1ra-879/2021 — art. 201/1 al. 3 lit. a CP

1ra-879/2021 — art. 201/1 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-879/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Toma Nadejda

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Ciubara Mariana în numele inculpatului Șuleacov Serghei, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 07 august 2020 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Șuleacov Serghei Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Șuleacov Serghei a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (3) lit. a) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Șuleacov Serghei în beneficiul bugetului de stat, cheltuieli de

judecată în sumă de 320 lei.

Serghei, la 12.06.2020, aproximativ la ora 21:30, aflându-se la domiciliul său din

Xxxxx, acționând în mod intenționat, în urma unui conflict verbal produs cu cet. Xxxxx

care potrivit art. 1331 lit. a) din Codul penal, este membru de familie - concubina

acestuia, i-a aplicat ultimei o lovitură cu un cuțit în regiunea omoplatului stâng, în urma

cărui fapt acesteia i-a fost cauzată potrivit raportului de expertiză judiciară medico-

legală cu nr. 202021D0032 plagă înțepat-tăiată a hemitoracelui stâng penetrantă, cu

leziunea plămânului, emfiderm subcutanat, homopneumotorax pe stânga care s-a

produs prin mecanism de lovire cu un obiect înțepător-tăietor (cuțit), posibil în timpul

1

și circumstanțele indicate, au condiționat pericol pentru viață și conform acestui criteriu

se califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață.

inculpatului Șuleacov Serghei, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatului Șuleacov Serghei să-i fie stabilită pedeapsa

închisorii, cu suspendarea condiționată a executării ei.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal;

- a considerat, că în privința inculpatului instanța de judecată era în drept să aplice

prevederile art. 90 Cod penal, care ar asigura atingerea scopului pedepsei de corectare

și reeducare a sa;

- partea vătămată nu a solicitat ca inculpatul să fie privat de libertate și nu are

pretenții de ordin material;

- reieșind din circumstanțele cauzei în ansamblu, luând în considerație faptul, că

inculpatul a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, sincer regretă cele întâmplate,

a depus cerere privind examinarea cauzei în procedură simplificată, nu are antecedente

penale și partea vătămată nu dorește ca inculpatul să fie privat de libertate, a considerat

că pentru atingerea scopului pedepsei penale, instanța urma să îi acorde inculpatului

șansa corectării fără izolarea lui de societate, prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei, cu numirea unui termen de probă.

fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de avocatul Lungu A. în numele

inculpatului Șuleacov Serghei și menținută fără modificări sentința.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că la examinarea cauzei

respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală,

instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma

pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut

starea de fapt și de drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului Șuleacov

Serghei în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, fapt ce nu a fost contestat de părți

în ședința instanței de apel, sentința fiind contestată doar în latura aplicării pedepsei

inculpatului.

Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. În instanța de fond inculpatul a depus

cerere prin care a solicitat judecarea cauzei sale în baza probelor administrate în faza

urmăririi penale, prin care recunoaște săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

cerere, care a fost acceptată de instanța de fond.

2

Instanța de apel a reținut, că temeinicia sentinței a fost verificată reieșind din

argumentele aduse de către autorul apelului în raport cu materialul probant acumulat și

cu cadrul legal existent.

Astfel, instanța de apel a considerat necesar a respinge argumentele apelului în

privința aplicării unei pedepse non-privative de libertate, cu suspendarea condiționată

a pedepsei închisorii, menținînd fără modificări dispozițiile instanței de fond.

Instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului s-a condus de prevederile art.

61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. art. 7 și 75 Cod penal.

La determinarea pedepsei prima instanță a ținut cont de toate circumstanțele ce s-

au stabilit pe cauză, în corespundere cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, a aplicat o

pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social, personalității

inculpatului. În așa mod, instanța de fond întemeiat a aplicat în privința inculpatului

pedeapsa privativă de libertate, corect ajungînd la concluzia că corijarea inculpatului

poate fi atinsă doar prin izolarea acestuia de societate.

În acest sens, instanța de apel a respins argumentele apelantului privind aplicarea

unei pedepse non-privative de libertate, cu stabilirea în privința inculpatului a unui

termen de probă, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or, suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii în privința inculpatului Șuleacov Serghei,

în circumstanțele sus-indicate, ar fi ineficientă, pedeapsă care nu-și va atinge scopurile

puse și nu va duce la corijarea și reeducarea acestuia.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a ținut cont de faptul că, pentru a-i

suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii inculpatului, urmează în mod

obligatoriu a ajunge la concluzia iraționalității ca acesta să execute pedeapsa stabilită,

indicîndu-se indispensabil în hotărîre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În condițiile în care inculpatul

a săvîrșit prezenta infracțiune, care se atribuie la categoria celor grave, pericolul social

al infracțiunii reieșind din caracterul acesteia, care atentează la integritatea corporală a

părții vătămate și la dreptul la viață al acesteia, precum și consecințele comiterii

infracțiunii asupra părții vătămate, este inoportună și inechitabilă suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii, stabilite inculpatului prin sentință.

Instanța de apel a menționat că aplicarea unei pedepse mai blânde va fi ineficientă

și nu va atinge scopurile puse față de pedeapsa penală, cu atât mai mult că anterior

inculpatul a mai avut abateri de la lege. În așa mod, în prezenta cauză inculpatului i-a

fost numită pedeapsa în limitele prevăzute de sancțiunea legii în comiterea căreia el a

fost recunoscut vinovat, ținându-se cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i-au fost reduse limitele pedepsei aplicate, din aceste motive temei

pentru atenuarea pedepsei nu sunt.

