1ra-782/22 — art.217 al.4 lit. b CP

1ra-782/22 — art.217 al.4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-782/2022

1-20083677-01-1ra-23052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Ceban Alina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2022, în cauza penală în privința

inculpatului

Bulat Constantin xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.07.2020 - 20.08.2021;

Instanță de apel: 22.09.2021 - 09.02.2022;

Instanță de recurs: 23.05.2022 - 21.09.2022.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Bulat Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități ce

țin de circulația legală a drogurilor pe un termen de 5 ani.

În baza art.901 alin.(1), (3) Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite

inculpatului Bulat Constantin s-a suspendat parțial, urmând ca acesta să execute

pedeapsa închisorii pe un termen de 1 an în penitenciar de tip semiînchis, iar

executarea părții rămase a pedepsei cu închisoarea de 1 an să fie suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

În temeiul art.901 alin.(5) Cod penal, în coroborare cu art.90 alin.(6), lit.lit. c),

f) și g) Cod penal, inculpatul Bulat Constantin s-a obligat în perioada de probațiune

să urmeze un tratament de narcomanie, să participe la programele probaționale,

considerate necesare de organul de probațiune și să presteze muncă neremunerată în

folosul comunității în mărime de 100 ore.

la 21 mai 2020, aproximativ ora 14:00, aflându-se pe str. Melestiu 26/9, mun.

Chișinău, fiind suspectat în consum de droguri, a fost stopat de către colaboratorii de

poliție, în vederea escortării ultimului în incinta Inspectoratului de Poliție Centru,

pentru verificare. Ulterior, fiind condus în incinta Inspectoratului de Poliție Centru,

1

amplasat pe str. Bulgară 40, mun. Chișinău, în rezultatul verificării, Bulat Constantin

a predat benevol un pachet de tip „zip-lock" în care se afla o masă solidă de culoare

cafenie, un aparat confecționat artizanal din sticlă și un tub confecționat din cauciuc,

predestinat consumului de droguri, precursorilor și analoagelor acestora, care au fost

împachetate și sigilate într-un plic de către colaboratorii de poliție și expediat spre

examinare experților. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-

R-1943 din 11.06.2020, „substanța solidă, cu aspect de bulgări de culoare cafenie, în

cantitate de 0,51 g, depistată și ridicată la 21.05.2020, de la cet. Bulat Constantin,

conține XLR-11", care conform anexei Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006,

reprezintă substanță stupefiantă în proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, circulația

ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare,

adică păstrarea, transportarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora,

săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i

stabili inculpatului Bulat Constantin pedeapsa în conformitate cu prevederile art.90

Cod penal.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat următoarele aspecte:

- inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, sincer s-a

căit de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată;

- în acțiunile inculpatului Bulat Constantin sunt prezente mai multe

circumstanțe atenuante - căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, recunoașterea vinovăției.

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Ceban Alina în numele inculpatului, cu

menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Bulat Constantin

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței este contestată cu

apel de către avocatul Alina Ceban în interesele inculpatului Bulat Constantin, în

partea individualizării pedepsei penale, în acest sens, s-a solicitat aplicarea

inculpatului Bulat Constantin a pedepsei penale sub formă de închisoare, cu

suspendarea executării acesteia potrivit prevederilor art. 90 Cod Penal.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Bulat Constantin, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

2

de viață ale familiei acestuia.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că, după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal se

califică ca infracțiune „gravă", pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă

de închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a stabilit că inculpatul Bulat

Constantin a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat

examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise. De

asemenea, conform prevederilor art.art.76, 77 Cod penal, prima instanță nu a reținut

careva circumstanțe atenuante sau agravante.

Cu referire la personalitatea inculpatului Bulat Constantin, instanța de apel a

desprins că, dânsul anterior a fost judecat, la evidența medicului psihiatru nu se află,

se află la evidența medicului narcolog, cu diagnoza - consumator de substanțe

narcotice – hașiș.

În contextul circumstanțelor relevate supra, Instanța de apel a respins

solicitarea de apel a părții apărării de a stabili inculpatului Bulat Constantin o

pedeapsă mai blândă, prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, deoarece această

măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptelor comise și din personalitatea inculpatului, totodată, o pedeapsă

sub formă de închisoare, cu aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza scopul de

restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de avocatul Alina Ceban

potrivit căreia, inculpatul Bulat Constantin a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, sincer s-a căit de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, or, aceste circumstanțe nu indică la faptul că, corectarea

inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia este posibilă

fără privarea lui de societate, deoarece inculpatul a comis o infracțiune gravă, anterior

a fost atras la răspundere penală, însă pedeapsa penală aplicată anterior nu și-a atins

scopul de corectare a inculpatului.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță având în vedere termenul pedepsei

cu închisoarea stabilite inculpatului Bulat Constantin, ținând cont de faptul că aceasta

se căiește sincer de cele comise și le regretă, totodată, luând în considerație și vârsta

tânără a inculpatului, precum și faptul că se află la evidența narcologică din anul 2012,

a conchis că, suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoarea aplicate

vinovatului și acordarea posibilității acestuia, ca prin comportare exemplară și muncă

cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție

intereselor societății, decât izolarea deplină a vinovatului de societate.

Instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea de apel a părții apărării

privind aplicarea inculpatului Bulat Constantin a unei pedepse mai blânde, cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, deoarece la caz nu au fost stabilite careva

circumstanțe pertinente în baza cărora să fie dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei, concluziile date fiind generate de faptul că, inculpatul anterior a

fost judecat, ceea ce denotă faptul că, inculpatul nu s-a corectat, dar a continuat să

manifeste un comportament infracțional în societate.

3

Instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe s-a întemeiat pe asigurarea

principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea gradului

influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, apreciind

obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs decizia, solicitând casarea

acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i stabili inculpatului Bulat

Constantin pedeapsa în conformitate cu prevederile art.90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale invocă că, este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

Bulat Constantin. Însă, nu este de acord cu modul de executare a pedepsei stabilit

inculpatului.

Menționează că, inculpatul și-a recunoscut pe deplin vinovăția, s-a căit de cele

comise, a conștientizat fapta comisă, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, a avut un comportament loial, contribuind

activ la descoperirea infracțiunii imputate. Careva circumstanțe agravante in privința

inculpatului nu au fost invocate și constatate.

Evidențiază că, instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75, 90 Cod penal, fără a efectua o analiză amplă a personalității

inculpatului, ținând cont și de conduita acestuia înaintea săvârșirii faptei, după

săvârșirea acesteia și în timpul judecății. Consideră că, instanțele de fond neîntemeiat

au concluzionat că este rațional de a stabili lui Bulat Constantin o pedeapsă privativă

de libertate, fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Avocatul reține că instanțele de fond au individualizat greșit pedeapsa stabilită

inculpatului, referitor la suspendarea parțială a executării acesteia.

În final avocatul conchide că, poate fi oferită șansa de corectare în condiții de

libertate a inculpatului Bulat Constantin, și chiar dimpotrivă, consideră că izolarea sa

de societate va constitui o măsură de pedeapsă mult prea gravă, care poate atrage

efecte nedorite de legiuitor față de persoana inculpatului.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

acestuia invocă temeiul pentru prevăzut la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, în esență, criticele părții apărării se axează pe ideea că

instanța de fond au individualizat pedeapsa contrar prevederilor legale, la caz fiind

indispensabilă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată

4

că acesta nu și-a găsit confirmare, iar instanțele de fond la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Bulat Constantin și-au

motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal și

art.3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și bine

individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul. Se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie

avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se

măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca

celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce

instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvârșite.

Instanța de recurs consideră că, solicitarea recurentului privind aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art.90 Cod penal în privința

inculpatului este neîntemeiată, or, doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa

stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca temei

pentru aplicarea în privința sa a unei pedepse cu suspendarea executării. Instanța de

apel a argumentat detaliat soluția sa referitor menținerea sentinței și necesitatea

executării parțiale a pedepsei sub formă de închisoare, iar recurentul nu a prezentat

careva argumente plauzibile ce ar necesita modificarea deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art.90 alin.(1) Cod penal prin

sintagma „poate", oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează

că: „ Dacă ... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei ... indicând

numaidecât în hotărâre motivele...".

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că, instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită inculpatului,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art.61 Cod penal, care va

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind

aplicarea pedepsei ne privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Totodată, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele avocatului

precum că, instanța de apel nu a luat în considerație la aplicare pedepsei inculpatului

că, el a recunoscut vina pe deplin, regretă cele săvârșite, a promis să fie mai precaut

pe viitor, astfel de acțiuni ilicite să nu mai comită, cât și de comportamentul

vinovatului în timpul și după comiterea infracțiunii, or, anume aceste circumstanțe

luate în considerație, au permis stabilirea pedepsei inculpatului la limita minimă

5

prevăzută de sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat.

Mai mult, Colegiul penal reține și faptul că instanța de apel corect a reținut la

stabilirea pedepsei inculpatului Bulat Constantin, că ultimul anterior a fost judecat

pentru săvârșirea de infracțiuni similare (f.d.41).

În plus, Colegiul penal reține că potrivit cazierului contravențional (f.d.38),

inculpatul Bulat Constantin se caracterizează negativ, anterior fiind sancționat pentru:

procurarea ori păstrarea ilegală de droguri; huliganism nu prea grav; distrugerea

intenționată a bunurilor străine.

Suplimentar, Colegiul penal reține că recurentul nu a formulat careva

argumente indubitabile care să ateste că nu este acceptabilă pedeapsa individualizată

de către instanțele de fond.

Totodată, se reține că motivele invocate în recurs, au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens.

Subsecvent, analizând textul deciziei atacate (f.d.166) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ceban Alina în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

februarie 2022, în cauza penală în privința inculpatului Bulat Constantin xxx,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 septembrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

6