1ra-457/21 — art.188 al.2 lt.f CP

1ra-457/21 — art.188 al.2 lt.f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-457/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători - Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena, Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către avocatul Spalatu

Veaceslav în numele inculpatului Brînca Constantin, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2020, privindu-l pe

Brînca Constantin xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în. xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.03.2019 – 16.07.2019;

Instanța de apel: 08.08.2019 – 15.10.2019;

Instanța de recurs ordinar: 16.12.2019 – 24.03.2020;

Instanța de apel: 03.06.2020 – 08.09.2020;

Instanța de recurs ordinar: 19.11.2020 – 15.06.2021.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T:

a fost recunoscut și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal la 8 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare

în mărime de 544,21 lei.

octombrie 2018, aproximativ la ora 19.00 min., având scopul sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, aflându-se în extravilanul sat. xxxxx, r-nul Criuleni, apropiindu-se de Capațina

Alexei care efectua lucrări agricole pe lotul său de teren, l-a atacat pe acesta și aplicând

violența periculoasă pentru viață și sănătatea persoanei, exprimată prin lovituri cu pumnii în

1

regiunea capului, cauzându-i leziuni corporale sub formă de echimoze pe fața, brațul drept,

edem al cotului stâng, traumă acută craniu-cerebrală, comoție cerebrală care se califică ca

vătămare corporală ușoară, la imobilizat pe cet. Capațina Alexei și în mod deschis a sustras din

scurta acestuia, un telefon mobil de model „Nokia” în valoare de 600 lei, bani în sumă de 65

lei, scurta în care era îmbrăcat în valoare de 300 lei și adidași de culoare gri combinat cu roșu

în valoare 500 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii,

cauzându-i părții vătămate Capațina Alexei o daună materială în proporții considerabile în

mărime de 1 465 lei.

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal intentat în privința lui

Brînca Constantin în baza art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal, să fie încetat în temeiul art.390

alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală (fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii), Brînca Constantin să fie recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzută

de art.78 alin.(2) Cod contravențional.

3.1. În argumentarea apelului declarat, avocatul Spalatu Veaceslav a invocat că, instanța

de fond la pronunțarea sentinței de condamnare în detrimentul prevederilor art.385 alin.(1)

Cod de procedură penală, nu a examinat corect toate chestiunile pe care trebuia să le

soluționeze la adoptarea sentinței de condamnare, printre care și acele chestiuni importante

cum ar fi dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea.

Astfel, partea apărării a specificat că, instanța a examinat incomplet toate probele, cauzei

respective în coroborarea lor cu veridicitatea circumstanțelor reale ale cauzei, fapt confirmat

inclusiv prin primele declarații ale părții vătămate din data de 17.10.2018, care sunt

contradictorii cu declarațiile date în baza procesului-verbal de audiere a victimei din

23.10.2018 (f.d.16), unde partea vătămată dubios a declarat că i-au fost sustrase bunurile

materiale și anume, telefonul mobil de model Nokia, banii săi, scurta și adidașii acestuia.

De asemenea, instanța de apel a dat apreciere greșită declarațiilor martorilor Țviner

Vladimir (f.d.32) și Chirilov Valentin (f.d.34), care nu demonstrează direct sau indirect

acțiunile ilegale ale inculpatului privind actul de tâlhărie.

Totodată, apelantul a invocat că, acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzută de art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal. Instanța de fond și-a motivat

soluția prin faptul că, latura obiectivă a tâlhăriei comisă de inculpat a fost compusă din două

acțiuni, acțiunea principală care s-a exprimat în sustragere a bunurilor părții vătămate Capațina

Alexei și acțiunea adiacentă, care a fost atacul nemijlocit săvârșit asupra părții vătămate,

însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

Însă din probele anexate la materialele cauzei nu s-a confirmat sustragerea bunurilor părții

vătămate de către inculpat. Inculpatul vina nu a recunoscut iar faptul că părinții acestuia au

achitat părții vătămate prejudiciul material și moral în mărime de 30000 lei nu confirmă

contrariul, or inculpatul nu a cunoscut despre această decizie a părinților săi.

2

La fel, apelantul a invocat că, instanța de judecată greșit a concluzionat că acțiunile

inculpatului s-au manifestat prin intenția directă ca în urma unui atac violent periculos pentru

viața și sănătatea părții vătămate, a sustras bunurile părții vătămate, scopul fiind de cupiditate.

