1ra-140/2019 — art. 287 alin.1, 264/1 alin. 3 CP

1ra-140/2019 — art. 287 alin.1, 264/1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-140/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpat, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 04 mai 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Chicu Valeriu xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.01.2018 - 04.05.2018;

Instanță de apel: 13.06.2018 - 13.09.2018;

Instanță de recurs: 31.10.2018 - 19.02.2019.

A C O N S T A T A T :

Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.287 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 1 050 unități

convenționale, echivalentul a 52 500 lei;

- art.2641 alin.(3) Cod penal, la amendă în mărime 1 000 unități convenționale,

echivalentul a 50 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 3 ani.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă amendă

în mărime de 1 050 unități convenționale, echivalentul a 52 500 lei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Bătrîncea Dorin a fost admisă, fiind dispusă

încasarea din contul lui Chicu Valeriu în beneficiul părții civile Bătrîncea Dorin a

sumei de 6 100 lei cu titlu de prejudiciu material, 50 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral și 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

30 noiembrie 2017, aproximativ la ora 16:00, deplasându-se la volanul automobilului

de model „Mitsubishi Colt” cu n/î xxxxx pe una din străzile ÎP „Victoria Aura” din c.

Tohatin, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, realizându-și intenția de

încălcare grosolană a ordinii publice însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței

asupra persoanei, acționând cu obrăznicie deosebită, ca urmare a relațiilor ostile între

dânsul și familia soților Bătrîncea Dorin și Sîrbu Ana, a lovit cu automobilul la

1

volanul căruia se afla în poarta de la ograda casei lui Bătrîncea Dorin și Sîrbu Ana

amplasată pe lotul nr.xxxxx din aceeași localitate, poartă pe care a deteriorat-o în

timp ce Sîrbu Ana cu un copil se aflau în curte, iar după intrarea abuzivă cu mașina în

ograda dată s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa lui Sîrbu Ana și a plecat

acasă, revenind la locul comiterii infracțiunii aproximativ la ora 17:00, în aceeași zi,

unde în drum l-a numit cu cuvinte necenzurate și l-a amenințat cu răfuiala fizică pe

Bătrîncea Dorin, cauzându-le astfel părților vătămate Bătrîncea Dorin și Sîrbu Ana

prejudiciu material și moral.

Tot Chicu Valeriu, la 30 noiembrie 2017, aproximativ la ora 19:00, după ce a

condus automobilul de model „Mitsubishi Colt” cu n/î xxxxx pe una din străzile ÎP

„Victoria Aura” din c. Tohatin, mun. Chișinău, fiind transportat la Inspectoratul de

Poliție Ciocana a refuzat de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, acțiuni prin care a încălcat pct.11

lit. j) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357

din 13.05.2009.

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei hotărâri, prin care în privința lui Chicu Valeriu să fie stabilită o

pedeapsă privativă de libertate.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art.75 Cod penal.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului este inechitabilă și nu va duce la

corectarea și reeducarea inculpatului, ținând cont de faptul că anterior a fost

condamnat penal pentru infracțiunea de vătămare gravă a integrității corporale și

violare de domiciliu, iar din cazierul contravențional existent la materialele cauzei

penale la fel se demonstrează personalitatea antisocială a lui Chicu Valeriu, fiind

caracterizat negativ.

Mai mult, inculpatul nu a conștientizat cele săvârșite, nu și-a cerut scuze de la

părțile vătămate și nu a recuperat prejudiciul material și moral cauzat, astfel

corectarea acestuia nu este posibilă fără izolarea de societate.

3.1. Avocatul Popovici Oleg în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare din motiv

că faptele nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate și respingerea acțiunii

civile ca neîntemeiate.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță neîntemeiat a

considerat inacceptabil argumentul apărării precum că urma a fi investigat cazul ca

un accident rutier, calificat în baza art.242 Cod contravențional, or, doar în cazul

probării intenției în acțiunile inculpatului, fapta acestuia urma să fie calificată ca

distrugere sau deteriorare intenționată a bunurilor în baza art.197 Cod penal și ca

huliganism în baza art.287 Cod penal.

La fel, prima instanță a respins argumentul apărării și referitor la faptul că

acțiunile lui Chicu Valeriu urmau a fi calificate ca huliganism nu prea grav prevăzut

de art.354 Cod contravențional, deoarece fapta săvârșită de inculpat are un caracter

complex, or, instanța iarăși recurge greșit la „poarta deteriorată intenționat” pentru a

motiva obrăznicia deosebită a inculpatului, iar calificativul „amenințarea cu aplicarea

2

violenței” este discutabil, deoarece declarațiile martorilor în acest sens sunt

contradictorii.

