1ra-416/22 — art.187 al. 2 lt. f CP

1ra-416/22 — art.187 al. 2 lt. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-416/22

1-21045090-01-1ra-18032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către inculpatul Buză Vasile și de către avocatul Sardari

Marin în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 decembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Buză Vasile XXXXX, născut la XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 29.03.2021 – 28.06.2021;

instanța de apel: 26.07.2021 – 21.12.2021;

instanța de recurs: 18.03.2022 – 01.11.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal,

A C O N S T A T A T:

Buză Vasile a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat la

pedeapsa sub formă - 4 ani închisoare, fără amendă, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Vasile la 06 ianuarie 2021, în intervalul orelor 15:00 - 17:00, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, aflându-se în locuința lui XXXXX, situată în XXXXX,

urmărind scop de profit și sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, de

pe masa din bucătărie și în prezența fiului minor al proprietarului

gospodăriei, XXXXX, născut la XXXXX, a sustras un telefon mobil de model

„Motorola E6s”, de culoare Peacock Blue și care era într-o husă protectoare

de culoare neagră, la solicitarea ultimului de al restitui, Buză Vasile a refuzat

și a plecat într-o direcție necunoscută.

Astfel, cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile în valoare de 2205 lei.

Prin urmare, acțiunile inculpatului Buză Vasile au fost încadrate juridic

în baza art. 187 alin.(2), lit. f) Cod penal, după semnele calificative - ,,jaful,

1

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de

daune în proporții considerabile".

3.1. Avocatul Bundunchi Anatolie în numele inculpatului Buză Vasile,

prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea individualizării

pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu aplicarea

în privința lui Buză Vasile a prevederilor art. 90 alin. (6), lit. g) Cod penal,

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite, cu obligarea

condamnatului să presteze muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 ore.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prin stabilirea unei pedepse cu închisoare față de inculpat, acestuia i

s-a aplicat o pedeapsă prea aspră în raport cu circumstanțele comiterii

infracțiunii, iar în sentința de condamnare instanța nu și-a motivat soluția de

aplicare față de Buză Vasile a unei pedepse de alternativă și astfel cea din

urmă nu va corecta și reeduca inculpatul;

- prima instanță nu a reținut că inculpatul are la întreținere doi copii

minori, fiind unicul întreținător al familiei;

- corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și în condițiile

aplicării față de acesta a unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei prin obligarea condamnatului să presteze muncă

neremunerată în folosul comunității, or, în cazul alternativelor de pedeapsă

prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un

caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și

personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar

o altă pedeapsă ar fi insuficientă și nu și-ar atinge scopul;

- modalitatea de comitere a infracțiunii este de o gravitate medie, iar

motivul și circumstanțele comiterii infracțiunii, rolul inculpatului înainte cât

și după săvârșirea infracțiunii, circumstanțele atenuante în privința lui Buză

Vasile, permite de a aplica în privința acestuia o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei prin obligarea să presteze și muncă

neremunerată în folosul comunității;

- aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare cu executare inculpatului

Buză Vasile pentru sustragerea în mod deschis a unui telefon mobil în sumă

de 2205 lei, este prea aspră și prin urmare vine în contradicție cu principiul

echității care în cazul de față nu a fost respectat;

- prima instanță în sentința de condamnare nu a motivat clar și nu a

argumentat poziția pentru care Buză Vasile ar urma să petreacă restul 4 ani

în detenție;

- nu a ținut cont de condițiile de viață ale familiei acestuia, de căința

activă, cât și de conlucrarea acestuia cu organul de urmărire penală și

instanța de judecată, prin examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, ținând cont de circumstanțele reale, gradul de

pericol social concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, precum și

faptul că inculpatul are la întreținere 2 copii minori, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat pentru infracțiuni contra

patrimoniului, s-a împăcat cu partea vătămată, recuperând integral

prejudiciul material și moral, se căiește activ de cele comise, lipsa

circumstanțelor agravante este posibilă suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 4 ani stabilită lui Buză Vasile cu aplicarea prevederilor

2

art. 90 alin. (6) lit. g) Cod penal, care ar constitui o pedeapsă echitabilă în

raport cu circumstanțele cauzei.

3.2. Inculpatul Buză Vasile prin care a solicitat casarea sentinței, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată

și examinarea cauzei în procedură generală cu achitarea inculpatului pe

motiv că, fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

și anume lipsește latura obiectivă și cea subiectivă.

