1ra-856/22 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-856/22 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-856/22
1-21031675-01-1ra-03062022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 septembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte - Timofti Vladimir,
Judecători - Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena
Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Bucatca Vadim în numele inculpatului Bulat Constantin, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2022, în cauza
penală de învinuire a lui
Bulat Constantin xxxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat mun. xxxxx, anterior
prin hotărârile:
xxxxx,
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 02.03.2020 – 08.04.2021;
instanța de apel: 08.10.2021 – 19.01.2022;
instanța de recurs: 03.06.2022 – 19.09.2022.
Asupra motivelor invocate în recursul ordinar, în baza materialelor
cauzei penale, Colegiul penal
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 aprilie
2021, Bulat Constantin a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și în baza acestei Legi cu aplicarea
art.3641 alin.(8) Cod procedură penală, a fost condamnat la 8 (opt) luni
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Bulat
Constantin a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1
(un) an.
Conform art. 90 alin. (6), lit. a), c), g) Cod penal, Bulat Constantin a
fost obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului
competent, să participe la un program probațional destinat consumatorilor
de droguri și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în
mărime de 150 (una sută cincizeci) ore.
A fost încasat din contul lui Bulat Constantin în beneficiul Statului
suma de 1680 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
1
A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.
În sentința, prima instanță a constatat în fapt că:
Bulat Constantin, urmărind scopul păstrării ilegale a drogurilor, fără
scop de înstrăinare, acționând cu intenție directă, conștientizând caracterul
prejudiciabil al circulației ilegale a drogurilor, în circumstanțe nestabilite de
organul de urmărire penală, a intrat ilegal în posesia substanțelor
stupefiante, pe care le-a păstrat ilegal asupra sa până la 30 noiembrie 2020,
aproximativ la ora 22:00, moment în care aflându-se la intersecția str.
Minsk cu str. Cetatea Albă, mun. Chișinău, fiind suspectat în consum și
păstrare de droguri a fost identificat de către angajații Batalionului
patrulare și reacționare operativă al Direcției de Poliție municipiul Chișinău
a Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne, care
asigurau menținerea ordinii publice, ulterior fiind condus pentru
documentarea cazului la Inspectoratul de Poliție Botanica al Direcției de
Poliție municipiul Chișinău, unde a predat benevol un pachet improvizat
dintr-o bancnotă împăturită cu nominalul de un leu MDL seria „A 0297”, o
substanță solidă, de culoare albă, cu aspect de cristale, care a fost ridicată
și supusă expertizei.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-
4733 din 28 decembrie 2020, substanța solidă, de culoare albă, cu aspect
de cristale, reprezintă substanța stupefiantă PVP
(apirrolidinovalerophenone), neutilizată în scopuri medicale. Cantitatea
substanței stupefiante - PVP constituie 0,09 grame.
În corespundere cu pct. 148 din Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23
ianuarie 2006, „Cu privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a
plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și
cantitățile acestora”, substanța stupefiantă PVP cu masa de 0,09 grame
constituie proporții mari.
Astfel, acțiunile inculpatului Bulat Constantin au fost încadrate juridic
baza art. 217 alin. (2) Cod penal, după semnele calificative - „circulația
ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, fără scop de
înstrăinare, adică păstrarea drogurilor săvârșite în proporții mari și fără scop
de înstrăinare.”
Nefiind de acord cu sentința, procurorul în Procuratura mun.
Chișinău, oficiul reprezentare a învinuirii în instanța de judecată, Rusu
Olesea, a declarat apel solicitând casarea parțială a sentinței, pronunțarea
unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu
recunoașterea vinovăției lui Bulat Constantin de săvârșirea infracțiunii
prevăzută la art. 217 alin. (2) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de
închisoare de 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
3.1. În argumentarea cererii de apel, procurorul a menționat că
pedeapsa sub formă de închisoare de 8 luni cu aplicarea art. 90 Cod penal,
stabilită inculpatului de către prima instanță, este prea blândă și pentru a
atinge scopul pedepsei prevăzut la art. 61 Cod penal, cel mai eficient mijloc
de corectare a acestuia fiind aplicarea unei pedepse sub formă de
închisoare.
