1ra-1101/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1101/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1101/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

partea vătămată Jumiga Vitalie și de către avocatul Ceachir Anatolie în numele

inculpatului Cvasnîi Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Cvasnîi Ion XXXXX, născut la XXXXX,

Termenul de examinare:

prima instanță: 31.10.2018 - 14.05.2019

instanța de apel: 24.06.2019 - 18.12.2019

instanța de recurs: 26.02.2020 – 21.07.2020

A C O N S T A T A T :

examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Cvasnîi Ion a fost

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

A fost admisă parțial acțiunea părții civile Jumiga Vitalie, dispunându-se

încasarea de la Cvasnîi Ion în beneficiul lui Jumiga Vitalie, prejudiciul material

în sumă de 21.500 lei (douăzeci și unu mii cinci sute lei); prejudiciul moral în

sumă 100.000 lei (una sută mii lei); cheltuielile pentru acordarea asistenței

juridice în sumă de 10.000 lei (zece mii lei).

Prin încheierea Judecătoriei Edineț (sediul Briceni) din 14 mai 2019, a

fost corectată omisiunea vădită din dispozitivul sentinței, fiind adăugată

sintagma: „cererea procurorului privind încasarea cheltuielile de judecată în

sumă de 4358 lei, din contul inculpatului, a fost respinsă ca neîntemeiată”.

1

La data de 14 iulie 2018, în jurul orei 23:00, pe traseul național M-5 km

40+150 metri, Cvasnîi Ion a condus mijlocul de transport de model „Mazda 2”,

cu numărul de înmatriculare XXXXX. Deplasându-se în direcția s. XXXXX, XXXXX

- XXXXX, Cvasnîi Ion, fiind la volanul automobilului, a tamponat biciclistul

Jumiga Veaceslav, care în urma procedurii accidentului rutier și a vătămărilor

corporale primite a decedat, în timp ce era transportat cu ambulanța spre

spitalul XXXXX. Astfel, Cvasnîi Ion a încălcat regulile de securitate a circulației

și de exploatare a mijlocului de transport, contrar prevederilor pct. 45

subpunctul 2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, conform cărora „în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”.

Astfel, prin acțiunile sale Cvasnîi Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației

și de exploatare a mijloacelor de transport, de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

3.1. Procurorul în procuratura raionului Briceni, Gherman Ion, prin care

a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Cvasnîi Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de ari. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și să i se aplice o pedeapsă în

limitele ari. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe un

termen dc 4 (patru) ani cu ispășirea în penitenciar de tip deschis cu privarea de

dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 3 ani. Conform art.

901 Cod penal a dispune suspendarea parțială a executării pedepsei cu

închisoare și anume: 2 ani închisoare cu ispășirea în penitenciar de tip deschis

și 2 ani termen de probațiune. Încasarea de la inculpatul Cvasnîi Ion în folosul

statului cheltuielile judiciare în mărime de 4358 lei.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța nejustificat a aplicat prevederile art. 90 din Codul penal,

suspendând condiționat executarea pedepsei, fiind o pedeapsă prea blândă;

- scopul legii penale nu este doar, reeducarea condamnatului, dar și

prevenirea de comiterea a unor infracțiuni din partea altor persoane, iar în

acest caz pedeapsa cu amendă, va avea un efect pozitiv asupra întregii societăți,

cât și va defavoriza în continuare comiterea unor astfel de infracțiuni, totodată,

lăsând loc de interpretări în societate, privitor la modul de efectuare a justiției

și echitatea socială în comparație cu alte persoane implicate într-o astfel de

activitate ilegală;

- reieșind din circumstanțele cauzei și modul cum a acționat inculpatul

Cvasnîi Ion, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului de instanța de

judecată și anume suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

2

termen de probă de 3 (trei) ani, aceasta nefiind aptă pentru a îndeplini funcțiile

și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracțiunea a fost deja

săvârșită. Faptele comise de inculpatul Cvasnîi Ion, poartă un caracter

periculos, iar tolerarea unui asemenea comportament din partea instanței de

judecată se soldează cu urmări grave;

- în temeiul prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, urmează

a fi dispusă încasarea din contul inculpatului cheltuielile judiciare ce au fost

suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală și anume:

raportul de expertiză judiciară nr. 20I819C0141 din 21.07.2018-2258 lei,

raportul de expertiză judiciară (auto tehnică) nr. 34/12 1-R- 3730 din

20.09.2018 -2100 lei, în total fiind 4 358 lei.

