1ra-1530/2021 — art. 190 alin. 1; 190 alin. 1 CP

1ra-1530/2021 — art. 190 alin. 1; 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1530/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Grosu Igor în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 martie 2021, în cauza penală privindu-

l pe

Șestacov Serghei XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform

art. 364¹ Cod de procedură penală, Șestacov Serghei a fost recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1); 190 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilite pedepsele:

- în baza art. 190 alin. (1) Cod penal – 1 an închisoare;

- în baza art. 190 alin. (1) Cod penal – 1 an închisoare;

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Șestacov Serghei pedeapsa definitivă

sub formă de 1 an 6 luni închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (2) Cod penal, pentru cumul de sentințe,

s-a dispus a se adăuga parțial la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin Decizia Curții de Apel Bălți din 03.10.2018,

stabilindu-se definitiv lui Șestacov Serghei pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea

de sine stătătoare a acestor pedepse.

1

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Șestacov Serghei,

acționând în scopul dobândirii ilegale a bunurilor altei persoane, prin inducerea în

eroare a cet.Ceban Ion, și prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, precum că intenționează să

procure de la acesta mijlocul de transport de model "Volkswagen Golf”, cu n/î

XXXXX ce-i aparține, dar din considerentul ca la acel moment nu dispunea de

mijloace bănești, îi va achita lunar suma de 3500 lei timp de 12 luni, intenții și

acțiuni care nu au avut loc în realitate, a intrat la data de 27.12.2019 în posesia

automobilului dat, în baza contractului de comodat din 27.12.2019 de dare în

folosință gratuită. În continuare, deși în baza contractului de comodat din

27.12.2019 de dare în folosință gratuită a autoturismului, încheiat între Ceban Ion

și Șestacov Serghei, ultimul avea doar dreptul de folosință, fără drept de înstrăinare

a acestuia, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, a realizat

automobilul nominalizat cet. Pădure Valentin, iar banii primiți în urma vânzării i-a

însușit ilegal, fără a se achita pentru automobil cu Ceban Ion, cauzându-i ultimului

daune în proporții considerabile, în sumă de 42 000 lei.

Tot el, continuându-și acțiunile sale ilegale, acționând din interes material,

după ce a înstrăinat de facto automobilul de model "Volkswagen Golf", cu n/î

XXXXX cet. Pădure Valentin, prin inducerea în eroare a ultimului precum că este

proprietarul autoturismului nominalizat și că urmează în timpul apropiat a-i

perfecta pe numele său dreptul de proprietate asupra automobilului, deși conform

contractului de comodat din 27.12.2019 de dare în folosință gratuită a

autoturismului de model "Volkswagen Golf", cu n/î XXXXX, încheiat între Ceban

Ion și Șestacov Serghei, ultimul avea doar dreptul de folosință, fără drept de

înstrăinare a acestuia, adică prezentând ca adevărate unele fapte mincinoase, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților actului juridic nul,

dându- și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, prin comportamentul viclean

exprimat față de partea vătămată Pădure Valentin, ilegal a dobândit de la acesta în

mai multe tranșe bani în sumă totală de 14 100 lei, după care cu mijloacele bănești

a dispărut, eschivându-se de la angajamentul asumat, producându-i astfel lui Pădure

Valentin o daună considerabilă, în sumă de 14 100 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal – „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului, părților actului

juridic anulabil, încheierea căruia a fost determinată de comportamentul dolosiv

și viclean care a produs daune considerabile” și art. 190 alin. (1) Cod penal –

„Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

2

în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului, părților actului juridic

anulabil, încheierea căruia a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean

care a produs daune considerabile”.

în numele inculpatului, solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatului Șestacov Serghei să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare de 1 an 4 luni și suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite

conform prevederilor art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen de probă de 5 ani,

invocând că, pedeapsa stabilită este una prea aspră, cauza penală a fost examinată

în procedură specială conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală,

prima instanța și-a motivat respingerea cerinței părții apărării de aplicare a pedepsei

condiționate prin faptul că a reținut lipsa în sarcina inculpatului a circumstanțelor

agravante și atenuante, prima instanță n-a reținut circumstanțele atenuante

prevăzute de art.76 alin.(l) lit. e) și f) Cod penal, inculpatul s-a căit sincer de cele

comise, după săvârșirea infracțiunii, precum și în instanța de judecată, Șestacov

Serghei a avut un comportament cuviincios, fapt ce atestă că ultimul a înțeles bine

urmările negative ale faptelor sale, dând încredere instanței că asemenea cazuri nu

se vor mai repeta, prima instanță n-a ținut cont de faptul că părțile vătămate n-au

înaintat care-va pretenții de ordin material sau moral față de inculpat, inculpatul a

promis instanței că nu va mai comite fapte prejudiciabile, deși inculpatul a comis

infracțiunea în stare de recidivă, ea nu este una periculoasă și aplicarea pedepsei

reale o consideră neproporțională faptelor săvârșite și personalității inculpatului.

s-a respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a

acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei

consfințite în art. 61 alin. (2), 75 Cod penal, a respectat cerințele dispozițiilor art.

3641 Cod de procedură penală, și just a stabilit pedeapsa definitivă prin prisma art.

84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor,

la caz neconstatând temeiuri de a fi aplicată o pedeapsă mai blândă.

