1ra-2184/21 — art.187 alin.2 lit. d, e si f CP

1ra-2184/21 — art.187 alin.2 lit. d, e si f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2184/21

1-21088329-01-1ra-03122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Palade Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 august 2021, în cauza

penală în privința lui

Topor Cătălin XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:11.06.2021-21.06.2021;

Instanță de apel: 12.07.2021 - 11.08.2021;

Instanță de recurs: 03.12.2021- 02.03.2022.

a c o n s t a t a t :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Topor Cătălin a fost recunoscut vinovat și condamnat cu

aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal, în baza art.187 alin.(2) lit. d), e) și

f) Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Topor Cătălin în beneficul statului suma de 128 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea expertizei judiciare.

pe 01 iunie 2021, la aproximativ ora 16:00-17:00, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, intenționat, având drept scop sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria cet. Mînăscurtă Ana, născută la

XXXXX, domiciliată în s. XXXXX, unde, aplicând violență nepericuloasă pentru

viața și sănătatea persoanei, i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii peste diferite părți

ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din

XXXXX, echimoze cu excoriații pe nas și ambii obraji, care sau produs prin

1

mecanism de presiune și fricțiune cu obiect contondent, posibil în circumstanțele

descrise, la data de 01.06.2021 și se califică ca vătămare corporală neînsemnată,

apoi a sustras în mod deschis de la Mînăscurtă Ana mijloace bănești în sumă de

500 lei, care se aflau ascunși într-o băsmăluță legată la piciorul ultimei, cauzându-i

părții vătămate o daună materială considerabilă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. d), e) și f) Cod penal,

individualizată prin „ Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

prin pătrunderea în încăpere, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

sentința, solicitând casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei și aplicarea unei

pedepse prin prisma prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că, până la începerea cercetării judecătorești

Topor Cătălin a depus în adresa instanței o cerere privind simplificarea procesului,

deoarece vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral în baza căreia

cauza penală a inculpatului a fost examinată in procedura speciala prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate la fază de urmărire

penala.

Totodată, vina în comiterea infracțiunii imputate lui Topor Cătălin a fost

recunoscută de ultimul încă de la momentul reținerii, colaborând în acest sens cu

organul ce urmărire penală la descoperirea infracțiunii de jaf.

Avocatul cu trimitere la prevederile art.art.61 și 75 Cod penal, a menționat

că instanța de apel să țină cont de faptul că inculpatul Topor Cătălin se află la

evidența medicului psihiatru cu diagnoza retard mintal, fapt care se confirmă prin

înscrisurile anexate la materialele cauzei.

În final, avocatul a invocat că nu este de acord cu pedeapsa dată și solicită ca

pedeapsa sub formă de închisoare să fie suspendată condiționat în temeiul art.90

Cod penal.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, instanța de fond la

stabilirea pedepsei inculpatului a acordat deplină eficiență și s-a condus de

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod penal,

precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75

Cod penal, de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală privind

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă a închisorii în cazul judecării cauzei

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar ținând cont de

circumstanțele reale și personale stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prevăzută de

legislator sub formă de închisoare, cu respectarea prevederilor legale.

În speță, circumstanțe atenuate nu au fost stabilite, circumstanțe agravante a

fost stabilit că infracțiunea comisă în stare de ebrietate, iar potrivit prevederilor

art.16 alin.(4) Cod penal, fapta comisă de inculpat face parte din categoria

infracțiunilor grave.

2

Din materialul caracteristic al inculpatului Topor Cătălin, instanța de apel a

stabilit că acesta se caracterizează din punct de vedere nesatisfăcător, la evidența

medicului narcolog nu se află, dar se află la evidența medicului psihiatru, cu

diagnoza retard mintal ușor din copilărie

Totodată, conform cazierului judiciar (forma 246) s-a atestat că Topor

Cătălin nu este la prima sa abatere de la legislația penală și anume, ultimul anterior

a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca sediul Central din 12.07.2019,

în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal - la 150 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

De asemenea, instanța de apel a conchis că prima instanța la aplicarea

pedepsei a ținut cont și de prevederile art.70 alin.(31) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a subliniat că prima instanță a verificat

posibilitatea aplicării unei alte categorii de pedeapsă, mai blândă decât închisoarea

cu ispășirea reală a pedepsei aplicate, adică posibilitatea aplicării pedepsei conform

prevederilor art.90 Cod penal, solicitată de către apărător, dar nu a găsit careva

temeiuri de suspendare condiționată a executării pedepsei, chiar dacă inculpatul

și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii integral și este în prezența unei

maladii fiind la evidența medicului psihiatru.

