1ra-783/2021 — art. 145 alin. 2 lit. e-1 CP

1ra-783/2021 — art. 145 alin. 2 lit. e-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-783/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpată,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05 octombrie 2020, în cauza penală privind-o pe

OLARI Mariana XXXXX, născută la XXXXX,

originară din XXXXX, domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.03.2019– 15.05.2019;

Instanța de apel: 27.06.2019 – 18.09.2019;

23.06.2020- 05.10.2020;

Instanța de recurs: 25.11.2019 – 10.03.2020;

21.01.2021-03.03.2021.

c o n s t a t ă:

Mariana a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2), lit. e1) Cod penal și prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

10 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei.

A fost dispusă încasarea de la Olari Mariana în beneficiul lui Borșci Maria suma

de 40.000 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 100.000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, iar în total suma de 140.000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin

infracțiune.

Au fost trecute în contul statului cheltuielile de judecată pentru efectuarea

expertizei judiciare în mărime de 5670 lei.

în jurul orelor 19:30, aflându-se în domiciliul său situat în XXXXX, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, a inițiat o ceartă cu concubinul său Borșci Vitalie,

și, acționând cu intenție directă, conștientizând pericolul social al acțiunilor sale

ilegale, având asupra sa un cuțit de bucătărie, urmărind scopul de omor, în vederea

realizării scopului său infracțional, s-a apropiat de ultimul și profitând de faptul că

1

Borșci Vitalie era poziționat pe spate pe o canapea din acea odaie, dânsa, i-a aplicat

ultimului o lovitură cu cuțitul dat - în regiunea toracelui, provocându-i astfel, plagă

înțepat-tăiată a toracelui cu lezarea plămânului drept, urmată de o hemoragie internă

- fiind vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață, în rezultatul căruia Borșci

Vitalie a decedat pe loc la scurt timp.

numele inculpatei.

3.1 Procurorul prin cererea de a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin care să fie încasate de

la Olari Mariana cheltuielile judiciare în contul statului în sumă totală de 5670 lei

(cheltuieli suportate de stat pentru efectuarea expertizei judiciare medico-legală nr.

201912C0014 din 15.03.2019 și a expertizei judiciare (psihiatrice) nr. 201935A0063

din 28.02.2019.

În motivarea cererea procurorul a invocat că argumentul instanței de judecată

precum că cheltuielile judiciare urmează a fi trecute în contul statului ținând cont de

obligația statului reprezentat de organul de urmărire penală privind îndeplinirea

acțiunilor procedurale penale necesare pentru realizarea scopului procesului penal și

stabilirea adevărului în procesul penal nu este plauzibil în situația în care contravine

art. 228 alin. (5) Cod de procedură penală și urmau totuși a fi încasate de la inculpată

pentru a fi recuperate cheltuielile suportate de către instituțiile medicale la efectuarea

expertizelor judiciare în cauză, luând în considerație mărimea acestor cheltuieli,

circumstanțele excepționale ale cazului dat, personalitatea inculpatei și situația ei

materială, precum și caracterul infracțiunii de care a fost recunoscută vinovată

Mariana Olari.

3.2 Avocatul Chitoroga Ion în numele inculpatei prin depunerea cererii de apel

a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatei să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, și

anume suspendarea executării pedepsei până la împlinirea de către copilul XXXXX

a vârstei de 8 ani, adică până la data de 13.12.2020, cu respingerea acțiunii civile.

În motivarea apelului s-a indicat că:

- inculpata a recunoscut vina, nu a solicitat administrarea de noi probe și a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată. Atât pe parcursul desfășurării

urmăririi penale, cât și pe parcursul judecării cauzei penale inculpata a avut un

comportament exemplar, recunoscându-și vina și oferind declarații a contribuit la

cercetarea multiaspectuală a cauzei penale și elucidarea tuturor circumstanțelor ce au

importanță în soluționarea justă a cauzei. Tot inculpata a fost cea care a anunțat

organele de drept privind cele întâmplate, nu a încercat să distrugă sau să ascundă

careva probe;

- prima instanță urma să țină cont de circumstanțele de fapt ce au stat la baza

comiterii faptei și anume comportamentul victimei, or, acesta adesea aplica violența

asupra inculpatei, context în care la data de 11.07.2018 a fost emisă ordonanța de

2

protecție a violenței în familie în numele victimei Olari Mariana, agresor fiind Borșci

Vitalie;

- în conformitate cu art. 96 alin. (1) Cod Penal, prima instanță urma să țină cont

că copilul minor XXXXX, nu a împlinit vârsta de 8 ani, respectiv, urmează a fi

suspendată executarea pedepsei până la împlinirea vârstei de 8 ani, adică până la

13.12.2020;

- acțiunea civilă urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, deoarece este lipsită

de un suport probatoriu.

