1ra-1479/2021 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1479/2021 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1479/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Timofti Vladimir, Cobzac Elena

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 martie 2021, în cauza penală privindu-

l pe

Borozan Serghei XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Serghei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului Borozan

Serghei, a fost suspendată pe un termen de 1 an.

S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului suma de 720 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Borozan Serghei

la 06 mai 2019, pe la orele 16:00 min, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea

acestor urmări, aflându-se lângă gardul gospodăriei sale situată în XXXXX, în urma

unui conflict iscat de la hotarul dintre gospodării între el și vecinul său Rusu Grigore,

care a trecut în bătaie, intenționat cu scopul de a-i cauza leziuni corporale, cu un

obiect contondent din lemn, i-a aplicat lui Rusu Grigore lovituri peste diferite părți

ale corpului, în urma cărora ultimul a primit, conform raportului de constatare

medico-legală nr.201929P0267 din 08.05.2019, leziuni corporale sub formă de

fractura capului osului V metacarpian pe dreapta cu deplasare, care s-a produs prin

1

mecanism de lovire cu sau de obiect contondent, poate la data din 06.05.2019, ce

condiționează o dereglare de sănătate de lungă durată și se califică ca vătămare

corporală medie.

Astfel, acțiunile lui Borozan Serghei au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal, după indicii calificativi „vătămarea intenționată medie a integrității

corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute

la art. 151, dar a fost urmată de o dereglare îndelungată a sănătății”.

numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat,

invocând că, prima instanță incorect a constatat circumstanțele faptei comise și a dat

o apreciere eronată probelor administrate, atât în cadrul urmăririi penale cât și în

cadrul cercetării judecătorești s-au constatat cu certitudine circumstanțele cauzei, la

06.05.2019 Rusu Grigore Ion a intrat la Borozan Serghei XXXX în gospodărie cu

un topor și a început a deteriora ardezia ce îngrădea accesul la păsări în grădină.

Atunci din casă a ieșit Borozan Serghei și i-a făcut observație, cerându-i să

părăsească gospodăria lui. Rusu Grigore n-a reacționat și a continuat să deterioreze

ardezia, când a ieșit din casă Borozan Evdochia și a început și ea a striga la Rusu

Grigore să părăsească gospodăria lor, Rusu Grigore a aruncat cu toporul înspre ea.

Între cei prezenți s-a început o bătaie, toți primind diverse leziuni corporale. Din

nefericire lui Rusu Grigore i-a fost frânt un deget, fiindu-i cauzate astfel leziuni

corporale medii, însă circumstanțele cauzei denotă faptul că Borozan Serghei a

acționat în condiții de legitimă apărare, fiindu-i violat domiciliul de partea vătămată,

care de fapt urma să fie calificată ca agresor; nu se exclude nici cauzarea acestei

leziuni în alte circumstanțe, după cum a declarat martora Borozan Evdochia, Rusu

Grigore după finisarea conflictului și solicitarea intervenției poliției de către

Borozan Serghei, striga că lui îi este indiferent de poliție și lovea cu pumnul fiind

excitat la culme în zidul de la drum, apoi a urcat pe bicicletă și a plecat de la fața

locului, nedorind să aștepte colaboratorii poliției; toate acțiunile enumerate vorbesc

despre lipsa în acțiunile lui Borozan Serghei a componenței de infracțiune, lipsește

intenția de cauzare a leziunilor corporale, deoarece intenția a fost de a-l alunga pe

agresor din domiciliu; după ce acesta a părăsit domiciliul fără prezența cărora leziuni

vizibile, el n-a fost urmărit de Borozan Serghei, dimpotrivă anume el a chemat

poliția la fața locului ca să fie protejat; conform rapoartelor de constatare medico-

legală și Borozan Serghei și Borozan Evdochia prezentau leziuni corporale, care n-

au fost analizate de instanță, fiind ignorate, dar ele demonstrează că Rusu Grogore

i-a agresat pe ambii stăpâni ai gospodăriei și anume el este infractor dar nu Borozan

Serghei; ca probe ce au stat la baza sentinței de condamnare au stat declarațiile părții

vătămate Rusu Grigore și declarațiile soției acestuia, care a declarat ceia ce i-a

povestit soțul; nu a fost luat în considerație faptul că medicul legist n-a exclus

posibilitatea cauzării leziunilor corporale în urma unei loviri de obiect dur contodent

2

nu numai cu obiect dur contodent; nu s-au stabilit probe pertinente și concludente ce

ar stabili cu certitudine că Borozan Serghei a acționat cu intenția de cauzare a

leziunilor corporale; există dubii serioase în privința probelor prezentate de partea

acuzării; toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate se interpretează

în favoarea inculpatului și nu invers.

respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului Borozan Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, nu există dubii rezonabile în

constatarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal, deoarece vina inculpatului se dovedește incontestabil prin

ansamblul de probe administrate în materialele cauzei penale, la care s-a făcut

referite, temei de a pune la îndoială probele respective nefiind stabilite.