2
De asemenea, a menționat că, prima instanță la individualizarea
pedepsei nu a ținut cont în principal de gravitatea infracțiunii, persoana
celui vinovat, circumstanțele care agravează răspunderea și de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
A mai indicat că, faptul aplicării unei pedepse blânde inculpatului,
poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19
ianuarie 2022, s-a admis apelul procurorului, s-a casat sentința parțial, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care Bulat Constantin a fost recunoscut vinovat în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și în baza acestei Legi,
i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni,
cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, prima
instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată
prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și
veridicității lor, a stabilit corect situația de fapt, dând faptelor reținute în
sarcina inculpatului Bulat Constantin încadrarea juridică prevăzută la art.
217 alin. (2) Cod penal – „circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau
analogii acestora, fără scop de înstrăinare, adică păstrarea drogurilor,
săvârșită în proporții mari, fără scop de înstrăinare”.
A menționat instanța de apel că, verificând legalitatea individualizării
pedepsei penale în privința inculpatului Bulat Constantin a constată că,
instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61,
75, 90 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele
care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Instanța de apel a concretizat că, pornind de la caracterul faptei
comise, raportat la modul de comitere, mijloacele folosite, circumstanțele
legate de personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat,
inculpatului urmează a fi aplicată pedeapsa închisorii, cu executarea reală,
deoarece anume această pedeapsă stabilită inculpatului își va fi realiza
scopul.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Bucatca
Vadim în numele inculpatului Bulat Constantin, a declarat recurs ordinar,
prin care, invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod
de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi
hotărâri prin care să fie menținută sentința.
În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă că instanța
de apel nu a luat în considerare că inculpatul la urmărirea penală a
recunoscut vina în comiterea infracțiunii, s-a căit de cele săvârșite, în primă
instanță a înaintat o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în baza
probelor administrate la faza de urmărire penală, se află la evidența
narcologică ca consumator de substanțe narcotice, antecedentele pedepsei
sunt stinse.
3
Menționează că nu poate fi reținut de către instanța de apel faptul că
anterior inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni similare, or,
persoana se consideră condamnată din momentul rămânerii definitive a
sentinței până la momentul stingerii antecedentelor penale, în speță
atestându-se că antecedentul inculpatului a fost stins și pedeapsa
executată.
Remarcă că prima instanță, just a constatat că proporționalitatea este
concepută ca un raport just, echitabil, între situația de fapt, mijloacele de
restrângere a exercițiului unor drepturi și scopul legitim urmărit sau ca un
raport echitabil între interesul individual și interesul public, precum și că
pedeapsa stabilită inculpatului Bulat Constantin trebuie să fie
proporțională, efectivă, disuasivă, aptă să conducă la restabilirea echității
sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.
Consideră că în cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru
infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoarea are un caracter excepțional
și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului
fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea, iar o altă pedeapsă este
insuficientă și nu și-ar atinge scopul.
Ținând cont de personalitatea inculpatului Bulat Constantin, de
gravitatea infracțiunii, de faptul că primul a comis o infracțiune ușoară, de
cantitatea drogurilor depistate asupra sa, de recunoașterea vinovăției,
consideră că reeducarea și corectarea acestuia, este posibilă fără izolarea
acestuia de societate.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1), pct.11) Cod de
procedură penală, procurorul Crijanovschi Sergiu a depus referință asupra
recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra
inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute
de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie
invocate de recurent. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot
fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial.
Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că de către
avocatul inculpatului a fost indicat în calitate de temei pentru recurs
prevederile art.427 alin.(1), pct.6), 8) Cod de procedură penală, însă reieșind
4
din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs
invocă, de fapt, dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei
penale, temei de recurs prevăzut de pct.10) potrivit căruia hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul penal se va expune în privința temeiului de casare prevăzut la
art.427 alin.(1), pct.10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de
corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Bulat
Constantin, întrucât celelalte temeiuri de casare nominalizate în recurs nu
au fost motivate de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu
este motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs
nu este competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în
fapt și în drept, care l-ar justifica.