În argumentarea apelului a invocat că:

- a fost dusă în eroare în prima instanță ca să depună cerere cu privire

la judecarea cauzei în baza probelor obținute la urmărirea penală în temeiul

art. 3641 Cod de procedură penală, ca să recunoască integral vina pentru a

nu primi 7 ani de închisoare și pentru a primi numai suspendare condiționată

fără închisoare;

- nu a comis această infracțiune de jaf, adică nu a sustras deschis

telefonul la caz, de model „Motorola” care nu costă nici măcar două mii de lei.

Inculpatul a luat telefonul să sune și cu telefonul la ureche vorbea cu

taximetrist, explicându-i unde să vină în satul XXXXX, la care stradă și la

care casă de locuit, după care instinctiv, cu telefonul la ureche s-a urcat în

taxi, telefonul rămânând în taxi, iar a doua zi acest telefon a fost predat către

partea vătămată de către taximetrist, nu de către inculpat;

- inculpatul nu s-a sustras, nu s-a ascuns de partea vătămată și de

organul de urmărire penală, dar din contra, inculpatul a avut un

comportament de bună credință și s-a întâlnit a doua zi cu partea vătămată,

în or. Hâncești, după care au mers la taximetrist, care la rândul său i-a

restituit telefonul părții vătămate. A menționat că în cadrul urmăririi penale

nu au fost efectuate confruntări dintre inculpat și partea vătămată, nefiind

suficiente probe declarațiile părții vătămate și martorilor.

decembrie 2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și

menținută sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, prima

instanță a stabilit corect starea de fapt și de drept, ce corespund probelor din

dosar, corect au fost apreciate, încadrând just acțiunile inculpatului Buză

Vasile în baza art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, conform indicilor calificativi

- "jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit cu

cauzarea de daune în proporții considerabile".

Instanța de apel a menționat că cauza penală a fost examinată în prima

instanță în baza art.3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, or, până la începerea cercetării

judecătorești în baza cererii autentice și personale înaintate, fiind asistat de

către avocat, a declarat personal prin înscris autentic că recunoaște vina

integral, cunoaște probele acumulate la faza urmăririi penale și careva obiecții

în privința lor nu are, nu a solicitat prezentarea altor probe.

Instanța de apel a notat că, nu a stabilit careva motive de a interveni în

sentința contestată în ce privește aspectul încadrării acțiunilor inculpatului,

apreciind-o ca fiind legală, adoptată cu respectarea dispozițiilor procesual-

penale privind administrarea probelor.

Totodată, a indicat că din conținutul apelurilor rezultă că sentința primei

instanțe a fost contestată atât sub aspectul individualizării pedepsei penale,

partea apărării solicitând casarea sentinței în această parte cu emiterea unei

3

decizii prin care, să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării

acesteia.

La fel, instanța de apel a reținut că inculpatul Buză Vasile în cererile de

apel a pledat nevinovat, solicitând emiterea unei sentințe de achitare, însă în

cadrul ședinței în instanța de apel a solicitat aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, din ce rezultă că inculpatul recunoaște comiterea infracțiunii

încriminate.

În acest context, instanța de apel verificând chestiunea individualizării

pedepsei penale în privința inculpatului a atestat că prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia (f. d. 39-40).

De asemenea, instanța de apel a constatat că sub aspectul

individualizării pedepsei, prima instanță justificat a reținut că inculpatul

Buză Vasile anterior a fost judecat prin sentința Judecătoriei Hâncești, sediul

Central din 23.03.2020, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității pentru 150 ore (Vol.

I, f. d. 39-40, 43-45); prin sentința Judecătoriei Hâncești din 08.10.2014, în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal - amendă 11.000 lei (f. d. 46-47); potrivit

caracteristicii eliberate de Primăria satului Șipoteni, r-nul Hâncești, se

caracterizează ca o persoană cu un temperament nestatornic și impulsiv,

anterior a fost judecat (f. d. 48); potrivit certificatelor medicale Buză Vasile la

evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află (f. d. 44, 45).

Circumstanțe atenuante potrivit art. 76 Cod penal sau careva

circumstanțe agravante potrivit art. 77 Cod penal, în privința inculpatului

Buză Vasile, nu au fost stabilite.

