1ra-1306/22 — art. art. 27, 145 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Hâncești, sediul Central din 06 aprilie 2022, Paraschiv Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 27,145 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen - 10 (zece) ani și 8 (opt) luni, cu executarea în penitenciar de tip închis. S-a încasat de la Paraschiv Serghei în beneficiul Statului, cheltuielile judiciare în sumă de 9 156 (nouă mii o sută cinci și șase) lei. A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt că, Paraschiv Serghei la 20.01.2022, aproximativ la ora 21:30 min., în sxxxxx, aflându-se la domiciliul lui Olaru Teodor, fiind în stare de ebrietate, acționând cu intenție directă în vederea lipsirii de viață a persoanei, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, a încercat să aplice o lovitură cu un cuțit în regiunea cutiei toracice a ultimului. 1 Ulterior, partea vătămată a opus rezistență, după ce Paraschiv Serghei Mihail, a aplicat o lovitură cu același cuțit în regiunea gâtului și în regiunea mâinii stângi a lui Olaru Teodor. Astfel, cauzându-i leziuni corporale periculoase pentru viață și sănătate, însă din motive independente de voința făptuitorului, decesul părții vătămate Olaru Teodor nu a survenit. În urma acțiunilor violente asupra lui Olaru Teodor, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 202222D0043 din 25.02.2022, ultimului i-au fost cauzate leziunile: plagă tăiată a regiunii anterioare a gâtului cu lezarea laringelui, plăgi tăiate a degetelor I și II a mâinii stângi, leziuni descrise în ansamblu se califică drept vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. Astfel, acțiunile inculpatului Paraschiv Serghei au fost încadrate juridic în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, conform semnelor calificative – ”tentativa de omor a unei persoane, acțiuni care nu și-au produs efectul”.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, a declarat apel avocatul Mereuță Victor în numele inculpatului Paraschiv Serghei, prin care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat de infracțiunea prevăzută la art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal. 3.1. În motivarea apelului a menționat că, inculpatul Paraschiv Serghei nu este de acord cu sentința, motivând că în ședința de judecată nu a fost dovedită vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, iar martorii audiați au ascuns adevărul. La fel, a menționat că, prima instanță a apreciat greșit declarațiile martorilor, astfel, vinovăția nefiind dovedită în ședința de judecată. A mai relatat că, inculpatul nu a avut intenția să comită în privința lui Olaru Tudor, infracțiunea prevăzută la art. 145 alin. (1) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2022, s-a decis respingerea ca nefondat a apelului declarat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel, analizând și apreciind declarațiile martorilor, actele, documente acumulate, administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, a apreciat ca fiind veridice, utile, pertinente, care coroborează cu declarațiile părții vătămate, combat declarațiile inculpatului și indică la vina acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Astfel, instanța de apel, nu a reținut argumentele apărătorului inculpatului în partea ce ține de achitarea acestuia. Urmare, declarațiilor părții vătămate și a martorilor, cât și a declarațiilor inculpatului, instanța de apel, a constatat că la domiciliu lui Olaru Teodor, situat în sxxxxx, la 20.01.2022 au rămas în domiciliu: inculpatul Paraschiv Serghei, partea vătămată Olaru Teodor și martorul Chilianu Ion. A constatat că, în urma unei neînțelegeri din cauza țigărilor, cum a 2 explicat Chilianu Ion, Paraschiv Serghei a luat cuțitul care se afla pe masă, încercând să-l omoare pe Olaru Teodor, însă din cauza stării de ebrietate și intervenirii lui Chilianu Ion, acesta nu s-a produs efectul. Faptele indicate supra, s-au demonstrat și prin rapoartele de expertiză care indică cert asupra faptului că, la Chilianu Ion pe mână a rămas o plagă de la cuțit, urmare îndepărtării acestuia de la gâtul părții vătămate. Astfel, a relatat că, Paraschiv Serghei a avut intenția directă de a-l omorî pe Olaru Teodor, fiind demonstrată latura subiectivă și latura obiectivă a infracțiunii. A conchis instanța de apel că, inculpatul a atentat la obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, care în speță este format din relațiile sociale cu privire la viața persoanei. Prin urmare, instanța de apel a stabilit că, la caz au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 27 Cod penal, potrivit cărora se consideră tentativă de infracțiune acțiunea sau inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul, or, inculpatul a întreprins o acțiune direct îndreptată spre privarea de viață a victimei, care nu și-a produs efectul din motive independente de voința făptuitorului. La caz, probele administrate în prezenta cauză denotă indubitabil tentativa de omor săvârșită de Paraschiv Serghei, deoarece reflectă faptul conștientizării de către inculpat, precum că, prin intenția de a-i aplica lui Olaru Teodor a unei lovituri cu cuțitul de bucătărie în regiunea cutiei toracice a ultimului, iar din motiv că partea vătămată a opus rezistență, Paraschiv Serghei