1ra-231/22 — Art. 361 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 iunie 2021, Bogatîi Alexei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi a fost condamnat la 1 (unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A fost încasat de la Bogatîi Alexei în beneficiul Statului a cheltuielile judiciare în sumă de 2100 (două mii una sute) lei. Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Bogatîi Alexei, acționând în scopul deținerii și folosirii unor documente oficiale false, care i-ar acorda dreptul de a conduce autovehicule, în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, prin confecționare a intrat în posesia permisul de conducere cu numărul 145459251 eliberat la 03.09.2014, pe numele cet. Bogatîi Alexei, născut la 10.04.1989. Ulterior, știind cu certitudine despre faptul că documentul menționat supra este falsificat, l-a deținut la sine și l-a folosit o perioadă nedeterminată de timp, până când acesta a fost retras pe teritoriul Ucrainei de către organele de poliție ale acestei țări, pentru încălcarea de către titular a normelor de circulație rutieră. 1 Potrivit raportului de cercetare tehnică a documentelor nr. 1071 din 09.09.2019, permisul de conducere cu numărul de înregistrare 145459251 eliberat la 03.09.2014 lui Bogatîi Alexei, născut la 10.04.1989, a fost confecționat din filă de hârtie sintetică de culoare albă, cu folosirea aparatelor de multiplicat computerizate cu imprimanta Jet color cerneală la imprimarea conținutului, apoi laminată, cu holograma imprimată prin metoda Dot matrix, fără nanoimprimări și microlinze, cu imitarea textului „Republica Moldova” cu luminiscență în raze UV, cu imitarea marcajului magnetic special, nu după modelul tip al întreprinderii de Stat „CRIS Registru”. Conform răspunsului nr. 03/02-8063 din 28.10.2019, emis de Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova, cet. Bogatîi Alexei Oleg, data nașterii XXXXX, IDNP XXXXXX, nu a fost documentat cu permis de conducere al Republicii Moldova. Acțiunile lui Bogatîi Alexei au fost încadrate juridic de către prima instanță în baza art.361 alin. (1) Cod penal. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04 martie 2021, inculpatul Bogatîi Alexei a fost anunțat în căutare, fiind pornit dosar de căutare nr.XXXXX, cauza fiind examinată în lipsa acestuia.

Sentința nominalizată a fost contestată cu apel de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința lui Bogatîi Alexei să fie aplicată o pedeapsa fără privarea de libertate, precum și eliberat de plata cheltuielilor. În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră, menționând că instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că, inculpatul a recunoscut vina la etapa urmăririi penale, are la întreținere 4 copii minori, este angajat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale. Totodată, a motivat că instanța de fond neîntemeiat a dispus încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat, suportate la efectuarea expertizei medico-legale, în sumă de 2100 lei, motivând că expertiză a fost solicitată de organul de urmărire penală în vederea administrării probelor și cheltuielile efectuate urma să fie achitate din bugetul de stat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, a fost respins apelul ca fiind nefondat, declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia înaintată în numele inculpatului Bogatîi Alexei, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că vina inculpatului Bogatîi Alexei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, în instanța de apel și-a găsit confirmare în baza probelor cercetate în ședința instanței de fond. Totodată, prima instanță, a cercetat în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în cadrul urmăririi penale și probele administrate, a dispus recalificarea acțiunilor inculpatului Bogatîi Alexei de la art. 361 alin. (2), lit. b) Cod penal în art. 361 alin. (1) Cod penal – „confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false”. Acuzatorul de stat nu a contestat cu apel sentința instanței de fond prin care a fost dispusă recalificarea acțiunilor inculpatului Bogatîi Alexei de la art. 2 361 alin. (2), lit. b) Cod penal la art. 361 alin. (1) Cod penal, astfel instanța de apel a menținut soluția pronunțată de către instanța de fond. De către instanța de apel a fost reținut că sentința a fost contestată cu apel, în partea individualizării pedepsei penale și a soluționării chestiunii privind cheltuielile de judecată, prin care a solicitat aplicarea inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate și respingerea solicitării procurorului în partea încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 2100 lei în beneficiul statului. În partea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Bogatîi