1ra-40/22 — art. 155, 179 alin.1, 197 alin. 2 lit. a, 2011 alin. 1 lit. b CP

1ra-40/22 — art. 155, 179 alin.1, 197 alin. 2 lit. a, 2011 alin. 1 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-40/2022

1-19141093-01-1ra-11012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursurilor ordinare declarate de către inculpat, avocatul Grosu Dragoș în

numele inculpatului și de către partea vătămată Baran Parascovia, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2021, în

cauza penală în privința lui

Rîșchitor Ion XXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.09.2019– 21.06.2021;

Instanța de apel: 27.07.2021 – 13.10.2021;

Instanța de recurs: 11.01.2022 – 30.03.2022.

A C O N S T A T A T :

Rîșchitor Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de articolele 155, 197 alin. (2) lit. a), 2011 alin. (1) lit. b), 179 alin. (1) Cod penal

fiindu-i stabilite următoarele pedepse:

- în baza art. 155 Cod penal – 1 (un) an închisoare;

- în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal – 2 (doi) ani închisoare;

- în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal –1 (un) an închisoare;

- în baza art. 179 alin. (1) Cod penal – 6 (șase) luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit lui Rîșchitor Ion, pedeapsa

definitivă de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost respinsă ca neîntemeiată cerința procurorului privind încasarea

din contul inculpatului Rîșchitor Ion a cheltuielilor judiciare.

reținut că, Rîșchitor Ion, în perioada lunilor mai-iunie 2019, intenționat, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind,

1

în mod conștient survenirea acestora, pe fonul relațiilor ostile apărute între el și

concubina Baran Parascovia, ca consecință a faptului că, ultima nu dorea să

concubineze în continuare cu el, a amenințat-o cu omor, insuflându-i temerea de a fi

incendiată, în așa mod existând pericolul realizării acestei amenințări.

Tot el, în noaptea spre 22.06.2019, în jurul orelor 01:00, având scopul

distrugerii bunurilor altei persoane, acționând cu intenție unică, a incendiat casa de

locuit a concubinei sale situată în s. XXXX, r-l Soroca, cauza producerii incendiului

fiind, conform actului de constatare a incendiului din 22.06.2019, eliberat de către

DSE Soroca-incendiere intenționată, astfel, în urma incendierii imobilelor și

bunurilor personale ale părților vătămate Belinschi Galina și Baran Parascovia

fiindu-le cauzată ultimelor o daună materială în sumă totală de 540 000,00 lei, ceea

ce constituie daune în proporții mari.

Tot el, începând din luna mai anul 2019, după ce cet. Baran Parascovia, a

refuzat a concubina cu el, constant și insistent, periodic când se afla în stare de

ebrietate alcoolică, dorind să-și demonstreze autoritatea asupra fostei sale concubine,

având scopul de a continua să locuiască împreună în gospodăria dânsei, contrar

voinței ei, a persecutat-o continuu, manifestând un comportament agresiv față de ea,

exprimat prin cuvinte injurioase, ofense, amenințări cu omor și distrugerea bunurilor

cauzându-i astfel daune morale, manifestate prin stări de tensiune, frică, umilință și

înjosire, impunându-și în acest mod voința și control asupra victimei.

Tot el, la 06.06.2019, în jurul orelor 01:30, intenționat, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor, admițând în mod

conștient survenirea acestora și în lipsa acordului proprietarului, lezând dreptul

constituțional al persoanei prevăzut de art. 29 din Constituția Republicii Moldova,

potrivit căruia domiciliul și reședința sunt inviolabile și nimeni nu poate pătrunde

sau rămâne în domiciliul sau reședința unei persoane fără consimțământul acesteia,

fără permisiunea și acordul stăpânei, a pătruns ilegal în gospodăria cet. Morneală

Feodosia, situată în s. XXXX, r-l Soroca, unde s-a aflat un timp îndelungat și

totodată la cererea insistentă a stăpânei de a părăsi domiciliul el categoric a refuzat.