Partea apărării a mai menționat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară

nr.201816P0383 din 18 octombrie 2018, părții vătămate Capațina Alexei i-au fost cauzate

leziuni corporale care au dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și au fost calificate ca

vătămări ușoare, și nu poate servi drept probă directă sau indirectă care ar confirma atacul

asupra persoanei în scop de sustragere a bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoase

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

Mai mult, actul de tâlhărie prevăzut de art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal, încriminat lui

Brînca Constantin, pe lângă atacul direct săvârșit asupra părții vătămate, prescrie însoțirea

atacului de o violență periculoasă pentru viața și sănătatea părții vătămate ori cu amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violente, iar cauzarea unor leziuni corporale ușoare nu poate fi

încadrată în violență periculoasă pentru viața și sănătatea părții vătămate. Prin acesta se

înțelege acea violență prin care s-au provocat vătămări corporale de grad mediu ori grave.

În speță părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, cu dereglarea sănătății

de scurtă durată, suplimentar și în lipsa probelor care ar demonstra sustragerea bunurilor

pretinse de la inculpat, fapta comisă de inculpatul Brînca Constantin urmează să aibă un alt

calificativ, încadrarea juridică a acțiunilor căruia cade sub incidența legislației

contravenționale și mai concret în corespundere cu art.78 alin.(2) Cod contravențional.

respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Spalatu Veaceslav în numele inculpatului,

cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, solicitarea apelantului

privind încetarea procesului penal în privința lui Brînca Constantin în baza art.188 alin.(2) lit.

f) Cod penal în temeiul art.390 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală Brînca Constantin, să

fie recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzută de art.78 alin.(2) Cod

contravențional, este neîntemeiată, deoarece prima instanță corect a constatat ca fiind

dovedită pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2)

lit. f) Cod penal.

Necătând la faptul că inculpatul Brînca Constantin vina în comiterea celor incriminate nu

a recunoscut, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de tâlhărie a fost confirmată prin

cumulul de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art.101

Cod de procedură penală, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Capațina Alexei; declarațiile

martorilor Țviner Vladimir, Chirilov Valentin, Brînca Iurie Brînca Natalia; plângerea cet.

Capațina Alexei în care solicită să fie atras la răspundere penală cet. Brîncă Constantin;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.10.2018; procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 20.11.2018; raportul de expertiză judiciară nr.201816P0383 din 18.10.2018.

Instanța de apel a statuat că, în speță, scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, a fost dovedit prin faptul că Brînca Constantin l-a atacat pe Capațina Alexei în timp

3

ce acesta efectua lucrări agricole pe lotul său de teren din s. Hârtopul-Mare, r-nul Criuleni,

totodată aplicând violența periculoasă pentru viața și sănătatea acestuia, exprimată prin lovituri

cu pumnii în regiunea capului, cauzându-i vătămări corporale ușoare, în urma căruia l-a

imobilizat pe cet. Capațina Alexei, sustrăgând din scurta acestuia un telefon mobil de model

„Nokia” în valoare de 600 lei, bani în sumă de 65 lei, scurta cu care era îmbrăcat în valoare de

300 lei și adidași de culoare gri combinat cu roșu în valoare 500 lei, cauzându-i părții vătămate

Capațina Alexei o daună materială în proporții considerabile în mărime de 1465 lei.

Instanța de apel a menționat că, solicitarea apărării privind recalificarea acțiunilor

inculpatului în baza art.78 alin.(2) Cod contravențional, nu are suport probant, dat fiind faptul

că în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei atât în prima instanță cât și în instanța de apel

au fost acumulate suficiente probe care atestă faptul că în acțiunile inculpatului este prezentă

componența de infracțiune prevăzută de art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal.

avocatul Spalatu Veaceslav în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

procesul penal intentat în privința lui Brînca Constantin în baza art.188 alin.(2) lit. f) Cod

penal, să fie încetat în temeiul art.390 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală (fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii), iar Brînca Constantin, să fie recunoscut

vinovat de comiterea contravenției prevăzută de art.78 alin.(2) Cod contravențional.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat argumente similare celor invocate în

cererea de apel (pct.3.1).

fost admis recursul declarat, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs ordinar verificând materialele cauzei

penale, a constatat că la adoptarea soluției în speța dată, instanțele ierarhic inferioare nu au

ținut cont pe deplin de toate circumstanțele cauzei, au interpretat eronat, fără o motivare clară

evenimentele derulate, și au încadrat acțiunile inculpatului Brînca Constantin în infracțiunea

de tâlhărie, în baza art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal, adică, atacul săvârșit asupra unei persoane

în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În acest context, instanța de recurs a constatat că la calificarea faptei, în prezenta speță,

ambele instanțe de judecată, contrar prevederilor art.113 Cod penal, nu au verificat prezența

circumstanțelor invocate în coroborare cu componența de infracțiune încriminată, în vederea

adoptării unei soluției juridice corectă.

