1ra-2135/21 — art.322 alin.1 Cp

1ra-2135/21 — art.322 alin.1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2135/21

1-20163649-01-1ra-19112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 28 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui

Iurco Oleg xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.12.2020-23.02.2021;

Instanță de apel: 17.03.2021-28.04.2021;

Instanță de recurs: 19.11.2021– 09.02.2022.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art. 3641 Cod de

procedură penală, Iurco Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.322 alin.(1) Cod penal, la 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

data de 18 octombrie 2020, aproximativ la ora 13:54, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, având intenția de a transmite un telefon mobil

deținuților ce se dețin în Penitenciarul nr. 6-Soroca, amplasat pe adresa mun.

Soroca, str. V. Stroiescu 38, cunoscând cu certitudine că introducerea, transmiterea

și păstrarea telefoanelor mobile în instituțiile penitenciare este interzisă, s-a

deplasat din mun. Chișinău în mun. Soroca, unde apropiindu-se de edificiile de

pază a Penitenciarului nr. 6-Soroca, ilegal, în mod tăinuit, a efectuat o aruncătură

peste edificiul de pază a penitenciarului, a unui obiect învelit cu bandă adezivă

transparentă, în care el personal a ambalat un telefon mobil de model "LENOVO

A316" cu numărul IMEI xxx, care a fost depistat și ridicat de către angajații

instituției, pe fâșia de depistare a urmelor în preajma sectorului nr.12, în adiacentul

postului nr.6 a penitenciarului.

Conform punctului 17 al Anexei nr.7 la Statutul executării pedepsei de către

condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006,

1

telefoanele mobile sunt interzise în penitenciare.

Acțiunile lui Iurco Oleg au fost încadrate de prima instanță în baza art.322

alin.(1) Cod penal, conform indicilor – transmiterea tăinuită de control prin orice

mijloace persoanelor deținute în instituțiile penitenciare a obiectelor a căror

transmitere ori păstrare este interzisă conform legislației privind executarea

hotărârilor cu caracter penal.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, cu rejudecarea cauzei în partea ce

ține de stabilirea pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatului Iurco Oleg recunoscut vinovat în baza

art.322 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, sub

formă de amendă.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat severitatea pedepsei aplicate,

menționând, că aplicându-i o pedeapsă prea aspră prima instanța n-a ținut cont că

Iurco Oleg a comis o infracțiune ușoară, prin fapta comisă nu a adus care-va

prejudicii cetățenilor sau statului, după săvârșirea infracțiunii, precum și în prima

instanță a avut un comportament cuvenit, este angajat oficial în câmpul muncii,

sincer se căiește de cele comise și a înțeles urmările negative ale faptei sale, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, solicitând ca judecata să se facă pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

A reținut că, pentru a determina inculpatul la un comportament adecvat în

societate, acesta urmează să suporte pedeapsa penală, totodată consideră că

corectarea și reeducarea lui poate avea loc în condiții non privative libertate, pentru

că legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza

demnitatea omului, iar normele internaționale ce țin sistemul sancționator, precum

și legislația națională în vigoare, lărgesc spectrul măsurilor alternative privațiunii

de libertate.

La fel, a menționat faptul că legiuitorul în căutarea mecanismelor de reacție

împotriva criminalității, se ordonă și trebuie să reorienteze politicii penale ce tind

spre umanizarea în spiritul valorilor justiției restaurative. A mai evidențiat, că în

această direcție este foarte util a se pune accentul pe reintegrarea socială a

infractorului, care mai înseamnă și o încercare, adică străduința de a resocializa

persoana.

A consideră că, în cazul dat corectarea și reeducarea inculpatului Iurco Oleg

poate avea loc fără izolarea reală de societate, fiind rațional de a-i stabili o

pedeapsă sub formă de amendă.

fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că prima instanță corect

a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului Iurco Oleg, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana vinovată.

Astfel, contrar celor invocate de apărătorul apelant în cererea de apel, prima

instanță la stabilirea pedepsei a acordat deplină eficiență și s-a condus de

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.art.61 alin.(2), 75 Cod

penal, precum și 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reiterat, că prima instanță just a luat în considerație faptul,

2

că infracțiunea incriminată lui Iurco Oleg în baza art.322 alin.(1) Cod penal

conform art.16 alin.(2) Cod penal, este ușoară, care se pedepsește cu amendă în

mărime de la 500 la 600 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 80 la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 6 luni.