2019, au fost respinse apelurile declarate de procuror și de avocatul Chitoroga Ion în

numele inculpatei și s-a menținut sentința primei instanțe fără modificări.

în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în

ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând

faptelor reținute în sarcina inculpatei încadrarea juridică corespunzătoare.

Din materialele cauzei penale a rezultat că la faza urmăririi penale a fost dispusă

efectuarea expertizelor judiciare, și anume a expertizei medico-legale (raportul de

expertiză judiciară nr. 201912C0014 din 15 martie 2019) - în sumă de 4592 lei și a

expertizei judiciare psihiatrice (raportul de expertiză judiciară nr. 201935A0063 din

28 februarie 2019) - în sumă de 1078 lei. În total, pentru efectuarea expertizelor

judiciare au fost suportate cheltuieli în mărime de 5670 lei.

Instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din

contul inculpatei a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în

sumă de 5670 lei, întrucât norma procesual-penală prevăzută la art. 227 Cod

procedură penală prevede clar și evident care anume cheltuieli urmează a fi puse pe

seama inculpatului, însă la această categorie nu se includ cheltuielile suportate la

efectuarea expertizelor judiciare, la caz a expertizei judiciare medico-legale din 15

martie 2019 și a expertizei judiciare psihiatrice din 28 februarie 2019.

În speță acuzatorul de stat a solicitat încasarea din contul inculpatei a

cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare, care

însă nu sunt reglementate la prevederile alin. (1) art. 228 Cod procedură penală.

Drept urmare, în cazurile în care expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat, or, potrivit art. 227 alin. (1), (3) și art. 229 alin. (1) Cod

procedură penală, cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea demonstrării vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede o altă modalitate.

3

Cu referire la apelul declarat de avocatul Chitoroga Ion în numele inculpatei,

instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond în partea

individualizării pedepsei penale, a reținut că acțiunile inculpatei au fost încadrate în

baza art. 145 alin. (2), lit. e1) Cod Penal pentru care legea penală prevedea pedeapsa

sub formă de închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detențiune pe viață. În

conformitate cu prevederile art. 16 alin. (6) Cod Penal, infracțiunea imputată

inculpatei se califică ca infracțiune „excepțional de gravă”. În conformitate cu art. 76

Cod Penal, s-a reținut circumstanță atenuantă - recunoașterea vinovăției, iar potrivit

art. 77 Cod Penal, ca circumstanță agravantă s-a stabilit săvârșirea infracțiunii în stare

de ebrietate alcoolică.

În contextul prevederilor art. 96 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a respins

solicitarea avocatului privind amânarea executării pedepsei până la împlinirea de către

copilul XXXXX a vârstei de 8 ani, adică până la data de 13.12.2020, deoarece

prevederile art. 96 Cod Penal nu sunt incidente în speța dată, fiind incidente excepțiile

reglementate expres la alin. (1) art. 96 Cod penal, și anume faptul că inculpatei i s-a

aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen mai mare de 5 ani, și anume

de 10 ani, iar infracțiunea comisă de inculpată se califică ca o infracțiune excepțional

de gravă, prevăzută la Capitolul II din Partea Specială a Codului Penal.

Cu referire la argumentele de apel invocate că inculpata a recunoscut vina, nu a

solicitat administrarea de noi probe și a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, atât pe parcursul desfășurării urmăririi penale, cât și pe parcursul

judecării cauzei penale inculpata a avut un comportament exemplar, recunoscându-și

vina și oferind declarații a contribuit la cercetarea multiaspectuală a cauzei penale și

elucidarea tuturor circumstanțelor ce au avut importanță în soluționarea justă a cauzei,

că inculpata a fost cea care a anunțat organele de drept privind cele întâmplate, nu a

încercat să distrugă sau să ascundă careva probe, instanța de apel le-a apreciat ca

nefondate, deoarece aceste aspecte nu condiționează aplicarea art. 96 Cod Penal, ci se

evaluează în procesul general de individualizare a pedepsei penale.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele avocatului Chitoroga Ion expuse

supra, or, în cadrul cercetării judecătoreștii nu a fost stabilit faptul că ilegalitatea sau

imoralitatea acțiunilor victimei, au provocat infracțiunea.