Instanța de recurs analizând descriptivul deciziei instanței de apel, a constatat că, la baza

sentinței de condamnare instanța a luat în calcul drept probă care confirmă vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, declarațiile contradictorii ale părții vătămate

Capațina Alexei și anume:

- potrivit plângerii părții vătămate din 17 octombrie 2018 (f.d.10), declară ,,Rog organele

4

de drept să atragă la răspundere conform legislației în vigoare pe cet. Brînca Constantin care

la 17.10.2018, aproximativ ora 19.00, în timp ce mă aflam în extravilanul s. Hârtopul Mare,

m-a agresat fizic aplicându-mi lovituri cu pumnii în regiunea corpului, cauzându-mi astfel

dureri fizice”;

- potrivit explicației părții vătămate din 17 octombrie 2018 (f.d.11), aceasta a făcut

declarații identice, la fel, fără a face trimitere la agresiunea inculpatului în scopul sustragerii

bunurilor sale, sau că i-au fost sustrase careva bunuri;

- potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate din 23 octombrie 2018 (f.d.16),

aceasta deja declară că i-au fost sustrase bunurile materiale și anume, telefonul mobil de model

Nokia, banii, scurta și adidașii acestuia.

Totodată, instanța de recurs a constatat că, potrivit declarațiilor părții vătămate (f.d.108-

109), motivul conflictului apărut între partea vătămată și inculpat a fost indignarea ultimului

asupra faptului că partea vătămată a dat foc la pășune punând în pericol alte teritorii și

nicidecum cu scopul de a sustrage bunurile părții vătămate.

Referitor la aspectele menționate, instanța de recurs a atras atenția și asupra faptului că,

instanțele de fond au analizat greșit și declarațiile martorilor Țviner Vladimir și Chirilov

Valentin, care la fel vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate din 23.10.2018. Or, atât

în procesele-verbale de audiere a martorului din 14.12.2018 (f.d.32-34), cât și prin declarațiile

date în prima instanță, aceștia au susținut că, la data de 17.10.2018, fiind implicați în serviciu,

au primit un apel telefonic precum că în s. Hârtopul Mare r-nul Criuleni ard pășuni. Ajunși la

fața locului au început a stinge flăcările, în acest răstimp au observat o persoană care se afla la

pământ, când s-au apropiat de el acesta s-a ridicat și le-a povestit că a fost bătut de o persoană

din satul acestuia, avea echimoze la cap și la mână, era fără încălțăminte, iar telefonul său a

fost găsit nu de parte de locul unde stătea la pământ partea vătămată. Au chemat ambulanța, au

ajutat partea vătămată să se urce în ambulanță, apoi s-au întors în unitate la serviciu.

Astfel, în opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii nemotivate. Iar partea descriptivă a deciziei urma să cuprindă analiza și verificarea

probelor pe care s-a bazat instanța pronunțând hotărârea respectivă, să indice din ce motive ele

urmează a fi reapreciere, admise ori respinse ca probe.

septembrie 2020, a fost admis apelul declarat de către avocatul Spalatu Veaceslav în numele

inculpatului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Brînca Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. f)

Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără

amendă.

Conform art.901 Cod penal, s-a dispus executarea de către Brînca Constantin a 2 ani și 6

luni din pedeapsa închisorii în penitenciare de tip semiînchis, iar executarea restului pedepsei,

5

- închisoarea pe un termen de 2 ani și 6 luni, s-a suspendat condiționat, pe un termen de

probațiune de 2 ani.

A fost dispusă încasarea de la Brînca Constantin în beneficiul statului, cu titlu de cheltuieli

judiciare, sumă de 448,00 lei.