Prima instanță a stabilit că, acțiunile inculpatului Rîșchitor Ion, juridic se

încadrează în baza art. 155 Cod penal cu indicii de calificare: „amenințarea cu

omor, dacă a existat pericolul real al acestei amenințări”, în baza art. 197 alin. (2)

lit. a) Cod penal cu indicii de calificare: ,, distrugerea intenționată a bunurilor,

care a cauzat daune în proporții mari, săvârșită prin incendiere”, în baza art. 2011

alin. (1) lit. b) Cod penal cu indicii de calificare: ,,violența în familie, adică

acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin acțiuni violente, în scopul intimidării și impunerii voinței

și controlului asupra victimei” și în baza art. 179 alin. (1) Cod penal cu indicii de

calificare: ,,violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în

2

domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la

cererea ei”.

numele inculpatului, solicitând examinarea și admiterea apelului, casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Rîșchitor Ion să fie achitat

în capetele de învinuire prevăzute la articolele 155, 197 alin (1), 179 alin (1)

Cod penal, iar în capătul de învinuire prevăzut la art. 2011 Cod penal, să fie

încetat procesul penal cu atragerea inculpatului la răspundere

contravențională potrivit art. 781 Cod contravențional.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

că:

- instanța de fond incorect a apreciat probele prezentate de acuzatorul de

stat, având în vedere că în cadrul cercetării judecătorești, cât și la faza de

urmărire penală, prin audierea martorilor pe cazul dat, nu au fost dovedite

faptele referitoare la existența elementelor infracțiunilor imputate

inculpatului, ba mai mult ca atât, probele prezentate de acuzatorul de stat au

contrazis învinuirea înaintată inculpatului;

- din probatoriul existent la materialele cauzei, nu a fost dovedit faptul

că în seara din 06 iulie 2019, în casa lui Momeală Feodora, se afla Baran

Parascovia împreună cu fiica ei Belinschi Alexandrina;

- fiind audiată în cadrul urmăririi penale, Belinschi Alexandrina nu a

relatat despre faptul că ea, la 06.07.2019, împreună cu bunica sa, Baran

Parascovia, a fost amenințată cu omor de către inculpat. Din declarațiile

acesteia au reieșit relațiile ostile dintre inculpat și partea vătămată și

circumstanțele incendiului care a avut loc în vara anului 2019;

- învinuirea adusă inculpatului în baza art. 179 alin (1) Cod penal, nu și-a

regăsit confirmare, deoarece în acțiunile inculpatului nu se regăsesc

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece pe parcursul urmăririi

penale fiind audiată partea vătămată Morneală Feodora nu reiese careva

cerințe a ultimei față de Rîșchitor Ion de a părăsi domiciliul său la care

ultimul ar fi refuzat categoric, ci reies alte circumstanțe, precum că Morneală

Feodora, văzându-l pe inculpat în gospodăria sa, imediat a alergat la vecinii

săi în ajutor, care au fost audiați și ei în instanța de judecată;

- în ședința de judecată nu au fost prezentate probe, care ar dovedi

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin (1)

Cod penal;

- acuzatorul îl învinuiește pe inculpat de incendierea casei de locuit și a

saraiului care-i aparținea părții vătămate Baran Parascovia, dar incendierea

intenționată care i se impută inculpatului este doar o presupunere și nu este

dovedită cu nici o probă în cauza dată;

3

- fiind audiat în ședință de judecată martorul Pereteatcu Ghenadie, care

deține și funcția de primar în satul XXXX, r-ul Soroca, a declarat că cunoaște

că între Rîșchitor Ion și Baran Parascovia erau dese certuri, fapt care a aflat de

la polițistul de sector. Într-o noapte a fost chemat de vecina Pînzari Silvia că

arde casa lui Baran Parascovia. Atunci având bănuieli în privința lui Rîșchitor

Ion că a incendiat casa, el, împreună cu încă două persoane, s-au deplasat la

casa lui Rîșchitor Ion. Ajungând la locul destinat, Rîșchitor Ion a ieșit în haine

de noapte. Cu permisiunea ultimului a intrat în casă pentru a verifica dacă nu

sunt careva haine murdare de benzină. Astfel de haine nu a depistat, hainele

de pe Rîșchitor Ion erau curate. Toți trei au vorbit cu Ion. Erau niște haine jos,

însă aceste haine erau curate. Martorii Eșanu Eugen și Chiorescu Nicolae în

ședință de judecată au confirmat că în noaptea când a fost incendiat saraiul,

Rîșchitor Ion a rămas să înopteze la Eșanu Eugen și a plecat de la el pe la

orele 06:00 dimineața;

- probele administrate de acuzatorul de stat în instanța de judecată nu

probează prezența în acțiunile inculpatului Rîșchitor Ion a infracțiunilor

prevăzute de articolele 155, 197 alin (1), 179 alin (1) Cod penal;

- acțiunile de violență în famile au fost recunoscute de către inculpat,

însă nu și mărimea prejudiciului, de aceea, în acțiunile inculpatului, se

regăsesc elementele constitutive a contravenției prevăzute de art. 781 Cod

contravențional.

