1ra-1911/2021 — art.287 al.3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 al.3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1911/2021 — art.287 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1911/2021
1-20113654-01-1ra-06092021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie,
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Șontea Daniel
în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 22 iunie 2021, în privința inculpatului
Turețchii Veaceslav xxx, născut la xxx, originar din r-nul
xxx și domiciliat în xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 16.09.2020 – 26.11.2020;
Instanța de apel: 16.12.2020 – 22.06.2021;
Instanța de recurs ordinar: 06.09.2021 – 15.03.2022.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 noiembrie 2020, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de
procedură penală, Turețchii Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza
art.287 alin.(3) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis.
Potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată
condiționat pentru un termen de probă de 4 ani. S-a dispus: a) va presta conform
prevederilor art.67 Cod penal, 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității; b) va
fi supus monitorizării electronice în primele 6 luni de la punerea în executare a prezentei
sentințe; c) va participa la un program special de tratament sau de consiliere în vederea
reducerii comportamentului violent; d) va repara prejudiciul material și moral cauzat prin
infracțiune părților civile, în cuantumul stabilit de instanță prin prezenta sentință într-un
termen nu mai mare de 1 an de la devenirea definitivă a acesteia și astfel va îndreptăți
încrederea ce i s-a acordat.
Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate minore Frija Iulian,
Frija Zinaida, s-a admis în parte, cu încasarea de la Turețchii Veaceslav, în beneficiul
reprezentantului legal al părții vătămate minore Frija Iulian, Frija Zinaida a sumei de 50
000 lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, precum și a sumei de 69,12
lei (șaizeci și nouă lei 12 bani) cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune. În
rest pretențiile formulate în acțiunea civilă au fost respinse ca nefondate.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Frija Serghei, s-a admis în parte cu
încasarea de la Turețchii Veaceslav, în beneficiul lui Frija Serghei a sumei de 30 000 lei
1
cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune precum și a sumei de 259,55 lei cu
titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune. În rest pretențiile formulate în acțiunea
civilă au fost respinse ca nefondate.
Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate minore Lozovan Paul,
tatăl minorului Lozovan Ion, s-a admis în parte, cu încasarea de la Turețchii Veaceslav, în
beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate minore Lozovan Paul, tatăl Lozovan
Ion a sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată legate de plata serviciilor de
asistență juridică și a sumei de 10 000 lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin
infracțiune. În rest pretențiile formulate în acțiunea civilă au fost respinse ca nefondate.
S-a încasat din contul lui Turețchii Veaceslav, în beneficiul bugetului de stat, suma
de 1 536 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Turețchii Veaceslav,
născut la xxx, la data de 20 iulie 2020, aproximativ la ora 21:10 min., aflând-se în loc
public, la intersecția str. Ștefan Vodă cu str. Ghimpu, or. Vatra, mun. Chișinău, acționând
împreună și de comun acord cu o persoană neidentificată la moment de către organul de
urmărire penală, fiind în stare de ebrietate vizibilă, având intenția încălcării grosolane a
ordinii publice și aplicarea violenței față de alte persoane, fără nici un motiv, a coborât
din automobilul de marca „Fiat Ducato" cu n/î XXX, înregistrat pe numele său, după
care, utilizând expresii injurioase și perturbând ordinea publică, s-a năpustit cu o bâtă de
lemn în mână, asupra minorilor Lozovan Paul Ion, născut la 19.04.2005 și Frija Iulian,
născut la 23.09.2007, care se plimbau pe itinerarul str. Ghimpu, or. Vatra, mun. Chișinău.
Tot atunci, Turețchii Veaceslav l-a ajuns din spate pe minorul Lozovan Paul Ion, l-a
apucat cu o mână de maioul în care era îmbrăcat, i-a aplicat cu cealaltă mână o lovitură
cu pumnul în regiunea feței, moment în care și celălalt agresor neidentificat î1 ținea cu o
mână de maiou. Fiind puternic speriat de cele întâmplate minorul Lozovan Paul Ion a
reușit să fugă din mâinile atacatorilor, rupându-i-se astfel o bucată din maioul în care era
îmbrăcat și cauzându-i-se, potrivit raportului de constatare nr. 202002PI973 din
21.07.2020, echimoză la nivelul capului, excoriații la nivelul gâtului, antebrațul stâng,
care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, care se
califică ca vătămare corporală neînsemnată.
În continuarea acțiunilor sale criminale, în aceleași circumstanțe, Turețchi
Veaceslav cu o bucată de scândură pe care o folosea în calitate de obiect pentru
vătămarea corporală, l-a lovit de mai multe ori pe minorul Frija Iulian pe mâini, peste
picioare și pe spate. În situația în care la fața locului a apărut Iliev Sergiu, inculpatul
Turețchi Veaceslav a aplicat violența și în raport cu acesta scăpând din mâinile sale pe
minorul Frija Iulian.