3.2. Succesorul părții vătămate, Jumiga Vitalii, a declarat două apeluri,

prin care în primul apel a solicitat casarea parțială a sentinței în latura civilă, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia să fie admisă integral acțiunea

civilă cu încasarea din contul inculpatului Cvasnîi Ion în folosul lui Jumiga

Vitalie suma prejudiciului material în mărime de 50 000 (cincizeci mii) lei 00

bani, suma prejudiciului moral în mărime de 150 000 (una sută cinci zeci mii)

lei și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 10 000 (zece

mii) lei, iar în al doilea apel a solicitat aplicarea lui Cvasnîi Ion a unei pedepse

sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un

termen de 3 (trei) ani;

În motivarea apelului, succesorul părții vătămate a menționt că:

- în urma acțiunilor culpabile ale inculpatului, i-a fost cauzat un

prejudiciu material, exprimat în suportarea unor cheltuieli, legate de decesul

tatălui său Jumiga Veaceslav, mărimea căruia constituie 50 000 (cinci zeci mii)

lei, pe care inculpatul este obligat să îl restituie integral;

- a suportat și suportă suferință și răniri psihice, sentiment de anxietate,

stres și neliniște, sentiment de neputință, sentiment de frustrare, nedreptate și

umilință, stare de frică și incertitudine de lungă durată, perturbare a vieții,

diminuare a reputației, pierderea de oportunitate, amărăciuni și chiar

disperare, care i-a afectat grav starea psihică și i-a deteriorat sănătatea, iar

consecințele lor se manifestă până în prezent;

- suferințele fizice și psihice, constituie un prejudiciu moral, pe care îl

apreciază în echivalent bănesc în mărime de 150 000 (una sută cinci zeci mii)

lei și care consideră că inculpatul este obligat să-l recupereze integral;

- la stabilirea pedepsei cu suspendarea executării lui Cvasnîi Ion, instanța

a neglijat prevederile art. 75 și 90 Cod penal și anume, nu a ținut cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de motivul comiterii infracțiunii, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care agravează răspunderea, precum

și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

3.3. Avocatul Prisac Alexandru în numele inculpatului Cvasnîi Ion, prin

care a solicitat casarea sentinței în partea admiterii acțiunii civile a

succesorului părții vătămate Jumiga Vitalie cu dispunerea încasării sumei de

3

16500 lei cu titlu de prejudiciu material și sumei de 30000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

În motivarea apelului, avocatul a menționat că:

- inculpatul i-a achitat lui Jumiga Vitalie pentru cheltuieli de

înmormântare suma de 5 000 lei. Astfel, prima instanță urma să scadă această

sumă și să încaseze din contul lui Cvasnîi Ion în beneficiul lui Jumiga Vitalie doar

a sumei de 16 500 lei cu titlu de prejudiciu material;

- prima instanță eronat a încasat din contul lui Cvasnîii Ion suma de

10000 lei pentru compensarea cheltuielilor de asistență juridică. Acțiunea lui

Jumiga Vitalie a fost admisă parțial, prin urmare prima instanță urma a încasa

cheluielile de asistență juridică proporțional admiterii acțiunii, dar nu integral

toate cheltuielile de asistentă juridică suportate de Jumiga Vitalie;

- prima instanță nu a aplicat corespunzător prevederile art. 94 alin. (1)

Cod de procedură penală.

2019, apelul inculpatului Cvasnîi Ion da fost respins ca fiind nefondat.

Apelul succesorului părții vătămate Vitalii Jumiga și apelul procurorului

în Procuratura r-nul Briceni, Ion Gherman, au fost admise, casată parțial

sentința în latura pedepsei, rejudecată cauza și emisă o hotărâre nouă după cum

urmează:

Inculpatului Cvasnîi Ion condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4

(patru) ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 901 Cod penal a fost dispusă suspendarea parțială a

executării pedepsei cu închisoare și anume 2 /doi/ ani închisoare cu executare

în penitenciar de tip deschis și 2 /doi/ ani cu suspendarea executării pedepsei

pe un termen de probațiune de 2 /doi/ ani.

Termenul de executare a pedepsei stabilite lui Cvasnîi Ion urmând a fi

calculat din data de 18.12.2019, cu arestarea acestuia din sala de judecată.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Cvasnîi Ion în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 4358 lei.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că, prima

instanță la stabilirea și individualizarea pedepsei în privința inculpatului nu a

luat în considerație și faptul că infracțiunea comisă de el, conform art. 16

alin. (4) Cod penal este gravă, pedeapsa pentru care este de la 3 la 7 ani, această

faptă prejudiciabilă face parte din infracțiunile din domeniul transportului, care

la momentul actual prezintă un pericol sporit în Republica Moldova, deoarece

un număr major de accidente rutiere se comit ca urmare a nerespectării

regulilor de circulație rutieră de către conducătorii mijloacelor de transport, nu

a contribuit la restituirea cheltuielilor funerare suportate de succesorul părții

vătămate Jumiga Vitalii pentru înmormântarea tatălui său.

