1ra-832/22 — Art.264-1 al.4 Cp

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediu Central din 29.03.2021, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală, Antoci Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 4 luni închisoare. În temeiul art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la respectiva pedeapsă s- a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Florești din 05.04.2018, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 3 ani 1 lună închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la inculpatul Antoci Vasile a sumei de 836 lei, cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea expertizei judiciare. 1

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Antoci Vasile, fiind persoană ce nu deține permis de conducere, la data de 09.12.2019, ora 02:40, dându-și seama de consecințele care pot surveni în rezultatul consumului alcoolului, a servit băuturi spirtoase, după ce, aflându-se la volanul autoturismului de model „Seat Inca" cu numărul de înmatriculare xxx și deplasându-se la intersecția străzilor Conev și I. Franco, municipiul Bălți, neadecvat, având o traiectorie neuniformă de deplasare, a fost stopat de către colaboratorii de poliție. În cadrul discuției cu Antoci Vasile, el avea o vorbire neclară, la întrebările colaboratorilor de poliție reacționa încetinit, neadecvat, din cavitatea bucală se simțea un miros puternic de alcool, în legătură cu ce el a fost supus testării cu alcooltesterul „Drager", în urma căruia s-a constatat, că concentrația de alcool pur în aerul expirat de Antoci Vasile este de 0,52 mg/l, cantitate care conform Hotărârii Guvernului nr.296 din 16.04.2009 cu modificările ulterioare și se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat. Conform procesului-verbal al examinări medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.3257 din 09.12.2019, s-a constatat că Antoci Vasile se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, totodată de la el au fost prelevate probe biologice de sânge pentru examinare toxicologică. Conform raportului de expertiză judiciară nr.201906P0696/201902D2721 din 16.12.2019 în sângele lui Antoci Vasile, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 1,40 %o (1,40 gr/l), cantitate care conform Hotărârii Guvernului nr.296 din 16.04.2009 cu modificările ulterioare se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului Antoci Vasile întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de a art.2641 alin.(4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Avocatul Țurcan Dorel în numele inculpatului a contestat cu apel sentința, prin care a solicitat casarea acesteia, cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, cu ulterioara dispunere a strămutării cauzei penale de acuzare a lui Antoci Vasile de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.287 alin.(2) și 164 alin.(1) Cod penal, de la Judecătoria Soroca, sediul Florești la Judecătoria Bălți, sediul Central, cu conexarea acestora în vederea neînrăutățirii situației procesuale a inculpatului și neagravării eventualei pedepse penale. În motivarea cerințelor sale, apărarea a invocat că prima instanță, ținând cont de explicațiile inculpatului cu privire la recunoașterea parțială a vinovăției în comiterea infracțiunii prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, prin încheiere s-a dispus declinarea competenței și remiterea la Judecătoria Soroca, sediul Florești a cauzelor penale privind acuzațiile aduse lui Antoci Vasile pe art.art.287 alin.(2) și 164 alin.(1) Cod penal, apelantul criticând soluția emisă pe marginea acestei 2 chestiuni, întrucât aceasta a fost luată înafara ședinței de judecată, în lipsa apărătorului, prin ce inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 martie 2022, apelul avocatului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut, că prezenta cauză, la solicitarea inculpatului Antoci Vasile, a fost judecată în prima instanță în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, ultimul înaintând în acest sens cerere, invocând că recunoaște săvârșirea faptei indicată în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Cererea în cauză a fost scrisă și semnată personal de Antoci Vasile, totodată fiind și contrasemnată de către apărătorul acestuia (f.d.125). Respectiv, argumentul avocatului Maria Corolevschi invocat în cadrul ședinței de judecată, precum că, declarațiile și cererea de examinare a cauzei în procedură simplificată au fost depuse de Antoci Vasile în lipsa avocatului, nu se confirmă, fiind apreciat ca declarativ. Totodată, instanța de apel a evidențiat că, în corespundere cu art.3641 alin.