1ra-1278/21 — art. 287 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 10 decembrie 2019, inculpatul Eftodii Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și în baza acestei legi a fost condamnat la pedeapsa penală de 2 (doi) ani închisoare: În temeiul art.901 alin. (1), (3) Cod penal s-a dispus suspendarea parțială a executării pedepsei condamnatului Eftodii Serghei, stabilindu-i termenul de 1 (un) an de executare a pedepsei cu închisoarea în penitenciar de tip semiînchis, iar restul termenului pedepsei cu închisoarea de 1 (un) an se suspendă condiționat executarea pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a constatat că inculpatul Eftodii Serghei la 29 aprilie 2016, în jurul oreli 18:00, aflându-se împreună cu fratele său Eftodii Mihail în preajma gospodăriei lui Lisnic Dumitru, care este amplasată în XXXXX, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu ultimul, având intenții huliganice și încălcând grosolan ordinea publică, printr-o obrăznicie deosebită, fără careva motive au început să-i aplice lui Lisnic Dumitru mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i ultimului dureri fizice. La întrebarea lui Lisnic Dumitru din care motiv este bătut, Eftodii 1 Serghei și Eftodii Mihail nu i-au dat nici-o explicație dar continuau să-i aplice lovituri și să-l amenințe cu aplicarea violenței fizice. După reușita lui Lisnic Dumitru de a se rupe din mâinile lui Eftodii Serghei și Eftodii Mihail, în timp ce a fugit în gospodăria sa, Eftodii Serghei a scos din automobilul cu care venise, la poarta lui Lisnic Dumitru, o armă de vânătoare și în mod intenționat a tras o împușcătură în direcția casei lui Lisnic Dumitru, după care împreună cu Eftodii Mihail s-au urcat în automobil și au plecat într-o direcție necunoscută. 2.1. Cauza a fost judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penalăă, fiind acceptată cererea inculpatului în acest sens prin încheierea instanței din 06.11.2019.

Nefiind de acord cu sentința menționată procurorul a declarat apel prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Eftodii Serghei urmează a fi recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și în baza acestor articol, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de 4 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Corpuri delicte care se află în camera de păstrare a corpurilor delicte din cadrul IP Soroca, a le păstra până examinarea cauzei penale de învinuirea lui Eftodii Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. A încasa de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărimi de 23 903,86 lei pentru extrădarea inculpatului din Federația Rusă îi Republica Moldova și 50 lei pentru materialele de birotică. În motivarea celor solicitate, procurorul a indicat că, instanța de judecată a stabilit just circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile inculpatului Eftodii Serghei, însă neîntemeiat a dispus suspendarea parțială a executării pedepsei de către ultimul și ilegal a inclus în termenul de pedeapsă timpul aflării lui Eftodii Serghei în stare de arest pe teritoriul Federației Ruse din 24.01.2019 până la 11.10.2019. În termenul arestului preventiv se include numai perioada în care inculpatul s-a aflat în custodia statului care a solicitat extrădarea, în cazul de față în custodia organelor de drept al Republicii Moldova. În acest sens, în termenul arestului preventiv, inclusiv și în termenul de pedeapsă, instanța de fond urma să i-a în calcul numai perioada reținerii inculpatului Eftodii Serghei pe teritoriul Republicii Moldova din 11.10.2019 și până la 10.12.2019, dată la care a fost pronunțată sentința. Mai mult ca atât, acuzarea a conchis că față de inculpatul Eftodii Serghei a fost aplicată o pedeapsă prea blândă în raport cu faptele săvârșite și cu personalitatea ultimului. 2 Instanța de fond la suspendarea parțială a pedepsei aplicate față de inculpat nu a ținut cont de faptul că ultimul anterior a fost deja condamnat de 2 ori în temeiul art. 187 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă fiind suspendată condiționat, iar în al doilea caz, față de Eftodii Serghei a fost aplicată pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare, ultimul a executat în totalitate pedeapsa în cauză. De asemenea, la momentul comiterii infracțiunii în cauză Eftodii Serghei avea antecedente penale nestinse, ceia ce califică acțiunile acestuia ca recidivă periculoasă. Astfel, procurorul a menționat că instanța de fond urma să aplice față de inculpatul Eftodii Serghei o pedeapsă mai aspră, fără suspendarea parțială a executării acesteia și fără a include în termenul de pedeapsă timpul reținerii ultimului din 24.01.2019 până la 11.10.2019 pe teritoriul Federației Ruse, în baza unei cereri de extrădare. Totodată, procurorul a subliniat cp instanța de fond neîntemeiat a dispus ca corpurile delicte recunoscute pe respectiva cauză penală să fie nimicite, fără a ține cont de faptul că cauza respectivă a fost disjunsă dintr-o altă cauză penală, în continuare urmând ca la stabilirea locului aflării Eftodii Mihail, cauza penală în privința ultimului să fie remisă pentru examinare în instanța de judecată și numai atunci să fie decisă soarta definitivă a corpurilor delicte.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2021, apelul declarat de către procuror a fost admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei penale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, și anume: Eftodii Serghei recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal i se stabilește o pedeapsă sub formă de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei urmează a-i fi calculat lui Eftodii Serghei din momentul reținerii acestuia, cu includerea perioadei aflării acestuia în stare de arest pe perioada extrădării de la 24.01.2019 până la 10.12.2019. În rest dispozițiile sentinței referitor la încasarea cheltuielilor judiciare și corpurilor delicte se mențin. 