2021 a fost admis apelul avocatului Cebotari Angela depus în numele

inculpatului, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Rîșchitor Ion a fost considerat condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod

penal și s-a liberează de pedeapsă penală în baza art. 179 alin. (1) Cod penal,

în legătură cu intervenirea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 alin.

(1) lit. a) Cod penal.

Rîșchitor Ion a fost considerat condamnat:

- în baza art. 155 Cod penal, la pedeapsă închisoare pe termen de 1 (un)

an;

- în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, la pedeapsă închisoare pe

termen de 2 (doi) ani;

- în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, la pedeapsă închisoare pe

termen de 1 (un) an.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor cu închisoarea, s-a stabilit lui Rîșchitor Ion

pedeapsa definitivă închisoare pe termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

4

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării

lor, astfel just s-a ajuns la concluzia de calificării a acțiunilor lui Rîșchitor Ion

în baza articolelor 155, 179 alin. (1), 197 alin. (2) lit. a), 2011 alin. (1) lit. b) Cod

penal.

Descriind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

articolele 155, 179 alin. (1), 197 alin. (2) lit. a), 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal,

instanța de apel, în combaterea poziției avocatului apelant susținută de

avocatul participant și inculpatul Rîșchitor Ion, a indicat că vinovăția acestuia

se confirmă prin: declarațiile părții vătămate Baran Parascovia depuse în

instanța de fond la 29.10.2019 (f.d.229-233, vol. I); declarațiile părții vătămate

Morneala Feodora depuse în instanța de fond la 29.10.2019 (f.d.235-240, vol.

I), declarațiile martorului Pereteatcu Ghenadie depuse în instanța de fond la

29.10.2019 (f.d.242- 244, vol. I); declarațiile martorului Patrașco Nicolai

depuse în instanța de fond la 06.10.2020 (f.d.36-40, vol. II); declarațiile

martorului Sotnic Profir depuse în instanța de fond la 06.10.2020 (f.d.41-42,

vol. II); ale martorului Pînzari Sveatoslav depuse în instanța de fond la

25.11.2020 (f.d.52-56, vol. II); ale martorului Cazacu Petru depuse în instanța

de fond la 25.11.2020 (f.d.58-59, vol. II); ale martorului Eșanu Eugen depuse

în instanța de fond la 04.02.2021 (f.d.63-64, vol. II); și ale martorului Chiorescu

Nicolae depuse în instanța de fond la 05.03.2021 (f.d.68-69, vol. II).

Instanța de apel a relevat și faptul că, deși inculpatul Rîșchitor Ion nu

recunoaște vinovăția pe capetele înaintate de învinuire și pledează nevinovat,

solicitând achitarea sa, totuși declarațiile acestuia parțial confirmă vinovăția

acestuia de comiterea infracțiunilor incriminate (f.d.70-74, vol. II).

În decizie s-a menționat că vina inculpatului se mai confirmă și prin

probele scrise ale cauzei penale cercetate în instanța de fond și suplimentar în

cea de apel și anume: plângere (denunț) de la Baran Parascovia (f.d.4, vol. I);

comunicarea telefonică R-2 nr.4101 din 22.06.2019, parvenită de la Pînzari

Silvia dom. s. XXXX, potrivit cărei la 22.06.2019 s-a incendiat casa consătencei

Baran Parascovia (f.d.11, vol. I); proces-verbal de cercetare la fața locului din

22.06.2019, fiind cercetat locuința situată în s. XXXX, r-nul Soroca ce aparține

cet. Baran Parascovia (f.d.13-14, vol. I); act de constatare a incendiului din

22.06.2019 a imobilului Parascoviei Baran din s. XXXX, r-nul Soroca, potrivit

cărui la rubrica ”cauza probabilă de producere a incendiului” este indicat:

incendiere intenționată (f.d.15, vol. I); cererea Parascoviei Baran din

5

22.06.2019, prin care a solicitat organelor de poliție de a lua măsuri conform

legislației în vigoare cu persoane necunoscute care la data de 22.06.20189 i-au

dat foc casei în care locuiește pe la ora 01:30, care a ars în întregime. A mai

indicat, că îl bănuiește pe concubinul său Rîșchitor Ion din motiv că i-a zis că

îi va da foc la locuință (f.d.16, vol. I); comunicarea telefonică R-2 nr.3540 din