Colegiul penal, examinând temeiul invocat în recursul ordinar și
circumstanțele cauzei deduse judecării, a conchis că, instanța de apel legal
și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale
cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, astfel în cât acestuia fiindu-i
stabilită o pedeapsă privativă de liberate – 6 luni închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În acest sens, se atestă că, instanța de apel a respectat prevederile
normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și
argumentat a ținut cont de dispozițiile prevederilor art. art. 7, 61, 75, 90
Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, conform cărora, la aplicarea
Legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea penală.
La caz, Colegiul penal notează că, pedeapsa are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.
Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată
ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu 1/3 a
limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare.
Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani
pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont
de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia
că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate
dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
vinovatului, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor
motivelor invocate în apelul avocatului.
5
Este de menționat că, instanța de apel, just și corect a apreciat că,
prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61,
75, 90 Cod penal, astfel, neținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,
de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care
atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului, or, în sensul art. 61 alin. (1), (2)
Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un
mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele
de judecată, în numele Legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,
cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având ca scop
restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților, cât și a altor persoane.
Colegiul penal notează că, stabilirea unei pedepse privative de
libertate inculpatului, nici de cum nu a atentat la îngrădirea și/sau
constrângerea drepturilor și libertăților acestuia, or, scopul pedepsei penale
pe lângă restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea
condamnatului, are ca menire și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
din partea condamnaților, cât și a altor persoane, în acest sens fiind
conform principiului dreptului penal, reflectat în esența principiului
legalității care are la baza sa două axiome: nulum crimen sine lege și nulum
poena sine lege, ceea ce înseamnă că nu există infracțiune fără lege și nici
pedeapsă fără lege.
În prezenta cauză, Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute
argumentele avocatului precum că, instanța de apel la individualizarea
pedepsei în privința inculpatului nu au ținut cont de faptul că, inculpatul
vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o pe deplin, se căiește sincer de
cele comise, a conștientizat fapta comisă. Or, circumstanțele la care face
referire recurentul în cererea de recurs, au fost luate în considerație de
către instanța de apel.
Totodată, Colegiul penal reține ca fiind nefondate și argumentele
recurentului ce vizează casarea deciziei instanței de apel cu menținerea
sentinței primei instanțe, adică aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or,
la caz instanța de apel a constatat fără echivoc caracterul faptei comise,
raportat la modul de comitere, mijloacele folosite, circumstanțele legate de
personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru faptă
similară la o pedeapsă sub formă de amendă (f. d. 47-48), însă concluzii
necesare nu a făcut că, faptele social periculoase sunt supuse răspunderii
penale, respectiv nu s-a atins scopul pedepsei (art.61 Cod penal), ca
consecință inculpatului fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoarea – 6 luni,
această pedeapsă fiind unica soluție care își va fi realiza scopul scontat.
Generalizând cele expuse, Colegiul penal consideră, că n-a fost
constatată prezența în speța examinată a unor erori ce ar servi drept temei
de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii
pedepsei.
Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei
recurate a stabilit că argumentele indicate, în esență au fost abordare în
decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile
6
art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în
hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor problemelor esențiale
invocate în speță. Hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se
întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește
integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii
CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din
16.02.2010.
În acest context, Colegiul penal conchide că în prezenta cauză nu se
constată admiterea erorilor de drept semnalate de avocat și prevăzute de
art. 427 alin. (1), pct.10) Cod de procedură penală, iar la judecarea cauzei
în ordine de apel, instanța a respectat cu strictețe prevederile legale
prescrise de art. art. 414 - 419 Cod de procedură penală, pronunțând o
hotărâre legală, întemeiată și echitabilă, fapt ce impune soluția
inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Bucatca
Vadim în numele inculpatului Bulat Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Bucatca Vadim în numele inculpatului Bulat Constantin, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2022, în cauza
penală în privința lui Bulat Constantin xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 27 octombrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Cobzac Elena
7