De asemenea, instanța de apel a notat că contrar celor invocate de

apărătorul-apelant Musteață Nicolae cât și de avocatul participant Sardari Marin,

care au solicitat o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate sub formă de

amendă sau ore muncă neremunerată în folosul comunității în privința lui Iurco

Oleg, prima instanță just a luat în considerație circumstanțele cauzei și anume: că

Iurco Oleg nu este la prima sa abatere, ultimul fiind anterior condamnat de mai

multe ori, ultima condamnare fiind prin sentința Judecătoriei sect. Ciocana mun.

Chișinău din 04 iulie 2011, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.188

alin. (2) lit. b), e), f), art. 208 alin. (1), art. 349 alin. (2) lit. a), art. 317 alin. (2) lit.

b), fiindu-i stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a indicat că prima instanță la individualizarea

pedepsei inculpatului just și relevant a concluzionat asupra faptului, că deși Iurco

Oleg a avut numeroase condamnări, fiindu-i stabilită cea mai aspră pedeapsă

prevăzută de lege, totuși acesta nu a pășit pe calea corijării, și odată fiind la

libertate a persistat în comportamentul său infracțional, sfidând legea și ordinea

publică prin comiterea intenționată a altor infracțiuni, fiind totodată în cunoștință

de restricțiile impuse, prin lege, deținuților din penitenciare.

Mai mult, instanța de apel a relevat că la stabilirea tipului și a cuantumului

pedepsei penale ce urmează a fi stabilită inculpatului Iurco Oleg, prima instanță

just a luat în considerație și faptul, că acesta la evidența medicului psihiatru nu se

află, se caracterizează satisfăcător ducând un mod de viață normal și având un

caracter liniștit, nu face abuz de băuturi alcoolice, nu se află în vizorul poliției

pentru comiterea contravențiilor sau infracțiunilor, în calitate de circumstanțe

atenuante fiind reținută recunoașterea vinovăției, totodată nefiind reținute care-va

circumstanțe agravante.

Astfel, prima instanță just a concluzionat asupra faptului, că pentru a fi atins

scopul pedepsei penale, inculpatul Iurco Oleg urmează a fi izolat de societate, deci

just stabilindu-i ultimului pedeapsa penală în baza art.322 alin.(1) Cod penal cu

aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe

termen de 4 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, nefiind

care-va circumstanțe întru modificarea sentinței în sensul aplicării unei pedepse în

sensul solicitat de apărare.

Suplimentar, instanța de apel a reținut că conform copiei adeverinței

inculpatul a fost eliberat din închisoare la data de 12 octombrie 2020, astfel, nu

poate fi reținut argumentul avocatului că, Iurco Oleg este fără antecedente penale.

În asemenea împrejurări, instanța de apel a indicat că circumstanțele

complementare descrise de apelant cum ar fi căința sinceră a inculpatului Iurco

Oleg, conștientizarea de către acesta a urmărilor negative ale faptei incriminate,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii și depunerea cererii de examinare a

cauzei în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală,

deja au fost luate în considerație la individualizarea pedepsei stabilite, neavând la

3

caz puterea probantă suplimentară de modificare a soluției adoptate de instanța de

fond în sensul solicitat.

Astfel, instanța de apel a conchis că este contrară circumstanțelor de drept și

de fapt constatate la caz invocarea apelantului cu privire la faptul, că corectarea și

reeducarea inculpatului Iurco Oleg poate avea loc fără izolarea acestuia de

societate, urmând a fi stabilită o pedeapsă mai blândă decât închisoarea, or,

materialele cauzei și revendicarea în privința acestuia denotă contrariul.

Cu referire la motivele invocate de avocatul participant în ședința instanței

de apel, că nu a fost efectuată o expertiză dactiloscopică și instanța nu putea

examina cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală,

deoarece această prerogativă este în detrimentul clientului său, instanța de apel a

explicat că nu pot fi reținute, or, cererea privind examinarea cauzei în procedură

simplificată a fost semnată de inculpat personal, el recunoscând atât faptele

descrise în rechizitoriu cât și probele administrate de organul de urmărire penală,

cererea fiind contrasemnată de avocatul său, iar în asemenea condiții nu mai

urmează a fi cercetate careva probe și efectuate careva expertize, totodată, de la

participanți ne parvenind demers în acest sens.

procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile și solicită repunerea în

termen a acestuia, casarea hotărârilor, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Iurco Oleg recunoscut vinovat

în baza art.322 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de

libertate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cerințelor sale, invocă argumente similare celor din apel,

suplimentar indică că consideră recursul ca fiind depus în termen pe motiv că Iurco

Oleg, nu a fost prezent la pronunțare și apărătorul ales, avocatul Sardari Marin, a

fost suspendat din activitatea de avocat. Reține că, Iurco Oleg, a primit Decizia

Curții de Apel Bălți din 28.04.2021, pronunțată motivat la 26.05.2021, la data de

07.10.2021, tot atunci exprimându-și dorința de a contesta această decizie. Iar, alte

probe că Iurco Oleg a primit decizia mai devreme de 07.10.2021 nu sunt.