Astfel, în continuare, în condițiile în care Iliev Sergiu, era apucat de maiou și lovit
cu pumnii peste tot corpul, preponderent în regiunea capului și cutiei toracice, de către
persoana necunoscută ce-l însoțea pe inculpat, Turețchii Veaceslav, cu bucata de lemn în
mână i-a aplicat 3 lovituri peste spate, cauzându-i părții vătămate Iliev Sergiu, conform
raportului de expertiză judiciară nr.202002D1507 din 24.08.2020, traumă crinio-
cerebrală manifestată prin contuzie cerebrală de gradul I, ce se califică ca vătămare
corporală ușoară.
În continuarea acțiunilor sale, Turețchi Veceslav, după ce a observat că Frija Iulian
a scăpat din mâinile sale și aleargă de la el, a alergat după Frija Iulian, iar atunci când l-a
ajuns, a încercat să-l lovească cu scândură, iar după aceasta l-a lovit cu capul în față, iar
când partea vătămată a căzut jos el s-a urcat pe el a continuat să-l lovească peste diferite
regiuni ale corpului.
În aceleași condiții, atunci când la fața locului a venit tatăl minorului Frija Iulian,
Frija Serghei, care a încercat să-l ajute pe fiul său, Turețchi Veaceslav, a început să-l
lovească pe Frija Sergiu cu pumnii în cap și torace, strigând concomitent către cealaltă
2
persoană, care-l însoțea „ia truba" (ia țeava). În rezultat, persoana necunoscută, ce-l
însoțea pe inculpat, a luat o țeavă din metal din automobilul din care au coborând ambii,
și a început cu aceasta să-i aplice mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului lui
Frija Serghei, preponderent în partea superioară a corpului, în umăr și torace. În
momentul în care victima a căzut în genunchi, apoi pe spate inculpatul și cealaltă
persoană au continuau să-l lovească, abia în momentul în care au văzut că vin alte
persoane spre ei pentru a aplana conflictul, agresorii au urcat în grabă în automobil,
părăsind locul infracțiunii.
În rezultatul acțiunilor criminale, potrivit raportului de expertiză judiciară
nr.202002D1505 din 21.08.2020, pe corpul lui Frija Serghei s-au depistat: echimoză la
nivelul capului, excoriații multiple și excoriații la nivelul cutiei toracice pe stânga,
echimoze la nivelul cutiei toracice pe dreapta și regiunea lombară pe stânga, excoriații
multiple la nivelul coatelor și genunchilor bilateral, excoriații multiple la nivelul gambei
drepte, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,
se califică ca vătămare corporală neînsemnată. În rezultatul acțiunilor criminale, potrivit
raportului de expertiză judiciară nr. 202002D1506 din 24.08.2020, pe corpul minorului
Frija Iulian s-a constatat: traumă craniu-cerebrală manifestată prin contuzie cerebrală
grad ușor; echimoze și edem posttraumatic la nivelul feței, excoriație, plagă la nivelul
buzei, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, ce se
califică ca vătămare corporală ușoară.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima
instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a
infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile
intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra
persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie
deosebită, săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau
sănătății.
Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Turețchii Veaceslav să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art.287 alin.(3) Cod penal și în baza sancțiunii normei date a-i stabili acestuia o pedeapsă
sub forma de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit art.901 Cod penal, termenul de 2 ani închisoare urmează a fi executată în
penitenciar de tip semiînchis; iar termenul de 2 ani închisoare a suspenda condiționat
executarea pe un termen de probațiune de 2 ani. Totodată, a încasa din contul inculpatului
Turețchii Veaceslav în contul statului suma de 1 056 lei în calitate de cheltuieli judiciare
suportate pentru efectuarea expertizelor pe caz; Corpurile delicte și anume: o bucată de
profil din lemn, care potrivit ordonanței din 27.07.2020 și a chitanței nr.65, care au fost
transmise în camera de păstrare a corpurilor delicte a IP Buiucani mun. Chișinău, la
intrarea sentinței în vigoare urmează de nimicit; - un maiou de culoare verde cu nuanțe de
culoare neagră, rupt, în care a fost îmbrăcat Lozovan Paul, care potrivit ordonanței din
27.07.2020 și a chitanței nr.66, a fost transmis în camera de păstrare a corpurilor delicte a
IP Buiucani mun. Chișinău, la intrarea sentinței în vigoare urmează de nimicit.
Acțiunile civile depuse de către partea vătămată Frija Zinaida și Lozovan Ion
urmează a fi admise integral.
În motivarea cererii de apel, procurorul a indicat că, sentința este pre blândă și este
pasibilă anulării din următoarele considerente.