Alexei, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, a dispus respingerea solicitării părții apărării de a-i stabili inculpatului o pedeapsă neprivativă de libertate. Instanța de apel a motivat că nu poate fi aplicată inculpat reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor comise și din personalitatea inculpatului. Totodată, o pedeapsă cu aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei ar avea un caracter iluzoriu și nu și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Instanța de apel a argumentat și faptul ce ține de personalitatea inculpatului, că a recunoscut parțial vina, are la întreținere 4 copii minori, este angajat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, apreciind critic acestea, explicând că aceste aspecte nu pot justifica aplicarea unei pedepse penale non-privativă de libertate, așa cum ultimul s-a sustras de la judecată, ceea ce denotă faptul că, ultimul nu conștientizează gradul de pericol social al faptei comise. Pedeapsa penală sub formă de amendă nu poate fi aplicată inculpatului, așa cum această măsură de pedeapsă este prea blândă raportată la personalitatea inculpatului, care pe parcursul desfășurării procesului penal nu a dat dovadă deplină de căință sinceră și de conștientizare a gradului de pericol social al faptei comise, nu este angajat în câmpul muncii, respectiv, pedeapsa penală sub formă de amendă ar rămâne neexecutată. La fel, în speța nu este posibilă aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, întrucât inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în ședința de judecată a instanței de fond și apel, respectiv, în lipsa acordului inculpatului față de aplicarea unei asemenea măsuri de pedeapsă, aceasta nu este susceptibilă de a fi aplicată această măsură de pedeapsă ar fi imposibil de a fi pusă în executare, în contextul în care, inculpatul Bogatîi Alexei este anunțat în căutare, respectiv, instanța de judecată ar fi în imposibilitate de a stabili în sarcina inculpatului în conformitate cu alin. (6) art. 90 Cod penal, anumite obligații pe care ultimul ar urma să le respecte pe perioada termenului de probațiune fixat, iar pe de altă parte, nici organul de probațiune nu ar avea pârghiile de a controla comportamentul inculpatului pe perioada dată, din moment ce, nu se cunoaște locul de aflare al inculpatului Bogatîi Alexei. Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a motivat că dacă 3 cheltuielile judiciare sunt provocate de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat. Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia. Ca urmare celor expuse instanța de apel a concluzionat că, în prima instanță corect s-a confirmat vinovăția lui Bogatîi Alexei și s-a dispus încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 2 100 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1- R-4270 din 20.01.2020, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau trecute în contul statului. Menținând soluția instanței de fond prin care a dispus încasarea de la inculpatul Bogatîi Alexei, în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată. Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnatului de a achita cheltuielile de efectuare a expertizei. Scutirea condamnatului de la plata acestor sume urmează să reprezinte excepția, dar nu regula. În acest sens, instanța de apel a considerat neîntemeiat apelul declarat de către avocatul inculpatului și pasibil respingerii, cu menținerea în vigoare a sentinței ca fiind legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu soluțiile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare, avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Bogatîi Alexei a declarat recurs ordinar, prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel în partea ce ține de individualizarea pedepsei și a cheltuielilor judiciare cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate și cheltuielile de judecată în sumă de 2100 lei, să fie trecute în contul statului. 5.1. În motivarea recursului, avocatul inculpatului a menționat că: - inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă mai gravă și nu a fost luat în considerație la individualizarea pedepsei că are domiciliu în mun. Chișinău, întreține 4 copii minori, este angajat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale; - instanțele au dispus încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, motivând că aceste cheltuieli urmau a fi puse pe seama Organului de Urmărire penală, care a ordonat efectuarea expertizei judiciare în vederea administrării probelor, invocând că inculpatul nu a ordonat efectuarea expertizei; - inculpatul a recunoscut vina pe deplin, se căiește sincer de cele comise, a cooperat cu organele de urmărire penală.

Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Suvac Nicolae, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, 4 în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În cauza deferită judecării, este declarat recurs de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Bogatîi Alexei, care conține critici la soluția instanței de fond, cât și de apel în partea individualizării pedepsei penale și a încasării cheltuielilor judiciare. Astfel, în contextul ce urmează instanța de recurs se va expune punctat asupra soluției de inadmisibilitate adoptată pe marginea acestora, fără a le diviza în subpuncte separate, ci analizându-le în același context. Așadar, din conținutul recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Bogatîi Alexei, se constată că acesta invocă drept temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, invocând dezacordul cu soluția instanței de fond și de apel în partea ce ține de cheltuielile judiciare și în partea individualizării pedepsei în privința inculpatului, considerând că nu s-a ținut cont de prezența în speță a unui cumul de împrejurări și circumstanțe ce-i atenuează răspunderea penală a făptuitorului, invocând în cele din urmă stabilirea unei pedepse prea aspre cu închisoare. Verificând materialele cauzei, în raport cu argumentele invocate, instanța de recurs ajunge la concluzia că cele invocate de recurent nu și-a găsit confirmarea, iar soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către prima instanță și instanța de apel este legală, întemeiată și urmează a fi menținută integral. Cu referire la criticele avansate în privința modalității de individualizare a pedepsei, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să-i fie aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască 5 acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Colegiul penal reține că, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsa cu amendă în mărime până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani. Colegiul penal consideră că, atât prima instanță cât și instanța de apel corect a stabilit forma pedepsei – închisoare, pe un termen de 1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, mărimea acesteia încadrându-se în limitele Legii. Or, instanța de apel a argumentat motivul neaplicării pedepsei mai blânde prevăzute de norma penală, explicând că pedeapsa penală sub formă de amendă nu poate fi aplicată inculpatului, având în vedere că această măsură de pedeapsă este prea blândă raportată la personalitatea inculpatului. Astfel, ultimul pe parcursul desfășurării procesului penal nu a dat dovadă deplină de căință sinceră și de conștientizare a gradului de pericol social al faptei comise, nu este angajat în câmpul muncii, respectiv, pedeapsa penală sub formă de amendă ar rămâne neexecutată. Deși avocatul a menționat atât în cerere de apel, cât și în cererea de recurs că Bogatîi Alexei, este angajat în câmpul muncii, prima instanță, cât și instanța de apel nu a constat acest fapt, la materialele dosarului penal nefiind anexate careva acte confirmative în acest sens. La fel, de către primele instanțe a fost reținut faptul că, Bogatîi Alexei, este căsătorit și are patru copii minori la întreținere, însă potrivit extrasului din Registrul de stat al populației, ultimul nu este căsătorit și nu are careva copii la întreținere (f.d.23). De asemenea, instanțele de fond nu au constatat căința sinceră a acestuia, așa cum invocă recurentul în cererea de recurs, instanțele de fond subliniind că Bogatîi Alexei sa eschivat de a se prezenta în ședințele de judecată atât la prima instanță, cât și la instanța de apel, fiind anunțat în căutare cu aplicarea măsurii preventive arestul preventiv, fiind dispusă examinarea cauzei în absența acestuia. Astfel, fiind imposibilă aplicarea unei pedepse mai blânde sub formă de muncă neremunerată. Mai mult ca atât, pentru a fi aplicată muncă neremunerată inculpatul urma să fie prezent la ședință și respectiv să își dea acordul pentru asemenea pedeapsă prevăzută de art. 67 alin. (22) Cod penal, persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunității semnează în instanța de judecată un angajament prin care se obligă să se prezinte, în termen de 5 zile de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, la organul de probațiune în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, la comandantul unității militare. În această ordine de idei, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului, cu privire la stabilirea unei pedepse mai blânde, și reiterează că instanța de apel și prima instanță, la individualizarea și stabilirea pedepsei aplicate inculpatului Bogatîi Alexei a respectat cu strictețe prevederile art. 75 alin. (2) Cod penal, care prevede că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va 6 asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului privind asprimea pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de către instanța de apel, sunt vădit neîntemeiate, fiind apreciat just de către instanțele de fond forma și a termenului de pedeapsă. Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a-i stabili inculpatului o pedeapsă neprivativă de libertate. Din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa aplicată inculpatului, circumstanțele atenuante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a pedepsei, totodată decizia cuprinde și temeiurile de respingere a solicitării părții apărării privind stabilirea unei pedepse neprivative de libertate. Colegiul penal consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților Legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă, raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal. În continuare, Colegiul penal găsește vădit nefondată invocarea apărătorului în partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, în latura admiterii solicitării încasării cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză de la inculpat, or instanța de apel la acest capitol a aplicat corect reglementările art. art. 227-229 Cod de procedură penală, și întemeiat a admis cererea procurorului și a dispus încasarea din contul inculpatului Bogatîi Alexei în beneficiul Statului, cheltuielile de judecată în sumă de 2100 lei. Prima instanță cât și instanța de apel au constatat cu certitudine că, la materialele cauzei a fost anexat: Raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-R- 4270 din 20.01.2020, conținutul căruia denotă suportarea de către stat a cheltuielilor în sumă totală de 2100 lei. Astfel, prin prisma normelor de drept evidențiate, ținând cont de faptul că rapoartele de expertiză au stat la baza stabilirii vinovăției inculpatului Bogatîi Alexei, fiind acțiuni de urmărire penală necesare în vederea descoperirii infracțiunii și contracarării activității infracționale. Instanța de fond a considerat necesar a admite solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare și a dispus încasarea din contul inculpatului Bogatîi Alexei în beneficul Statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 2100 lei, or, în acest sens urmărirea penală și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de probă, precum și orice alte cheltuieli necesare bunei desfășurări a procesului penal. Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei și în latura cheltuielilor judiciare. Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a stabilit că argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor problemelor esențiale invocate în speță. Hotărârea 7 emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010. În acest context, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Bogatîi Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Bogatîi Alexei, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Bogatîi Alexei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Cobzac Elena 8