1ra-102/22 — art. 186 al. 2, lt. c, d CP

1ra-102/22 — art. 186 al. 2, lt. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-102/22

1-20143750-01-1ra-20012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Russu Alexandr în

numele inculpatului Bugai Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Bugai Vasile XXXXX, născut la XXXXX, originar din XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 16.11.2020 – 25.03.2021;

instanța de apel: 27.04.2021 – 23.11.2021;

instanța de recurs: 20.01.2022 – 08.06.2022.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

Bugai Vasile a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, și în baza acestei Legi a fost condamnat la

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Bugai Vasile, la 22 octombrie 2020, în jurul orei 15:00, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, având un plan bine determinat, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestora. Prin deteriorarea lacătului, a

intrat în debaraua de la etajul 9 a scării blocului din mun. Chișinău, bd. XXXXX,

de unde pe ascuns, a sustras o bicicletă de model „Chuper DH5”, în valoare de 2

500 lei și o bicicletă de model „Crosser” în valoare de 2 600 lei, după care cu

bunurile sustrase, s-a deplasat într-o direcție necunoscută.

Astfel, cauzându-i părții vătămate Guțul Vadim un prejudiciul material

considerabil în valoare totală de 5 100 lei.

Astfel, acțiunile lui Bugai Vasile au fost încadrate juridic în baza art. 186

alin. (2), lit. c), d) Cod penal, după indicii calificativi - ” furtul, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în alt loc pentru

depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

1

3.1. Avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului Bugai Vasile prin

care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu stabilirea

inculpatului a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității sau o pedeapsa minimă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

considerând la caz că, stabilirea unei pedepsei mai blânde va contribui la

corectarea și educarea inculpatului.

3.2 Avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului Bugai Vasile, prin care

a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, recalificarea infracțiunii din art. 186 alin. (2), lit.

c), d) Cod penal în baza art. 186 alin. (2), lit. c) Cod penal, cu aplicarea pedepsei

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în pe un termen de 180

ore sau a pedepsei minime sub formă de închisoare pe un termen de 3 luni, cu

aplicarea concomitentă a prevederilor art. 90 Cod penal.

În susținerea apelului, avocatul a menționat că :

- instanța de fond a omis să aplice și să se expună referitor la solicitarea

apărării de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei penale;

- în speță, inculpatul la faza înaintării bănuirii, cât și a învinuirii și-a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii încriminate indicând că, se căiește de

cele comise, fapt ce denotă că acesta din start a mers la conlucrarea cu organul

de urmărire-penală;

- instanța nu a ținut cont de cumulul de circumstanțe atenuante precum:

locul permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova; conlucrarea cu organul

de urmărire penală; recunoașterea comiterii infracțiuni; căința sinceră; a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii; eventual ar fi comis o infracțiune ce

este catalogată ca mai puțin gravă;

- la caz nu a fost probat existența daunei în proporții considerabile, or din

conținutul materialelor cauzei rezultă că, bunurile (bicicletele) ce aparțin părții

vătămate au fost imediat restituite părții vătămate în stare bună - doar în câteva

ore după presupusul furt comis. Totodată, partea vătămată în cadrul ședinței de

judecată a confirmat faptul că dauna considerabilă de facto a existat doar în

momentul depunerii plângerii, însă la moment nu mai există această daună,

deoarece bunurile au fost restituite în starea bună;

- acuzatorul de stat nu a putut demonstra care este salariul/venitul lunar

a părții vătămate, care este prețul bicicletelor prin careva acte juste, or prin

simpla expunere că dauna e considerabilă nu este suficient de a încrimina norma

dată. Conform practicii CEDO „dauna considerabilă” necesită a fi probată prin

acte concludente si pertinente, fapt ce în speță lipsește.

2021, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că, prima

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de

urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Bugai Vasile în baza art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal, după

indici calificativi – ”furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în

proporție considerabile”.

2

Instanța de apel a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței

pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de

părți, în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului astfel, fiind în

corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile avocatului Russu

Alexandr în numele inculpatului precum că, urmează a fi exclusă agravanta

prevăzută la lit. d) a normei în cauză, invocând că nu a fost demonstrată

încriminarea „daunei considerabile”, or din conținutul declarațiilor părții vătămate

Guțu Vadim depuse în cadrul ședinței de judecată, rezultă cert că acesta a

declarat că prejudiciul cauzat în urma comiterii infracțiunii este unul

considerabil, dânsul având un venit lunar de 3000 - 4000 lei.

