1ra-2154/21 — art.349 al.1-1 Cp

1ra-2154/21 — art.349 al.1-1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2154/2021

1-20137421-01-1ra-29112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Ulinici Mihail în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2021, în cauza penală în privința

inculpatului

Constantinov Adrian xxx, născut la xxx,

originar din xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.11.2020 - 19.02.2021;

Instanța de apel: 16.03.2021 - 08.09.2021;

Instanța de recurs: 29.11.2021 - 16.03.2022.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Constantinov Adrian a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.349 alin.(11) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite lui

Constantinov Adrian a fost suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de

4 ani, dispunându-se neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în perioada de probațiune

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin respectarea condițiilor

probațiunii va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Conform art.90 alin.(6) Cod penal, Constantinov Adrian a fost obligat ca în

perioada de probațiune: - să participe la programe probațiunile; - să presteze muncă

neremunerată în folosul comunității pentru o perioadă de 80 ore.

S-a dispus de a încasa de la Constantinov Adrian în beneficiul statului

cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei în sumă de 448 lei.

Adrian, la 14 octombrie 2020, aproximativ la orele 13:00, în timp ce se afla pe str.

Varlaam, 65 din mun. Chișinău, fiind la volanul automobilului ce-i aparține de model

„Toyota Yaris", cu n.î. xxx pe care l-a parcat neregulamentar în zona semnului rutier

3.31 „oprirea interzisă", la somația și solicitarea legală a colaboratorului de poliție,

1

ofițerului Secției Asigurare Ordine Publică a Direcției Patrulare „Centru" a

Inspectoratului Național de Securitate Publică al IGP al MAI, Rebeja Andrei, a

prezentat actele pentru verificare demonstrându-le din salonul automobilului și

totodată, s-a exprimat în adresa ultimului cu cuvinte injurioase. În momentul în care

colaboratorul de poliție a constatat că conducătorul mijlocului de transport nu a

reacționat la somație, s-a poziționat în partea din față stânga a automobilului cu

intenția de a înregistra video cu telefonul mobil acțiunile ultimului și în moment

respectiv, Constantinov Adrian, acționând intenționat, dându-și seama de caracterul

ilegal al acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și dorind conștient

survenirea acestora, cu scopul sistării activității de serviciu a colaboratorului de poliție

care intenționa să documenteze cazul comiterii contravenției și anume de oprire

interzisă a unității de transport, a pornit motorul automobilului începând mișcarea

unității de transport și ca rezultat, cu roata automobilului a trecut peste piciorul stâng

al primului. Ulterior, în momentul în care Rebeja Andrei în scopul de a curma și stopa

acțiunile lui Constantinov Andrian de a părăsi locul menționat, a băgat mâinile prin

geamul deschis al ușii din față stânga a automobilului intenționând de a scoate cheile

automobilului din mecanismul de pornire, ultimul, fiind la volanul automobilului, a

ridicat sticla geamului fixându-i mâinile între sticlă și ușă, după ce, în această poziție,

l-a târât pe colaboratorul de poliție după automobilul care se deplasa o distanță nu

prea mare. Ca rezultat al acțiunilor intenționate ale lui Constantinov Adrian, conform

raportului de expertiză judiciară nr.202002P3173 din 15.10.2020, colaboratorului de

poliție, Rebeja Andrei i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de echimoză la

nivelul antebrațului stâng și piciorul propriu zis pe stânga dorsal, leziuni ce se califică

ca vătămare corporală neînsemnată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, adică aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în

scopul sistării activității lui de serviciu.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Constantinov Adrian recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.349 alin.(11) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 1 an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale, acuzarea a invocat că:

- prima instanță nejustificat a aplicat în privința lui Constantinov Anarian

prevederile art.90 Cod penal, conform căruia, "dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și

de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă;

- pedeapsa aplicată inculpatului Constantinov Adrian este una prea blândă, ce

nu-și va atinge scopul, adică nu va influența asupra corectării si reeducării

vinovatului;

- prima instanță nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, comportamentul