03.06.2019 de la Patrașcu Nicolae, potrivit cărei la data de 03.06.2016 s-a

incendiat casa, persoane traumate nu sunt (f.d.23, vol. I); proces-verbal de

cercetare la fața locului din 03.06.2019, fiind cercetată gospodăria cet. Baran

Lealea din s. XXXX, r-nul Soroca, cu planșa fotografică (f.d.24-27, vol. I); act

de constatare a incendiului din 03.06.2019 a imobilului Parascoviei Baran din

s.XXXX, r-nul Soroca, unde la rubrica ”cauza posibilă de producere a

incendiului” este indicat ”incendiere intenționată” (f.d.28, vol. I); cererea

Parascoviei Baran potrivit cărei aceasta a solicitat organelor de poliție de a lua

măsuri în conformitate cu legislația în vigoare în privința lui Rîșchitor Ion

care la data de 03.06.2019 intenționat i-a incendiat saraiul, cauzându-i o

pagubă în sumă de 60 000 lei (f.d.29, vol. I); comunicarea telefonică R-2

nr.4108 din 22.06.2019 parvenită de la Baran Parascovia care a comunicat, că

la 22.06.2019 a fost amenințată prin intermediul telefonului mobil de

Rîșchitor Ion (f.d.41, vol. I); cererea Galinei Belinschi din 22.06.2019 prin care

a solicitat organelor de poliție de a lua măsuri conform legislației în vigoare

în privința lui Rîșchitor Ion care la data de 22.06.2019 aproximativ la ora 10:40

a amenințat-o cu răfuială fizică prin intermediul telefonul (f.d.42, vol. I);

proces-verbal de cercetare la fața locului din 24.07.2019 fiind cercetată

gospodăria Parascoviei Baran din r-nul Soroica, s. XXXX și fototabel (f.d.47-

53, vol. I); sentința din 01.02.2016 în privința lui Rîșchitor Ion, prin care acesta

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.

(4) Cod penal (f.d.101, vol. I); plângere (denunț) depusă de Morneală Feodora

prin care a solicitat organelor de poliție de a lua măsuri în conformitate cu

legislația în vigoare în privința lui Rîșchitor Ion, locuitor al s. XXXX, r-nul

Soroca, fostul concubin al fiicei sale, Baran Parascovia care în noaptea de 05

spre 06.06.2019 pe la orele 01:30, fără permisiunea ei, a pătruns în gospodăria

ei și în locuința din s. XXXX, r-nul Soroca și la cererea ei de a părăsi

domiciliul Rîșchitor Ion categoric a refuzat (f.d.132, vol. I); proces-verbal din

13.08.2019 de cercetare la fața locului, fiind efectuată în gospodăria Feodorei

Morneală Feodora din s. XXXX, r-nul Soroca, și planșa fotografică (f.d.133-

141, vol. I); comunicarea telefonică R-2 nr.3630 din 06.06.2019 parvenită de la

Morneală Feodora care a comunicat, că la data de 06.06.2019 cet. Rîșchitor Ion

a incendiat bunurile personale din locuința ei deteriorându-le parțial (f.d.142,

vol. I); proces-verbal din 06.06.2019 de cercetare la fața locului și fototabel,

fiind cercetată gospodăria Feodorei Morneală din s. XXXX, r-nul Soroca

6

(f.d.143-148, vol. I); cererea depusă de Morneala Feodora din 06.06.2019, prin

care a solicitat organelor de poliție de a întreprinde măsuri conform legislației

în vigoare în privința lui Rîșchitor Ion care la data de 06.06.2019 a pătruns în

gospodăria ei și în casă a stropit cu benzină incendiind casa în care locuiește,

ceea ce a avut loc în jurul orei 01:20 (f.d.149, vol. I).

Instanța de apel a statuat că nu poate fi reținut argumentul apelantului

că, din probatoriul cauzei penale nu se dovedește faptul că în seara de

06.06.2019 Baran Parascovia și fiica sa Belinschi Alexandrina se aflau în casa

Feodorei Morneală, unde au fost amenințate cu omor, or, inculpatului nu i-a

fost înaintată învinuirea de amenințare cu omor anume la această dată, ci în

perioada lunilor mai-iunie 2019.