(4) Cod de procedură penală, prin încheierea protocolară, instanța a admis cererea inculpatului privind examinarea cauzei în procedura simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, pe motiv că din probele administrate, rezultă că faptele sunt stabilite, iar în cauză sunt suficiente date cu privire la personalitatea inculpatului, care ar sta la baza emiterii unei soluții corecte pe caz. Inculpatul Antoci Vasile, depunând în prima instanță declarații consecvente referitor la fapta comisă, a recunoscut pe deplin vinovăția adusă de comiterea infracțiunii ce i-a fost imputată. Instanța de apel a considerat că, judecând cauza penală, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Antoci Vasile în comiterea infracțiunii prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, stabilindu-i în baza acestei legi pedeapsa de 4 luni închisoare. 4.2. Colegiul penal consideră, că la individualizarea pedepsei prima instanță corect a reținut categoria și gravitatea faptei - catalogată drept ușoară, a luat în considerație instanța și faptul că inculpatul a recunoscut vina, depunând cerere cu privire la examinarea cauzei în procedura simplificată, fapt care a determinat micșorarea limitelor de pedeapsă prevăzute la art.2641 alin.(4) Cod penal. De asemenea, prima instanță a ținut cont de criteriile complementare ce vizează personalitatea lui Antoci Vasile, care nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat: prin sentința Judecătoriei Florești din 04.04.2018 în baza 3 art.2641 alin.(4) Cod penal, la 150 ore muncă neremunerată (pedeapsa executată); prin sentința Judecătoriei Florești din 05.04.2018 în baza art.287 alin.(2) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, în temeiul art.90 Cod penal, pentru perioada de probațiune de 3 ani (pedeapsa neexecutată). Respectiv, prima instanță just s-a ghidat de prevederile art.85 Cod penal la aplicarea pedepsei, și i-a adăugat la pedeapsa stabilită de 4 luni, parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Florești din 05.04.2018, stabilindu-i astfel pedeapsa definitivă de 3 ani 1 lună închisoare. Pe de altă parte, ținând cont că infracțiunea imputată lui Antoci Vasile a fost comisă la 09.12.2019, instanța de apel a considerat oportun de a se expune și privitor la termenul de prescripție pentru tragere la răspundere penală. Pe parcursul judecării apelului s-a constatat, că la data de 27-28.01.2021 Antoci Vasile a comis infracțiune de furt, pentru care prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 05.08.2021 a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal - sentință menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 23.02.2022. Respectiv, ținând cont de respectiva circumstanță în raport cu prevederile art.60 alin.(4) Cod penal, instanța de apel a apreciat că la moment termenul de prescripție nu a intervenit, acest termen fiind întrerupt, calcularea căruia începe de la data când Antoci Vasile a comis o nouă infracțiune. Instanța de apel a reținut că, apărătorul-apelant Țurcan Dorel nu critică soluția instanței pe marginea acuzațiilor aduse lui Antoci Vasile, nici soluția cu privire la măsura de pedeapsă aplicată față de acesta, axându-și dezacordul exclusiv cu încheierea instanței emisă în lipsa apărătorului, prin care s-a dispus declinarea competenței și remiterea la Judecătoria Soroca, sediul Florești a cauzelor penale privind acuzațiile aduse lui Antici Vasile pe art.art.287 alin.(2) și 164 alin.(1) Cod penal, apelantul solicitând în acest sens rejudecarea cauzei în prima instanță în vederea soluționării chestiunii respective, cu respectarea dreptului inculpatului la apărare. Cu referire la acest argument, instanța de apel a menționat, că temeiurile pentru dispunerea rejudecării cauzei sunt prevăzute expres la art.415 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală. Deci, instanța de apel poate dispune rejudecarea cauzei cu remiterea ei în instanța de fond doar dacă nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat dreptul la interpret, nu a fost asistat de un avocat sau au fost încălcate prevederile art.art.33-35 Cod de procedură penală. La caz, cauza a fost examinată conform tuturor regulilor de procedură, cu participarea apărătorului inculpatului Antoci Vasile, respectându-i-se drepturile la apărare și un proces echitabil. Luând în considerație cele enunțate, instanța de apel a conchis asupra netemeiniciei argumentelor formulate în cererea de apel, precum și în cadrul ședinței de judecată, apelul fiind respins cu păstrarea fără modificări a sentinței 4 pronunțate de către prima instanță.