De asemenea, indică că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, în special cele suplimentare invocate ședința de

judecată, de avocatul participant, Sardari Marin.

Consideră că, decizia instanței de apel nu este clară, simplă, precisă, concisă

și fermă, nu are putere de convingere, iar nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare, atrage casarea acesteia.

Conchide că, instanța de apel avea obligația în mod precis și explicit, prin

argumente relevante și suficiente, să dea răspuns detaliat la fiecare argument, să

rezolve problemele de drept apărute la judecarea apelului apărării, prin întocmirea

corecta a hotărârii adoptate, adică prin analiza materiei reglementării și

jurisprudenței.

Cu referire la stabilirea pedepsei de către instanțele ierarhic inferioare,

semnalează că inculpatul Iurco Oleg, este recidivist, a fost condamnat de mai multe

ori, respectiv, s-a aflat zeci de ani în închisoare, astfel consideră că inculpatul nu

poate fi corectat cu 4 luni de închisoare stabilite de instanțele ierarhic inferioare.

Reține că, inculpatul Iurco Oleg a încheiat un contract individual de muncă,

4

care este anexat la prezenta cauză penală, respectiv fiind încadrat în câmpul muncii

consideră că instanța poate să-i oferită șansa de a se corecta prin aplicarea unei

pedepse neprivative de libertate, în situația în care ultimul dorește și are

posibilitatea de a executa pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de inculpat, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită

prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost

declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția

când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În cauza deferită judecății, decizia instanței de apel a fost pronunțată integral

la 26 mai 2021, iar termenul de declarare a recursului a expirat la 25 iunie 2021,

însă recursul declarat de inculpat a fost depus la 05 noiembrie 2021, adică peste

termenul legal, însă fiind solicitată repunerea în termen a recursului.

Instanța de recurs ordinar apreciază drept întemeiată argumentarea

recurentului în privința repunerii în termen, astfel a considerat recursul ca fiind

depus în termen.

Reieșind din conținutul recursului declarat de inculpat, Colegiul penal

constată că titularul acestuia invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427

alin.(1) pct.8), 12) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, precum și când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, însă recurentul nu a motivat recursul sub aceste temeiuri.

Or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului

prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității

în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

5

Pe de altă parte, Colegiul penal reține că recurentul își exprimă dezacordul

cu decizia instanței de apel sub aspectul temeiului prevăzut la pct.6) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Totodată, instanța de recurs reține că inculpatul motivează recursul sub

aspectul temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În primul rând, cu referire la solicitarea inculpatului privind stabilirea unei

pedepse neprivative de libertate sub formă de muncă neremunerată, Colegiul penal

reține că instanțele ierarhic inferioare la aplicarea pedepsei inculpatului pentru

infracțiunea săvârșită, au acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod

penal, precum și art.3641 Cod de procedură penală, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care conform art.16 Cod penal se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

care este caracterizat negativ reieșind din cazierul penal potrivit căruia ultimul

anterior a săvârșit multiple infracțiuni cu intenție, inclusiv din categoria celor

grave, drept consecință ultimul a fost condamnat la 10 ani închisoare (f.d.46-47).

Mai mult, Colegiul penal apreciază ca fiind drept întemeiate argumentele

instanței de apel precum că, inculpatul cu toate că anterior a fost judecat, careva

concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corectării și reeducării

dimpotrivă și-a continuat activitatea infracțională săvârșind o nouă infracțiune, prin

urmare, modalitatea de executare a pedepsei trebuie să fie în măsură să asigure

reeducarea inculpatului și exercitarea unui control din partea statului ce vine să

prevină antrenarea viitoare în activități de același gen.

Suplimentar, recurentul nu a formulat careva argumente indubitabile care să

ateste că nu este acceptabilă pedeapsa individualizată de către instanțele de fond.

Totodată, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens.

În al doilea rând, Colegiul penal respinge alegațiile invocate de către

inculpat precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit

asupra tuturor argumentelor invocate în apel de către avocat. Or, ultimul avea

obligația să concretizeze care anume argumente nu au fost apreciate de către

instanța de apel.

Astfel, referitor la temeiul de recurs invocat de recurent - art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că, nu a stabilit nici o

argumentare corespunzătoare în susținerea acestui temei, criticarea deciziei

6

instanței de apel în sensul temeiului invocat purtând un caracter formal și respectiv,

fiind neîntemeiată.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.-142-148) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 aprilie 2021, în cauza penală în

privința lui Iurco Oleg xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 martie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

7