2

acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a lui la faza

de urmărire penală, de faptul că Constantinov Adrian anterior s-a aflat în conflict cu

legea penală și a comis o infracțiune similară. Astfel, prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Botanica din 27.02.2017, Constantinov Adrian a fost condamnat în

baza art.287 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen

de 1 an, iar conform art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare cu stabilirea termenului de probă de 1 an;

- pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă și nu va contribui la realizarea

scopului impus prin lege și anume, corectarea și reeducarea persoanei care a comis

infracțiunea, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

2021, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea individualizării

pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin care inculpatului

Constantinov Adrian recunoscut vinovat și condamnat în baza art.349 alin.(11) Cod

penal, ia fost stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 6 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Constantinov Adrian încadrarea juridică

corespunzătoare, conform prevederilor art.349 alin.(11) Cod penal.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o motivare

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

4.2. Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel reiterând

prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, a reținut că, la caz, privind gravitatea

infracțiunii săvârșite, conform art.16 din Codul penal, a stabilit că infracțiunea

săvârșită de Constantinov Adrian, se atribuie la categoria celor mai puțin grave.

În continuare, instanța de apel a reținut că circumstanțe agravante, stabilite de

art.77 Cod penal, în sarcina inculpatului nu au fost reținute.

Totodată, a reținut în calitate de circumstanță atenuantă - căința sinceră.

Subsecvent, instanța de apel la stabilirea categoriei și limitei pedepsei, a ținut

cont de circumstanțele cauzei, dar și de personalitatea inculpatului. Astfel, prin

sentința judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 februarie 2017 Constantinov

Adrian a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de un an

3

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.90 Cod Pena,

instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea de

către Constantinov Adrian pe un termen de probă de un an.

Respectiv, anterior instanța de judecată i-a acordat posibilitatea lui

Constantinov Adrian, de a se corecta și a demonstra că faptele comise au fost o

întâmplare și o greșeală, fără izolarea lui de societate. Totuși s-a constatat că

Constantinov Adrian nu a făcut careva concluzii pentru sine, nu a pășit pe calea

corectării și reeducării săvârșind din nou o infracțiune intenționată, cu aplicarea

violenței față de o persoană care se afla în exercițiul funcțiunii de ocrotire a ordinii

publice și a ordinii de drept, manifestând astfel dispreț nu doar față de colaboratorul

de poliție care i-a făcut observație pentru oprirea neregulamentară a mijlocului de

transport, dar și față de întreagă ordine de drept.

Subsidiar, instanța de apel a menționat faptul că infracțiunea prevăzută la

art.349 alin.(11) Cod penal, de săvârșirea căreia a fost recunoscut vinovat

Constantinov Adrian este inserată în capitolul VII al Codului Penal - infracțiuni contra

autorităților publice și a securității de stat.

Obiectul juridic al infracțiunilor ce fac parte din grupul menționat îl formează

relațiile sociale cu privire la activitatea normală a autorităților publice și la securitatea

de stat.

Astfel, reieșind din personalitatea și comportamentul inculpatului, instanța de

apel a conchis că prima instanță eronat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

lui Constantinov Adrian va fi posibilă fără executarea pedepsei cu închisoarea.

La caz, ținând cont de faptul că, Constantinov Adrian nu a îndreptățit

încrederea acordată de instanța de judecată, săvârșind o nouă infracțiune, cu aplicarea

violenței, instanța de apel a concluzionat că corectarea inculpatului este posibilă doar

prin izolarea de societate, corespunzător anume această pedeapsă poate atinge scopul

de corectare și reeducare.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia instanței

de apel și solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale invocă că, instanța de apel a stabilit inculpatului

Constantinov Adrian o pedeapsă prea aspră, individualizată contrar prevederilor

legale, circumstanțelor de fapt și personalității inculpatului.

Apărarea consideră pedeapsa aplicată de instanța de apel, ca fiind una cu

adevărat aspră, în raport cu personalitatea inculpatului, o pedeapsă care nu urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, ba din contra

pedeapsa cu închisoarea va cauza suferințe fizice și va aduce atingere demnității

persoanei condamnate, o dată ce aceasta deja a conștientizat cele săvârșite, căindu-se

sincer.