Cauza a fost examinată în procedura specială și în corespundere cu

4

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile limite a pedepsei în acest caz

constituie de la 2 ani până la 4 ani 8 luni.

În cadrul examinării cauzei penale au fost stabilite un șir de circumstanțe

atenuante cum este căința sinceră și recunoașterea vinovăției fiind examinată

cauza în procedura specială fapt pentru care au fost reduse limitele de

pedeapsă, însă totodată instanța ține cont de comportamentul inculpatului față

de succesorii victimei față de care nu a recuperat dauna produsă prin

infracțiune și nu a întreprins acțiuni de a se împăca cu aceștia.

Aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

pentru inculpat, în baza art. 90 Cod penal, în opinia instanței de apel reprezintă

o soluție de pedeapsă penală mult prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a

altor persoane.

Astfel ce ține de pedeapsa penală, instanța de apel a apreciat că prima

instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, nu

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul de comitere a

infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea

ocrotită (viața și sănătatea persoanei), natura și gravitatea rezultatului produs,

a altor consecințe a infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul urmărit, precum și

de conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului

penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială

a acestuia, în rezultat fiindu-i stabilită o pedeapsă inechitabilă pentru

infracțiunea comisă.

Prin urmare, instanța de apel ținând cont de toate circumstanțele cauzei,

precum și de faptul că inculpatul s-a căit activ, este pensionar, invalid de

gradul II, neangajat în câmpul muncii, infracțiunea comisă de inculpat este de

categoria celor grave, deci legea permite aplicarea prevederilor art. 901 Cod

penal, toate acestea luate în ansamblu, au determinat instanța de apel să aplice

în privința inculpatului prevederile legii menționate stabilindu-i pedeapsa de

4 (patru) ani închisoare, din care spre executare reală 2 (doi) ani închisoare, iar

executarea celeilalte părți a pedepsei de 2 ani închisoare, urmând a fi

suspendată condiționat pe perioada de probațiune de 2 (doi) ani, urmând ca în

perioada de probațiune menționată Cvasnîi Ion să nu comită o nouă infracțiune

și prin respectarea condițiilor probațiunii să îndreptățească încrederea

acordată.

Cu referire la solicitarea părții acuzării privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului, instanța de apel a menționat că prin Legea

nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare 09 februarie 2018, a fost exclus

art. 143 alin. (2) Codul de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului

de stat. Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea

condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor. Astfel,

5

scutirea condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte

excepție, dar nu regulă, astfel instanța de apel a apreciat că cheltuielile judiciare

formate din raportul de expertiză judiciară nr. 20I819C0141 din 21.07.2018 –

2 258 lei, raportul de expertiză judiciară (auto tehnică) nr. 34/12 1-R- 3730 din

20.09.2018 – 2 100 lei, în total fiind suma de 4 358 lei, urmează a fi încasate din

contul inculpatului Cvasnîi Ion, deoarece respectivele rapoarte au fost efectuate

după intrarea în vigoare a modificărilor sus-menționate.

Stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni,

acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate pentru

acțiunile procesuale de la începerea urmăririi penale și până la punerea în

executare a hotărârii de condamnare.

Prin hotărârea primei instanțe a fost admisă parțial și acțiunea civilă

înaintată de succesorul victimei Jumiga Vitalii, care în opinia instanței de apel

urmează a fi păstrată întrucât prima instanță legal și întemeiat a admis parțial

acțiunea civilă privind repararea prejudiciului material în mărime de 21500 lei

care este confirmat prin probele scrise, or, la momentul înaintării acțiunii în

instanța de judecată nu au fost anexate probe în confirmarea prejudiciului

material cauzat, iar pe parcursul examinării cauzei în prima instanță succesorul

a prezentat probele scrise în confirmarea mărimii prejudiciului material și

reieșind din probele prezentate instanța a admis acțiunea civilă. Atât din

conținutul acțiunii depuse, cât și din conținutul apelului înaintat nu este descris

prejudiciul material, care sunt cheltuielile, în ce constau aceste cheltuieli,

pentru ce au fost efectuate achitările și în această situație instanța de apel

susține în totalitate soluția primei instanțe, care corect și întemeiat a dispus

încasarea daunei materiale anume în limita probelor prezentate.