În acest sens, instanța de apel din declarațiile inculpatei date în cadrul ședinței

de judecată în prima instanță și susținute în instanța de apel, a stabilit faptul că

inculpata intenționat a săvârșit o faptă social periculoasă, adică omorul unei persoane

săvârșit asupra unui membru de familie, or, aceasta aflându-se la domiciliul său,

acționând cu intenție directă, i-a aplicat concubinului său Borșci Vitalie o lovitură cu

cuțitul în regiunea toracelui, în rezultatul cărui fapt ultimul a decedat la scurt timp.

Totodată, prima instanță n-a putut reține faptul că existenta ordonanței de

protecție a violenței în familie în numele victimei Olari Mariana, agresor fiind Borșci

Vitalie ar ameliora răspunderea penală a inculpatei, or, în situația în care victima

Borșci Vitalie prezenta un pericol pentru viața și sănătatea inculpatei, ultima urma să

4

solicite intervenția organelor de drept. Însă, din declarațiile inculpatei Olari Mariana

rezultă că ea împreună cu concubinul ei Borșci Vitalie și cu alte persoane au consumat

băuturi alcoolice, fiind ambii în stare de ebrietate. La fel, din declarațiile inculpatei

rezultă că victima Borșci Vitalie fiind culcat în pat a început s-o numească cu cuvinte

necenzurate, ea crezând că el se îndârjește la ea, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în

regiunea pieptului. Dânsa a declarat că i-a aplicat lovitura cu cuțitul lui Borșci Vitalie,

doar să-l sperie puțin.

În acest context, instanța de apel a stabilit că inculpata a acționat cu intenție

directă la comiterea infracțiunii, dânsa își dădea seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și în mod conștient a dorit și a admis

survenirea acestor urmări.

În ceea ce privește solicitarea părții apărării privind respingerea acțiunii civile ca

fiind neîntemeiată, deoarece este lipsită de un suport probatoriu, instanța de apel a

considerat pasibilă respingerii, or, în acest sens, instanța de apel a reținut că prin

certificatele anexate la acțiunea civilă, se confirmă că partea civilă a suportat

cheltuieli pentru înmormântarea victimei Borșci Vitalie în sumă totală de 40.000 lei.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale în mărime de 100.000 lei,

încasate de prima instanță din contul inculpatei în beneficiul succesorului legal al

părții vătămate Borșci Maria, instanța de apel a stabilit că în urma acțiunilor

infracționale comise de inculpată în mod cert succesorului părții vătămate, cât și

rudelor acestuia i s-au cauzat suferințe psihice incomensurabile.

În conformitate cu art. art. 1422, 1423 Cod civil, instanța de apel a apreciat că

prima instanță just a soluționat acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral

și a dispus încasarea de la inculpata în beneficiul succesorului legal al pârții vătămate

Borșci Maria a sumei de 100.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, ce reprezintă o justă

și echitabilă satisfacție a prejudiciului moral suferit de reclamantă.

de inculpată care au solicitat casarea deciziei instanței de apel

6.1 Procurorul a invocat ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea individualizării pedepsei, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, astfel, consideră soluția neîntemeiată;

- decizia în partea neîncasării cheltuielilor judiciare de la inculpată în sumă de

5670 lei, contravine normelor procesuale penale în vigoare;

- efectuarea cheltuielilor de judecată în cauza penală este provocată de săvârșirea

infracțiunii, care evident impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

5

fapta sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar

fi efectuat;

- obligația inculpatului condamnat de a suporta cheltuielile judiciare este

principală de vreme ce săvârșirea infracțiunii atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, inclusiv pentru a i se aplica infractorului

pedeapsa de a suporta cheltuielile judiciare îi revin acestuia în principal;

- instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101, 394,

414 Cod de procedură penală.

6.2 Împotriva deciziei de apel, inculpata a înaintat cerere de recurs, fără a invoca

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând stabilirea unei

pedepse mai blânde cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală;

În motivarea recursului ordinar, inculpata a menționat că nu este de acord cu

decizia instanței de apel, deoarece i s-au aplicat două pedepse. Instanța de apel nu a

luat în considerare faptul recunoașterii vinovății, precum și judecării cauzei în

procedură simplificată;

inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpată. Recursul ordinar declarat de

către procuror a fost admis, s-a casat decizia în partea cheltuielilor de judecată, și s-a

dispus rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată. În rest, dispozițiile hotărârii atacate s-a menținut.

nici un temei pentru recurs ordinar prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate s-a atestat că critică decizia

instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Prin urmare, eroarea de drept invocată de către inculpata nu și-a

găsit confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs ordinar.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aspectele invocate de procuror,

instanța de recurs a reținut că în speță temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, și-a găsit confirmarea sub aspectul că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel de către procuror.