Avocatul atrage atenția că, pe perioada judecării prezentei cauze penale,

Constantinov Adrian nu a comis nici o contravenție, a finisat studiile la Universitatea

de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testimițeanu", Facultatea Stomatologie, cu

o medie înaltă, fiind în prezent angajat în calitate de medic stomatolog în cadrul

Clinicii stomatologice "MedDent", în baza ordinului de angajare din 02 august 2021.

Contrar celor invocate de instanța de apel, apărarea consideră pe deplin

justificat că aplicarea în privința inculpatului a pedepsei cu închisoarea, nu va asigura

corectarea acestuia, dar va duce la o răzvrătire față de societatea și sistemul de drept.

În argumentarea caracterului excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoarea,

4

instanța de apel a invocat doar faptul că, Constantinov Adrian nu a îndreptățit

încrederea acordată de instanța de judecată, săvârșind o nouă infracțiune, însă

apărarea consideră că acest argument a fost invocat de instanța de apel, fără a studia

multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele prezentate

care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei (pct. 11 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Apărarea reține că, principalele elemente care urmau să fie luate în considerare

de către instanța de apel pentru a-și exprima convingerea în legătură cu personalitatea

inculpatului la individualizarea pedepsei se referă la:

- datele despre starea psihico-fizică a inculpatului, faptul că Constantinov Adrian se

caracterizează ca fiind o persoană pozitivă, educată și activă social, fiind un membru

valoros al societății;

- caracteristica socială a inculpatului până la săvârșirea infracțiunii, faptul că

Constantinov Adrian provine dintr-o familie, a căror membri au toți studii superioare,

mama fiind economistă iar tatăl activând în forțele militare; Constantinov Adrian

dispune de capacități intelectuale înalte, finisând studiile la Universitatea de Stat de

Medicină și Farmacie "Nicolae Testimițeanu", Facultatea Stomatologie, cu o medie

înaltă, fiind angajat în calitate de medic stomatolog în cadrul Clinicii stomatologice

"MedDent"; faptul că nu dispune de antecedente penale nestinse;

- caracteristica inculpatului după comiterea infracțiunii și atitudinea acestuia față de

fapta săvârșită, faptul că Constantinov Adrian și-a recunoscut pe deplin vinovăția în

comiterea infracțiunii și s-a căit sincer de cele săvârșite și faptul că nu a provocat cu

intenție vătămările corporale colaboratorului de poliție.

În această ordine de idei, având în vedere că antecedentul penal este stins,

partea vătămată nu are pretenții față de inculpat, ținând cont că inculpatul are studii

superioare, activând în calitate de medic stomatolog, apărarea consideră că prima

instanță corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea

loc fără a fi izolat de societate și privat de posibilitatea de a munci, considerând că

ponderea cea mai mare în corectare și reeducare vor avea sensurile de terapie

psihologică cu consilierii de probațiune, în cadrul unor programe speciale de

consiliere în vederea reducerii comportamentului violent și motivării spre schimbare.

Cu referire la apelul declarat de procuror împotriva sentinței, menționează că,

acesta a fost depus tardiv cu depășirea termenului legal prevăzut de art.402 alin.(1)

Cod de procedură penală, or procurorul a recepționat sentința motivată în data de 24

februarie 2021, însă apelul a fost înregistrat abia în data de 16 martie 2021, cu

depășirea termenului de 15 zile.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale,

deoarece instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale

aplicate. Totodată, acuzarea reține că apelul depus de procuror a fost înregistrat în

cancelaria primei instanțe la data de 02.03.2021, adică în termenul prevăzut de art.402

Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

5

în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, se reține că, recurentul invocă temeiurile de

casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.7), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când apelul a fost introdus tardiv și

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal evidențiază că, în esență, criticele părții apărării se axează pe

ideea că instanța de apel la caz a examinat apelul care a fost introdus tardiv, precum și

că instanța de apel la caz neîntemeiat a exclus aplicarea prevederilor art.90 Cod penal

– condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Însă, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

conchide că acestea sunt neîntemeiate.