Totodată, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, instanța de apel a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art.7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, instanța de apel a statuat că, temei legal pentru aplicarea pedepsei

mai blânde decât cea prevăzută Lege - nu se constată, or toate circumstanțele

cauzei au fost luate în considerație de către prima instanță la stabilirea pedepsei,

ținând cont de gravitatea faptei a comis o infracțiune mai puțin gravă, de

personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni

similare, antecedente penale nu sunt stinse, la moment are statut de acuzat în

cadrul altor cauze penale pentru fapte similare, nu este încadrat în câmpul

muncii, precum și de comportamentul inculpatului care după comiterea

infracțiunii s-a eschivat de la prezentarea în fața instanței de judecată.

De asemenea, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată a

ținut cont de faptul că acesta, a contribuit activ la stabilirea adevărului în cauză,

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, de comportamentul

inculpatului pe parcursul examinării cauzei penale, care s-a eschivat de la

prezentarea în fața instanței de judecată, fapt pentru care a fost anunțat în

căutare.

La fel, instanța de apel a concluzionat asupra respingerii argumentelor

invocate de către apelanți privind, aplicarea unei sancțiuni mai blânde sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității sau sub formă de închisoare pe un

termen minim cu suspendarea executării pedepsei potrivit art. 90 Cod penal, or,

aplicarea unei sancțiuni mai blânde nu va fi în concordanță cu scopul legal al

pedepsei penale.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de 3 ani închisoare,

cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

declarat recursul ordinar a avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului

Bugai Vasile care, invocând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1),

pct. 4), 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, recalificarea acțiunilor

inculpatului în baza art. 186 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub

3

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 180 ore,

sau închisoare pe un termen de 3 luni, cu aplicarea concomitentă a prevederilor

art. 90 Cod penal.

În argumentarea recursului ordinar declarat, avocatul a invocat

următoarele argumente:

- instanța de fond a omis să aplice și să se expună referitor la solicitarea

apărării de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei penale;

- la caz nu a fost probat existența daunei în proporții considerabile, or din

conținutul materialelor cauzei rezultă că bunurile (bicicletele) ce aparțin părții

vătămate au fost imediat restituite părții vătămate în stare bună - doar în câteva

ore după presupusul furt comis. Totodată, partea vătămată în cadrul ședinței de

judecată a confirmat faptul că dauna considerabilă de facto a existat doar în

momentul depunerii plângerii, însă la moment nu mai există această daună

deoarece bunurile au fost restituite în starea bună;

- acuzatorul de stat nu a putut demonstra care este salariul/venitul lunar

a părții vătămate, care este prețul bicicletelor prin careva acte juste, or prin

simpla expunere că dauna e considerabilă nu este suficient de a încrimina norma

dată. Conform practicii CEDO „dauna considerabilă” necesită a fi probată prin

acte concludente si pertinente, fapt ce în speță lipsește;

- la caz au fost constatate un șir de circumstanțe atenuante, ceea ce denotă

faptul că pedeapsa trebuie să fie una minimă. Corectarea si reeducarea

inculpatului este posibilă și fără aplicarea în privința lui Bugai Vasile a unei

pedepse penale privative de libertate;

- instanța de apel a dispus examinarea cauzei- penale în lipsa dovezii

citării-legale a cet. Bugai Vasile fapt ce a dus la încălcarea dreptului la un proces-

echitabil prevăzut de prevederile art.3,5,6, CEDO;

- instanța nu a întreprins toate măsurile de asigurare a prezenței

inculpatului în ședința de judecată, nu s-a verificat eventual deținerea lui Bugai

în Penitenciarele din Republica Moldova, daca se află sau nu pe teritoriul

Republica Moldova, nu s-au verificat instituțiile medicale (vizavi de epidemia din

țară) ori ultimul putea fi internat în spital. Astfel prin simpla deschiderea unui

dosar de căutare, fără a întreprinde măsuri-reale și rezonabile de căutarea, cet.

Bugai i s-a încălcat dreptul la proces-echitabil

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor indicate anterior în apel descrise în pct. 3. și 3.2 al prezentei decizii.

penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

4

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat se atestă, că apărarea invocă în calitate

de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.4), 6), 10)

și 12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazurile, când: 4) judecata a avut loc fără participarea procurorului,

inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când

participarea lor era obligatorie potrivit legii; 6) hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; 10) s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, precum și când 12) faptei săvârșite s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Verificând actele cauzei în raport cu temeiurile de casare invocate de

recurent, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate și repetitiv,

pentru a statua asupra acestei soluții s-a rezultat din următoarele considerente.

