1ra-162/2022 — art. 171 alin. 2 lit. b, b/2; 172 alin. 2 lit. b, b/2 CP

1ra-162/2022 — art. 171 alin. 2 lit. b, b/2; 172 alin. 2 lit. b, b/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-162/2022

1-20064713-01-1ra-02022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Frunză Adela în numele inculpatului Moraru Serghei și de către inculpatul

Moraru Serghei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Moraru Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat

în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 15.06.2020 − 02.03.2021;

Instanța de apel: 26.03.2021 − 23.11.2021;

Instanța de recurs: 02.02.2022 − 30.03.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Serghei XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute la:

- art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani;

- art. 172 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (1), (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor, lui Moraru Serghei i s-a stabilit o pedeapsă definitivă

1

sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul lui Moraru

Serghei în beneficiul lui XXXXX suma de 50 000 (cincizeci mii) lei cu titlu de prejudiciu

moral. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a dispus încasarea din contul lui Moraru Serghei în beneficiul statului suma de

6 620 (șase mii șase sute douăzeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că,

Moraru Serghei în a doua decadă a lunii noiembrie 2017, aflându-se în mun. Chișinău,

str. XXXXX, intenționat, urmărind scopul de a o viola pe fiica sa vitregă minoră XXXXX

și de a-și satisface pofta sexuală, aplicând violență fizică și psihică, manifestată prin

aplicarea loviturilor cu palma peste față, precum și expunerea unor cuvinte înjositoare în

privința ultimei, fapt conștientizat de către XXXXX ca fiind un pericol real și vădit asupra

vieții și sănătății sale, adică înfrângând voința și rezistența opusă de către victimă, contrar

voinței sale, a întreținut cu aceasta un raport sexual. Ulterior, continuându-și acțiunile

sale infracționale, aflându-se în or. Florești și mun. Chișinău, folosindu-se de faptul că

anterior a înregistrat video și fotografiat rapoartele sexuale cu fiica sa vitregă minoră,

XXXXX, a început să o amenințe pe ultima că va face publice aceste înregistrări, dacă

ultima nu va dori să întrețină pe viitor relații sexuale cu el, fapt conștientizat de către

XXXXX, ca fiind un pericol real și vădit asupra demnității și vieții personale, adică

înfrângând voința și rezistența opusă de către victimă, contrar voinței sale, a întreținut cu

aceasta raporturi sexuale până în luna februarie a anului 2020, în urma cărui fapt victimei

minore i-au fost cauzate daune morale și vătămări corporale.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Moraru Serghei a săvârșit infracțiunea

prevăzută la art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, după semnele calificative: violul, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a persoanei sau profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra, săvârșit cu bună-știintă asupra unui minor și asupra unui membru de

familie.

Tot el, începând cu a doua decadă a lunii noiembrie 2017 și până în luna februarie

2020, aflându-se în mun. Chișinău și or. Florești, în locuința în care locuia împreună cu

fiica sa vitregă minoră XXXXX, intenționat, urmărind scopul de a o viola pe ultima și de

a-și satisface pofta sexuală, după ce asupra ultimei a fost aplicată violența fizică,

manifestată prin aplicarea loviturii cu palma peste față, și psihică, manifestată prin

amenințarea că va face publice înregistrările video și foto cu minora XXXXX în timp ce

ultima întreține relații sexuale, fapt conștientizat de către pătimita XXXXX ca fiind un

pericol real și vădit asupra demnității și vieții personale, adică înfrângând voința și

2

rezistența opusă de către victimă, contrar voinței sale, a întreținut rapoarte sexuale în

formă perversă cu ultima, în urma cărui fapt i-au fost cauzate daune morale.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Moraru Serghei a săvârșit infracțiunea

prevăzută la art. 172 alin. (2) lit. b) și b2) Cod penal, după semnele calificative: satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor și

asupra unui membru de familie.

avocatul Frunză Adela în numele inculpatului Moraru Serghei, care a solicitat casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Moraru Serghei să fie

achitat pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, iar

pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 172 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal să-i fie

stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 89 și art. 90 Cod penal. Pentru a susține

cerințele solicitate, apelanta a formulat următoarele argumente:

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate prin actul de

învinuire nu a fost dovedită, deoarece la materialele cauzei nu sunt probe pertinente,

verosimile și veridice care ar confirma vinovăția inculpatului în săvârșirea acțiunilor

incriminate lui;

- prima instanță nu a dat apreciere probelor relevante cauzei penale și nu a făcut

trimitere nici la o probă înaintată de către partea apărării în dovedirea nevinovăției

inculpatului;

- atât partea vătămată, cât și martorii acuzării au indus în eroare organul de

urmărire penală referitor la domiciliul părții vătămate;

- proba care nu a fost elucidată de către prima instanță și care combate declarațiile

părții vătămate, cât și declarațiile martorului acuzării Catruc Nadejda, este Raportul de

expertiză judiciară din 04.04.2020;

