1ra-753/22 — Art. 27, 186 al. 186 al. 2, lt. b, d, art. 186 al. 2, lt. d, art. 217 al. 2, art. 217 al. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 decembrie 2021, Petrov Iurie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 27, 186 alin. (2), lit. b), d); 186 alin. (2), lit. d); 217 alin. (2); 217 alin. (2) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, a fost condamnat după cum urmează: - în baza art. art. 27, 186 alin. (2), lit. b), d) Cod penal – 1 (un) an închisoare; - în baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal – 1 (an) și 6 (șase) luni închisoare; - în baza art. 217 alin. (2) Cod penal – 6 (șase) luni închisoare; - în baza art. 217 alin. (2) Cod penal – 6 (șase) luni închisoare; Cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, lui Petrov Iurie, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor, i s-a stabilit o pedeapsă pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat de la Petrov Iurie în beneficiul părții vătămate Poparcea Ion, prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 4 000 lei. 1 S-a încasat de la Petrov Iurie în beneficiul statului, cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 3 360 lei. S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Petrov Iurie la 20.08.2018, in jurul orelor 13.00, împreună și de comun acord cu Antonov Nicolae, aflându-se în mun. Chișinău, str. Petru Zadnipru 21, acționând intenționat spre săvârșirea sustragerii bunurilor altei persoane, cu ajutorul evacuatorului au încercat să sustragă automobilul de model ,,xxxxx” cu n/î xxxxx, care aparține lui Țăruș Denis, în sumă de 6000 lei, însă din motive independente de voința acestora, acțiunile lor nu și-au produs efectul, fiind reținuți la fața locului de către colaboratorii de politie. Astfel, acțiunile lui Petrov Iurie , au fost încadrate juridic în baza art. art. 27, 186 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, după indicii calificativi - tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile; Tot el, la 07.05.2020, aproximativ ora 16:00 min., a fost observat de către angajații BRO a IP Rîșcani al DP mun. Chișinău, fiind implicați în serviciul de Menținerea Ordinii Publice, în componența echipajului de reacționare operativă și anume: Butucel Nicolae xxxxx și Crudu Eugeniu xxxx, care au observat o persoană de gen masculin, aflându-se pe str. Tudor Vladimirescu, 6, mun. Chișinău, care a ridicat din ascunziș un pachețel de tip zip-lock, în care se afla o substanță solidă de culoare albă și a început deplasarea spre str. Tudor Vladimirescu, 1/3, mun. Chișinău, fiind stopat, a fost identificat ca cet. Petrov Iurie xxxx, care a comunicat că a făcut comanda de substanță narcotică, prin intermediul aplicației ’’telegram” în grupul ’’Лучшие в Кишинёве 18+”, a găsit magazinul ”Vait_New” și a cerut contul, a comandat 0,3 g de sare, după aceasta a primit datele contului bancar, de la banca SA ’’Moldindconbank”, a făcut transfer în sumă de 300 lei, primind în acest sens locul aflării a substanței narcotice. Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-l 809 din 20.05.2020, s-a stabilit că substanța solidă, de culoare albă, din pachețelul de tip zip-lock, ridicată la 07.05.2020, de la cet. Petrov Iurie xxxxx, pe strada Tudor Vladimirescu, 1/1, mun. Chișinău, reprezintă substanță stupefiantă PVP. Cantitatea totală a substanței stupefiante constituie 0,215 grame. Conform listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 79 din 23 ianuarie 2006, aceste 0,215 grame de PVP, constituie proporții mici. Astfel, acțiunile lui Petrov Iurie, au fost încadrate juridic în baza 217 alin.(2) Cod penal (episodul din 07.05.2020), după indicii calificativi – ”păstrarea drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare”. Tot el, în perioada lunii noiembrie 2020, data și ora exactă nefiind stabilite de către organul de urmărire penală, acționând cu scop de consum, neavând autorizație corespunzătoare și fără scop de înstrăinare, a obținut în circumstanțe necunoscute droguri, pe care intenționat le-a păstrat la sine, până la 27 noiembrie 2020, aproximativ la ora 01:00, pe str. Muncești 300, mun. Chișinău, până când inspectorul superior al SPC al Sil a IP Botanica, Macari Dmitri și inspector principal Nicoară Eduard l-au stopat și l-au escortat la IP Botanica amplasat pe adresa mun. Chișinău, bd. Cuza-Vodă 2 9/3, unde acesta a predat benevol un pachețel din polietilenă, de tip zip- lock, în interiorul căruia se afla o masă nisipoasă de culoare albă, care conform raportului de constatare tehnico - științifică nr.34/12/l-R- 4725 din 30.12.2020, reprezintă PVP (a- pirrolidinovalerophenone), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante neutilizate în scopuri medicale. Cantitatea substanței stupefiante PVP (a- pirrolidinovalerophenone) constituie 0,15gr. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor ce conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, 0,15 g de PVP (a- pirrolidinovalerophenone) reprezintă proporții mari. Astfel, acțiunile lui Petrov Iurie, au fost încadrate juridic în baza 217 alin.