În continuare instanța de apel a motivat că la stabilirea pedepsei prima

instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, reieșind

din personalitatea inculpatului, care anterior a comis multiple infracțiuni, a

fost judecat și este predispus la comiterea infracțiunilor, fiind condamnat

anterior pentru infracțiuni intenționate, inclusiv contra patrimoniului,

nefăcând concluziile necesare despre necesitatea corectării, nu a mers pe

calea autocorectării comportamentului său, dar a continuat activitatea sa

infracțională. Astfel, prima instanță just a concluzionat faptul că, inculpatul

nu a conștientizat pericolul social al faptelor imputate, reieșind din caracterul

infracțiunilor imputate, din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor

art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria celor grave, instanța de apel a

considerat că, în privința inculpatului, pentru comiterea de către acesta a

infracțiunii imputate, este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare cu executare, în limitele stabilite și prevăzute de legea penală

pentru infracțiunea săvârșită, considerând că, doar prin aplicarea acestei

pedepse, se va atinge scopul pedepsei penale.

Instanța de apel a menționat că, deși la o primă vedere, în

circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi aplicată

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, totuși, pentru

acordarea suspendării executării pedepsei se mai cere ca instanța de judecată

să țină cont de faptul că, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia.

4

Prin urmare, instanța de apel a conchis că un aspect omis de către

apărare îl constituie persoana condamnatului, sub raportul periculozității

sociale, care decurge în primul rând din fapta și din împrejurările în care

aceasta a fost comisă, iar în al doilea rând de personalitatea inculpatului.

În acest sens, instanța de apel a notat că din cuprinsul sentinței,

rezultă că prima instanță a indicat circumstanțele care ar constata cu

certitudine că corectarea inculpatului este posibilă doar cu izolarea lui de

societate, enumerând circumstanțele constatate: a ținut cont de gravitatea

infracțiunilor, care se clasifică ca infracțiune gravă, săvârșită cu intenție, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat.

Astfel, instanța de apel a apreciat că deși au fost îndeplinite cerințele de

iure ale instituției suspendării executării pedepsei, prima instanță a efectuat

o analiză completă și minuțioasă a personalității infractorului, urmărind în

acest sens comportarea sa în viața socială, înainte și după săvârșirea

infracțiunii. Numai în măsura în care se dovedește că săvârșirea faptei se

datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru corectarea sa,

nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, să decidă dacă este

justificată aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În concluzie instanța de apel a indicat că, din analiza complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul său în viața socială, precum și cel înainte și după săvârșirea

infracțiunii încriminate, a considerat neîntemeiate alegațiile apelantului în

vederea aplicării unei pedepse cu suspendarea executării acesteia.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei

inculpatului, prima instanță a ținut cont de faptul că acesta anterior a fost

condamnat pentru fapte similare, a contribuit activ la stabilirea adevărului

în cauza din speță, se căiește sincer de cele comise, de comportamentul

inculpatului pe parcursul examinării cauzei penale.

recursuri ordinare de către:

5.1. Inculpatul Buză Vasile, în temeiul art. 427 alin. (1), pct. 6), 8), 10),

12), 15), 16) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, conform art. 90 Cod penal și

aplicarea în privința sa a prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind

amnistia.

În argumentarea recursului a invocat că instanța de apel:

- nu s-a expus motivat asupra tuturor motivelor invocate, urmare a cărui

fapt a admis erori de drept cu privire la motivarea soluției, dar și la

individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Buză Vasile;

- urma să facă în partea descriptivă a deciziei reflecții motivate referitor

la identitatea criteriilor care au determinat-o să constate că argumentele

inculpatului apelant în partea individualizării unei pedepse mai blânde și alte

circumstanțe importante ce ar permite condamnarea cu suspendarea a

pedepsei stabilite inculpatului Buză Vasile ca nefondate;

- a încălcat prevederile art. art. 414-419 Cod de procedură penală, în

timpul examinării cauzei, inculpatul Buză Vasile a recunoscut integral vina,

s-a căit de cele comise, din materialele cauzei rezultă că partea vătămată nu

are careva pretenții materiale;

- a omis de a se expune asupra argumentului avocatului și a inculpatului

privind aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu executare față de inculpat,