Instanța a examinat cauza penală conform prevederilor art.3641 Cod de procedură
penală, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, recunoscând baza
faptică a circumstanțelor imputate lui Turețchii Veaceslav și recunoscându-l culpabil în
săvârșirea infracțiunii incriminate. Deși, a calificat corect acțiunile inculpatului Turețchii
3
Veaceslav, sentința o consideră nefondată sub aspectul blândeții pedepsei stabilite, dat
fiind faptul că a fost aplicat art.90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui
Turețchii Veaceslav prin prezenta sentință fiind suspendată condiționat pe un termen de
probațiune de 4 ani, deoarece instanța de judecată nu a luat în considerație și în cumul
toate circumstanțele stabilite la aplicarea pedepsei, rezultând din gravitatea infracțiunii
imputate inculpatului Turețchii Veaceslav.
A invocat că, aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și suspendarea executării pedepsei
numită lui Turețchii Veaceslav, conform art.90 Cod penal, pe un termen de 4 ani, îl va
favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni similare, iar de către alte persoane va
fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și
va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție. Trebuie
de menționat, că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei, în speță, nu
creează inculpatului careva incomodități și doar îl instigă pe acesta de a mai comite
infracțiuni, doar pe viitor să fie mai prudent și să nu comită „greșelile" care le-a comis și
datorită cărora acțiunile acestuia au fost deconspirate.
A mai notat că inculpatul Turețchii Veaceslav a comis infracțiunea împotriva a doi
minori, precum și în prezența acestora a aplicat violență în privința tatălui unuia din părți
vătămate, iar la solicitările martorilor de a se calma nu reacționa.
Conform art.61 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.
Prin urmare, la individualizarea pedepsei, instanța nu a ținut cont de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal și anume
săvârșirea infracțiunii cu bună-știință asupra minorilor. De asemenea, inculpatul nu a
reacționat asupra faptului că victimele erau minori și nici la încercarea unor alte persoane
de a curma acțiunile violente a acestuia. Totodată instanța de judecată nu a ținut cont nici
de influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de gravitatea
infracțiunii imputate inculpatului Turețchii Veaceslav, astfel persistând riscul continuării
activității infracționale și din aceste considerente este necesară izolarea de societate a
inculpatului.
În aceste circumstanțe este evident, că aplicarea pedepsei față de inculpat, anume
pedeapsa sub formă de închisoare în limitele solicitate de către procuror, va contribui la
atingerea scopului prevăzut de art.2 alin.(2) Cod penal, care stipulează, că legea penală
are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpat cât și de către
alte persoane, ori aplicarea condiționată a pedepsei cu închisoare nu va atinge scopul legii
penale, servind ca un exemplu negativ pentru alte persoane din rândul persoanelor
predispuse la comiterea faptelor similare.
A considerat că pedeapsa aplicată față de inculpatul Turețchii Veaceslav, prin sine
nu v-a contribui la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea
persoanei care a comis infracțiunea, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni, din partea acestuia, cât și altor persoane - faptul că în privința acestuia fost
aplicată o pedeapsă blândă sub formă de suspendare condiționată a executării pedepsei
penale, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni.
3.1. Avocatul Șontea Daniel în numele inculpatului Turețchii Veaceslav, a
contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Turețchii Veaceslav
să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă cu aplicarea art.90 Cod penal, stabilindu-i un
termen de probă de 1 an.