Avocatul Țurcan Vitalie în numele inculpatului a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, precum și a încheierilor, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, din motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat argumente similare celor din apel. Suplimentar a evidențiat o serie de erori care consideră că au fost admise la faza de urmărire penală a cauzei. Cu referire la aplicarea termenul de prescripție privind tragerea ia răspundere penală, avocatul a reținut că, instanța de apel la respingerea cererii apărării privind încetarea procesului în legătură cu expirarea termenului de prescripție și-a întemeiat concluzia în baza Decizie Curții de Apel Bălți din 23.02.2022, chipurile prin săvârșirea unei noi infracțiuni de către Antoci Vasile, a fost întrerupt termenul de prescripție. A mai menționat că, această Decizie din 23.02.2022, a fost anexată neîntemeiat la materialele cauzei, nu este autentificată de procuror (care a solicitat anexarea acesteia) și nu conține vreo semnătură pe ea sau o confirmare că ar corespunde originalului. În cazul dat, instanța de apel a luat în considerație un document ce nu corespunde exigențelor legale. În plus, apărarea s-a expus asupra modului în care s-a desfășurat procesul penal în ansamblul său, în sensul art.6 al Convenției, nu a fost echitabil deoarece judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, care nu a fost anunțat în căutare, nefiind pornită procedura de căutare de către poliție în condițiile art.321 alin.(5) Cod de procedură penală - în instanța de apel. În final, apărarea invocă prevederile art.427 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală - adică instanța de judecată a soluționat chestiunea posibilității conexării cauzelor în lipsa apărătorului - care a solicitat amânarea pe motive de boală. Tot aici, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel - adică instanța de apel nu a pus în discuție încheierea instanței de fond din 05.02.2021, fapt ce constituie temei de recurs prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și nici nu a examinat cauza în ordinea art. 414 Cod de procedură penală. De asemenea, s-a invocat că inculpatul a fost pus sub învinuire fără a-i comunica ce articol din Codul penal a încălcat, această circumstanță constituind temei de recurs prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală. 5.1. Avocatul Corolevschi Maria în numele inculpatului a contestat cu recurs hotărârile instanțelor de fond, solicitând casarea acestora, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, din motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat argumente similare celor din 5 apel. Suplimentar, a indicat că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră, neglijându-se criteriile generale de individualizare la stabilirea pedepsei. 5.2. Avocatul Coban Igor în numele inculpatului a înaintat declarație de susținere a recursurilor declarate prin care invocă motive similare celor din recursurile ordinare declarate.

