1ra-654/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-654/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-654/2022

1-20091041-01-1ra-03052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 februarie

2022, în cauza penală privindu-l pe

Melnic Serghei XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Melnic Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 6 luni

închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate

prin sentința dată și sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 27 ianuarie 2021,

lui Melnic Serghei i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani 3 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, a fost dispusă încasarea din contul lui Melnic Serghei în

beneficiul părții vătămate-civile Ceacîru Cristina suma de 8000 lei cu titlu de

prejudiciu material.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Melnic Serghei,

fiind minor, la 08.03.2020, în perioada de timp cuprinsă între orele 12:50 – 17:00,

1

acționând cu intenție directă, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea acestora, asigurându-se de faptul că

acțiunile sale rămân neobservate de terțe persoane, prin acces liber, aflându-se în

apartamentul nr. X amplasat pe X, a sustras pe ascuns din buzunarul scurtei ce

aparține lui Ceacîru Cristina un telefon mobil de model ”Huawei P20” IMEI 1: X și

IMEI 2: X, de culoare roz, cu sticlă de protecție, în care se aflau incorporate cartele

sim ale operatorului național ”Unite” nr.X și nr.X, la preț de 8000 lei, după care cu

bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii. Prin aceste acțiuni i-a fost cauzată

părții vătămate Ceacîru Cristina o daună materială în proporții considerabile în sumă

totală de 8000 lei.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Melnic Serghei în baza art.186

alin. (2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi - furt, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Nelea în numele inculpatului Melnic Serghei, prin care a solicitat casarea acesteia în

latura pedepsei, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- concluzia instanței precum că pedeapsa închisorii va fi o pedeapsă echitabilă

pentru fapta comisă și consecințele ei, este neîntemeiată, nejustificată și prea aspră;

- infracțiunile de săvârșirea cărora a fost condamnat Melnic Serghei fac parte

din categoria infracțiunilor mai puțin grave și grave, au fost comise în perioada

minoratului, inclusiv și fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința

contestată. Pedepsele aplicate anterior, sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității au fost executate integral, fapt confirmat prin nota informativă a Biroului

de Probațiune Bălți;

- acuzatorul de stat a solicitat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

a fost admis apelul declarat, inclusiv din alte motive, cu casarea sentinței primei

instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care în temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal a fost înlăturată

răspunderea penală a lui Melnic Serghei pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal în

temeiul art. 2 alin. (2), (3) a Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu

încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

2

Sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 27.01.2021, pe art. 187 alin.

(2) lit. b), c), f) Cod penal, a fost lăsată pentru executare de sine stătător.

Totodată, s-a dispus ca dispozițiile sentinței cu privire la corpurile delicte și

acțiunea civilă să fie menținute fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la data examinării

apelului, erau în vigoare prevederile Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, solicitate de inculpat pentru aplicare prin cererea depusă, motiv din care,

instanța de apel în temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, potrivit căruia: amnistia este

actul care are ca efect înlăturarea răspunderii penale (...), va dispune în temeiul art.

2 alin. (2) și (3) a legii nominalizate, înlăturarea răspunderii penale a lui Melnic

Serghei pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu încetarea procesului penal.

În acest sens, instanța de apel a indicat că potrivit art. 2 alin. (2) a Legii nr.

243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, procesul penal în privința

infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite până la adoptarea prezentei

legi de persoane care, la data comiterii infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18 ani,

încetează la faza... de judecare a cauzei, în baza cererii depuse de ei conform alin.

(3) art. 2 a legii.

Instanța de apel a conchis că din materialele cauzei rezultă că inculpatul

Melnic Serghei a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal

la data de 08.03.2020, pe când nu avea vârsta de 18 ani, adică până la adoptarea

Legii sus menționate, constituie o infracțiune mai puțin gravă, pedeapsa prevăzută

fiind până la 4 ani închisoare, și-a recunoscut vinovăția, înaintând cerere cu privire

la examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală și demonstrând căința sinceră pentru urmările survenite, în baza

cererii depuse în instanța de apel, motive din care este posibilă aplicarea amnistiei

prin înlăturarea răspunderii penale și încetarea procesului penal.

care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia în partea încetării procesului penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel urma să aplice în speță o sentință de condamnare a

inculpatului, cu numirea unei pedepse și liberarea ulterioară de executarea acesteia

în legătură cu intervenirea legii cu privire la amnistie;

3

- unica soluție care poate fi adoptată în rezultatul examinării cauzei penale în

cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, este o sentință de condamnare, acest fapt

fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei, conform art.