În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că consideră pedeapsa aplicată de
prima instanță în privința inculpatului prea aspră în raport cu circumstanțele cauzei,
4
respective sentința instanței de fond urmează a fi casată în partea stabilirii pedepsei
deoarece având în vedere că cauza penală în privința lui Turețchii Veaceslav a fost
examinată conform procedurii prevăzute la art.3641 Cod de procedură penală, potrivit
prevederilor alin.(8) al aceluiași articol, noile limite de pedeapsă cu care urmează să
opereze instanța la stabilirea pedepsei inculpatului Turețchii Veaceslav pentru comiterea
infracțiunii prevăzute la art.287 alin.(3) Cod penal sunt de la 2 ani (1/3 din 3 ani) până la
4 ani și 8 luni (1/3 din 7 ani) închisoare. A menționat că, conform circumstanțelor cauzei
reținute de prima instanță, se constată că inculpatul Turețchii Veaceslav a recunoscut vina
pe deplin, se căiește sincer de cele comise, are un loc stabil de trai pe teritoriul Republicii
Moldova, la locul de trai inculpatul este caracterizat pozitiv, anterior comiterii faptei
imputate inculpatul nu a fost atras la răspundere penală, este încadrat în câmpul muncii,
la locul de muncă este caracterizat pozitiv, are doi copii minori la întreținere, și este
unicul întreținător al familiei sale, soția acestuia aflându-se în concediul pentru îngrijirea
copilului, prin urmare instanța de fond corect a constatat că corectarea și reeducarea
inculpatului Turețchii Veaceslav este posibilă fără izolarea acestuia de societate cu
aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. Însă, termenul de probă stabilit de instanța de
fond în mărime de 4 ani, cât și aplicarea pedepselor complementare față de inculpat, este
o pedeapsă prea aspră și neproporțională cu circumstanțele cauzei.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influința pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Ținând cont de faptul că, inculpatul a recunoscut vina pe deplin, se căiește sincer
de cele comise, este pentru prima dată atras la răspundere penală, caracterizat pozitiv la
locul de trai și la locul de muncă, este unicul întreținător al familiei sale, are doi copii
minori la întreținere, este încadrat oficial în câmpul muncii, a recuperat integral
prejudiciul cauzat părților vătămate, de comportamentul inculpatului până la săvârșirea
infracțiunii, de atitudinea și modul de manifestare a acestuia în fazele de urmărire penală
și de judecare a cauzei, consideră echitabilă aplicarea pedepsei minime prevăzută de
norma penală cu calcularea pedepsei conform art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,
și în temeiul art.90 Cod penal, urma ai fi suspendată pedeapsa în privința inculpatului
Turețchii Veaceslav, stabilindu-i-se acestuia un termen de probă de 1 an.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021, a
fost respins ca nefondat apelul avocatului Șontea Daniel în numele inculpatului.
A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea individualizării
și executării pedepsei, și pronunță, în această parte, o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Turețchii Veaceslav, recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, i s-a stabilit
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4ani, cu executarea în penitenciar de
tip semiînchis.
În conformitate cu art.901 Cod penal, pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare urmând
a fi executată în felul următor:
- termenul de 2 ani închisoare urmează a fi executat în penitenciar de tip
semiînchis;
- termenul de 2 ani închisoare a suspenda condiționat executarea pe un termen de
probațiune de 2 ani.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că, autorii
apelurilor declarate sunt de acord cu starea de fapt stabilită de prima instanță, precum și
cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită,
5
cât și admiterea parțială a acțiunilor civile.
Instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt
și de drept, vinovăția inculpatului Turețchii Veaceslav care a fost dovedită cu certitudine
și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare
materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea
dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.
Instanța de apel analizând declarațiile părților vătămate și martorilor a considerat
că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot
parcursul procesului penal, care coroborează cu probele materiale scrise cercetate în
ședința de judecată.
Totodată, inculpatul Turețchii Veaceslav pe parcursul examinării cauzei a
recunoscut integral vinovăția în cele incriminate, astfel încât culpabilitatea acestuia în
comiterea infracțiunii incriminate este dovedită în afara oricăror dubii.
Instanța de apel a notat că, la caz soluția primei instanțe, cu referință la vinovăția
inculpatului, este pe deplin justificată, or, verificând din oficiu la acest capitol sentința
pronunțată, instanța de apel consideră că vina inculpatului de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, este dovedită integral prin probele administrate și
cercetate conform art.101 Cod procedură penală.
4.2. La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate lui Turețchii Veaceslav,
prima instanță a indicat că, a luat în considerație faptul că acuzatorul de stat a indicat în
calitate de circumstanță agravantă prevăzută de art.77 alin.(1) lit. e) Cod penal -
săvârșirea infracțiunii cu bună știință în privința unor minori. Circumstanțe atenuante,
prima instanță de judecată nu a stabilit.
Instanța de apel a reținut că, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită
inculpatului pentru fapta sa, prima instanță a luat în calcul și faptul că acesta a comis
infracțiunea fiind în stare de ebrietate. În egală măsură, instanța de judecată a luat în
calcul faptul că inculpatul a aplicat violența în raport cu un număr mare de victime,
precum și faptul că acesta acționa agresiv în raport cu oricine intervenea în conflict sau
încerca să-l domolească ori să-i curme acțiunile huliganice. În acest sens, instanța a luat
în calcul faptul că inculpatul chiar a amenințat martorii cu răfuiala, dacă aceștia vor
divulga locul aflării lui.
Instanța de apel a notat că, fapta prevăzută la art.287 alin.(3) Cod penal, se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar potrivit art.3641 alin.(8) Cod de procedură
penală, noile limite vor constitui: limita minimă 2 ani (3 ani - 1/3 din 3 ani) și cea
maximă 4 ani și 8 luni (7 ani - 1/3 din 7 ani).
Cu referire la stabilirea pedepsei, instanța de apel a conchis că, prima instanță,
incorect a aplicat prevederile legale și nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,
de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, stabilindu-i o pedeapsă pe care instanța de apel o consideră prea blândă, în
raport cu faptele comise.
