1ra-1278/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1278/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1278/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Rusu Valeriu XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 03.04.2018 – 22.03.2019

instanța de apel: 11.04.2019 – 11.02.2020

instanța de recurs: 06.05.2020 – 04.11.2020

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală

în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Rusu Valeriu a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 (doi) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2 (doi) ani.

În baza prevederilor art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Rusu Valeriu în beneficiul

statului, suma de 2353 (două mii trei sute cincizeci și trei), 95 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Rusu Valeriu, la data de 23 decembrie 2017, aproximativ la ora 17:00,

conducând autotractorul de model „Renault Magnum 460.19T” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, care tracta semiremorca SCHMITZ SPR24, cu numărul de

înmatriculare XXXXX, cu încărcătură cu masa totală de 22 738.32 kg, pe traseul

R-6 „Chișinău - Orhei - Bălți”, din direcția mun. Chișinău spre or. Briceni, în

regiunea bornei kilometrice 58-480m, în apropierea satului Brăviceni, raionul

Orhei, încălcând cerințele pct. 47 alin. (2) pct. c), pct. 50 lit. a) al Regulamentului

circulației rutiere, conform căruia limitele maxime de viteză a vehiculelor pe

1

drumurile publice în afara localităților pentru camioane la care masa maximă

autorizată depășește 3500 kg, precum și pentru autoturisme și camioane cu

masa maximă autorizată ce nu depășește 3500 kg care tractează o remorcă,

constituie - 70 km/h, iar conducătorului de vehicul îi este interzis să depășească

viteza maximă determinată prin caracteristica tehnică a vehiculului,

deplasându-se cu o viteză sporită de 107 km/h, cu lumina farurilor la fază

scurtă, manifestând imprudență la conducerea vehiculului în traficul rutier,

având câmp de vizibilitate limitat în direcția de mers de circa 29 metri,

deoarece se deplasa pe timp de amurgire, nu a ținut cont de dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și nu a redus

viteza de deplasare până la limita care i-ar garanta siguranța traficului, nu a

manifestat prudență sporită și nu a ținut seama de situația rutieră existentă la

momentul deplasării - câmp de vizibilitate limitat, circulația intensă, deplasarea

în apropierea unei localități, precum și de particularitățile încărcăturii

autotractorului care avea masa totală de 22 738.32 kg. fapt care îngreuna

posibilitatea efectuării în siguranță a unor manevre și opririi în siguranță a

autotractorului, la determinarea vitezei de circulație, benzii de circulație și

modalității de conducere a vehiculului pentru a garanta siguranța traficului ca

să aibă posibilitatea să oprească în siguranță în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole, având câmp de vizibilitate limitat în direcția de

mers, nu a redus viteza și nu a oprit, deci nu a luat măsurile corespunzătoare

situației rutiere la deplasarea pe acest sector de drum, încâlcind cerințele

pct. 45 alin. (1) lit. b), c). d) și alin. (2) al Regulamentului circulației rutiere, ca

urmare, a tamponat din spate biciclistul Popovici Andrei, care se deplasa pe

partea carosabilă în aceeași direcție.

În urma tamponării, biciclistul Popovici Andrei, în rezultatul șocului

traumatic și hemoragie, ca consecință a traumatismului asociat cranio-toraco-

abdominal, a decedat la fața locului.

Astfel, prin acțiunile sale Rusu Valeriu a comis infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal, individualizată prin: încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Orhei, Macovei Alexandru, prin

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Rusu Valeriu să fie recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse în limitele prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă

de închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni, cu privarea dreptului de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a menționat că:

- instanța la adoptarea sentinței a admis o apreciere eronată și detașată

de principiile generale ale procesului penal, inclusiv scopul legii penale, a

circumstanțelor importante pentru individualizarea pedepsei penale, în acest

sens interpretând extensiv și defavorabil atât normele Codului de procedură

2

penală cât și normele Codului penal, fapt ce a adus la aplicarea unei pedepse

non privative de libertate. Au fost cercetate probe suficiente cu referire la

individualizarea pedepsei penale față de inculpatul Rusu Valeriu, însă pe cale

de consecință, din alte careva motive, instanța a reținut necesitatea aplicării

unei pedepsei non privative de libertate în temeiul art. 90 Cod penal;

- instanța de judecată eronat a reținut recunoașterea vinovăției de către

inculpat și căința sinceră de cele comise, drept circumstanțe atenuante, contrar

pct. 10 al hotărârii explicative a Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013

cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale;

- instanța de judecată urma să rețină că infracțiunea prevăzută de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, în raport cu prevederile art. 16 Cod penal, se clasifică

ca infracțiune gravă. În cazurile săvârșirii acesteia, se cauzează daune vieții și

sănătății persoanei, daune nemateriale, care indiferent că persoana vinovată a

fost condamnată, nu pot fi considerate ca total reparate;

- prima instanță urma a reține și scopurile pedepsei penale, care sunt

indicate la alineatul 2, articolul 61, Cod Penal - corectarea condamnatului.