Pe parcursul examinării cauzei penale au fost prezentate unele înscrisuri

în confirmarea unor sume ale prejudiciului suportat, însă instanța de apel a

considerat necesar de a menține soluția primei instanțe privind suma încasată,

deoarece cheltuielile avute de succesor pe parcursul examinării cauzei și după

examinarea cauzei nu împiedică să depună o acțiune civilă motivată în instanța

civilă și cu toate probele în confirmarea prejudiciului suportat.

La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a încasat

dauna materială reieșind din materialele cauzei din care nu se confirmă

achitarea sumei de 5000 lei indicată de inculpat la fel fiind corect încasat și

dauna morală deoarece suma indicată de inculpat de 30000 lei nu poate fi una

echitabilă în compensarea suferințelor avute în urma decesului victimei.

ordinare:

5.1. Avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului, prin care, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 14), 15), 16) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței

sau cu dispunerea rejudecării cauzei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

6

- respectând garanțiile procesuale ale inculpatului prima instanță și cea

de apel urmau să-i aplice inculpatului Cvasnîi Ion pedeapsa de 2 ani închisoare,

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fapt ce ar fi fost echitabil, legal și

întemeiat;

- instanța de apel n-a ținut cont de personalitatea inculpatului Cvasnîi Ion,

având vârsta de 67 ani, anterior n-a fost atras la răspunderea penală sau

contravențională, fiind confirmate prin cazier juridic, este pensionar,

Legitimația seria XXXXX, este invalid de gradul II, nr. Certificatului 109, seria

XXXXX (maladia varicoasă a membrului inferior sting, sindromul post-

trombotic) din 12.06.2001; (f.d.36, 37-39), fiind necesare îngrijiri zilnice:

tromboflebită cronică a membrilor inferioare cu ulcere trofice pe gamba stângă

(pe parcursul a 15 ani), pansamente aseptice zilnic pentru ulcer trofic; la data

de 02.05.2017 a suportat intervenție chirurgicală pe cord (suturi metalice pe

stern și inel valvular parasternal pe stânga protezarea VM, anuloplastia Vtr.),

permanent administrează tratament medicamentos;

- ca urmare a deținerii din data de 18.12.2019 în Penitenciarul Bălți,

starea sănătății s-a agravat foarte tare din lipsa condițiilor necesare de deținere

și tratament, fiind internat de urgență la data de 20.01.2020 în Penitenciarul

16- Pruncul;

- deținerea în continuare a inculpatului Cvasnîi Ion, va duce la consecințe

grave nefiind exclus amputarea picioarelor sau alte consecințe fatale. Or prin

această pedeapsă statul nu va garanta condițiile de deținere și tratament

specializat în condițiile necesare. În cazul dat nu se urmărește atingerea

scopului penal (reeducarea, corectarea, etc...), dar se urmărește o răzbunare, o

osândă. Anume aceste circumstanțe sunt excepționale și urmează a fi reținute

de către instanța de recurs, deoarece instanța de apel fără o analiză obiectivă,

multilaterală, fără o motivare necesară a agravat pedeapsa inculpatului fiind

exclus termenul de probă prevăzut de art. 90 Cod penal;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală a cadavrului nr.2XXXXX

din XXXXX, în concluzii a fost indicat că: „…la momentul impactului, victima

putea să se găsească în poziție orizontală (culcat). În proba de sânge de la

cadavrul Jumiga Veaceslav s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3,55%, ce la

persoane vii corespunde stării grave de ebrietate cu posibile consecințe

letale…” (f.d. 97-98);

- potrivit raportului de expertiză criminalistică auto-tehnică nr.XXXXX

din 20.09.2018, în concluzii a fost indicat că: „…viteza 55,0-60,0 km/h, la

momentul producerii accidentului rutier dat, nu dispunea de posibilitatea

tehnică de a evita tamponarea obstacolului, aplicând metoda

frânării...”(f.d. 120-123);

- consideră decizia instanței de apel nemotivată, or, instanța are

obligațiunea procesuală de a-și motiva soluția sa conform prevederilor art. 389,

394 Cod de procedură penală, precum și cerințele CtEDO indică de fiecare dată

în Hotărârile sale ca instanțele de judecată au obligațiunea de a-și motiva și

argumenta în detaliu soluțiile sale, nu doar în mod general. (Hotărîrile CEDO

7

Stepuleac c.Moldova, Mușuc c.Moldovei, Buzadji c.Moldova, etc...). Decizia

instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului

sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date. Constatăm că, aceste prevederi legale de-și sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, deoarece

instanța a admis apelurile ca întemeiate, fără însă a se expune asupra fiecărei

cereri de apel în parte ceea ce contravine legislației procesual penale.

