiuni ușoare

sau mai puțin grave.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii

săvârșite.

6

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către partea părării

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în

cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar depus, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marinescu

Dumitru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Galațan

Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 iulie 2022.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

7