(2) Cod penal (episodul din noiembrie 2020), după indicii calificativi – ”păstrarea drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare”. Tot el, la 08 ianuarie 2021, aproximativ la orele 16 și 30 min., acționând cu intenție directă, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea acestora, aflându-se în mun. Chișinău, or. Dobrogea, str. Ion Creangă 1/1, pe ascuns a sustras caroseria de la mijlocul de transport de model ’’Rover 214”, cu scopul de a o vinde la metal uzat, după care cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii într-o direcție necunoscută, cauzându-i astfel părții vătămate Poparcea Ion un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 4 000 lei. Astfel, acțiunile lui Petrov Iurie, au fost încadrate juridic în baza 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi – furt, ”adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, a declarat apel avocatul Boris Druță în numele lui Petrov Iurie prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței cu aplicarea față de Petrov Iurie a unei pedepse minime, cu aplicarea art. 90 Cod penal. În motivarea apelului a susținut că, dat fiind faptul că Petrov Iurie și-a recunoscut vinovăția și cauza a fost examinată în procedură simplificată, acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră cu admiterea acțiunii civile, cu care la fel nu este de acord. La fel a invocat că, prima instanță nu s-a referit la posibilitatea stabilirii unei pedepse inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Mai mult, a considerat că, în ședință de judecată nu s-a respectat principiul egalității armelor, încălcându-se astfel art. 6 CEDO. În aceleași circumstanțe descrise, a menționat că, inculpatul a declarant declarat disponibilitatea acoperirii pretențiilor materiale ale părții vătămate, dacă instanța ar considera că sunt întemeiate conform art. art. 219-221 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2022, a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, analizând în ansamblu probele cauzei penale prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, 3 veridicității și coroborării lor, au permis de a concluziona despre existența în acțiunile inculpatului Petrov Iurie a indicilor infracțiunilor imputate la art. 27, 186 alin. (2), lit. b), d); 186 alin. (2), lit. d); 217 alin. (2); 217 alin. (2) Cod penal. S-a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească efectuându-se cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nefiind viciată, fapt ce a condiționat concluzia că, nu poate fi reținută o altă situație de fapt decât cea constatată de către prima instanță. Cu referire la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că prima instanță, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Având în vedere cazierul penal al inculpatului, dar și aflarea la întreținerea acestuia a 4 copii, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii pentru toate cele 4 infracțiuni imputate, concluzionând că pedepsele anterioare stabilite inculpatului nu și-au atins scopul. Astfel, în temeiul art. 84 lin.(1) Cod penal, prima instanță corect a stabilit inculpatului, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor, pedeapsa definitivă de 3 ani 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Vis-a-vis de solicitarea inculpatului privind aplicarea art. 90 Cod penal, instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea, or, anterior inculpatul fiind condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită, cu aplicarea art. 85 Cod penal, o pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare, care conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de probațiune de 3 (trei) ani, acordându-i-se posibilitatea corectării fără izolarea de societate, acesta nu a tras careva concluzii și nu a călcat spre calea corijării. Totodată, a fost menționat că, pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în baza art. 90 Cod penal sunt prevăzute condiții obiective și subiective, primele referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana condamnatului. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu atrage obligativitatea aplicării suspendării condiționate a executării, acordarea ei rămânând la discreția instanței de judecată, totodată, această normă poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară. Astfel, instanța de apel corect a susținut poziția aleasă de prima instanță, reieșind din faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a comis două infracțiuni dintre care una este ușoară iar cealaltă mai puțin gravă, anterior a fost judecat, nu este angajată în câmpul muncii, astfel, nu poate fi corectat fără a executa real pedeapsa închisorii, deoarece aplicând inculpatului o pedeapsă mai blândă, nu va putea fi atins scopul de corectare a inculpatului și nici scopul de prevenire în comiterea infracțiunilor atât din partea inculpatului cât și altor persoane. 4 Față de lucrul judecat de primă instanță, se constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, avocatul Druță Boris în numele inculpatului Petrov Iurie, invocând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 2), 6) Cod de procedură penală, însă fără a se axa pe motivarea acestora, solicită casarea sentinței și a deciziei în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. 5.1. În argumentarea recursului ordinar, avocatul a invocat că, lui Petrov Iurie i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră și nefondat s-a admis și acțiunea civilă. Consideră că instanțele de fond, în cadrul examinării cauzei nu s-au referit la posibilitatea stabilirii față de inculpat a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. La fel consideră că, examinarea acțiunii civile a fost efectuată fără respectarea temeiurilor art. art. 219 – 222 Cod de procedură penală, nefiind bazată pe robe materiale. Atitudinea instanțelor de judecată, demonstrează vădit ignorarea principiului competivității, individualizării și egalității armelor. În acest sens remarcă că în privința inculpatului s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 6 CEDO.