107 Cod penal;

- adoptarea unei sentințe de încetare pe motivul intervenirii amnistiei,

aplicarea amnistiei cu emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se

regăsește în conținutul art. 391 Cod de procedură penală;

- este eronată poziția instanței de apel cu referire la încetarea procesului penal

în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – existența altor

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală, or cu referire la existența circumstanțelor care exclud urmărirea

penală s-a expus Plenul Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

13.05.2013, dosarul 4-1ril-1/2013;

- în conținutul prevederilor art. 391 Cod de procedură penală, temeiul de

încetare – intervenirea amnistiei nu se regăsește, iar existența circumstanțelor care

exclud urmărirea penală, la fel nu include amnistia ca temei de încetare, prin urmare

unica soluție legală este de a pronunța o sentință (decizie) de condamnare în temeiul

art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei și liberarea

de la executarea ei în baza amnistiei, conform art. 107 Cod penal.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

4

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal

constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai

respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia instanței

de apel prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, sub aspectele că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că în speță și-a găsit confirmarea temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma faptului că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și a aspectului din același temei

de recurs, neinvocat de recurent – dispozitivul hotărârii este expus neclar.

5.1. Colegiul penal lărgit menționează că la 24 decembrie 2021 a fost adoptată

și la 31 decembrie 2021 a intrat în vigoare Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în

continuare Legea nr. 243.

Mai mult, Colegiul penal lărgit atestă că amnistia, este actul de clemență al

puterii legiuitoare, care, conform art. 107 Cod penal, are ca efect înlăturarea

răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea

ei.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel prin decizia adoptată a dispus

că - „În temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, se înlătură răspunderea penală a lui

Melnic Serghei pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în temeiul art. 2 alin. (2), (3)

a Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu încetarea procesului

penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală” (f.d. 3, 8, vol.

II).

5

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel

la adoptarea deciziei în speță, nu a ținut cont pe deplin de prevederile legii

nominalizate și a Codului de procedură penală, coraportate la circumstanțele cauzei.

În acest sens, Colegiul penal lărgit notează că instanța de apel la adoptarea

soluției în speță nu a ținut cont că, pronunțarea unei sentințe (hotărâri) de încetare a

procesului penal în legătură cu intervenirea amnistiei în temeiul art. 391 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, când –„există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală”, poate

avea loc doar dacă pe parcursul judecării cauzei, în ședința preliminară, se constată

aplicabilitatea Legii nr. 243, iar inculpatul își manifestă acordul privind încetarea

procesului penal în privința sa, în baza acestui temei.

Or, acest fapt, rezultă din contrapunerea și interpretarea prevederilor art. 350

alin. (1) Cod de procedură penală , ce stipulează că: – „Dacă în ședința preliminară

s-au constatat temeiurile prevăzute în art.332, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă”, precum și a art. 332 alin. (1), (5) Cod

de procedură penală, care prevede că: - „ (1) În cazul în care, pe parcursul judecării

cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct.5)–9), 285

alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. (5) În cazul

prevăzut la art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul

inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit”, art. 285 alin. (2)

Cod de procedură penală, care stipulează că: „Încetarea urmăririi penale are loc în

cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din prezentul

cod”, și art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, care prevede că: – „Urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia”.

Or, în ipoteza în care în procesul judecării cauzei, după ședința preliminară,

inclusiv la faza judecării apelului, instanța de judecată constată aplicabilitatea Legii

nr. 243, atunci instanța de judecată care examinează cauza, poate pronunța în

privința inculpatului, fie o sentință de achitare conform prevederilor art. 390 Cod de

procedură penală, dacă se constată nevinovăția inculpatului, fie o sentință de

condamnare, conform prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală,

cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea acesteia în cazul amnistiei

conform art. 107 Cod penal.

Prin urmare, având în vedere argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit

consideră că în speță este incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

5.2. De asemenea, Colegiul penal lărgit notează, că potrivit prevederilor art.

6

415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, - ”instanța de apel, judecând cauza în

ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu,

în baza art.409 alin.(2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit,

pentru prima instanță”.

Însă, din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 3, 7-8, vol. II), Colegiul

penal lărgit observă că instanța de apel nu a respectat pe deplin prevederile legale

menționate supra și a comis următoarele erori.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că în dispozitivul deciziei (f.d. 3, 7-8, vol.

II), instanța de apel a adoptat soluția de casare a sentinței primei instanțe, prin

următoarea formulare: „Apelul avocatului Grimailo Nelea în numele inculpatului

Melnic Serghei, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Bălți (sediul Central) din

07.12.2021 se admite din alte motive, decât cele invocate de el, cu casarea acesteia

și pronunțarea unei noi soluții potrivit modului stabilit de prima

instanță...Dispozițiile sentinței cu privire la corpurile delicte și acțiunea civilă se

păstrează fără modificări”.