5.2. Succesorul victimei, Jumiga Vitalii, prin care, semnalând în calitate

de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care sa fie admisă integral acțiunea civilă a

succesorului părții vătămate Jumiga Vitalii în mărime 10000 lei cheltuieli

pentru asistența judiciară, 50000 lei privind prejudiciul material și 150000 Iei

prejudiciul moral.

În motivarea recursului a menționat că:

- decizia instanței de apel în partea ce ține de acțiunea civilă este

neîntemeiată și pasibilă de a fi anulată. Instanța nu a luat în considerație

totalitatea probelor indicate în acest sens (f.d 201-206). Efectuând un calcul

asupra sumei de 21500 lei prima instanță incorect a cumulat cheltuielile, or, în

speță și-au găsit confirmarea cheltuielile în sumă de 21.500,00 lei;

- instanța de apel incorect a lăsat fără schimbări suma prejudiciului

moral. Din materialele cauzei este evident că succesorului părții vătămate i-a

fost pricinuit un prejudiciu moral ca urmare a decesului tatălui

Jumiga Veaceslav, deoarece odată cu decesul acestuia, a suportat și suportă

suferințe și răniri psihice, sentimente de anxietate, stres și neliniște, sentimente

de neputință, sentimente de frustrare, nedreptate și umilință, stare de frică și

incertitudine de lungă durată, perturbare a vieții, pierderea de oportunitate,

amărăciuni și chiar disperare, care i-au afectat grav starea psihică și i-au

deteriorat sănătatea. Suferințele fizice și psihice, cauzate prin acțiuni

infracționale comise de către Cvasnîi Ion constituie un prejudiciu moral, pe care

îl apreciez în echivalent bănesc în mărime de 150 000 lei.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul avocatului Ceachir Anatolie în numele inculpatului urmează a fi

admis, iar cel declarat de succesorul victimei, Jumiga Vitalii, urmează a fi

respins, din considerentele ce urmează.

7.1. Cu referire la recursul declarat de succesorul victimei, Jumiga Vitalii.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța respinge recursul ca inadmisibil.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

8

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal atestă, că deși recurentul nu a indicat concret un temei de

drept din cele 16 conținute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru

declararea recursului, din conținutul argumentelor formulate se atestă că

criticile aduse sub aspectul soluționării acțiunii civile se subscriu temeiurilor

de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) al normei precitate, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel

nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, cu referire la dezacordul recurentului privind soluționarea de

către instanța de apel a cerinței privind repararea prejudiciului material și

moral, Colegiul penal lărgit constată netemeinicia pretențiilor formulate, din

considerentul că instanța de apel a argumentat detaliat cuantumul acestor

pretenții în dependență de criteriile referitoare la consecințele negative

suferite de către succesorul victimei, atât pe plan material cât și moral, iar în ce

privește solicitările compensării pentru prejudiciul fizic, Colegiu penal lărgit

atestă că Jumiga Vitalii are calitatea de succesor al victimei, iar nemijlocit prin

infracțiune ultimului nu i-au fost cauzate careva prejudicii fizice, astfel această

solicitare întemeiat a fost respinsă de instanța de apel.

Prin urmare, instanța de recurs constată corectitudinea determinării

cuantumului prejudiciului material și moral încasat din contul inculpatului

Cvasnîi Ion în beneficiul succesorului victimei, prejudiciul material în sumă de

21.500 lei (douăzeci și unu mii cinci sute lei); prejudiciul moral în sumă

100.000 lei (una sută mii lei); cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice

în sumă de 10.000 lei (zece mii lei), care a fost apreciat în concordanță cu

principiul răspunderii civile delictuale, care impune repararea integrală, reală

și efectivă a daunelor cu luarea în considerare a urmărilor faptei precum și a

posibilității reale a inculpatului de a oferi aceste compensații.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului prin care se solicită

admiterea integrală a pretențiilor privind repararea prejudiciului moral, or, în

acest sens ținând cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

instanța de recurs accentuează că repararea prejudiciului moral nu poate fi

transformată în îmbogățire fără justă cauză, cu atât mai mult că condamnarea

inculpatului Cvasnîi Ion, constituie în sine o satisfacție pentru succesorul

victimei.