În continuare, instanța de apel a indicat că, prima instanță la stabilirea

pedepsei, a ținut cont de categoria infracțiunii comise de inculpat care face parte

din categoria celor mai puțin grave, de faptul, că anterior a fost condamnat (f.d.63),

se caracterizează satisfăcător la locul de trai și că la evidența medicilor narcolog și

psihiatru nu se află (f.d. 60,61).

În sensul aprecierii pedepsei stabilite de prima instanță ca fiind una justă,

instanța de apel a atras atenția că la speță just au fost reținute lipsa circumstanțelor

agravante, totodată, luând în vedere că acesta fiind anterior condamnat, se

concluzionează că nu a pășit pe calea corijării, pedeapsa cu închisoare fiind unica

care va duce la atingerea scopului pedepsei penale.

3

Instanța de apel a conchis că, nu poate fi reținută afirmația avocatului precum

că, pedeapsa stabilită este prea aspră, indicând că respectivul argument este lipsit

de orice suport juridic, chiar și în prezența unui șir de circumstanțe ce-l

caracterizează satisfăcător pe inculpat.

La fel, instanța de apel a statuat că nu poate fi relevantă nici solicitarea

avocatului cu privire la aplicarea prevederilor art. 90 sau art. 901 Cod penal,

menționând în acest sens că, prima instanță la emiterea sentinței a motivat suficient

soluția adoptată și necesitatea aplicării în privința inculpatului Șestacov Serghei

anume a pedepsei sub formă de închisoare, nefiind careva circumstanțe noi întru

admiterea solicitării date, or circumstanțele invocate de către apărător au fost deja

luate în considerație de către judecător la aplicarea pedepsei, acestea fiind obișnuite

și nu excepționale cu puterea de a modifica soluția adoptată la caz.

Grosu Igor în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei, cu aplicarea art. 901 Cod penal, invocând argumente similare cu cele

indicate în apel(pct. 2 din prezenta decizie), și suplimentar:

- instanța de apel nu a luat în considerare contractul de angajare în câmpul

muncii prezentat în ședința de judecată, prin care se demonstrează că inculpatul a

pornit pe calea corijării, și prezența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76

alin. (1) lit. e), f) Cod penal.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel,

motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul

pedepsei penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de

aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

de gravitatea infracțiunilor, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

4

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își exprimă

dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, indicând temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu se confirmă în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

6.1 Cât privește temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, Colegiul penal atestă că este invocat de recurent declarativ, în

conținutul recursului nefiind specificat vreun argument în susținerea temeiului

invocat.

Mai mult, verificând conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 194 – 196) în

coraport cu cererea de apel, Colegiul penal conchide că instanța de apel a examinat

minuțios toate chestiunile esențiale supuse atenției sale, fără a comite în acest sens

vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea deciziei atacate.

6.2 Cu referire la criticile recurentului, invocate prin prisma temeiului de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal

atestă că sunt neîntemeiate aceste critici și acestea reprezintă opinia subiectivă a

recurentului față de aceleași circumstanțe apreciate în speță de instanțele de judecată,

or, instanța de apel în decizie(f.d. 194 – 196), și-a motivat corect soluția de menținere

a sentinței primei instanțe, prin care aceasta și-a argumentat detaliat soluția în partea

individualizării pedepsei și modului de executare a acesteia, stabilind inculpatului

pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, din textul sentinței primei instanțe(f.d. 170 – 171) și a deciziei(f.d. 194

– 196) instanței de apel, se reține că instanțele de judecată au luat în considerare

circumstanțele invocate supra de recurent, pedeapsa fiind aplicată cu respectarea

cerințelor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum și au ținut cont în

deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute

de art. 7, 75 Cod penal, de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în

vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și

reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

În acest sens, se reține că aceste prevederi legale au fost raportate just la

circumstanțele cauzei penale, gravitatea infracțiunilor săvârșite (mai puțin grave)

5

comise cu intenție, precum și la personalitatea inculpatului, care deși și-a recunoscut

vinovăția, acesta anterior fiind condamnat inclusiv pentru infracțiuni similare,

fiindu-i stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, informații veridice despre

recuperarea daunelor lipsesc, și astfel doar aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu

executarea reală a acesteia, v-a duce la reeducarea și corectarea inculpatului, precum

și la restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Colegiul penal statuează că, pentru a se putea constata dacă inculpatul se poate

corecta prin stabilirea unei pedepse non privative de libertate, se analizează persoana

inculpatului sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și

din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana

infractorului, care trebuie studiată.

În acest sens, Colegiul penal ține să indice că, inculpatul a săvârșit infracțiunile

în interiorul termenului de probă de 3 ani stabilit prin Decizia Curții de Apel Bălți

din 03.10.2018, fapt ce arată că inculpatul nu a conștientizat și nu s-a corectat, fapt

ce denotă că pentru inculpat săvârșirea infracțiunilor capătă caracter sistematic, el

ignorând cu desăvârșire prohibițiile impuse de legea penală.

În aceste condiții, instanța de recurs ordinar conchide că stabilirea unei pedepse

non privative de libertate nu este rațională în circumstanțele stabilite pe caz și nu ar

asigura scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, care

reglementează, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată

ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va

diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or,

practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de

ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră

că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în hotărârile judecătorești a

instanțelor ierarhic inferioare, ce sunt legale și întemeiate, or asupra acelorași motive

invocate în recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în

decizia sa.

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

6

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

17 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe Șestacov Serghei XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

7