Referitor la temeiul de recurs invocat de apărător prin prisma pct.4)

alin.(1), art.427 Cod de procedură penală, prin care susține că instanța de apel i-

a încălcat inculpatului dreptul la un proces echitabil, deoarece a examinat cauza

în lipsa acestuia, Colegiul penal constată că astfel de erori de drept nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, examinarea cauzei în instanța

de fond a avut loc în lipsa inculpatului Bugai Vasile, în privința căruia a fost

pornit dosar de căutare cu nr. 2020480356 (f. d. 93).

Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul Marinescu Dumitriu și

avocatul Russu Alexandru în numele inculpatului Bugai Vasile.

La rândul sau instanța de apel a reținut că, inculpatul cunoștea despre

judecarea cauzei în instanța de judecată, cu toate acestea nu s-a prezentat,

apreciind conduita inculpatului drept eschivare de la prezentare în faț a

instanței, motiv pentru care în temeiul art. 321 Cod de procedură penală a dispus

examinarea cauzei în lipsa acestuia.

În acest context, Colegiul penal notează că potrivit art.319 alin.(1) Cod de

procedură penală judecarea cauzei poate avea loc numai dacă părțile sânt legal

citate și procedura de citare este îndeplinită. Ne înfățișarea părții în instanța de

judecată nu împiedică examinarea cauzei dacă în instanță s-a prezentat avocatul

ales sau avocatul care acordă asistența juridică garantată de stat, care a luat

legătura cu partea reprezentată.

La caz, Colegiul penal reține că examinarea cauzei în lipsa inculpatului de

către instanța de apel, nu afectează dreptul acestuia la un proces echitabil, în

contextul în care instanța a întreprins măsurile necesare de asigurare a prezenței

inculpatului la ședința de judecată în instanța de apel, iar pe parcursul

examinării cauzei, Bugai Vasile a fost reprezentat de avocatul Russu Alexandr,

care și a susținut pe deplin apelul declarat în numele acestuia.

Colegiul penal reiterează că, în cazul în care o persoană a cunoscut despre

desfășurarea judecății și cu toate acestea nu s-a prezentat în fața instanțelor, este

vorba despre o conduită procesuală culpabilă a persoanei.

La acest capitol, Colegiul penal reține hotărârea Năstase v. Republica

Moldova din 17 ianuarie 2019 (cererea nr.74444/11), în care Curtea a relevat că

„în cazul când prin atitudinea sa, anume reclamantul a determinat examinarea

cauzei în absența sa de către instanțele judecătorești naționale, concluzionând că,

prin acțiunile sale, reclamantul a renunțat la dreptul său de a se apăra personal.

Totodată, având în vedere că prezenta cauză nu se referă la un acuzat necitat sau

5

nereprezentat de către un avocat și ținând cont de marja de apreciere a

autorităților naționale, Curtea a considerat că, de fapt, condamnarea

reclamantului în absența și refuzul instanțelor de a reexamina cauza în prezența

sa nu au constituit o pedeapsă disproporționată”.

Totodată urmează de menționat și practica CEDO, cauza Kattan versus

România (decizia din 21 ianuarie 2014), prin care s-a statuat că nu va fi încălcat

art.6 din CEDO, în cazul când inculpatul contribuie la crearea unei situații, în

care în mod rezonabil a putut prevedea consecințele comportamentului său -

examinarea cauzei în lipsa sa. În cazul când inculpatul a cunoscut despre

desfășurarea judecății și nu s-a prezentat în fața instanțelor, este vorba despre o

condiție procesuală culpabilă a inculpatului.

De asemenea, instanța de recurs accentuează, că soluția respectivă a

instanței de apel, vine în concordanță și cu jurisprudența CtEDO, care în § 35 din

hotărârea în cauza Avramenco vs Moldova a statuat, că nu poate fi admisă

cerința reclamantului cu privire la constatarea încălcării art. 6§1 CEDO, în

contextul în care acesta nu a prezentat motive întemeiate în privința lipsei sale de

la judecarea cauzei.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că criticile formulate de

către apărător, referitor la încălcarea procedurii de citare a inculpatului nu pot fi

acceptate și urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

În continuare, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de

drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal constată că, astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de apel, la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. art.414 alin. (1), (5), 417 alin.(8)

Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate de către partea apărării, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, declarat de avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului Bugai Vasile

(pct.5.2. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4-4.1 din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului, dând o încadrare juridică corectă acțiunilor acestora, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv prin

declarațiile părții vătămate Guțul Vadim și a martorului Bîzdîga Alexandru, precum

și probele scrise: proces-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea

pentru săvârșirea infracțiunii din 22 octombrie 2020 (f.d.6); proces-verbal de

cercetare la fața locului și planșa fotografică din 22 octombrie 2020 (f. d. 7-9);

proces-verbal de examinare a obiectului din 26 octombrie 2020 (f .d. 19-21).