9

La același segment, instanța de recurs face referire și la practica judiciară

autohtonă potrivit căreia în materia despăgubirilor, materiale sau morale, nu

există temei de casare care să îngăduie instanței de recurs să reaprecieze

cuantumul acțiunii civile.

Având în vedere că instanța de apel s-a expus detaliat în privința

cerințelor succesorului victimei referitor la acțiunea civilă înaintată, Colegiul

penal lărgit conchide că soluția adoptată la acest aspect este corectă, nefiind

necesară o reiterare a argumentelor care au fundamentat soluția respectivă,

însușind-o pe deplin.

Față de considerentele menționate, instanța de recurs concluzionează că

nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de

succesorul victimei Jumiga Vitalii și potrivit legii se impune respingerea

acestuia.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul

Ceachir Anatolie în numele inculpatului.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul,

să caseze parțial hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe,

când apelul a fost greșit admis.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Din conținutul acelorași norme este de înțeles, că instanța de apel, urma

să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de

drept procesual penal, au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat

încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea primei instanțe urma

a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

10

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a

se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

superficială sau motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de avocatul

inculpatului, deși acest recurent a invocat temeiurile de casare prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 14), 15), 16) Cod de procedură penală, însă a adus

argumente referitoare doar la temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazurile când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a

respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel că hotărârea atacată, în partea soluționării chestiunii

privind individualizarea pedepsei penale, nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția precum și acesta este expusă neclar.

Prin urmare, temeiurile invocate de apărare și-au găsit confirmare în

cauza dată, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

individualizării pedepsei aplicate inculpatului, deoarece sub acest aspect

apelurile procurorului și succesorului victimei a fost greșit admise, urmând ca

în această parte să fie menținută sentința primei instanțe.

Așadar, după cum s-a constatat din materialele cauzei, admițând

apelurile declarate de către procuror și de către avocatul părții vătămate,

instanța de apel a casat parțial sentința primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Cvasnîi Ion condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, și

conform art. 901 Cod penal, a fost dispusă suspendarea parțială a executării

pedepsei cu închisoare și anume 2 /doi/ ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip deschis și 2 /doi/ ani închisoare cu suspendarea executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 2 /doi/ ani.

Ajungând la concluzia excluderii prevederilor art. 90 Cod penal, potrivit

cărora prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii

stabilite inculpatului Cvasnîi Ion pentru perioada de probațiune de 3 ani,

instanța de apel inițial a reținut o concluzie precum că „..o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

11

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit…”,

însă ulterior, în textul aceleiași hotărâri, a menționat că inculpatul urmează să

execute real pedeapsa într-un penitenciar de tip deschis

Prin urmare, la aspectul individualizării pedepsei penale instanța de apel

a pronunțat o hotărâre contradictorie, fără a ține cont de toate circumstanțele

în care a fost săvârșită infracțiune, fără a valorifica pe deplin criteriile generale

și speciale privind individualizarea pedepsei conform prevederilor art. art. 61,

75 Cod penal.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la

art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate,

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu

sunt careva impedimente.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că

pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

12

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului

din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei

Instanța de recurs ordinar reiterează că raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul

acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar

fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale

ale infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială

Reieșind din aceste criterii, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de

apel, la stabilirea mărimii pedepsei și modului de executare a acesteia,

inculpatului Cvasnîi Ion, nu a ținut cont de toate circumstanțele relevante

individualizării echitabile a respectivei pedepsei, or, forma vinovăției

infracțiunii comise de acesta este din imprudență, iar cu referire la împrejurări

urmau a fi luate în considerație și concluziile raportului de expertiză judiciară

nr.2XXXXX din XXXXX (f.d. 97-98, vol. 1), potrivit cărora: „…la momentul

impactului, victima putea să se găsească în poziție orizontală (culcat). În proba

13

de sânge de la cadavrul Jumiga Veaceslav s-a depistat alcool etilic în cantitate de

3,55%, ce la persoane vii corespunde stării grave de ebrietate cu posibile

consecințe letale…”, raport de expertiză care a stabilit cu certitudine aflarea

victimei în stare de ebrietate alcoolică, care a atins cote maxime.

Deși inculpatul Cvasnâi Ion a recunoscut integral fapta comisă și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, instanța de apel la individualizarea pedepsei, n-a

ținut cont de aceste circumstanțe, fapt care a dus la emiterea unei soluții

nemotivate și premature, iar argumentarea instanței de apel este în afara

oricăror critici, aplicarea închisorii cu executarea fiind motivată prin faptul că

inculpatul nu ar fi avut o atitudine corespunzătoare față de succesorul victimei

și nu i-ar fi recuperat prejudiciul.