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Lecturând conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că, alegațiile recurentului nu se referă la temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 2) și 6) Cod de procedură penală ci la dezacordul acestuia cu stabilirea de către instanțele de fond a unei pedepse prea aspre inculpatului, fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, motivare ce se încadrează în temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1), pct. 10) Co de procedură penală. Verificând argumentele recursului în raport cu soluția instanței de apel, Colegiul penal conchide că aceste sunt neîntemeiate. Potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au 5 săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Totodată, conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia. Cu referire la circumstanțele speței, Colegiul penal reține că, cauza penală în privința inculpatului Petrov Iurie, a fost examinată în procedură simplificată, în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară, beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. La caz, Colegiul penal constată că, inculpatului, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de: art. 27, 186 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă de - 1 an închisoare; de art. 186 alin.(2), lit. d) Cod penal - 1 an și 6 luni închisoare; de art. 217 alin.(2), Cod penal (episodul din 07.05.2020) - 6 luni închisoare; de art. 217 alin.(2) Cod penal (episodul din noiembrie 2020) - 6 luni închisoare. Cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor, pedeapsa definitivă - de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În acest sens, se constată că, instanțele de fond corect au stabilit forma pedepsei – închisoare, mărimea acestea încadrându-se în limitele stabilite, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute argumentele avocatului precum că, la caz, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră, fără a se lua în calcul aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or, la stabilirea pedepsei, instanțele de fond au ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul săvârșirii acestora, de circumstanțele cauzei care 6 atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, de personalitatea inculpatului. De asemenea, Colegiul penal constată că anterior a fost condamnat inculpatul Petrov Iurie: conform sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 17.11.2011, în baza art. 186 alin. (2), lit. c) și d) Cod penal - 2 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - 2 ani; deciziei Curții de Apel Chișinău din 01.04.2014, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal și cu aplicarea art. 85 Cod penal, i-a fost stabilită o pedeapsa definitivă - 2 ani și 6 luni închisoare, care conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe termen de probațiune de 3 (trei) ani, iar prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 31.03.2015, în baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal - încetat procesul penal conform art. 109 Cod penal la Circumstanțele respective denotă clar că, pedeapsa cu suspendarea executării pedepsei, stabilită anterior, nu a atins scopul Legii penale, nu a convins inculpatul să renunțe la comiterea infracțiunilor prelungind comiterea acestora, fără a face concluzii necesare că, faptele social periculoase sunt supuse răspunderii penale, iar, la caz, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va duce la corectarea și reeducarea inculpatului decât pedeapsa cu închisoare cu executarea reală a acesteia. În conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probațiune. Colegiul penal conchide că, la stabilirea unei pedepse cu închisoarea, instanțele de judecată, nu sunt obligate să aplice prevederile art. 90 Cod penal, or, normele ce vizează suspendarea condiționată a executării pedepsei, se aplică doar dacă instanța a ajuns la concluzia că nu este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită, aceasta fiind determinată doar la latitudinea instanței de judecată, care o dată cu înfăptuirea actului de justiție este obligată să judece cauza independent, conform legii și propriei convingeri, bazate pe probele cercetate în ședință de judecată. În context, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Respectiv instanțele de fond just au constatat și stabilit pedeapsa sub formă de închisoare de 3 ani și 6 luni, pedeapsa stabilită fiind echitabilă și proporțională faptelor comise. Colegiul penal, reține și prevederile pct. 37 a hotărârii CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale. 7 Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă faptei comise. În acest context, Colegiul penal conchide că erorile invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală, întemeiată și echitabilă, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Petrov Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2022, în cauza penală în privința lui Petrov Iurie xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 15 decembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 8