În primul rând, cu referire la temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.7) Cod de

procedură penală, instanța de recurs reține că poziția apărării nu corespunde

materialelor cauzei penale, or acuzatorul de stat a înregistrat în cancelaria Judecătoriei

Chișinău la data de 02 martie 2021, apelul împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 19 februarie 2021 (f.d.115), adică în termenul prevăzut de art.402

Cod de procedură penală.

În al doilea rând, cu referire la temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod

de procedură penală, Colegiul penal menționează că prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

La acest capitol Colegiul penal lărgit relevă că, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

6

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu

privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l

supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care

urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de

scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau

care urmau a se produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele pedepsei stabilite de

sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt: minimum

și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în parte.

Astfel, lui Constantinov Adrian în baza art.349 alin.(11) Cod penal, instanța de

apel i-a stabilit pedeapsa sub formă de 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, adică în limitele prevăzute de lege și totodată, s-a luat în

considerație faptul că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de

procedură penală.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că, la aplicarea pedepsei

inculpatului Constantinov Adrian pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 16 alin.(3), 61, 70, 75 Cod penal,

totodată ținând cont și de faptul că, inculpatul nu se află la evidența medicului

narcolog sau medicului psihiatru, infracțiunea comisă se clasifică ca fiind mai puțin

gravă, căința sinceră a inculpatului, studii superioare. Subsecvent, instanța de apel la

stabilirea categoriei și limitei pedepsei, a ținut cont de circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatului Constantinov Adrian, căruia anterior i-a fost acordată

posibilitatea de a se corecta și a demonstra că faptele comise au fost o întâmplare, însă

nu a făcut careva concluzii pentru sine.

Instanța de recurs reține că, prin sentința judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 16 februarie 2017 Constantinov Adrian a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de un an cu executarea pedepsei în penitenciar de

7

tip semiînchis. În temeiul art.90 Cod pena, instanța de apel a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea de către Constantinov Adrian pe un

termen de probă de un an (f.d.33-34).

Astfel, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că, față de inculpat este

oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege - închisoare, care este una

echitabilă, stabilită în limitele legii și direct proporțională cu gravitatea faptei comise.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea

tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului

trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și

reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin

aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de

probațiune stabilit de instanța de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal

remarcă faptul că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

persoanei prin lege pentru a demonstra că infracțiunea săvârșită este un incident în

viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din

care considerente a concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real

termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată,

care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Respectiv, instanța de recurs apreciază că, modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei stabilite inculpatului, este în acord cu principiul proporționalității

având în vedere fapta săvârșită și urmările produse.

Subsidiar, Colegiul penal evidențiază că, corectarea inculpatului Constantinov

Adrian va fi asigurată doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, circumstanța

dată fiind reținută sub aspectul aprecierii personalității inculpatului, care a acționat

agresiv și violent conștientizând că atentează la relațiile sociale cu privire la

activitatea normală a autorităților publice și la securitatea de stat, precum și în virtutea

faptului că nu a îndreptățit încrederea acordată anterior de instanța de judecată,

săvârșind o nouă infracțiune, cu aplicarea violenței. Deci, anume executarea reală a

pedepsei închisorii răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia,

cât și a altor persoane.

Totodată, referitor la poziția apărării precum că inculpatul Constantinov Adrian

se caracterizează ca o persoană pozitivă, educată, activă social, cu studii superioare și

angajat în câmpul muncii, care poate fi corectat fără executarea reală a pedepsei,

instanța de recurs relevă că în pofida abilităților descrise, ultimul urma să tragă careva

concluzii pentru sine în rezultatul condamnării cu suspendarea prin sentința din 16

februarie 2017.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.127-136) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

8

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ulinici Mihail în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 septembrie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Constantinov Adrian

xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 06 mai 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

9