Colegiul penal lărgit reține că din analiza textului dispozitivului menționat,

rezultă că instanța de apel a adoptat o soluție de casare totală a sentinței primei

instanțe, însă, contradictoriu și neclar a mai indicat în dispozitiv că: „Dispozițiile

sentinței cu privire la corpurile delicte și acțiunea civilă se păstrează fără

modificări”, ce putea fi formulat doar în cazul în care se adopta o soluție de casare

parțială a sentinței primei instanțe.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă o expunere neclară a textului

dispozitivului instanței de apel, ce nu corespunde cerințelor din prevederile art. 415

alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, eroare de drept ce cade sub incidența

temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

afectează corectitudinea acestei decizii, motiv din care aceasta nu poate fi menținută.

Totodată, se observă că în dispozitivul deciziei contestate, instanța de apel a

indicat că acest dispozitiv este adoptat în corespundere cu prevederile din art. 415

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, deși prevederile acestui articol nu

conțin - „lit. c)”, ce inclusiv afectează corectitudinea actului judecătoresc contestat

și nu poate fi acceptat de instanța de recurs ordinar.

5.3. În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o

soluție neclară, fără a se expune pe aspectele esențiale menționate supra, lăsându-le

fără o argumentare cuvenită, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei,

prin ce a fost afectată soluția adoptată și astfel, recursul declarat de procuror urmează

a fi admis, iar decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel.

În acest context, Colegiul penal lărgit indică că potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că

7

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel și chestiunile esențiale supuse atenției sale, și în măsura competenței sale

asupra motivelor din recursul ordinar declarat, nominalizate în prezenta decizie, să

țină cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală și

jurisprudența CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe Melnic

Serghei XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în

alt complet de judecată.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

8

Dosarul nr. 1ra-654/2022

1-20091041-01-1ra-03052022

14 iunie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Melnic Serghei XXXXX

2022, a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 09 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe Melnic

Serghei XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în

alt complet de judecată.

penală, am susținut soluția, dar nu am susținut parțial motivarea deciziei, anume în

partea cu privire la schimbarea conceptului de aplicare a Legii nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova

în pct. 1-4 a deciziei nr. 1ra-654/2022, în prezenta cauză.

Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova (în continuare Legea nr. 243), nu

sunt de acord din următoarele considerente.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, "amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei".

În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege

organică, se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei,

în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după

condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute

dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale

ale acesteia.

Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii

penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru

faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un

caracter mixt, ea operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in

personam (relativ doar la persoanele care întrunesc condițiile legii).

9

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-

se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în

care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite

în aceeași lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul

amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru

care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7

ani.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată

de art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza

de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură

penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și

instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la

faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu

epuizează toate căile ordinare de atac.

Curtea Supremă de Justiție a rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din

aceea că, potrivit dispoziției art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile

definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele

de urmărire penală, procurori și instanțele de judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea

Curții Constituționale nr. 10 din 16 aprilie 2010 se consemnează că, în Republica

Moldova, dreptul intern și cel internațional reprezintă un tot întreg, o structură

unitară. Așadar, în categoria actelor normative se includ și normele internaționale,

la care Republica Moldova este parte. Având în vedere că, prin interpretarea

prevederilor Convenției Europene, jurisprudența CtEDO face parte din dreptul

accesoriu la tratatul internațional (soft law), ea devine parte a dreptului intern. De

aici, modificarea jurisprudenței CtEDO echivalează cu modificarea actelor

normative interne.

Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu

poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza

toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în

sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea în acest sens cauza Nikitin c.

Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf. 35-37).

10

Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi

contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea

definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.

Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre

definitivă este și irevocabilă.

În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu

mai este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă

căilor de atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale

acestora au expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu

excepția unor cazuri excepționale).

O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).

Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile,

orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul

amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal,

pe cauza penală.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului

penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.

În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,

privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de consiliu și

va adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii

de încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.

În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

și (3) din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței,

poate hotărî încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la

art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

În prezent Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a schimbat

conceptul de aplicare a Legii nr. 243, în comparație cu conceptele aplicate anterior,

la aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 și alte Legi anterioare cu privire la amnistie,

punând în tălmăcire și aplicare prevederile art. 332, 350 alin. (1), 389 alin. (4) pct.

2) Cod de procedură penală, care în viziunea mea îngreunează procedura de aplicare

a Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia (întocmirea actului judecătoresc

după etapa ședinței preliminare cu analiza probatoriului; motivarea și stabilirea

pedepsei inculpatului), căci, unul din scopurile Legilor privind amnistia este de a

descărca organele de urmărire penală și instanțele de judecată de dosarele care se

află pe rol, acumulate în număr foarte mare.

În rest, cu referire la motivarea deciziei nr. 1ra-654/2022 sunt de acord, soluția

tot am susținut-o reieșind din faptul că s-a adoptat de către instanța de apel o soluție

11

neclară, prin: „casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță....”. Totodată, s-a dispus ca:

„dispozițiile sentinței cu privire la corpurile delicte și acțiunea civilă să fie

menținute fără modificări”.

Judecător Timofti Vladimir

12