a aplicat o lovitură cu același cuțit în regiunea gâtului și a regiunii mâinii stângi a părții vătămate Olaru Teodor. Astfel, cazându-i leziuni corporale periculoase pentru viață și sănătate, însă din cauze independente de voința făptuitorului, decesul părții vătămate nu a survenit. Referitor la afirmațiile inculpatului și a apărătorului acestuia, precum că, nu a fost demonstrată vinovăția lui Paraschiv Serghei, pe motiv că acesta fiind în stare de ebrietate nu își amintește despre acțiunile efectuate, instanța de apel le apreciază ca fiind declarative, or, potrivit declarațiilor martorilor, aceștia au comunicat că anume Paraschiv Serghei, din motive necunoscute a aplicat lovituri cu cuțitul părții vătămate. Mai mult ca atât, martorul Olari Ion a comunicat că însăși inculpatul Paraschiv Serghei la întrebarea sa, a recunoscut că i-a tăiat gâtul lui Olaru Teodor. Privitor la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de recurs a menționat că, prima instanță, s-a condus de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de, gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei inculpatului precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia. Instanța de apel a relatat că, pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 10 (zece) ani și 8 (opt) luni, cu executarea pedepsei în 3 penitenciar de tip închis, stabilită inculpatului este proporțională faptei comise și echitabilă.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, avocatul Volkova Vera în numele inculpatului Paraschiv Serghei, cu trimitere la prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs, prin care solicită, casarea sentinței și a deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță în alt complet de judecată. 5.1. În motivarea recursului invocă că, decizia instanței de apel este ilegală și nemotivată. Instanța de apel nu a fost în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Instanța de judecată a fost obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Consideră că, instanțele de fond au apreciat unilateral probele prezentate, luând în considerație doar poziția părții acuzării, fără a aprecia obiectiv, prin ce i-a fost încălcat inculpatului, dreptul la un proces echitabil. Se referă asupra faptului că inculpatul ”(..) nu a avut intenția să-l omoare pe Olaru Teodor și pe acesta l-a văzut pentru prima oară în ședința de judecată (..)”. La fel, menționează că, martorul Chilianu Ion a declarat că, ”(…) nu cunoaște de la ce s-au luat toate acestea, or, careva certuri nu au fost. Nu a văzut cum inculpatul Paraschiv Serghei îi taie gâtul lui Tudor, dar a văzut cum era cu cuțitul în mână (..)” Menționează și faptul că, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-367 din 28.02.2022, pe suprafețele cuțitului ridicat la fața locului la 20.01.2022, la domiciliul lui Olaru Teodor, nu au fost depistate careva amprente ce aparțin inculpatului Paraschiv Serghei. Concluzionează că, decizia instanței de apel este emisă în baza unor probe bazate doar pe presupuneri și în lipsa unor dovezi ce ar confirma vinovăția lui Paraschiv Serghei în săvârșirea infracțiunii imputate. Consideră că, instanța de apel, nu a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns în modul cuvenit la toate motivele invocate în cererea de apel. Astfel, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, invocă că decizia instanței de apel urmează de a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza materialelor din dosar, Colegiul penal pledează asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură 4 penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor instanțelor de fond art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat cu strictețe prevederile art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art.414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind declarative și iluzorii afirmațiile recurentului prin care susține că instanța de apel nu a fost în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal, or, conform procesului-verbal din 05.07.2022 (f. d. 134 - 135, Vol. I), se constată contrariul că, acestea au fost verificate și consemnate corespunzător conform procedurii procesual penale în vigoare. De asemenea, Colegiul penal conchide că, atât inculpatul cât și 5 avocatul acestuia, la etapa finalizării cercetării judecătorești, nu au avut careva completări și replici asupra elementului probatoriu administrat (f. d.135, Vol. I), din ce considerente nu va susține alegațiile părții apărării în sensul declarat. Cât privește cele invocate de recurent, precum că, instanțele de judecată au apreciat unilateral probele prezentate, luând în considerație doar poziția părții acuzării, fără aprecierea obiectivă a cestora, fiind încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, prevăzut de prevederile art. 6 CEDO, Colegiul penal conchide că, procesul penal în privința inculpatului, s-a desfășurat cu respectarea strictă a prevederilor art. art. 99-101, 314, 315, 414 Cod de procedură penală, probele fiind cercetate sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, și hotărârile instanțelor de judecată căpătând forma unor acte judecătorești legale, motivate după forma și conținutul lor. Cu trimitere la argumentele recurentului, care în opinia acestuia dezvinovățesc inculpatul