- la aplicarea art. 90 Cod penal, prima instanță a ignorat principiul

individualizării pedepsei.

3.2. Avocatul Palii Ion în numele inculpatului Rusu Valeriu, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului să nu-i fie stabilită pedeapsa complimentară sub formă de privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În motivarea apelului, avocatul a menționat că:

- pedeapsa este neîntemeiată și inechitabilă or, ținând cont de

circumstanțele cazului, poziția procesuală a inculpatului, recunoașterea

săvârșirii faptei, căința activă și acceptarea desfășurării judecării cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, anterior nu a fost judecat, a

comis pentru prima dată o infracțiune, nu a mai fost atras la răspundere penală,

suportul acordat familiei părții vătămate, precum și lipsa pretențiilor materiale

sau morale din partea succesorului părții vătămate;

- Rusu Valeriu este șofer profesionist, profesie practicată de mult timp,

fiind unica sursă de venit în familie, iar aplicare pedepsei complimentare

presupune și necesitatea persoanei de a schimba modul de viață, fapt care

afectează situația materială a familiei acestuia.

11 februarie 2020, apelurile procurorului și a avocatului în numele inculpatului

Rusu Valeriu au fost respinse ca nefondate cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, instanța

de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza

de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

3

privind vinovăția inculpatului Rusu Valeriu în baza art. 264 alin. (3), lit. b) Cod

penal.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a stabilit pedeapsa

și modul de executare, care este echitabilă și care va atinge scopul legii penale

de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane, or, inculpatul a conștientizat fapta comisă, care a provocat

decesul victimei.

În această ordine de idei, instanța de apel a notat că infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal, în conformitate cu art. 16 Cod

penal se califică ca infracțiune gravă și care nu prevede pedepse principale

alternative, ci doar pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani, (la momentul

comiterii faptei) cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de până la 4 ani.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, în calitate de

circumstanțe atenuante în privința inculpatului Rusu Valeriu, instanța de

judecată a stabilit căința sinceră.

Potrivit art. 77 Cod penal, circumstanțe agravante nu au fost identificate.

În concluzie, instanța de apel a apreciat că instanța de fond întemeiat a

conchis că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de

către această instanță, ce vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente

pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind eronat argumentul

acuzatorului de stat precum că instanța de judecată, contrar hotărârii

explicative a Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013 Cu privire la

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală de către instanțele de

judecată, a reținut recunoașterea vinovăției de către inculpat și căința sinceră de

cele comise, drept circumstanțe atenuante, or, la caz a fost stabilit cu certitudine

că instanța de judecată în calitate de circumstanțe atenuante în privința

inculpatului Rusu Valeriu, a stabilit doar căința sinceră.

Cu referire la argumentele părții apărării în apelul declarat, instanța de

apel a menționat că aplicarea pedepsei complementare față de inculpat este

obligatorie la caz, această obligație reieșind din reglementările sancțiunii

prevăzute la art. 264 alin. (3) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a considerat oportun de a evidenția

recomandările din Ghidul cu privire la aplicarea pedepsei adoptat de

Curtea Supremă de Justiție prin Hotărârea nr. 15 din 22 decembrie 2014,

potrivit cărora în cazul stabilirii pedepsei complementare obligatorii, instanța

de judecată nu va aplica această pedeapsă, cu condiția că sancțiunea normei

Părții Speciale a Codului penal pentru infracțiunea respectivă, prevede o

asemenea pedeapsă și au fost constatate circumstanțe excepționale ale cauzei.

În speța respectivă nu există careva circumstanțe excepționale care ar

justifica neaplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul

de a conduce mijloacele de transport față de Rusu Valeriu, iar prevederile

4

art. 79 Cod penal, invocate de avocat, sunt inaplicabile în contextul descris

supra.