De asemenea Colegiul penal constată că instanța de apel, aplicând

inculpatului o pedeapsă deosebit de aspră, n-a ținut cont la individualizarea

pedepsei de personalitatea inculpatului, ca unul dintre criteriile ce influențează

individualizarea pedepsei penale, deoarece nu a luat în considerație totalitatea

circumstanțelor speței la acest capitol, reliefate prin sentință, or, Cvasnîi Ion ,

pe lângă faptul că a recunoscut vinovăția, este pensionar și deține gradul II de

invaliditate, având grave probleme de sănătate, a comis o infracțiune din

imprudență, este în etate și pentru prima dată atras la răspundere penală,

chestiuni care au fost superficial tratate de instanța de apel și care în mod direct

influențează raționalitatea dispunerii executării reale a pedepsei închisorii.

Având în vedere cele constatate, instanța de recurs reține, că pedeapsa

stabilită de prima instanță inculpatului Cvasnîi Ion este una echitabilă, și

aplicarea acesteia a fost temeinic și corect argumentată de către instanță, va

atinge scopul și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și de alte

persoane.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că, prima

instanță la compartimentul individualizării pedepsei a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, art. 3641 Cod de

procedură penală, și just a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc în condițiile aplicării unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, motiv pentru care instanța de recurs

conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi corectată având în

vedere că apelurile părții acuzării greșit a fost admise, prin casarea parțială a

deciziei instanței de apel în latura penală, în partea stabilirii pedepsei cu

menținerea dispozițiilor primei instanțe în această parte.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

14

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către partea

vătămată Jumiga Vitalie.

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ceachir Anatolie în

numele inculpatului Cvasnîi Ion, se casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Cvasnîi Ion Alexandru, în latura penală în partea stabilirii pedepsei cu

menținerea în această parte a sentinței Judecători Edineț (sediul Briceni) din

14 mai 2019 prin care:

Cvasnîi Ion Alexandru, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei)

ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 (trei) ani.

În rest, dispozițiile deciziei contestate se mențin.

Cvasnîi Ion Alexandru urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în

privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu

execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

15

21 iulie 2020 Dosar nr. 1ra-1101/2020

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Cvasnîi Ion Alexandru.

iulie 2020, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

partea vătămată Jumiga Vitalie și a fost admis recursul ordinar declarat de către

avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului Cvasnîi Ion, casată parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Cvasnîi Ion Alexandru, în latura penală în partea stabilirii

pedepsei, cu menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei Edineț (sediul

Briceni) din 14 mai 2019, prin care Cvasnîi Ion Alexandru a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani. În rest,

dispozițiile deciziei contestate au fost menținute.

soluția adoptată și am propus o altă soluție "De respins ca inadmisibile

recursurile ordinare declarate de către partea vătămată Jumiga Vitalie și de către

avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului Cvasnîi Ion, cu menținerea

deciziei atacate", în legătură cu ce expun opinie separată.

introductivă și în pct. 1-7.1 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 21 iulie 2020, în prezenta cauză.

criticată decizia instanței de apel, prin care s-au admis apelurile procurorului

și a succesorului părții vătămate Jumiga Vitalie, susțin motivele expuse în

decizia instanței de apel (f.d. 53-55, vol. II), unde se invocă că: "Analizând

argumentele apelului depus de procuror și succesorul părții vătămate în latura

pedepsei în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de apel este absolut solidară

cu aceste apeluri, deoarece instanța de judecată, la stabilirea și individualizarea

pedepsei în privința inculpatului nu a luat în considerație și faptul că acțiunea

comisă de el, conform art. 16 alin.(4) din Codul Penal se califică drept gravă,

pedeapsa pentru care este de la 3 la 7 ani, această faptă prejudiciabilă face parte

din infracțiunile în domeniul transportului, care la momentul actual prezintă un

pericol sporit în Republica Moldova, deoarece un număr major de accidente

rutiere se comit ca urmare a nerespectării regulilor de circulație rutieră de către

conducătorii mijloacelor de transport, nu a contribuit la restituirea cheltuielilor

funerare suportate de succesorul părții vătămate Jumiga Vitalii suportate pentru

înmormântarea tatălui său.

16

După cum a fost menționat mai sus, pedeapsa penală pentru infracțiunea

comisă legislatorul a stabilit-o în limita de la 3 la 7 ani închisoare. Cauza a fost

examinată în procedura specială și în corespundere cu art. 3641 alin (8) CP RM

noile limite a pedepsei în acest caz constituie de la 2 ani la 4 ani 8 luni.