Ce ține de motivul indicat, că Morneală Feodora nu i-a cerut inculpatului

să părăsească domiciliul său și deci în acțiunile acestuia lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.179 Cod penal, instanța de apel a

constatat că la fel nu poate fi reținut, or, după cum reiese din materialele

cauzei, Rîșchitor Ion a concubinat cu fiica Feodorei Morneală, locuind

împreună, iar la 06.06.2019, nu mai trăia cu aceasta, fiind alungat de ultima,

astfel, ne mai având dreptul de a intra în gospodăria Feodorei Morneală fără

acordul acesteia, mai ales la o oră așa de târzie.

Nu a fost reținut nici motivul că, martorul Patrașco Nicolae a declarat că

la 06.06.2019 a venit în gospodăria părții vătămate la solicitarea acesteia unde

era Șerban Iurie și nu l-au găsit pe Rîșchitor Ion, și deci în acea seară în afară

de Patrașco Nicolae și Șerban Iurie nu a fost nimeni în gospodăria părții

vătămate, instanța de apel reținând martorul Patrașco Nicolae a indicat că,

atunci când a venit în gospodăria Feodosiei Morneală, acolo era Șerban Iurie,

cu care l-au căutat pe Rîșchitor Ion, însă ultimul plecase deja. Atunci au ieșit

în drum și l-au strigat pe Ion, cerându-i să iasă de unde s-a ascuns, la ce

Rîșchitor Ion a răspuns din ograda Anastasiei, însă a refuzat să iasă, astfel,

confirmându-se cele declarate de partea vătămată, că Rîșchitor Ion a pătruns

în gospodăria ei.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpatului, care a confirmat că

a fost în acea seară în ograda părții vătămate, fără permisiunea ei, la ce

aceasta i-a cerut să plece din gospodăria ei, totodată el, având cu sine o sticlă

cu benzină, la fel confirmă vinovăția acestuia.

Instanța de apel a atestat că, declarațiile martorului Pereteatco Ghenadie,

precum că, în seara când ardea casa Parascoviei Baran, Rîșchitor Ion a ieșit

din domiciliu în haine de noapte și nu a depistat lucruri murdare de benzină,

nu au putut dezvinovăți inculpatul, or, vina lui s-a confirmat prin probele

cauzei penale printre care, declarațiile martorului Pînzari Sveatoslav.

Ce ține de motivul invocat că martorii Chiorescu Nicolae și Eșanu Eugen

7

au confirmat că în noaptea când a fost incendiat saraiul Parascoviei Baran,

Rîșchitor Ion a rămas să înnopteze la Eșanu Eugen și a plecat de la el pe la

orele 06:00 dimineața, instanța de apel a reținut că acestuia i-a fost înaintată

învinuire pe incendierea casei, în acea seară el fiind văzut de Pînzari

Sveatoslav în preajma acestui imobil, totodată la Baran Parascovia aceste

imobile fiind separate, ambele fiind incendiate în zile diferite.

Tot aici, instanța a mai menționat că martorul Chiorescu Nicolae a

indicat că, Rîșchitor a înnoptat la el într-o zi de duminică, iar incendierea

casei a avut loc la 26 iunie 2019, fiind zi de miercuri.

Ce ține de solicitarea apelantului de recalificare a acțiunilor inculpatului

Rîșchitor Ion din prevederile art. 2011 alin. (1) lit.b) Cod penal la art. 781 Cod

contravențional, instanța de apel a menționat că, pentru ca un act de violență

să fie calificat drept o contravenție prevăzută de art. 781 Cod contravențional,

fapta trebuie să întrunească elementele constitutive ale unei contravenții, și

anume obiectul, latura obiectivă, latura subiectivă și subiectul. Pentru ca

fapta să poată fi calificată conform art. 781 Cod contravențional, maltratarea

sau alte acte de violență comise de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, trebuie să provoace o vătămare neînsemnată a integrității

corporale, totodată, la caz, deși nu au fost cauzate careva leziuni corporale,

latura obiectivă a infracțiunii s-a manifestat prin crearea de către inculpat a

stărilor de tensiune, frică, umilință și înjosire, impunându-și voința și

controlul asupra victimei, acțiunile acestuia depășind limitele unei

contravenții, deci fiind în prezența infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(1)

lit. b) Cod penal.