- instanța de fond nu a reținut nici un raportul de expertiză medico-legală, care

ar confirma echimozele și alte vătămări ușoare despre care se descrie în sentință;

- prima instanță nu a apreciat și nu a elucidat declarațiile părții vătămate referitor

la faptul că din vara anului 2017 a locuit și concubinat cu Rabei Nicolai, de asemenea nu

a luat în considerație și nu a dat apreciere declarațiilor martorului apărării Grigori

Antonina.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a relevat că la caz,

concluzia primei instanțe referitoare la vinovăția inculpatului Moraru Serghei este pe

deplin justificată, or, verificând din oficiu la acest capitol sentința pronunțată, instanța de

apel a considerat că vina inculpatului Moraru Serghei în comiterea infracțiunilor prevăzute

3

la art. 171 alin. (2) lit. b), b2) și art. art. 172 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, este dovedită

integral prin probele administrate și cercetate conform art. 101 Cod de procedură penală.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate la faza de

urmărire penală, și admise de prima instanță, fiind corect apreciate, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței și veridicității, iar toate probele în ansamblu − din punct de

vedere al coroborării lor.

Cu referire la argumentele invocate în apelul avocatului Frunză Adela în numele

inculpatului cu privire la faptul că Moraru Serghei nu a comis infracțiunile incriminate

ultimului, acestea au fost apreciate ca fiind contradictorii circumstanțelor și

împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond și cea de apel pe parcursul

judecării cauzei.

Cât privește alegațiile pe marginea declarațiilor depuse de martorii apărării Ostafii

Claudia, Grigorii Antonina și Sîrbu Vitalie, instanța a considerat că, aceste declarații nu au

careva tangență cu faptele incriminate inculpatului Moraru Serghei, or, martorii

menționați au indicat că nu cunosc dacă XXXXX și Moraru Serghei au întreținut relații

sexuale. Instanța a considerat că martorii menționați, fiind rude și prieteni cu inculpatul,

prin caracterizarea negativă a părții vătămate, au contribuit la favorizarea situației

inculpatului și au dat declarații cu scopul de a evita tragerea la răspundere penală a

acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale instanța de judecată cu

respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal a ținut cont de: scopul pedepsei penale întru

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea

faptelor penale, care în temeiul art. 16 alin. (4) Cod penal fac parte din categoria

infracțiunilor grave, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunilor, persoana

inculpatului, care anterior a fost condamnat (f. d.139-140, vol. I), nu este căsătorit, are un

copil minor la întreținere, vina nu și-a recunoscut-o, neangajat în câmpul muncii, se

caracterizează pozitiv (f.d.134, vol. I), la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se

află (f.d. 135, vol. I), a fost tras la răspundere contravențională (f.d. 137, vol. I), atitudinea

societății față de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită inculpatului pentru faptele

săvârșite, astfel că pedeapsa stabilită pentru fiecare infracțiune în parte, corespunde

limitelor legale prevăzute de norma de incriminare, iar pedeapsa definitivă este una

proporțianală cu gravitatea faptelor comise și cu personalitatea inculpatului.

ordinar de către:

- inculpatul Moraru Serghei, care fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele

12 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

4

În susținerea recursului, inculpatul menționează la etapa urmăririi penale, din

momentul reținerii sale nu i s-a adus la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire, în

aceeași zi, dar abia în ziua următoare, ceea ce în viziunea sa constituie un abuz al organelor

de drept și încălcarea drepturilor persoanei puse sub învinuire.

La fel, se invocă faptul că pedeapsa stabilită a fost greșit individualizată, pe motiv

că, pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, instanța

greșit a ajuns la concluzia că există un probatoriu convingător ce ar dovedi incontestabil

comiterea violului de către Moraru Serghei, iar la stabilirea pedepsei nu s-a luat în

considerare lipsa circumstanțelor agravante și atenuante, conduita inculpatului, or,

potrivit art. 75 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea urma a fi stabilită atunci când gravitatea

infracțiunii și personalitatea infractorului ar face necesară stabilirea celei mai aspre

pedepse prevăzute de legea penală, iar o altă măsură de pedeapsă ar fi insuficientă pentru

atingerea scopului pedepsei penale.

Totodată se mai afirmă că, instanța nu a analizat posibilitatea aplicării prescripției

tragerii la răspundere penală, considerând că în cazul dat, sânt întrunite toate condițiile

pentru a fi aplicate prevederile art. 60 Cod penal;

- avocatul Frunză Adela în numele inculpatului Moraru Serghei, care a invocat

aceleași motive expuse de inculpat în cererea de recurs, solicitând adițional aplicarea Legii

privind aministia nr. 243 din 24 decembrie 2021.

4.1. Procurorul de nivelul Curții Supreme de Justiție a depus referință privind

opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora, pe

motiv că decizia contestată este legală și întemeiată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sânt inadmisibile, pentru

următoarele considerente.