de la fapta imputată, și anume, declarația din recurs – ”(..) nu a avut intenția să-l omoare pe Olaru Teodor și pe acesta l-a văzut pentru prima oară în ședința de judecată (..)”, Colegiul penal menționează că, instanța de apel, urmare analizei declarațiilor inculpatului prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, just a ajuns la concluzia ca fiind neveridice declarațiile acestuia, or, inculpatul a oferit astfel de declarații cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală. Referitor la trimiterile din recurs a declarațiilor martorului Chilianu Ion ”(…) nu cunoaște de la ce s-au luat toate acestea, or, careva certuri nu au fost. Nu a văzut cum inculpatul Paraschiv Serghei îi taie gâtul lui Tudor, dar a văzut cum era cu cuțitul în mână (..)”, Colegiul penal atestă că, instanța de apel, a apreciat declarațiile martorilor, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, ca fiind veridice, utile, pertinente, care coroborează cu declarațiile părții vătămate, combat declarațiile inculpatului și indică asupra vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii imputate, or, potrivit declarațiilor martorului vizat (f. d 183, Vol. I), acesta a descris detaliat circumstanțele faptei de la 20.01.2022, indicând că anume inculpatul Paraschiv Serghei era poziționat de asupra părții vătămate cu cuțitul în mână, dânsul, fiind acea persoană care a îndepărtat cuțitul din mâinile inculpatului. Cu privire la alegațiile din recurs, precum că, ”(…) conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-367 din 28.02.2022, …. pe suprafețele cuțitului, ridicat la fața locului la 20.02.2022 la domiciliul lui Olaru Teodor, nu au fost depistate careva amprente aparținute inculpatului Paraschiv Serghei”. Colegiul penal lărgit, reiterează că, potrivit art. 93 alin. (1) Cod de procedură penală, probele sânt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei. Mai mult, potrivit art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, pe 6 lângă faptul că, potrivit pct. 2 din prezentul articol, raportul de expertiză judiciară este admis în calitate de probă în procesul penal, pentru constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, sunt admise și alte mijloace de probă, care la fel sunt importante și urmează a fi reținute ca fiind pertinente, concludente și utile, ceea ce a și fost constatat atât de către prima instanță, cât și de către instanța de apel. Potrivit prevederilor art. 430, pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină, conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. În aceste condiții, Colegiul penal conchide că, recurentul a indicat ca temei de recurs și prevederile art. 427 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, axându-se pe faptul că nu au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, fără însă argumentarea, motivarea poziției abordate, acestea căpătând forma unor alegații declarative. Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept prevăzute de art.427 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală. Totodată, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. La caz, întru respectarea unui proces echitabil și egalității armelor într-un proces de judecată, Colegiul penal constată că, în speță, instanțele de fond, au constatat gradul prejudiciabil al infracțiunii prevăzute la art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, astfel, această faptă comisă și imputată inculpatului conține semnele caracteristice elementelor infracțiunii și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil în privința inculpatului, Colegiul penal atestă că, acest drept reprezintă o garanție procedurală a drepturilor și libertăților persoanei în fața instanțelor de judecată, constituind una dintre premisele asigurării principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică. Garanțiile prevăzute la art. 6 § 1 CEDO, includ obligația de a motiva hotărârile judecătorești. O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. În speța dedusă judecății, se conchide că, instanțele de fond, fiind învestite procesual să judece cauza într-un mod echitabil, Colegiul penal reține că, inculpatului nu i-au fost încălcate careva drepturi, cauza fiind judecată just, legal și obiectiv, astfel în cât, apărarea drepturilor, libertăților și intereselor subiectului infracțiunii nu au fost încălcate, or argumentul recurentului precum că instanțele de fond au apreciat probele unilateral luând în considerație doar poziția părții acuzării este declarativ și lipsit de suport probatoriu în acest sens. Din considerentele enunțate, Colegiul penal conchide că, în speță nu a fost constatată existența erorilor de drept prevăzute la art. 427 7 alin.(1), pct. 8) Cod de procedură penală. La fel, în cauza dedusă judecății, este relevantă și jurisprudența CtEDO, care prevede că, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997). Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999). În acest context, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Volcova Vera în numele inculpatului Paraschiv Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2022, în cauza penală în privința lui Paraschiv Serghei xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 02 februarie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 8