La acest capitol, analizând partea descriptivă a deciziei instanței de apel s-a

atestat că instanța de apel contrar cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, care a

criticat soluția primei instanțe în privința cheltuielilor judiciare suportate în prezenta

speță, descrise și în 4-5 a prezentei decizii.

Drept urmare, instanța de apel a adoptat o decizie de menținere a sentinței primei

instanțe, prin care au fost trecute în contul statului cheltuielile de judecată pentru

efectuarea expertizelor judiciare, printr-o motivare superficială, fără a clarifica

6

corectitudinea soluției primei instanțe, în condițiile în care rapoartele de expertiză

prezente în speță au fost efectuate după 09.02.2018, după intrarea în vigoare a

modificărilor la art. 143 Cod de procedură penală, și a lăsat fără o argumentare

cuvenită motivele invocate în apelul declarat de procuror, prin ce a fost afectată

soluția adoptată și astfel recursul declarat de procuror urmează a fi admis, iar decizia

instanței de apel casată parțial pe aceste aspecte, cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de instanța de apel.

Împrejurările expuse au atestat în mod lucid că, instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, admițând astfel o eroarea judiciară care nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că nerespectarea întocmai a normei procedurale specificate, comise de

către instanța de apel, constituie eroare de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală și care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, s-a

impus soluția admiterii recursului ordinar declarat de către procuror, casarea deciziei

contestate în partea neîncasării cheltuielilor de judecată din contul inculpatei și s-a

dispus rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel va urma să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

2020, a fost admis apelul procurorului, s-a casat parțial sentința, în partea care se

referă la neîncasarea cheltuielilor de judecată, și s-a pronunțat, în această parte, o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care s-a încasat de la Olari

Mariana în beneficiul statului suma de 5670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpata a

săvârșit anume infracțiunea imputată. Instanța de apel a atras atenția la faptul că,

normele juridice (art. 227- 229 Cod de procedură penală) urmau a fi interpretate

ținând cont de modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în

vigoare 09 februarie 2018. Prin Legea respectivă a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod

de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat. Prin urmare, voința

legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita cheltuielile de

efectuare a expertizelor. Astfel, scutirea condamnaților de la plata acestor sume urma

să reprezinte excepția, dar nu regulă. Astfel, instanța a considerat întemeiat apelul

acuzatorului de stat și a dispus încasarea de la Olari Mariana în beneficiul statului a

sumei de 5670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizelor.

ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând

casarea deciziei și să fie pronunțată o nouă hotărâre prin care să fie anulate acțiunile

7

civile și să nu fie încasată cheltuielile de judecată, din motiv că nu dispune de astfel

de sume.

În motivare recurenta a indicat că, vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o

din start și a anunțat organele competente. Prin urmare este impusă să achite taxa de

stat și cheltuielile pentru expertizele efectuate, pe care nu le-a cerut. Referitor la

acțiunile civile, inculpata menționează că nu are posibilitatea de a achita sumele

stabilite de instanța de judecată.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului inculpatei,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca necorespunzător cerințelor

de formă și de conținut prevăzute de art. 427 și 430 Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în baza

temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că

acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.

Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres

de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea

procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului.

În speță, recurenta critică hotărârea adoptată de instanța de apel, însă nu aduce

careva argumente în vederea susținerii acestei poziții, omite să formuleze în cerere

careva critici plauzibile privitor la ilegalitatea hotărârii contestate, limitându-se doar

la expunerea unor fraze de ordin general referitor la cuantumul acțiunilor civile și a

cheltuielilor de judecată, care nu contribuie în vreun mod la suplinirea cererii cu

circumstanțe de fapt și de drept pentru a fi preluată spre examinare în fond de către

instanța de recurs.

De principiu, instanța de recurs preia spre examinare doar acele critici, care sunt

corespunzător argumentate de recurenți, cu indicarea legăturii cauzale dintre eroare

de drept pretinsă că a fost admisă de instanța inferioară și circumstanța de fapt a cauzei

căreia aceasta se circumscrie.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a

unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate

face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că,

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ

8

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente

ce ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează

întreg procesul penal.

Având în vederea cele consemnate supra, Colegiul Penal statuează asupra

soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpata, deoarece acesta

nu întrunește condițiile legale de conținut.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de OLARI Mariana XXXXX,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2020,

în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9