4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Eftodii Serghei, acțiunile lui fiind corect calificate de către instanța de fond, după indicii - huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, 3 însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei si amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de două persoane, precum și săvârșit cu aplicarea armei, fapte ce pe deplin se încadrează în prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal. Totuși, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond greșit și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 901 alin. (1), (3) Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu executarea suspendată. În aceste circumstanțe, instanța de apel a concis că instanța de fond a omis să se expună argumentat asupra necesității aplicării față de Eftodii Serghei a unei pedepse cu suspendarea condiționată parțială a acestuia. Or, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, instanța de apel a constatat că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța nu a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, dar și de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată parțială a executării ei. Astfel, instanța de apel a stabilit că modalitatea de executare aleasă în privința lui Eftodii Serghei nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările grave produse și comportamentul inculpatului pe parcursul comiterii faptelor prejudiciabile, care a fost unul cinic, obraznic și sfidător față de normele morale. Mai mult, instanța de apel a indicat că așa cum rezultă din textul sentinței instanței de fond, aceasta și-a motivat dispunerea parțială a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului menționând că acesta este căsătorit, are un copil minor la întreținere, este de acord să recupereze statului cheltuielile pentru extrădare, instanța de apel a apreciat drept o concluzie eronată, care nu poate fi menținută. Astfel, instanța de apel a admis ca fiind întemeiate motivele apelului declarat de partea acuzării și a constatat că concluzia instanței inferioare precum că corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederii art. 901 Cod penal - suspendarea condiționată parțială a pedepsei este greșită, neîntemeiată și din aceste motive o va exclude. Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de apel a conchis că în privința lui Eftodii Serghei, care a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal urmează a i 4 se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, întrucât în cauza dată nu este rațional de a fi aplicată condamnarea inculpatului cu suspendarea condiționată parțială a executării pedepsei, dat fiind, că ultimul se învinuiește în comiterea unei infracțiuni grave săvârșită cu intenție, ce constituie un pericol social sporit pentru cetățeni și sfidează normele morale într-o societate democratică. Mai mult, instanța de apel a reținut faptul că inculpatul anterior a fost condamnat de 2 ori în temeiul art. 187 alin. (2) Cod penal, pedeapsa fiindu-i suspendată condiționat, iar în al doilea caz, față de Eftodii Serghei a fost aplicată pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare, ultimul executând în totalitate pedeapsa în cauză, iar la momentul comiterii infracțiunii în cauză Eftodii Serghei avea antecedente penale nestinse, ceia ce califică acțiunile acestuia ca recidivă periculoasă. În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul, că obiectul suspendării este executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea pedepsei. Din considerentele menționate, instanța de apel a stabilit că excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, este în raport cu soluția prevăzută la art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală care stipulează, că judecând apelul instanța admite apelul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre. În consecință, instanța de apel a conchis că apelul declarat de procuror urmează a fi admis, întrucât argumentele invocate de apelant sunt întemeiate în partea excluderii aplicării prevederilor art. 901 Cod penal în privința inculpatului fără agravarea pedepsei stabilite, astfel a dispus excluderea aplicării art. 901 Cod penal, ținând cont și de comportamentul postinfracțional al inculpatului Eftodii Serghei, care prin sentință fiind obligat să nu părăsească locul de trai, s-a ascuns, la citările instanței de apel nu reacționa, fiind anunțat în căutare. Referitor la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielile judiciare în mărimi de 23 903,86 lei pentru extrădarea inculpatului din Federația Rusă în Republica Moldova și 50 lei pentru materialele de birotică, instanța de apel le-a respins ca fiind neîntemeiate. Potrivit actelor cauzei penale Eftodii Serghei a fost reținut de organele competente a Federației Ruse la data de 24 ianuarie 2019 și extrădat în Republica Moldova. Conform art. 227 alin. (1) Cod Procedură Penală, „cheltuielile judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, alin. (2) a normei visate indicând la sumele plătite sau care urmează a fi plătite (...) experților, (...) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, care potrivit alin. (3) aceleași norme se plătesc din sumele alocate de stat dacă 5 legea nu prevede altă modalitate, cea din ultima, fiind considerată o normă generală, neobligând statul să suporte cheltuielile ci doar să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces”. De rând cu aceasta dispozițiile art. 