Episodul când inculpatul a venit și a coborât din automobil, a fost înregistrat

video de către martorul Beglița Andrei, fișier care a fost vizualizat în ședința de

judecată și care dovedește că cele relatate nu corespund adevărului.

Mai mult, starea de ebrietate și natura ei se determină numai în urma unei

examinări medicale dar nu prin testare alcoolscopică, care stabilește numai

concentrației de alcool în aerul expirat, astfel inculpatul Chicu Valeriu a insistat

asupra examinării medicale solicitând ambulanța, fiindcă se simțea foarte rău,

deoarece a fost bătut la fața locului fiindu-i cauzate leziuni corporale medii, plângerea

în acest sens a lui Chicu Valeriu se află la IP Ciocana în curs de examinare.

2018, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, urmărirea penală și

judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura

prevăzută de lege și, respectiv, nu au fost constatate încălcări care atrag nulitatea

probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art.95 Cod de procedură penală

și au fost apreciate conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală.

Starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele

administrate și apreciate de prima instanță.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art.394

alin.(1), (2) Cod de procedură penală, fiind descrise faptele criminale, considerate ca

fiind dovedite, forma și gradul de vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele

infracțiunilor săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată

și motivele pentru care au fost respinse argumentele părții apărării.

La fel, instanța a indicat că, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind

că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului

penal.

Calificarea infracțiunilor este efectuată corect, prin determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de

inculpat și semnele componențelor de infracțiuni prevăzute la art.287 alin.(1) Cod

penal, - acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită și art.2641 alin.(3) Cod

penal, - refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de

la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei.

Motivele invocate în apel, sub aspectul nevinovăției inculpatului, reprezintă

opinia subiectivă a părții apărării.

Cu privire la motivele invocat de avocatul părții vătămate, ce vizează

dezacordul cu pedeapsa aplicată inculpatului, sub aspectul blândeții, au fost apreciate

de către instanța de apel ca fiind nefondate din motiv că, la soluționarea chestiunii cu

privire la pedeapsa stabilită inculpatului, prima instanță a acordat deplină eficiență

3

prevederilor art.art.7, 16, 61, 64, 75 Cod penal, astfel fiind aplicată în limitele legii.

În speță, în baza circumstanțelor atenuante, menționate în sentință, au fost

întrunite condițiile prevăzute de lege, care justifică aplicarea unei pedepse penale mai

blânde decât închisoare, prevăzute în sancțiunile art.art.2641 alin.(3), 287 alin.(1) Cod

penal și, din aceste considerente, în opinia instanței de apel este oportună și

rezonabilă aplicarea pedepsei sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport care va asigura atingerea scopului prevăzut la art.61

alin.(2) Cod penal.

La fel, a remarcat că, prima instanță corect a stabilit cazul unui concurs de

infracțiuni, or inculpatul a comis două infracțiuni fără să fi fost condamnat pentru

vreuna dintre ele.

Față de lucrul judecat de prima instanță, instanța de apel a constatat motivarea

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina

inculpatului Chicu Valeriu, astfel fiind în corespundere cu exigențele art.6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, examinând

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din art.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, instanța de apel a apreciat că nu există alte temeiuri de a interveni

în sentință.

solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel contrar prevederilor

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.4 din 19.06.2006 ,,Cu privire la

practica judiciară în cauzele despre huliganism” a adoptat o hotărâre ilegală de

condamnare a inculpatului, întrucât în acțiunile acestuia lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, și anume,

obiectul infracțiunii și latura subiectivă.

Consideră că, sentința cât și decizia sunt neîntemeiate, nefondate și lipsite de

suport juridic, or, instanțele nu au examinat obiectiv toate probele pertinente și

concludente care au importanță nemijlocită pentru examinarea obiectivă a cauzei, mai

mult, nu au studiat profund esența problemei, aplicând eronat normele materiale,

procedurale și internaționale.

De către organul de urmărire penală, nu au fost elucidate toate circumstanțele

cauzei, acesta a avut un rol pasiv, prin ce a fost admisă o încălcare fundamentală a

normelor procesual penale și a Convenției pentru Apărarea Drepturile Omului.