Fiind demonstrată vinovăția inculpatului Rîșchitor Ion de comiterea

infracțiunilor incriminate, instanța de apel a considerat necesar de a înceta

procesul penal în privința lui Rîșchitor Ion pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 179 alin. (1) Cod penal, cu liberarea acestuia de pedeapsa

penală, deoarece de la data comiterii infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1)

Cod penal au trecut deja 2 ani.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a constatat

că prima instanță, la stabilirea pedepsei, a ținut cont de prevederile articolelor

61, 75 Cod penal, și a stabilit o pedeapsă corespunzător gravității faptelor și

personalității inculpatului, în raport cu pericolul social concret al faptelor

comise și atitudinea procesuală pe care a avut-o inculpatul pe parcursul

judecării cauzei.

Ținând cont de existența prejudiciului material, de faptul că infracțiunile

comise au atentat la viața și sănătatea părților vătămate, la bunurile acestora,

instanța de apel a considerat că unica pedeapsă care va atinge scopul

pedepsei penale este cea cu închisoare.

8

Ținând cont că, pentru infracțiunea prevăzută de art.179 alin.(1) Cod

penal a intervenit termenul de prescripție de atragere la răspundere penală,

instanța de apel a casat sentința în latura pedepsei, încetând procesul penal în

această parte.

- inculpatul Rîșchitor Ion, depuse la 12.11.2021 și la 03.02.2022;

- avocatul Grosu Dragoș în numele inculpatului;

- partea vătămată Baran Parascovia.

5.1 Prin depunerea recursurilor ordinare la 12.11.2021 și la 03.02.2022,

inculpatul, neinvocând incidența dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală, solicită admiterea recursurilor și eliberarea sa din locurile de detenție.

În susținerea recursurilor inculpatul invocă că, partea vătămată Baran

Parascovia a declarat că nu are pretenții față de inculpat, nu este vinovat și

urmează să fie eliberat.

5.2 Prin recursul ordinar depus în numele inculpatului, avocatul Grosu

Dragoș, invocând incidența pct. 7) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penal, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

În susținerea recursului avocatul Grosu Dragoș invocă următoarele:

- instanța de apel, la argumentele apărării s-a limitat să dea citire la

prevederile teoretice din tratatele de drept penal, fără să motiveze și să

argumenteze care anume elemente ale infracțiunilor prevăzute de articolele

155, 197 alin. (2) lit. a) Cod penal se regăsesc în acțiunile inculpatului și cum

s-au manifestat acestea. Astfel, instanța de apel nu și-a motivat decizia;

- partea vătămată Baran Parascovia se afla în altă localitate decât

agresorul Râșchitor Ion, iar amenințările cu omor i-au fost transmise de către

mama ei prin telefon. În acțiunile lui Rîșchitor Ion lipsesc semnul obligatoriu

al laturii obiective și latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal – existența pericolului de a fi realizată amenințarea cu omor a

Parascoviei Baran și intenția directă;

- în acțiunile lui Rîșchitor Ion lipsește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 176 alin. (1) Cod penal, or, inculpatul nu a pătruns ilegal în

gospodăria cet. Feodora Morneală și nici nu a refuzat să părăsească

domiciliul acesteia, deoarece Morneală Feodora nu i-a cerut acest fapt;

- instanțele inferioare nu au exemplificat în ce anume a constat violența

psihologică a inculpatului asupra părții vătămate Baran P. și cum s-a

manifestat latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (2) lit. a) Cod penal. La materialele cauzei penale nu există un raport

de evaluare psihologică care ar confirma pretinse acțiuni de violență

psihologică față de Baran Parascovia și consecințele acestei violențe;

9

- la constatarea vinovăției inculpatului Rîșchitor Ion de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța de apel a

luat ca veridice declarațiile martorului Pânzari Sveatoslav, în condițiile în

care, acest martor –ar fi recunoscut pe Rîșchitor Ion că a trecut prin fața casei

lui Baran Parascovia, deoarece acesta este șchiop de un picior.

5.3 Prin recursul ordinar depus la 10 ianuarie 2022, partea vătămată

Baran Parascovia, neinvocând incidența dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, solicită eliberarea lui Rîșchitor Ion, deoarece cu nimic nu

este vinovat.