Astfel, instanța de apel a constatat că argumentele din apelul declarat de

avocat sunt neîntemeiate, motivele invocate nu își găsesc justificare în

circumstanțele cauzei, urmând a fi menținută hotărârea instanței de fond ca

fiind legală și întemeiată.

de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie a declarat recurs ordinar prin

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu rejudecarea cauze și

pronunțarea unei noi hotărâri de menținere a pedepsei închisorii și a pedepsei

complimentare stabilite prin sentință, cu excluderea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal.

5.1. În motivarea recursului procurorul a menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

- instanța de fond și de apel au admis erori de drept privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal;

- instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod

penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei și

cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod

penal, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, unde

este prevăzut că: „Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată

și motivată”, prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal

- decizia adoptată în cauza lui Rusu Valeriu, la motivarea stabilirii

pedepse contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare

condiționată a executării ei;

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

5

condamnaților. Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în limitele invocate de

procuror, prevede eroarea de drept când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la fel invocat de

procuror, prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub

aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanțele de fond

și de apel, neîntemeiat i-au stabilit inculpatului o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept, atât la stabilirea pedepsei inculpatului, în

strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75-78 cât și la modul de executare a

acesteia conform prescripțiilor art. 90 Cod penal

Cu referire la dezacordul procurorului cu aplicarea de către prima

instanță a suspendării condiționate a executării cu închisoare și menținerea

acestei soluții de către instanța de apel, Colegiul penal ține să sublinieze că, în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probațiune.

La caz, analizând hotărârile emise, Colegiul penal atestă că atât prima

instanță cât și instanța de apel au indicat motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei, argumentând corect și complet respectiva

soluție prin prisma gradului de calificare a infracțiunii, pedepsei prevăzute de

sancțiunea art. 263 alin. (3) lit. b) Cod penal, procedura de examinare prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală care a influențat reducerea limitelor de

pedeapsă precum și a personalității inculpatului Rusu Valeriu, circumstanțelor

comiterii infracțiunii și atitudinii inculpatului față de fapta comisă.

Astfel, Colegiul penal apreciază că argumentele recurentului în această

parte sunt declarative și neîntemeiate, și nu pot răsturna raționalitatea modului

de executare a pedepsei cu închisoare, stabilit de către prima instanță.

6

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Rusu Valeriu, pentru infracțiunea comisă, instanța de

apel nu a comis erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul

de executare a acesteia fiind corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii,

iar alegațiile procurorului în respectiva parte sunt vădit neîntemeiate, or, în

cererea de recurs nu au fost identificate motive și temeiuri ce în opinia

recurentului influențează iraționalitatea suspendării executării pedepsei cu

închisoare.

Totodată deși partea acuzării în calitate de temei pentru recurs a indicat

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

însă cercetând conținutul recursului Colegiul penal a stabilit lipsa completării

respectivului temei prin specificarea motivelor asupra cărora instanța de apel

nu s-a expus, prin urmare atestându-se că aceste temei este declarativ și vădit

neîntemeiat.

La fel, în conținutul recursului partea acuzării a expus și poziția precum

că decizia atacată suferă de insuficiență a motivării soluției emise, însă și la

acest capitol recurentul a omis a expune prin ce anume și-a întemeiat această

poziție, or, cercetând partea descriptivă a deciziei atacate, Colegiul penal atestă

că această decizie cuprinde expunerea clară a motivelor ce au fost constatate

de instanță pentru menținerea soluției primei instanțe de suspendare a

executării pedepsei cu închisoare, fiind expuse raționamente clare care au dus

la concluzia respectivă, printre care fiind evidențiate circumstanțe ce

caracterizează personalitatea inculpatului, care a recunoscut integral vinovăția,

a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, a achitat prejudiciul cauzat, în speță fiind reținută și

căința activă ca circumstanță atenuantă și lipsa circumstanțelor agravante.

Toate aceste aspecte au permis instanței de apel de a concluziona asupra

iraționalității executării reale a pedepsei cu închisoare.

7

Astfel, din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele

pentru care a fost menținută sentința, instanța de apel respectând prevederile

art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

acuzatorului de stat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie, motivare pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin.

În cazul în care instanțele de grad inferior de jurisdicție și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice

drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele soluțiilor emise de aceste instanțe (hotărârile

CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile de

casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu

și-au găsit confirmarea în respectiva cauză, hotărârea atacată fiind legală și

întemeiată, iar recursul procurorului urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2020, în cauza

penală în privința lui Rusu Valeriu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8