La fel, s-a respins de către instanța de apel și afirmațiile invocate în apel, că

inculpatul Topor Cătălin se află la evidența medicului psihiatru cu diagnoza retard

mintal, fapt care se confirmă prin înscrisurile anexate la materialele cauzei,

deoarece nu constituie temei de casare a sentinței instanței de fond.

pct. 6) Cod de procedură penală a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea

acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, nu este de acord parțial cu decizia,

în partea ce ține de aplicarea pedepsei, deoarece pedeapsa aplicată este prea aspră,

nu s-a ținut cont de faptul ca inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise și are 19 ani, se află la evidența medicului psihiatru cu diagnoza retard

mintal ușor a înaintai cerere de examinare a cauzei penale în baza art.3641 Cod de

procedură penală, careva pretenții față de inculpat nu au fost înaintate. Chiar daca

instanța a făcut referire la faptul că acesta anterior a fost condamnat acesta a

executat pedeapsa stabilita sub formă de muncă neremunerată, fiind exclus de la

evidența Biroului de Probațiune.

Avocatul a considerat că, argumentele invocate de instanță de apel în decizie

privitor la faptul că anume aplicarea unei pedepse privative de libertate ar fi unica

metodă de corectare și restabilire a echității sociale sunt insuficiente și nu este

motivată imposibilitatea aplicării prevederilor ari.90 Cod penal care este prevăzută

de legea penală.

În acest context, recurentul a menționat că inculpatul deși a recunoscui vina,

a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală i-a fost aplicată nejustificat o pedeapsă atât de aspră, nefiind argumentată și

imposibilitatea aplicării unei alte pedepse cu aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal.

3

5.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de avocat în numele inculpatului, menționând că acestea urmează a fi respins ca

fiind vădit neîntemeiat.

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

titularul acestuia invocă temeiul pentru recurs stipulat la pct.6) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

totodată, criticând decizia și sub aspectul pct.10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

4

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75, Cod penal, totodată ținând cont și de gravitatea

infracțiunii săvârșite - care se atribuie la categoria celor grave, de personalitatea

acestuia - care nu este la prima abatere de la legii, fiind anterior condamnat pentru

comiterea de infracțiuni similare, de faptul că se caracterizează din punct de vedere

nesatisfăcător, la evidența medicului narcolog nu se află dar se află la evidența

medicului psihiatru, cu diagnoza retard mintal ușor din copilărie

La fel și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, de circumstanțele atenuante care conform art.76 Cod penal nu au fost

stabilite și circumstanțe agravante conform art.77 Cod penal a fost reținută de

instanța comiterea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate alcoolică.

În aceste circumstanțe fiind aplicate corect și prevederile art.70 alin.(31)

Cod penal la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu

au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la

21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținând

cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea

pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate

dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea

săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi

argumentată de către instanța de judecată.

Totodată, Colegiul penal menționează că, cauza a fost examinată în baza

art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut integral vinovăția și

instanța de apel la emiterea deciziei a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei.

Referitor la alegația avocatului că în privința inculpatului urmă a fi aplicată

de către instanțe de judecată o pedeapsă non privativă de libertate, Colegiul penal

amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă

este sau nu cazul să o acorde.

În aceste circumstanțe se reține că, instanța de apel corect a stabilit că, Topor

Cătălin anterior a fost condamnat la 150 ore de muncă în folosul comunității, prin

sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 12 iulie 2019, însă concluziile de

5

rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou cu intenție o infracțiune gravă.

Astfel, Colegiul penal respinge argumentele invocate în recurs, or, pedeapsa

este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor

și alte persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de

inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Palade Rodica în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

11 august 2021, în cauza penală în privința lui Topor Cătălin XXXXX, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

6