La fel, instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatului prin care nu

recunoaște vinovăția sa nu pot fi luate în considerație în favoarea inculpatului,

deoarece nu combat situația stabilită pe cauză de constatare a vinovăției lui în

comiterea infracțiunii incriminate, aceste declarații ale inculpatului se contrazic cu

probele existente pe cauză, care demonstrează vina inculpatului în faptele

incriminate și stabilite de instanța de fond, declarațiile fiind apreciate ca un drept al

inculpatului, care nu poate fi îngrădit.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut și faptul că, prin declarațiile

expertului Rusu Nicolae date în ședința judiciară, care a mai specificat, că este puțin

probabilă cauzarea leziunilor depistate la victimă în rezultatul lovirii personale într-

un zid din piatră, deoarece urmau să rămână careva excoriații în rezultatul unei astfel

de lovituri.

Instanța de apel a mai indicat că, invocarea acționării inculpatului în condiții de

legitimă apărare nu poate fi reținută, deoarece nu s-a constatat că Borozan Serghei a

acționat în condițiile prevăzute de legitima apărare, astfel că susținerile apărării că

inculpatul s-a apărat nu poate fi luată în considerație, fiind o părere subiectivă a

apărării, care însă nu se confirmă prin date obiective pe caz.

Ciuru Igor în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, invocând:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

3

- argumentele invocate de apărare coroborează cu declarațiile inculpatului și a

martorului Borozan Eudochia;

- potrivit concluziei expertului Rusu Nicolae fractura s-a produs prin lovire cu

sau de un obiect contondent. Cât privește explicațiile acestuia date în ședința de

judecată precum că, este puțin probabilă apariția leziunii la victimă de la lovitură

într-un zid, deoarece urmau să rămână careva excoriații în rezultatul unei astfel de

lovituri, menționează că expertul nu exclude o asemenea posibilitate. Totodată,

acesta nu a explicat de ce pretinde că excoriații urmau să rămână în rezultatul lovirii

de un obiect contondent și de ce aceste excoriații nu urmau să apară dacă lovitura

era aplicată cu un obiect contondent, mai ales că în cazul speței, suprafața zidului a

fost una plată.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că

instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția”, Colegiul penal constată că acesta nu și-a

4

găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală

și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate

în apelul declarat, întemeindu-și corect soluția, prin care inculpatul a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, în baza

probelor verificate și apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și în partea contestată de avocat în

prezentul recurs, din care considerente instanța de recurs nu identifică motive

justificative de a interveni în decizia contestată.

Cât ține de argumentele recurentului referitor la faptul că inculpatul urmează a

fi achitat, Colegiul penal, punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a

recurentului ce nu poate fi acceptată, or în decizia instanței de apel au fost combătute

aceste argumente (f.d. 171 – 175), motivare ce este în coroborare cu circumstanțele

constatate în prezenta cauza penală în baza cumulului de probe cercetate de instanța

de apel, ce se acceptă de instanța de recurs, ce este conform practicii CtEDO,

hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul inculpatului precum

că concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe, în acest sens, Colegiul penal

indică că este un argument declarativ, or, instanța de apel reținând circumstanțele de

fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Mai mult, Colegiul penal ține să menționeze în acest sens că, conform

declarațiilor expertului medic – legist Rusu Nicolae, este: „puțin probabil ca Rusu

Grigore să fi căpătat leziunile de la lovirea cu pumnul în piatră, având în vedere că

la nivelul tegumentelor, cu excepția edemului, careva leziuni corporale nu au fost

depistate, producerea fracturii depistate în rezultatul lovirii cu pumnul cu mâna

dreaptă într-un zid din piatră este puțin probabil, reieșind din suprafața neregulată

a pietrei sau a zidului, ultima trebuia să lase pe tegumente careva excortiații”(f.d.

116).

În continuare, Colegiul penal mai susține că, inculpatul a indicat că:„Rusu

Grigore lovea cu pumnul în zid de sus în jos. Zidul este din piatră, și este turnat

ciment deasupra”(f.d. 118 verso), astfel, este evident că zidul are o suprafață

neregulată, reieșind din proprietățile mortarului, iar declarațiile părții vătămate Rusu

Grigore sunt credibile și combat ipoteza înaintată de inculpat.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

5

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar

declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

10 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe Borozan Serghei XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

6