Astfel, instanța de apel a reținut că luînd în considerație circumstanțele cauzei,

caracterul infracțiunii săvîrșite și consecințele comiterii acesteia, toate acestea în cumul

3

denotă temeinicia pedepsei aplicate lui Șuleacov Serghei de către prima instanță, sub

formă de închisoare, care este în corespundere cu legislația, fiind echitabilă celor

comise de inculpat.

Prin urmare, instanța de apel, în situația în care nu a dispus de alte circumstanțe

decât de cele stabilite de prima instanță, nu este în drept de a aplica inculpatului o

pedeapsă mai blândă decât cea numită de prima instanță în lipsa cărorva motive clare

și legale pe care se întemeiază soluția, starea de fapt și de drept în instanța de apel

rămânând aceeași care a fost stabilită de instanța de fond.

Mariana în numele inculpatului Șuleacov Serghei, făcând referire la temeiul prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită admiterea recursului,

casarea sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 07 august 2020 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2020, cu pronunțarea unei

noi hotărâri cu aplicarea unei pedepse mai blânde, prin prisma prevederilor art. 90 Cod

penal.

În motivarea recursului avocatul a indicat următoarele motive :

- la locul de trai inculpatul Șuleacov Serghei este caracterizat satisfăcător,

concubinează, are la întreținere patru copii minori; nu are grad de dizabilitate; nu se

află la evidență la medicul psihiatru sau narcolog, anterior nu a fost condamnat;

- inculpatul Șuleacov Serghei a recunoscut vinovăția de la etapa urmăririi penale

și a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, sincer regretă cele întâmplate, nu are

antecedente penale și partea vătămată nu dorește ca inculpatul să fie privat de libertate,

- recurentul consideră că pentru atingerea scopului pedepsei penale, instanța

urmează să îi acorde inculpatului șansa corectării fără izolarea lui de societate, prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu numirea unui termen de probă. Mai

mult ca atât, pe caz circumstanțe agravante prevăzute de art.77 Cod penal nu au fost

stabilite;

- ținând cont de vârsta lui Șuleacov Serghei, de faptul recunoașterii vinovăției sale,

de faptul că anterior nu a fost condamnat, avocatul solicită de a-i aplica ultimului o

pedeapsă mai blândă, prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal.

inculpatului, în termen, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

4

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Recurentul în textul recursului invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, fără a fi descrise detaliat, însă lecturînd recursul se constată

că acesta de fapt critică pedeapsa, temei prevăzut la pct. 10 alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd au

fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de recurent în recurs cu textul deciziei

instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost

admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece

argumentele expuse în recursul depus au constituit obiect de discuție în instanța de apel

și asupra tuturor argumentelor și motivelor relevante invocate inclusiv în prezentul

recurs instanța de apel s-a pronunțat clar în decizia atacată, motivarea soluției

corespunde cu dispozitivul hotărîrii. În fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, fără a fi

identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În continuare, Colegiul penal invocă că nici temeiul pentru recurs prevăzut în art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucît prima

instanță i-a aplicat inculpatului Șuleacov Serghei în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa echitabilă sub

formă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, Colegiul penal consideră că prima instanță a efectuat o temeinică

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Șuleacov Serghei, menținută și de către

instanța de apel, atît sub aspectul naturii cît și al cuantumului acesteia, fiind respectate

criteriile generale prevăzute în art. 75 Cod penal.

Colegiul penal remarcă că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg

5

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii. Individualizarea

pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete

infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei

penale. Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța de

judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale din Partea Specială a Codului penal, în baza căreia a fost calificată fapta

ca infracțiune.

Astfel, Colegiul penal constată că, prima instanță a efectuat o corectă

individualizare a pedepsei stabilite sub formă de închisoare de 4 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, apelul declarat de avocatul Lungu

A. în numele inculpatului Șuleacov Serghei fiind corect respins ca nefondat și

menținută fără modificări sentința.

În atare situație, Colegiul penal consideră că instanțele judecătorești inferioare au

acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75 Cod penal, aplicînd

pedeapsa corect individualizată în raport cu prevederile legii penale, care

reglementează pedeapsa, scopul acesteia și individualizarea ei.

La fel, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, luînd în considerație

prevederile articolelor 6, 7, 61, 75, 78 Cod penal, prima instanță corect a ajuns la

concluzia de a aplica în privința inculpatului Șuleacov Serghei pedeapsa, fără aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel corect a susținut poziția aleasă de prima instanță, reieșind din faptul

că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a comis o

infracțiune gravă, la locul de trai se caracterizează negativ (f. d. 58) și ținînd cont de

pericolul social al infracțiunii reieșind din caracterul acesteia, care atentează la

integritatea corporală a părții vătămate Xxxxx și la dreptul la viață al acesteia, precum

și de consecințele comiterii infracțiunii asupra părții vătămate, are 4 copii minori la

întreținere. Prin urmare, nu este echitabil de a aplica în privința acestuia prevederile

art. 90 Cod penal, deoarece aplicînd prevederile articolului dat, nu va putea fi atins

scopul de corectare a inculpatului Șuleacov Serghei și nici scopul de prevenire în

comiterea infracțiunilor atît din partea inculpatului cît și altor persoane.

Ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de comportamentul

acestuia după comiterea infracțiunii, astfel argumentele recurentului privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal de către instanțele judecătorești sunt neîntemeiate.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile indicate de

recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii judecătorești și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

6

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciubara Mariana în

numele inculpatului Șuleacov Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 25 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Șuleacov Serghei

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

7