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală, statuează, că cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului, instanța de judecată având posibilitatea de a-1 obliga pe condamnat să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării lui cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat (...) sau să-l elibereze de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, (...) atunci când plata cheltuielilor judiciare poate influenta substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lui. Astfel, instanța de judecată a constatat că în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penală de către stat au fost suportate cheltuieli de judecată pentru procedura de extrădarea a inculpatului Eftodii Serghei din Federația Rusă în Republica Moldova în mărime de 23 903,86 lei, și în acest sens, corect s-a încasat de la Eftodii Serghei în folosul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 23 903,86 lei. Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de procuror în mărime de 50,00 lei, pentru rechizite de birotică folosite în cadrul urmăririi penale sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale, la discreția organului de urmărire penală în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, acestea fiind achitate din bugetul de stat. În acest sens, instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a respinge solicitarea privind încasarea cheltuielilor pentru rechizite de birotică folosite în cadrul urmăririi penale din contul inculpatului. Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondate cerințele procurorului apelant de a considera că instanța de fond ilegal a inclus în termenul de pedeapsă timpul aflării lui Eftodii Serghei în stare de arest pe teritoriul Federației Ruse din 24.01.2019 până la 11.10.2019, or, în termenul arestului preventiv se include numai perioada în care inculpatul s-a aflat în custodia statului care a solicitat extrădarea, în cazul de față în custodia organelor dc drept al Republicii Moldova. Astfel, instanța de apel a menționat că perioada de arest pentru executarea procedurii de extrădare cu adevărat nu poate fi inclusă în termenul arestului preventiv, însă respectivul termen absolut corect și legal a fost inclus în termenul de pedeapsă stabilit inculpatului Eftodii Serghei. 6

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Boldesco Tatiana în numele inculpatului prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. În susținerea celor solicitate, avocata indică că instanța de apel eronat a aplicat prevederile legale la individualizarea pedepsei, stabilindu-i inculpatului o pedeapsa privativă de libertate. Mai mult, recurenta susține că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina în cele imputate, se căiește sincer de cele comise, partea vătămată nu are pretenții nici de ordin material nici moral, la locul de trai se caracterizează pozitiv și are la întreținere un copil minor.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia expusă în referință de către procuror, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Astfel, din textul recursului se constată că autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiul invocat de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele. 7 În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei, susținând că sentința primei instanțe prin care executarea pedepsei aplicate inculpatului a fost parțial suspendată condiționat în conformitate cu prevederilor art. 901 Cod penal, este una întemeiată. În aceste circumstanțe, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate. Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de libertate conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal și 3641 Cod de procedură penală. Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul apărării precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea aspră și una inechitabilă, din considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a recunoscut vina în instanța de apel, se căiește sincer de cele comise, a comis o infracțiune care face parte din categoria celor grave și de comportamentul acestuia după și în timpul examinării cauzei, or, ultimul pe parcursul examinări cauzei s-a eschivat de la cercetarea judecătorească, fiind dat în căutare, fapt confirmat prin materialele cauzei penale, nu este la prima abatere și la momentul comiterii faptei infracționale avea antecedente penale. Referitor la alegațiile recurentului precum că, „nu este motivată în partea excluderii prevederilor art. 901 Cod penal” Colegiul penal ține să menționeze că, în prezenta cauză penală, instanța de apel ținând cont de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat, însă careva concluzii n-a tras, corect a concluzionat că, la caz 8 executarea parțială a pedepsei nu este rațională și nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, potrivit art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 901 Cod penal constituie personalitatea vinovatului, pentru ca instanța să ajungă la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia fapt ce la caz nu persistă datorită condamnărilor anterioare ale lui Eftodii Serghei, ce îl caracterizează ca o persoană predispusă la comiterea infracțiunilor, fiind evidentă necesitatea izolării lui de societate pe toată perioada pedepsei sub formă de închisoare ce i s-a stabilit. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către avocatul Boldesco Tatiana în numele inculpatului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, d e c i d e: inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Boldesco Tatiana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălț din 9 26 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Eftodii Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 august 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 10