Mai mult ca atât, toate probele au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate și corect constatând că acțiunile inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal,

potrivit indicilor calificativi – ”furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de

daune în proporție considerabile.”

6

De asemenea, Colegiul penal reține că, instanța de apel, judecând cauza în

ordine de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de

fapt reținută în cauză și corect a concluzionat că aceasta se circumscrie

încadrării juridice imputabile inculpatului, anume în baza art. 186 alin. (2), lit. c),

d) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal respinge ca fiind nefondate argumentele

recurentului, precum că la caz nu a fost demonstrat calificativul „daunei

considerabile”, or potrivit prevederilor 126 alin.(2) Cod penal „caracterul

considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și

venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care

influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii

drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.”

Astfel determinarea valorii prejudiciului cu calificativul „considerabil” sau

„ne considerabil” îi aparține părții vătămate Guțul Vadim, care în cadrul urmăririi

penale a valorificat cuantumul bunului sustras la suma de 5 100 lei.

În circumstanțele descrise, în speță corect a fost apreciat că suma de 5 100

lei reprezintă proporții considerabile și implicit corect a fost reținut semnul

calificativ agravant stabilit de lit. d) al alin. (2) art. 186 Cod penal, reținând

venitul părții vătămate, persoanele existente la întreținerea acestuia și importanța

bunurilor sustrase pentru el.

În continuare, Colegiul penal reține că în speță nu și-a găsit confirmarea

nici temeiul pentru recurs prevăzut la pct.10), alin.(1), art.427 Cod de procedură

penală, deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 - 78 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

În acest sens, Colegiul penal constată că instanțele de fond la stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, au ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 alin.(3) Cod penal face parte

din categoria celor mai puțin grave, motivul acesteia, lipsa circumstanțelor

atenuante și prezența circumstanțelor agravante - săvârșirea unei infracțiuni de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare( 4

ori), influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

persoana inculpatului Bugai Vasile, care anterior a fost condamnat, are

antecedente penale nestinse (f.d.43-45), nu este încadrat în câmpul muncii, s-a

eschivat de la judecarea cauzei.

Colegiul penal atestă că, alegațiile avocatului privind asprimea pedepsei

aplicate de către prima instanță, sunt vădit neîntemeiate, or, acesta fiind anterior

condamnat, nu a făcut concluziile necesare că faptele social periculoase sunt

supuse răspunderii penale și a continuat activitatea infracțională, fapt care corect

a fost apreciat de către prima instanță la stabilirea formei și a termenului de

pedeapsă, aplicându-i o pedeapsă în limitele sancțiunii prevăzute de art.186

alin.2 Cod penal - 3 ani și nu maximă de 4 ani închisoare.

Cu referire la alegațiile avocatului inculpatului privind necesitatea

dispunerii suspendării executării pedepsei cu închisoare, Colegiul penal notează

că în conformitate cu art.90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și

de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

7

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, instanțele de fond corect au reținut că, inculpatul anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni similare (revendicare f.d.43-45), și luându-se în

considerație pericolul social al infracțiunilor respective și personalitatea

inculpatului, precum și comportamentul acestuia până la comiterea infracțiunii și

după, faptul că pe parcursul examinării cauzei penale s-a eschivat de la

prezentarea în fața instanței de judecată, fiind anunțat în căutare, și corect au

apreciat iraționalitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă

încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului,

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara

paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, modul de comitere

a infracțiunii, Colegiul penal conchide asupra faptului că infracțiunea comisă de

către Bugai Vasile nu reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni

intenționate, fapt care determină lucid temeinicia soluției instanței de apel privind

executarea reală a pedepsei cu închisoare.

Respectiv, instanța de apel corect a concluzionat, că scopul Legii penale

prevăzut de art. 61 Cod penal, poate fi realizat doar în mod exclusiv prin izolarea

acestuia de societate, deoarece faptele comise prezintă un pericol sporit pentru

cetățeni, iar pedeapsa stabilită va atinge scopul și contribui la corectarea,

reeducarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la

casarea acesteia.

Analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în susținerea

recursului, se identifică faptul că în esență sunt argumente identice celor din

apelul părții apărării, constituind deja obiect de examinare în instanța de apel,

asupra cărora instanța s-a expus, complet, argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

8

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă faptelor

comise.

În acest context, Colegiul penal statuează că erorile invocate în recurs nu

și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală, întemeiată și echitabilă,

astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Russu

Alexandr în numele inculpatului Bugai Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Bugai Vasile XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

9