Totodată, instanța de apel judecând apelul declarat de către acuzatorul de stat, în
raport cu materialele cauzei, circumstanțele stabilite a concluzionat că - solicitarea
procurorului urmează a fi admisă, cu casarea parțială a sentinței în partea stabilirii
pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, deoarece în cazul dat a fost
aplicată o pedeapsă prea blândă în raport cu faptele comise
Mai mult, instanța de apel a reținut că, inculpatul Turețchii Veaceslav a comis
infracțiunea împotriva a doi minori, precum și în prezența acestora a aplicat violență în
privința tatălui unuia din părțile vătămate, iar la solicitările martorilor de a se calma nu
reacționa.
În concluzie, instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată de prima instanță
este prea blândă, reieșind din scopul pedepsei penale, din care motiv conchide de a
6
admite apelul acuzatorului de stat.
Referitor la dezacordul apelanților cu pedeapsa stabilită inculpatului de prima
instanță, instanța de apel a remarcat că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei
infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în
baza căruia persoana se declară vinovată.
Instanța de apel a considerat că prima instanță greșit și-a motivat soluția de
individualizare a pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de
fapt și de drept, numind o pedeapsă prea blândă inculpatului în baza art.287 alin.(3) Cod
penal coroborat cu art.3641 Cod de procedură penală. Discordanța între cele reținute de
instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte
evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate
în privința aplicării unei pedepse în cuantumul stabilit.
Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având
în vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea
specială, sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii
săvârșite, care constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de
împrejurările în care fapta a fost comisă și urmările produse sau care ar fi putut produse.
În speță, instanța de apel a constatat că obiectul contestării hotărârii atacate, de
fapt, îl constituie aplicarea unei pedepse prea blânde în privința inculpatului, precum și
latura civilă.
Astfel, instanța de apel însușindu-și concluzia expusă de prima instanță, consideră
posibilă atingerea scopului pedepsei penale pentru infracțiunea prevăzută de art.287
alin.(3) Cod penal, doar în cazul aplicării unei pedepse sub formă de închisoare pe termen
de 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu art.901 Codul penal, pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare
urmează a fi executată în felul următor: - termenul de 2 ani închisoare urmează a fi
executată în penitenciar de tip semiînchis; - termenul de 2 ani închisoare a suspenda
condiționat executarea pe un termen de probațiune de 2 ani.
Ca urmare, instanța de apel a relevat că starea de fapt, dar și circumstanțele în care
a fost comisă infracțiunea incriminată inculpatului și comportamentul inculpatului până și
după comiterea infracțiunii determină instanța de apel să conchidă asupra incorectitudinii
aplicării pedepsei prea blânde în privința inculpatului.
Pe această linie de considerente, cu referire la apelul declarat de către avocatul
Daniel Șontea în numele inculpatului Turețchii Veaceslav, în temeiul motivelor expuse,
instanța de apel a respins afirmațiile apărării în care invocă că din contra instanța de fond
a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă prea aspră în raport cu faptele comise și
circumstanțele cauzei.
4.3. Totodată, instanța de apel analizând cerințele acuzatorului de stat în vederea
casării sentinței instanței de fond și în latura civilă și anume admiterea acțiunilor civile
înaintate de către părțile vătămate în deplin volum, instanța de apel o va respinge ca fiind
nefondată, or de către partea apărării au fost prezentate acordurile încheiate dintre
inculpatul Turețchii Veaceslav și părțile vătămate Lozovan Ion, Frija Zinaida și Frija
Serghei în care ultimii invocă că le-a fost recuperat integral prejudiciul cauzat de către
Turețchii Veaceslav, și nu au careva pretenții de ordin patrimonial, față de ultimul.
De asemenea, instanța de apel a notat că de către prima instanță justificat au fost
încasate de la inculpatul Turețchii Veaceslav în beneficiul statului cheltuielile judiciare
legate de efectuarea expertizelor judiciare în cuantum de 1 536 lei. La fel, prima instanță
corect a soluționat și soarta corpurilor delicte.
Avocatul Șontea Daniel în numele inculpatului, în temeiul pct.6), 10) alin.(1)
art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia instanței de apel,
solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței.
7
În motivarea cerințelor sale, apărarea reține că instanța de apel în motivarea
soluției sale, greșit a ajuns la concluzia că pedeapsa aplicată de prima instanță față de
inculpatul Turețchii Veaceslav este una prea blândă, și că aplicarea pedepsei sub formă
de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis și suspendarea executării pedepsei conform art.90 Cod penal, pe un termen de
4 ani, îl va favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni similare.