431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul,

care pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate și

lipsite de temeiuri legale.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că acestea

sunt inadmisibile, din următoarele considerente.

7.1 Cu referire la recursurile ordinare declarate de către inculpat la 03 februarie

2022 și de către partea vătămată Baran Parascovia la 10 ianuarie 2022

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Conform art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,

nici ziua în care acesta se împlinește.

În corespundere cu articolele 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1)

Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul

hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea

motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 45 de zile lucrătoare.

Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la

ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de

judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Potrivit art. 432 alin. (1) și (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar. Un complet format din 3 judecători, prin decizie motivată, va

decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este declarat peste termen.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului,

dispozitivul deciziei adoptate de către instanța de apel a fost pronunțat în

10

prezența procurorului, avocatului inculpatului Grosu Dragoș, avocatului

părților vătămate Sanduleac Diana, părților vătămate Baran Parascovia și

Morneala Feodora și a inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel și dispozitivul deciziei adoptate (Vol.

II, f.d. 142verso-145), din care rezultă că aceștea au fost înștiințați despre data

și ora pronunțării deciziei motivate stabilită pentru 24 noiembrie 2021.

Din materialele dosarului se constată că, la ședința de judecată de

pronunțare a deciziei motivate din 24 noiembrie 2021, părțile la proces nu s-

au prezentat, însă, potrivit recipisei din 24.11.2021, procurorul, avocatul

inculpatului Grosu Dragoș și avocatul părților vătămate Sanduleac Diana au

primit contra semnătură copia deciziei motivate (Vol. II, f.d. 165). Ulterior, la

25 noiembrie 2021, părților vătămate Baran Parascovia și Morneala Feodora și

inculpatului, le-au fost expediate copia deciziei motivate pronunțate la 24

noiembrie 2021 (Vol. II, f.d. 166-167).

În continuare, Colegiul penal menționează că partea vătămată Baran

Parascovia a declarat recurs ordinar la 10 ianuarie 2022, fapt confirmat prin

mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei Curții Supreme de Justiție

(Vol. II, f.d. 183), iar inculpatul Rîșchitor Ion, la rândul său, a declarat recurs

ordinar la 03 februarie 2022, fapt confirmat prin ștampila poștală de pe plic

(Vol. II, f.d. 182).

Așadar, Colegiul penal specifică că, în cauza deferită judecării, termenul

de atac, prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, se calculează începând

cu data de 25 noiembrie 2021, adică a doua zi după pronunțarea deciziei

motivate, ținând cont de dispozițiile art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură

penală și expiră la sfârșitul zilei de 27 decembrie 2021.

Prin urmare, recursul inculpatului declarat la 03 februarie 2022 și

recursul părții vătămate Baran Parascovia declarat la 10 ianuarie 2022 nu se

încadrează in termenul limită prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

La acest capitol este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală,

nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură

legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei

motivate.

Totodată, Colegiul Penal menționează că art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui

drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege.

Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este

absolut și are un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

11

Mai mult, Colegiul Penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă

cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului

pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în

instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03

aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul Penal reține și jurisprudența CtEDO în

hotărârea pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019

(cererea nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs

după o perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații

plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate

de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces

judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1

CEDO.

Prin urmare, conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod

de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursurilor

ordinare declarate de către inculpat la 03.02.2022 și de către partea vătămată

Baran Parascovia, pe motivul constatării declarării acestora peste termen.

7.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpat la 12 noiembrie

2021.

La 12 noiembrie 2021 inculpatul a mai depus un recurs ordinar, care, în

coroborare cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, este depus în

termen.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să

fie motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele

cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului

12

trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea

temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai

multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză,

indicând care este eroarea comisă de instanță.

În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul

în care constată că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430

Cod de procedură penală.

În speță, prin recursul declarat la 12 noiembrie 2021, inculpatul critică

decizia, solicitând eliberarea sa din locurile de detenție, însă nu face trimitere

la prevederile art. 427 Cod de procedură penală și omite totalmente

specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei

contestate în acest sens (pct. 5.1 din prezenta decizie).