La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care și- a manifestat dezacordul cu recursurile declarate, a solicitat declararea recursurilor ca inadmisibile fiind vădit neîntemeiate cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În speță se constată că, recurenții s-au conformat prevederilor art.422 Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen. În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Reieșind din conținutul recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal constată că, titularii acestora critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor de casare stipulate la art.427 alin.(1) pct. 4), 6), 8) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când judecata a avut loc fără participarea inculpatului, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. La fel, din conținutul recursurilor ordinare declarate, se reține că recurenții aduc critici și sub aspectul încălcărilor de procedură admise la faza de urmărire penală și judecare a cauzei. Însă, verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. 6 Cu referire la temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, invocat de partea apărării în recursuri, Colegiul penal reține că potrivit art.321 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția cazurilor când: 1) inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță; 2) inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui; 3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare, când inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa. În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului și, după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie. În caz de neprezentare a inculpatului în instanță, judecarea cauzei se amână, cu excepția cazurilor menționate supra. Instanța, în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept să dispună aducerea silită a inculpatului și să-i aplice o măsură preventivă sau să o înlocuiască cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în instanță, iar la demersul procurorului, să dispună anunțarea inculpatului în căutare. Astfel, respectând prevederile art.321 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de apel corect a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului Antoci Vasile, din motiv că acesta în mod repetat se ascunde de la prezentarea în instanță (Vol. I, f.d.185, 209, 211), fiind anunțat în căutare. Mai mult, argumentele apărării referitor la observațiile aduse instanței de apel privind dispunerea examinării cauzei în lipsa inculpatului reprezintă doar aprecieri subiective, or, în textul art.321 alin.(5) Cod de procedură penală, nu se regăsesc alegațiile invocate de partea apărării privind – confirmarea pornirii procedurii de căutare. Cu referire la temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal reiterează argumentele instanței de apel prin care cert s-a explicat că, prezenta cauză, la solicitarea inculpatului Antoci Vasile, a fost judecată în prima instanță în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, ultimul înaintând în acest sens cerere, invocând că recunoaște săvârșirea faptei indicată în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Astfel, prin încheierea protocolară, instanța a admis cererea inculpatului privind examinarea cauzei în procedura simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, pe motiv că din probele administrate, rezultă că faptele sunt stabilite, iar în cauză sunt suficiente date cu privire la personalitatea inculpatului, care ar sta la baza emiterii unei soluții corecte pe caz. Cu referire la alegațiile părții apărării, precum că, cererea privind examinarea cauzei conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală nu a fost întocmită personal de către inculpatul Antoci Vasile, Colegiul penal 7 subliniază, că din conținutul acesteia, rezultă, „...scrisă și semnată personal „ (vol. I, f.d.125), iar potrivit procesului verbal al ședinței de judecată, la întrebarea instanței, inculpatul Antoci Vasile a confirmat întocmirea unei asemenea cereri pe care a susținut-o și a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penal (vol. I, f.d.l26). Respectiv, argumentele apărării invocate în recursuri, precum că declarațiile și cererea de examinare a cauzei în procedură simplificată au fost depuse de Antoci Vasile în lipsa avocatului, nu se confirmă, fiind apreciate ca declarative. De asemenea, nu pot fi acceptate alegațiile precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit asupra tuturor argumentelor invocate în apel, or, în recursurile declarate nu se conține o careva concretizare – care sunt argumentele ce nu au fost apreciate de către instanța de apel. În plus, suplinirea din oficiu a recursului prin constatări subiective, ar constitui o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor. Totodată, Colegiul penal reține în ce privește dezacordul apărării cu raportul de expertiză judiciară nr.201906P0696/201902D2721 din 16.12.2019, că critica apărării urma a fi expusă la faza urmăririi penale, prin contestarea rezultatelor în termenul și modul prevăzut de lege, nerespectarea căreia, în sensul art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, implică pierderea acestui drept, lipsind temeiuri obiective de recunoaștere în sensul art.251 Cod de procedură penală, a nulității actului procesual. Pe de altă parte, cu referire la ingerința invocată de apărare precum că inculpatul a fost pus sub învinuire fără de a-i comunica ce articol a încălcat din Codul penal, temei de recurs prevăzut la art.427 alin.(1) pct.8) Cod procedură penală, Colegiul penal reține că apărarea nu a contestat sentința primei instanțe în această latura, iar potrivit prevederilor art.427 alin.(2) Cod procedură penală, asemenea temeiuri pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Ce ține de temeiul invocat de recurent prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă că, este invocat de recurenți declarativ, în conținutul recursurilor nefiind specificate argumente în susținerea temeiului invocat. În plus, se reține că motivele invocate în recursurile de pe rol, au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.218-220) în coraport cu motivele invocate de recurenți, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs 8 ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În aceste condiții instanța de recurs conchide că, n-a fost constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n- a admis o eroare, care ar afecta soluția acesteia. În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Țurcan Vitalie și de către avocatul Corolevschi Maria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 martie 2022, în cauza penală în privința lui Antoci Vasile xxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 9