În cadrul examinării cauzei penale au fost stabilite un șir de circumstanțe

atenuante cum este căința sinceră și recunoașterea vinovăției fiind examinată

cauza în procedura specială fapt pentru care au fost reduse limitele de pedeapsă,

însă totodată instanța ține cont de comportamentul inculpatului față de

succesorii victimei față de care nu a recuperat dauna produsă prin infracțiune și

nu a întreprins acțiuni de a se împăca cu aceștia.

Reieșind din circumstanțele date și prevederile art. 78 alin. (4) CP RM

instanța consideră prea mică pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată de

prima instanță și consideră necesar de a stabili pedeapsa închisorii de 4 ani

pentru inculpat.

La fel instanța de apel nu poate susține nici soluția primei instanțe privind

dispunerea suspendării pedepsei sub formă de închisoare în corespundere cu art.

90 CP RM.

Astfel aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

pentru inculpat, în baza art. 90 Cod penal, reprezintă o soluție de pedeapsă

penală mult prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport

cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Chiar din conținutul art. 90 CP RM se stabilește, că suspendarea

condiționată a executării pedepsei se dispune de instanța de judecată ținând cont

de circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, dacă nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa închisorii, însă circumstanțele cauzei impun necesitatea

executării reale a pedepsei, altfel pedeapsa penală nu va atinge scopul prevăzut

la art. 61 CP atât pentru corectarea inculpatului, cât și scopul de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni și din partea altor persoane.

Astfel ce ține de pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului, Colegiul

penal arată că, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.

7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul

de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită (viața și sănătatea persoanei), natura și gravitatea rezultatului

produs, a altor consecințe a infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul urmărit,

precum și de conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul

procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială

și socială a acestuia, în rezultat fiindu-i stabilită o pedeapsă inechitabilă pentru

infracțiunea comisă.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, Colegiul penal ține cont de

prevederile art. 61 Cod penal, conform căruia, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

17

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane. Conform prevederilor art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

În context, instanța reiterează și faptul, că pedeapsa este echitabilă numai atunci

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor acestuia,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor succesorului

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Totodată, e de menționat faptul, că instanța de fond a ignorat faptul că,

infracțiunea comisă prezintă un grad avansat de pericol, care a prejudiciat viața

persoanei, valoare aflată sub protecția statului, prin acțiunile sale ilegale la data

de 14 iulie 2018, în jurul orei 23:00, pe traseul național M-5 km 40+150 metri,

Cvasnîi Ion a condus mijlocul de transport de model „Mazda 2”, cu numărul de

înmatriculare XXXXX. Deplasându-se în direcția s. XXXXX, XXXXX - XXXXX, Cvasnîi

Ion, fiind la volanul automobilului, a tamponat biciclistul Jumiga Veaceslav, care

în urma procedurii accidentului rutier și a vătămărilor corporale primite a

decedat, în timp ce era transportat cu ambulanța spre spitalul XXXXX.

Totodată, Colegiul arată că, conform art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în

care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune

suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în

hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu

suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în

penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. Conform art.901 alin.(2) Cod penal,

în cazul infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave, partea de pedeapsă ce trebuie

executată în penitenciar poate fi coborâtă până la minimul prevăzut de prezentul

cod.

Astfel, Colegiul penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei

enumerate supra, precum și de faptul că inculpatul s-a căit activ, este pensionar,

invalid de gradul II, neangajat în câmpul muncii, infracțiunea comisă de inculpat

este de categoria celor grave, deci legea permite aplicarea prevederilor art. 901

Cod penal, toate acestea luate în ansamblu, determină Colegiul să aplice în

privința inculpatului prevederile legii menționate și îi va stabili inculpatului

pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, din care spre executare reală 2 (doi) ani

închisoare, iar executarea celeilalte părți a pedepsei de 2 ani închisoare, urmând

a fi suspendată condiționat pe perioada de probațiune de doi (doi) ani, urmând

ca în perioada de probațiune menționată Cvasnîi Ion să nu comită o nouă

infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii să îndreptățească

încrederea acordată".

Nu am găsit contradicții în motivarea individualizării pedepsei în decizia

18

instanței de apel, am susținut motivele indicate de către instanța de apel la

individualizarea și aplicarea pedepsei inculpatului, inclusiv a aplicării

prevederilor art. 901 Cod penal față de inculpat, ce corespunde practicii CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, a

statuat că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

prezentei Opinii separate, dar nu am fost susținut de ceilalți judecători.

Judecător Timofti Vladimir

19