În viziunea apărării, soluția instanței de apel, prin admiterea apelului declarat de
procuror, practic e bazată pe anumite presupuneri, fără a fi dovedite de către acuzare
acele circumstanțe relevante și necesare la stabilirea pedepsei, care ar oferi posibilitate
instanței de apel de a aplica față de inculpatul Turețchii Veaceslav o pedeapsă mai gravă
decât pedeapsa stabilită prin sentința primei instanțe.
Apărarea susține că, acțiunile inculpatului într-o oarecare măsură au fost
determinate și de comportamentul imoral al părților vătămate.
Totodată, avocatul menționează că conform prevederilor art.76 Cod penal, în
calitate de circumstanțe atenuante, la stabilirea pedepsei inculpatului, de către instanțele
ierarhic inferioare urmau a fi reținute următoarele circumstanțe: săvârșirea pentru prima
dată de către inculpat a unei fapte penale, repararea benevolă a pagubei pricinuite părților
vătămate, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii și recunoașterea vinovăției.
La fel, din materialele cauzei apărarea mai reține că inculpatul este căsătorit, are la
întreținerea sa doi copii minori - Turețchii Radomir și Turețchii Paula și este unicul
întreținător al familiei sale, soția acestuia aflându-se în concediul pentru îngrijirea
copilului, inculpatul are un loc de trai stabil pe teritoriul Republicii Moldova, la locul de
trai acesta este caracterizat pozitiv, este încadrat în câmpul muncii și la locul de muncă
este caracterizat pozitiv.
Deopotrivă, menționează că fiind recuperat integral prejudiciul cauzat părților
vătămate, acestea nu au careva obiecții față de inculpat, și respectiv sunt de acord cu
soluția pronunțată de prima instanță.
Iar din analiza deciziei instanței de apel, apărarea reține că hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Or, simplu fapt indicat de instanța de
apel cu privire la presupunerea că suspendarea executării pedepsei conform art.90 Cod
penal, îl va favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni similare, este combătut de
circumstanțele constatate pe caz, și anume reiterez că, inculpatul nu are antecedente
penale și nici nu a fost în conflict cu legea penală până la momentul comiterii faptelor
respective, și-a recunoscut vina integral, a recuperat benevol părților vătămate prejudiciul
integral cauzat prin infracțiune, are un loc de trai stabil, este încadrat în câmpul muncii, la
locul de trai și la locul de muncă este caracterizat pozitiv, este căsătorit și are la
întreținere doi copii minori, iar încadrarea inculpatului în mediul carceral în condițiile
specificate, ar fi în măsură să influențeze negativ asupra stării materiale precum și ritmul
de creștere/dezvoltare a copiilor săi.
Respectiv, apărarea consideră că soluția pronunțată de prima instanță cu privire la
suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare este una corectă, și
echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.
Menționează că, deși sentința primei instanțe a fost atacată în partea stabilirii
pedepsei cu apel de către apărător în numele inculpatului, inculpatul Turețchii Veaceslav
la ziua de azi este de acord cu soluția instanței de fond.
Prin urmare, apărarea relevă că suspendarea condiționată a termenului de pedeapsă
stabilit față de inculpat prin sentința primei instanțe, și acordarea posibilității acestuia ca
în acest termen, să se abțină de la comiterea oricărei infracțiuni, va oferi o mai bună
protecție intereselor societății și va evita consecințele negative ale izolării de societate a
vinovatului și a plasării acestuia în mediul penitenciar.
5.1. La data de 25.01.2022, inculpatul Turețchii Veaceslav împreună cu avocatul
8
acestuia, Șontea Daniel, au depus cerere cu privire la aplicarea amnistiei, prin care au
solicitat încetarea procesului penal pornit în privința inculpatului Turețchii Veaceslav.
În motivarea acesteia invocă că, infracțiunea incriminată inculpatului Turețchii
Veaceslav, prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor
pentru care se aplică prevederile Legii cu privire la amnistie, totodată atrage atenția că
inculpatul vina a recunoscut-o pe deplin, prejudiciul cauzat părților vătămate 1-a
recuperat integral, anterior nu a fost atras la răspundere penală, la locul de muncă și la
domiciliu este caracterizat pozitiv.
Asupra recursului declarat a prezentat referință procurorul, care s-a pronunțat
pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.
Judecând recursul declarat în baza materialelor dosarului și în raport cu
motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din
următoarele considerente.
Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva
deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică
legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea
hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este
nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și
motivată.
Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că
avocatul invocă temeiurile pentru recurs pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură
penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, precum și când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit
constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Colegiul penal lărgit reține că, în esență, criticele apărării se axează pe ideea că
instanța de apel la caz neîntemeiat a exclus aplicarea prevederilor art.90 Cod penal –
condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
La acest capitol Colegiul penal lărgit relevă că, persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele
sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în
practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont
de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire
9
la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate
dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe
inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se
stabili acestuia.
Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată
corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile
părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.
Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea
drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.
Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul (sau
completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza
penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în
art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în
articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.
Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea
juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.
Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul
urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau care urmau
a se produce.
Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având
în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică,
situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,
comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.
Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei sau valorificat
anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă, prevăzut de
art.287 alin.(3) Cod penal.
Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului
acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare,
dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar
și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real
ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată
concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării
pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune stabilit de instanța de
judecată.
Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal
remarcă că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a
executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită
persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea săvârșită de ea este un incident în viața
acesteia.
Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru
stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care
considerente a concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real termenul
pedepsei stabilite.
Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,
rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanție de judecată,
care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.
La caz, din actele dosarului se constată că inculpatul a săvârșit o infracțiune
gravă, cu un grad prejudiciabil sporit, prin ce a fost periclitată ordinea de drept.
În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la
stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța a avut în vedere scopul și
10
criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.61, 75 Cod penal, a ținut
seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu,
nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării
acesteia.
În acest context, Colegiul penal lărgit consideră, că la aplicarea pedepsei
inculpatului Turețchii Veaceslav pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat
deplină eficiență prevederilor art.art.7, 16 alin.(4), 61, 70, 75 Cod penal, totodată ținând
cont și de faptul că, inculpatul nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului
narcolog sau medicului psihiatru, infracțiunea comisă se clasifică ca fiind gravă, de
circumstanța agravantă prevăzută de art.77 alin.(1) lit. e) Cod penal – săvârșirea
infracțiunii cu bună știință în privința unor minori, a comis infracțiunea fiind în stare de
ebrietate, a aplicat violența în raport cu un număr mare de victime, precum și faptul că
ultimul acționa agresiv în raport cu oricine care intervenea în conflict. Astfel, corect a
ajuns la concluzia că, față de inculpată este oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei
prevăzute de lege - închisoare, care va asigura atingerea scopului prevăzut la art.61
alin.(2) Cod penal.
Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la emiterea
deciziei a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care
stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea
cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care
trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.
respectiv, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și
cuantumul pedepsei stabilite inculpatului, este în acord cu principiul proporționalității
având în vedere fapta săvârșită și urmările produse.
Mai mult, Colegiul lărgit amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor
art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea
infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire
penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social
periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului;
stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba
pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului, ceea ce în cauza deferită judecății
nu se constată.
Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că, sentința primei instanțe în cauza dată,
este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate. Or, prima instanță
trebuia să dea o motivare suplimentară de ce trage concluzia că inculpatul nu este rațional
să execute real termenul pedepsei stabilite.
Subsidiar, Colegiul penal lărgit evidențiază că, corectarea inculpatului Turețchii
Veaceslav va fi asigurată doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, circumstanța
dată fiind reținută sub aspectul aprecierii personalității inculpatului, care a acționat în
virtutea faptului că victimele erau minori, precum și în prezența acestora a aplicat
violența în privința tatălui unuia dintre minori, iar la solicitările martorilor de a se calma
nu reacționa. Deci, anume executarea reală a pedepsei închisorii răspunde atât
principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal,
restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.
Cu referire la cererea privind aplicarea amnistiei în privința inculpatului Turețchii
Veaceslav, instanța de recurs relevă că, urmează a fi examinată în ordina prevederilor
art.art.469 alin.(1) pct. 15) - 472 Cod de procedură penală.
Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.132-160) în coraport cu
motivele invocate de recurent, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel s-a expus
argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar,
11
în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o
însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii
sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși
obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,
pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie
prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține
motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.
În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de apărarea, ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele
contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată,
recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârilor atacate.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit
d e c i d e :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Șontea Daniel în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
22 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Turețchii Veaceslav Xxx, cu menținerea
hotărârii contestate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 05 mai 2022.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Toma Nadejda
Cobzac Elena
Plămădeală Ghenadie
12
Dosarul nr. 1ra-1911/2021
1-20113654-01-1ra-06092021
15 martie 2022 mun. Chișinău
O p i n i e s e p a r a t ă
a judecătorului Timofti Vladimir
Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală
în cauza penală privindu-l pe Turețchii Veaceslav Xxx
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15
martie 2022, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul
Șontea Daniel în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 22 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Turețchii Veaceslav
Xxx, cu menținerea deciziei atacate.
Am semnat decizia conform prevederilor art. 339 alin. (7) Cod de procedură
penală, dar nu am susținut motivarea și soluția, am propus și susținut o altă soluție,
potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, și anume:
"De admis recursul ordinar declarat de către avocatul Șontea Daniel în numele
inculpatului Turețchii Veaceslav, de casat total decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 22 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Turețchii Veaceslav
Xxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău în alt
complet de judecată".