Inculpatul nu a avut intenția de a lovi poarta vecinului, incidentul petrecut

urmează a fi catalogat ca forță majoră, dat fiind faptul că automobilul a derapat, mai

mult, la momentul incidentului nu a fost prezentă nici o persoană și respectiv se

deduce că inculpatul nu a avut pe cine amenința și nu a avut pentru ce amenința.

Instanțele de fond, în urma constatării divergențelor între declarațiile părții

vătămate urma să le aprecieze critic și să pronunțe o hotărâre de achitare.

Totodată, se constată că de facto, nu inculpatul a iscat conflictul, acesta a fost

provocat de soțul părții vătămate.

Sub acest aspect, recurentul face trimitere la decizia Curții Supreme de Justiție

din 15.07.2014 în cauza penală nr.1ra-862/2014.

4

În opinia recurentului, imparțialitatea instanței se constată și prin faptul că la

acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, au fost anexate probe prin care

ultima a dorit să prezinte instanței precum că, în urma acțiunilor inculpatului aceasta

nu mai poate alăpta, însă certificatul medical care a fost prezentat și anexat la

materialele cauzei penale, a fost eliberat în anul 2010, luna iulie, care nu are nici o

tangență cu pricina examinată.

numele părții vătămate și procurorul, care s-au expus pentru inadmisibilitatea acestuia

ca fiind vădit neîntemeiat.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține că

recurentul își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul temeiului

de casare prevăzut la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond nu au

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit, eronat

dispunând condamnarea acestuia în baza art.art.287 alin.(1), 2641 alin.(3) Cod penal.

Verificând alegațiile inculpatului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției

de menținerea a sentinței a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și

întemeiată.

Astfel, instanța de recurs ține să menționeze că, împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor prevăzute la art.art.287 alin.(1),

2641 alin.(3) Cod penal și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiuni

5

prevăzute de art.art.287 alin.(1), 2641 alin.(3) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei din 21 ianuarie 1999, Helle c. Finlandei din

19 decembrie 1997).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct.5. din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune partea

apărării este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de

orice temei legal.

Colegiul penal lărgit respinge ca neîntemeiate argumentele inculpatului că, de

către organul de urmărire penală, nu au fost elucidate toate circumstanțele cauzei,

având un rol pasiv, prin ce a fost admisă o încălcare fundamentală a normelor

procesual penale și a Convenției pentru Apărarea Drepturile Omului, or, instanța de

apel corect a indicat că, urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat

în strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu au fost

constatate încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale

efectuate.

La fel, instanța de recurs respinge argumentul recurentului că, inculpatul nu a

avut intenția de a lovi poarta vecinului, incidentul petrecut urmează a fi catalogat ca

forță majoră, dat fiind faptul că automobilul a derapat, mai mult, la momentul

incidentului nu a fost prezentă nici o persoană și respectiv se deduce că inculpatul nu

a avut pe cine amenința și nu a avut pentru ce amenința, deoarece reprezintă opinia

subiectivă a părții apărării, or, instanțele de fond au constatat vinovăția lui Chicu

Valeriu în urma analizei tuturor probelor administrate.

Referitor la argumentul inculpatului precum că, de facto, nu inculpatul a iscat

conflictul, acesta a fost provocat de soțul părții vătămate, în acest sens făcând

trimitere la decizia Curții Supreme de Justiție din 15.07.2014 în cauza penală nr.1ra-

862/2014, Colegiul penal lărgit reține că, această cauză penală nu are aplicabilitate

6

speței, deoarece circumstanțele cauzei nu sunt similare speței date, or, instanțele de

fond nu au constatat din declarațiile martorilor că conflictul a fost inițiat de partea

vătămată.

Totodată, instanța de recurs respinge ca inadmisibil și argumentul recurentului

precum că, imparțialitatea instanței se constată și prin faptul că la acțiunea civilă

înaintată de către partea vătămată, au fost anexate probe prin care ultima a dorit să

prezinte instanței precum că, în urma acțiunilor inculpatului aceasta nu mai poate

alăpta, însă certificatul medical care a fost prezentat și anexat la materialele cauzei

penale, a fost eliberat în anul 2010, luna iulie, deoarece în motivarea soluției sale,

prima instanță nu a reținut astfel de circumstanțe.

Totodată, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cauza Bujnița c Moldovei).

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptele întrunesc

elementele infracțiunilor incriminate și că recursul ordinar este neîntemeiat.

Prin urmare, recursul de pe rol fiind neîntemeiat, urmează a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Chicu Valeriu

xxxxx, în propria cauză penală, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 septembrie 2018, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 martie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

nătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurca

7