5.1. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este declarat peste

termen.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu recurs a

deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Frunză Adela în numele

inculpatului Moraru Serghei, Colegiul penal reține că decizia instanței de apel a fost

pronunțată la data de 30.12.2021, iar recursul nominalizat a fost declarat prin intermediul

5

poștei electronice a instanței de recurs la data de 08.02.2022, adică peste termenul legal

prevăzut de lege.

În această ordine de idei, Colegiul penal subliniază că termenul de recurs este

absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de

a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca

tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea pronunțată

în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr. 7516/10), în care Curtea

a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de timp considerabilă și în absența

oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în

imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces

judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor juridice

și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1 CEDO.

Așadar, art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune obligația îndeplinirii în

termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Astfel,

neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la

pierderea acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurent a prevederilor

art. 422 Cod de procedură penală, ajunge la concluzia inadmisibilității recursului declarat

de către avocatul Frunză Adela în numele inculpatului Moraru Serghei, din motiv că este

depus peste termen.

5.2. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Revenind la criticile formulate de către inculpat, Colegiul penal atestă că în mare

parte, acesta își manifestă dezacordul cu stabilirea vinovăției de către instanțele de fond pe

episodul de viol, afirmând că la caz, nu au fost administrate probe concludente, care ar

dovedi nemijlocit că acesta ar fi comis infracțiunea prevăzută la art. 171 alin. (2) lit. b), b2)

Cod penal.

Însă, instanța de recurs opinează că instanța de apel, la soluționarea cauzei, a ținut

cont de prevederile art. 99-101 și 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, și întemeiat a ajuns

la concluzia privind pronunțarea unei hotărâri de condamnare, prin care Moraru Serghei

a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 171 alin. (2) lit. b), b2)

Cod penal.

6

Mai mult de atât, se impune a reaminti că motivele de reapreciere a probelor nu se

conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și astfel nu pot

fi considerate ca motiv, sub aspectul casării hotărârii contestate.

Reaprecierea probelor, în modul propus de recurenți, nu se încadrează în

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor,

care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Totodată, dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și înaintarea unei

soluții proprii, nu poate echivala cu casarea unei hotărâri de condamnare și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare a persoanei, din moment ce în prezenta cauză penală au fost

administrate un ansamblu de probe pertinente și concludente, care înlătură orice îndoială

referitor la nevinovăția inculpatului.

Cât privește critica prin care se susține că la etapa urmăririi penale, din momentul

reținerii lui Moraru Serghei, acestuia nu i s-a adus la cunoștință ordonanța de punere sub

învinuire, în aceeași zi, dar abia în ziua următoare, ceea ce în viziunea recurentului

constituie un abuz al organelor de drept și încălcarea drepturilor persoanei puse sub

învinuire, Colegiul penal relevă că reținerea persoanei în cazul dat, a fost dispusă în

temeiul art. 165 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, iar potrivit procesului verbal de

reținere a lui Moraru Serghei, acestuia i-au fost aduse la cunoștință și explicate drepturile

bănuitului, precum și motivul reținerii celui din urmă. În actul procedural vizat se mai

atestă și consemnarea faptului că persoana bănuită nu are obiecții și nu are explicații (f.d.

53, verso, vol. I).

Cât privește individualizarea pedepsei penale, instanța de recurs constată că la

individualizarea pedepsei stabilite inculpatului s-a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 7 Cod penal, reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor comise și

pericolul social al acestora în raport cu persoana vinovată și circumstanțele cauzei, fapt

pentru care, Colegiul penal o acceptă, ca fiind întemeiată, motivată și bazată pe prevederile

art. 61 și 75 Cod penal.

Subsidiar, instanța de apel just a subliniat că categoria și mărimea pedepsei penale

trebuie să fie în măsură să asigure reeducarea inculpatului și exercitarea unui control din

partea statului ce vine să prevină antrenarea viitoare în activități prejudiciabile din partea

inculpatului – în primul rând, dar și din partea altor justițiabili – în al doilea rând. Astfel

că, la stabilirea mărimii pedepsei cu închisoarea, instanța de apel a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, stabilind o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de lege.

Referitor la argumetul precum că, în prezenta cauză ar fi intervenit termenul

prescripției tragerii la răspundere penală, Colegiul penal îl respinge, pe motiv că, în

concordanță cu prevederile art. 16 Cod penal, infracțiunile incriminate se atribuie la

7

categoria celor grave, iar pentru asemenea infracțiuni, legiuitorul a prevăzut un termen de

prescripție de 15 ani, potrivit art. 60 alin. (1) lit. c) Cod penal.

Generalizând asupra motivelor din recursul ordinar, instanța de recurs ajunge la

concluzia că acesta poartă un caracter declarativ, constituind o modalitate de apărare prin

care se urmărește scopul de a se evita tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru

faptele comise.

Astfel, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală și

a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei legal pentru admiterea recursului

ordinar declarat nu există și, potrivit legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Moraru

Serghei XXXXX, pe motiv că recursul avocatului Frunză Adela în numele inculpatului

Moraru Serghei este declarat peste termen, iar recursul inculpatului Moraru Serghei este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 26 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

8