Pentru a fi mai succint, susțin în tot ce este indicat în partea introductivă și în
pct. 1-6 al deciziei nr. 1ra-1911/2021, în prezenta cauză.
Cu motivarea și soluția adoptată în speța dată nu sunt de acord, din
următoarele considerente.
Accept constatarea vinovăției inculpatului Turețchii Veaceslav în baza
mijloacelor de probă examinate de prima instanță, la fel consider că și calificarea
acțiunilor inculpatului este corectă în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, dar nu accept
ignorarea prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care a
intrat în vigoare la 31.12.2021 (în continuare Legea nr. 243), în speța dată.
Mai mult, la 25 ianuarie 2022, inculpatul Turețchii Veaceslav a depus o cerere
prin care a solicitat aplicarea, la caz, a prevederilor Legii nr. 243/2021 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova.
Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, "amnistia este actul ce are ca efect
înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau
comutarea ei".
În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege
organică, se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și limitele
de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei, în raport
cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după condamnarea
făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute dispoziții, referitoare la
procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale ale acesteia.
Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii penale,
a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru faptele
săvârșite anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un caracter mixt,
ea operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in personam (relativ
doar la persoanele care întrunesc condițiile legii).
13
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-
se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.
Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în
care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite
în aceeași lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul
amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru
care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea
R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală
maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7
ani.
Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată
de art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza
de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.
Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură
penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și
instanța de apel și cea de recurs ordinar.
Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la
faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu epuizează
toate căile ordinare de atac.
Am rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din aceea că, potrivit dispoziției
art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile definitive ale Curții Europene a
Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, procurori și
instanțele de judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din
16 aprilie 2010 se consemnează că, în Republica Moldova, dreptul intern și cel
internațional reprezintă un tot întreg, o structură unitară. Așadar, în categoria actelor
normative se includ și normele internaționale, la care Republica Moldova este parte.
Având în vedere că, prin interpretarea prevederilor Convenției Europene,
jurisprudența CtEDO face parte din dreptul accesoriu la tratatul internațional (soft
law), ea devine parte a dreptului intern. De aici, modificarea jurisprudenței CtEDO
echivalează cu modificarea actelor normative interne.
Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor Omului,
în statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu poate fi
considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza toate căile
ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în sensul art. 4 din
Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale (a se vedea în acest sens cauza Nikitin c. Rusiei, hotărârea
din 20 iulie 2004, paragraf. 35-37).
Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi
contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea
definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.
Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre definitivă
este și irevocabilă.
În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu
mai este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă
căilor de atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale
acestora au expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu
excepția unor cazuri excepționale).
O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).
14
Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile,
orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul
amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe
cauza penală.
În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului
penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.
În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,
privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de deliberare și
va adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii
de încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.
În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) și
(3) din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate
hotărî încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea
infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu
cade sub incidența art. 6.
Am propus dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în speța dată pentru
a da posibilitate tuturor participanților la proces să se expună asupra aplicării Legii nr.
243, plus să mai aibă și o cale de atac ordinară (recursul ordinar) dacă nu vor fi de
acord cu soluția, prin ce ar fi respectate prevederile art. 6 a Convenției pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică dreptul părților la un proces
echitabil.
Astfel, constat că în speța dată urma a fi pusă în discuție aplicarea Legii nr. 243
în privința inculpatului Turețchii Veaceslav, deoarece nu văd interdicții la aplicarea
Legii nr. 243 în privința acestuia, pentru ce am propus o altă motivare a deciziei
instanței de recurs ordinar și o altă soluție, indicată în pct. 2 a prezentei Opinii
separate, dar ceilalți judecători ai Colegiului penal lărgit au considerat că inculpatul
Turețchii Veaceslav a căpătat statut de condamnat după decizia instanței de apel,
totodată, indicând în decizie cuvântul ”inculpat” nu ”condamnat” ce este în
contradicție cu prevederile pct. 37 al Hotărârii CtEDO în cauza Nikitin vs Federația
Rusă și cu Recomandarea nr. 97 din 09.02.2017 a Colegiului penal al Curții Supreme
de Justiție privind aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, ce în
viziunea mea nu putea fi acceptat, căci în astfel de circumstanțe, recursul ordinar
devine o cale extraordinară de atac și după adoptarea deciziei instanței de apel,
participanții la proces penal ar putea contesta hotărârile judecătorești la CtEDO, fără a
trece calea ordinară de atac – recursul ordinar. Astfel, a fost ignorată aplicarea Legii
nr. 243 în speța dată, cu ce nu sunt de acord categoric.
Judecător Timofti Vladimir
15