5

s-a aplicat o pedeapsă prea aspră în raport cu circumstanțele comiterii

infracțiunii, iar în sentința primei instanțe, nu și-a motivat soluția de aplicare

față de Buză Vasile a unei pedepse de alternativă și de aceea cea din urmă nu

va corecta și reeduca inculpatul;

- nu a reținut că inculpatul are la întreținere doi copii minori, fiind unicul

întreținător al familiei, ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

5.2. Avocatul Sardari Marin în numele inculpatului Buză Vasile la 15

iunie 2022, care a solicitat ca în cazul în care nu se va admite recursul

declarat de inculpat, și nu se va trimite la rejudecare cauza în instanța de

apel, nu se va aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, în

privința inculpatului Buză Vasile, să fie aplicate prevederile Legii nr. 243 din

24.12.2021, cu privire la amnistie.

art. 431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință

procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din

următoarele considerente.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpatul Buză Vasile:

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală fiind declarat în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că, potrivit textului recursului, se invocă temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 8), 10), 12), 15), 16) Cod de

procedură penală, dar critică decizia instanței de apel, doar prin prisma

aspectelor că, „instanța de apel nu s-a expus motivat asupra tuturor motivelor

invocate, urmare a cărui fapt a admis erori de drept cu privire la motivarea

soluției dar și la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Buză Vasile”,

manifestând dezacordul cu soluțiile instanțelor inferioare de aplicare în

privința lui Buză Vasile a unei pedepse cu închisoare, fără a fi dispusă

suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către inculpat, nu și-au

găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile de drept invocate.

Cu referire la criticile recurentului reflectate în pct. 4.1. a prezentei

decizii, precum că a fost aplicată o pedeapsă prea aspră cu închisoare, cu

executare, greșit individualizată, nefiind luate în considerare toate

circumstanțele ce țin de personalitatea lui Buză Vasile, că și-a recunoscut

vinovăția, s-a căit sincer de cele comise și partea vătămată nu are pretenții

materiale, are la întreținere doi copii minori, Colegiul penal lărgit constată că

sunt neîntemeiate, și reprezintă opinia subiectivă a recurentului ce nu poate

fi acceptată.

6

În acest sens, Colegiul penal lărgit invocă că, din decizia instanței de

apel, rezultă cert că s-au luat în considerare circumstanțele invocate supra

de recurent, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fiind stabilită inculpatului Buză Vasile pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, prin reducerea cu 1/3

a limitelor pedepsei cu închisoarea, precum și a criteriilor generale de

individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. art. 7, 75 Cod penal, de

cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului

legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a

inculpatului Buză Vasile, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că aceste prevederi legale au fost

raportate just la circumstanțele cauzei penale și la personalitatea

inculpatului Buză Vasile, care și-a recunoscut vinovăția în comiterea

infracțiunii încriminate, motivul comiterii infracțiunii, gravitatea infracțiunii

care este una gravă (art.16 alin.(4)Cod penal), de faptul că anterior a fost

condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni (f. d. 48, vol. I).

În acest sens, instanțele ierarhic inferioare corect au reținut că

inculpatul anterior a fost judecat prin sentințele Judecătoriei Hâncești din

08.10.2014, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal - amendă 11.000 lei și

respectiv la 23.03.2020, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal - muncă

neremunerată în folosul comunității - 150 ore (f. d. 39-47, vol. I).

Potrivit caracteristicii eliberate de Primăria satului Șipoteni, r-nul

Hâncești, Buză Vasile se caracterizează ca o persoană cu un temperament

nestatornic și impulsiv (f. d. 48, vol. I); conform Certificatelor medicale la

evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află (f. d. 44, 45, vol. I),

circumstanțe atenuante și agravante potrivit art. art. 76, 77 Cod penal nu

au fost stabilite.

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit consideră corectă concluzia

instanței de apel că, inculpatul Buză Vasile nu a conștientizat gravitatea

acțiunilor sale, nefăcând concluzii necesare că faptele social periculoase sunt

supuse răspunderii penale, inclusiv și privarea de libertate, nu s-a corectat,

continuându-și activitatea criminală, iar efectul preventiv-educativ a Legii

penale în speță va fi atins doar prin executarea unei pedepse reale cu

închisoarea.