De principiu, instanța de recurs preia spre examinare doar acele critici,

care sunt corespunzător argumentate de recurenți, cu indicarea legăturii

cauzale dintre eroarea de drept pretinsă că a fost admisă de instanța

inferioară și circumstanțele de fapt ale cauzei cărora acestea se circumscriu.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal evidențiază că, simpla

invocare a dezacordului cu soluția instanțelor, care nu sunt urmate de o

motivare corespunzătoare, nu poate face obiect de examinare în procedura de

recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Completarea cererii de recurs cu argumente ce ar

suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce

guvernează întreg procesul penal.

Având în vedere cele consemnate supra, Colegiul penal statuează asupra

soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de către inculpat la

12 noiembrie 2021, deoarece acesta nu întrunește condițiile legale de conținut.

7.3 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu Dragoș în

numele inculpatului

În speță se constată că avocatul Grosu Dragoș s-a conformat prevederilor

art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală

instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Articolul 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

13

Instanța de recurs nu poate evalua alte temeiuri în drept al cazului de

casare, decît cele invocate de recurent cu referire la textul de lege citat, cu

excepția cînd prin soluție, nu se agravează situația părții împotriva căreia este

declarat recursul.

Față de aspectele de drept relevate, se impune concluzia că în situația

cînd din cererea de recurs se desprinde un temei indicat în art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să analizeze temeinicia

hotărîrii atacate, referindu-se numai la temeiul motivat de recurent și numai

în cazul cînd acesta se regăsește în textul de lege menționat.

Astfel, în ipoteza în care condamnatul a motivat, fără a indica temeiul de

casare prevăzut în art. 427 Cod de procedură penală, neexistînd sancțiune

procesuală pentru omisiunea arătată, instanța de recurs va analiza criticile

recursului în raport cu temeiurile legale de casare, fără a influența hotărîrea

în defavoarea condamnatului.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Prin recursul depus, avocatul Grosu Dragoș își întemeiază criticile în

recurs prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 7) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, care prevede situațiile în care instanța a admis o cale

de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus tardiv.

Însă, din partea motivată a recursului, se desprinde temeiurile de casare

prevăzute de pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul

invocând că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

nu au fost întrunite elementele infracțiunilor.

Așadar, Colegiul penal constată că recurentul, deși invoca incidența pct.

7) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu motivează ilegalitatea

deciziei în acest sens.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de avocatul Grosu Dragoș

nu s-au confirmat în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context

următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat în motivare de recurent,

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că

„hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”,

Colegiul penal constată că nu este incident în speță, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, și prin hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul

declarat de către avocatul Cebotari Angela în numele inculpatului,

14

întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate

și apreciate corect și de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, descrise și analizate în decizia sa (f.d. 146-164, Vol. II), iar

decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția, prin

care s-a decis corect condamnarea lui Rîșchitor Ion în baza articolelor 179

alin. (1), 155, 197 alin. (2) lit. a), 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal.

La fel, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” și motivele

în susținerea acestui temei, Colegiul penal a conchis că nu pot fi acceptate, or,

aceste motive au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe, cât și în

cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios

și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în sentința

adoptată (f.d. 96 – 99, Vol. II) și în decizia adoptată (f.d. 151 – 161, Vol. II), pe

care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CtEDO.

Instanța de recurs conchide că, argumentul avocatul Grosu Dragoș

precum că „la constatarea vinovăției inculpatului Rîșchitor Ion de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța de apel a luat ca

veridice declarațiile martorului Pânzari Sveatoslav, în condițiile în care, acest martor

ar fi recunoscut pe Rîșchitor Ion că a trecut prin fața casei lui Baran Parascovia,

deoarece acesta este șchiop de un picior”, este o opinie subiectivă formată din

propria apreciere a faptei și a probelor.

Mai mult, Colegiul penal conchide că, din textul recursului avocatului se

evidențiază că recurentul își motivează contestația prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, în acest sens Colegiul penal statuează că

motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal constată că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent, ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

15

întemeiată, iar recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu Dragoș în

numele inculpatului este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar declarat de

către avocatul Grosu Dragoș în numele inculpatului urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat la

03.02.2022 și de către partea vătămată Baran Parascovia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2021, în cauza

penală în privința lui Rîșchitor Ion XXXXX, deoarece recursurile sunt

declarate peste termen.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la 12.11.2021 de către

inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13

octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Rîșchitor Ion XXXXXX,

deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de conținut.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu

Dragoș în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 13 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Rîșchitor

Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 26 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

16