La fel, având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit respinge ca

inadmisibile și argumentele recurentului, precum că instanțele de judecată

nu au motivat corect și nu au luat în considerare toate circumstanțele cauzei

la adoptarea soluției prin neaplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința

inculpatului Buză Vasile.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit atestă că sunt

neîntemeiate aceste critici și acestea reprezintă opinia subiectivă a

recurentului față de aceleași circumstanțe apreciate corect în speță de

instanțele de judecată, or instanța de apel în decizie (f. d. 40-44, vol. II), și-a

motivat just soluția de menținere a sentinței primei instanțe, prin care și-a

argumentat detaliat soluția în partea individualizării pedepsei și modului de

executare a acesteia, considerând-o legală, motivată și echitabilă.

În aceste condiții, instanța de recurs ordinar acceptă concluzia

instanțelor ierarhic inferioare, că în privința inculpatului Buză Vasile nu este

rațional de a fi aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei

7

conform prevederilor art. 90 Cod penal, ce este un drept discreționar a

instanței de judecată, care în dependență de circumstanțele cauzei și

personalitatea persoanei vinovate, poate, dar nu este obligată să aplice

prevederile art. 90 Cod penal.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit reține că, din conținutul deciziei instanței

de apel rezultă că s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor invocate

de partea apărării în apelurile declarate, a examinat și s-a pronunțat asupra

tuturor chestiunilor esențiale ce țin de individualizarea pedepsei și

modalitatea de executare a acesteia în prezenta speță, fără a comite vreo

eroare de fapt sau de drept ce i-ar afecta legalitatea soluției.

Mai mult, cu referire la temeiurile de recurs invocate de recurent

prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 7), 8), 12), 15), 16) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit atestă că au fost invocate declarativ, fără a fi

susținute prin careva argumente certe, iar în urma verificării materialelor

cauzei penale și prin prisma acestor temeiuri de recurs, nu s-a identificat

incidența acestor temeiuri în prezenta speță.

Astfel, motivarea deciziei instanței de apel și sentinței primei instanțe, în

virtutea corectitudinii acestora și pentru a evita repetări inutile instanța de

recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Totodată, cu referire la solicitarea recurentului, de aplicare în privința sa

a prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

Colegiul penal lărgit, atestă că nu poate fi acceptată, or potrivit sentinței

primei instanțe, menținută de instanța de apel, Buză Vasile a fost recunoscut

vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2), lit. f) Cod penal, iar potrivit prevederilor art. 6 lit. d) din Legea nr. 243 din

24.12.2021, prevederile acestei Legi nu se aplică persoanei inculpate pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)-(5) Cod penal.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins

ca inadmisibil.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Sardari Marin în

numele inculpatului Buză Vasile:

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac

cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

La caz, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău în cauza penală privindu-l pe Buză Vasile, a fost pronunțat la 21

decembrie 2021, în prezența inculpatului și avocatului său, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f. d. 26-29,

vol. II), iar pronunțarea publică a deciziei integrale la 15 februarie 2022.

8

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că termenul de declarare a

recursului împotriva deciziei instanței de apel, curge de la data pronunțării

acesteia -15.02.2022. Respectiv termenul limită de depunere a recursului a

fost 18 martie 2022.

În acest context, Colegiul penal lărgit reține că la 15 iunie 2022,

conform ștampilei grefei Curții Supreme de Justiție (f. d. 63, vol. II), avocatul

Sardari Marin în numele inculpatului Buză Vasile, declară recurs ordinar

împotriva deciziei instanței de apel, evident peste termenul legal de declarare

a recursului ordinar prevăzut de Lege, fără a invoca argumente întemeiate

privind depunerea tardivă a recursului, deși a avut posibilitatea de a

manifesta diligența necesară pentru a depune recursul ordinar în termen.

În acest sens, Colegiul penal lărgit statuează că termenul de recurs este

absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea

termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Mai mult, Colegiul penal lărgit notează că, o astfel de soluție este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica rămânerea

irevocabilă a deciziei și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03

aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține și jurisprudența CtEDO în

hotărârea pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie

2019 (cererea nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de

recurs după o perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații

plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate

de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces

judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1

CEDO.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide, că recursul ordinar declarat

la 15 iunie 2022, de către avocatul Sardari Marin, împotriva deciziei instanței

de apel din 21 decembrie 2021 este inadmisibil, ca fiind declarat peste

termen.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

9

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Buză Vasile și de către avocatul Sardari Marin în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Buză Vasile XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

10