7.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a constatat că, Brînca Constantin

la 17 octombrie 2018, aproximativ la ora 19.00 min., în urma unui conflict apărut între el și

Capațina Alexei care efectua lucrări agricole pe lotul său de teren, i-a aplicat acestuia

lovituri cu pumnii în regiunea capului, cauzându-i leziuni corporale sub formă de echimoze pe

față, brațul drept, edem al cotului stâng, traumă acută craniu-cerebrală, comoție cerebrală

care se califică ca vătămare corporală ușoară. Ulterior, văzând că Căpățâna Alexei stătea

imobilizat la pământ a decis să sustragă, în mod deschis, și a sustras din scurta acestuia, un

telefon mobil de model „Nokia” în valoare de 600 lei, bani în sumă de 65 lei, scurta în care

era îmbrăcat în valoare de 300 lei și adidași de culoare gri combinat cu roșu în valoare 500

lei, după care, cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții

vătămate Capațina Alexei o daună materială în proporții considerabile în mărime de 1465 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către instanța de apel în baza art.187 alin.(2), lit.

f) Cod penal – jaful, adică sustragerea în mod deschis a bunurilor altei persoane, săvârșită în

proporții considerabile.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat

probele, fără a ține seama de cerințele art.101 Cod procedură penală, ajungând eronat la

concluzia de calificare a acțiunilor inculpatului în baza art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal și în

acest sens, instanța de apel a indicat că probatoriul administrat în cauză și verificat în ședința

de judecată demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2), lit. f) Cod penal și anume prin declarațiile părții vătămate Căpățină Alexandru, ale

martorilor Țviner Vladimir, Chirilov Valentin, Brînca Natalia, Brînca Iurie, cât și prin

materialele cauzei: plângerea cet. Capațina Alexei în care solicită să fie atras la răspundere

penală cet. Brîncă Constantin (f.d.8 vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

23.10.2018( f.d.12-15 vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.11.2018

(f.d.36-40 vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 201816P0383 din 18.10.2018( f.d.42-43

vol. I).

Instanța de apel a specificat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Brîncă

Constantin, nu echivalează cu achitarea acestuia sau cu calificarea acțiunilor acestuia în baza

altui articol, or, în ședința de judecată au fost prezentate probe, care din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, indică incontestabil că inculpatul, prin acțiunile sale intenționate a comis

infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, iar poziția ultimului precum că, nu

i-a sustras în mod deschis lui Căpățină Alexandru un telefon mobil de model „Nokia” în

valoare de 600 lei, bani în sumă de 65 lei, scurta în care era îmbrăcat în valoare de 300 lei și

adidași de culoare gri combinat cu roșu în valoare 500 lei, nu-l dezvinovățesc de comiterea

jafului săvârșit, instanța de apel atribuind-o drept o metodă de apărare în scopul eschivării de

6

la răspunderea penală pentru faptele comise.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță eronat a conchis de a

încadra faptele lui Brîncă Constantin pe art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal, deoarece în acțiunile

inculpatului lipsește semnul calificativ al tâlhăriei, atacul asupra victimei în scopul sustragerii,

or la caz sustragerea bunurilor părții vătămate a avut loc spontan, în urma conflictului apărut

între inculpat și partea vătămată.

De asemenea, instanța de apel a specificat că, inculpatului nu i se poate încrimina nici

agravanta „aplicarea violenței nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei”, deoarece

aceasta contravine prevederilor art.410 alin.(1) Cod procedură penală, potrivit căruia „instanța

de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat

apel”.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului pentru fapta comisă, instanța de apel, ținând

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal, se atribuie la categoria

celor grave săvârșită cu intenție, de persoana celui vinovat, că nu are antecedente penale, de

lipsa circumstanțelor agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane, a conchis că pedeapsă cu închisoarea, cu aplicarea

dispozițiilor art.901 Cod penal, va fi una echitabilă, ce va atinge scopul de restabilire a echității

sociale și corijare a inculpatului.

8.1. Procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, care

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

totală a deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului ordinar procurorul invocă următoarele argumente:

- la adoptarea soluției, instanța de apel nu a luat în considerație toate probele acuzării și

nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă

sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea încriminată inculpatului, astfel încălcând

prevederile art.101 alin.(l) Cod de procedură penală;

- prin declarațiile părții vătămate Capațina Alexandru s-a confirmat faptul că, inculpatul

l-a atacat și maltratat, iar după ce partea vătămată a fost doborât la pământ din buzunarul

scurtei i-a fost sustras telefonul mobil cât și din alt buzunar i-a fost sustras 65 lei. Tot atunci a

fost dezbrăcat de scurtă și de adidași;

- martorii Țviner Vladimir și Chirilov Valentin au confirmat declarațiile părții vătămate

și au indicat că, ajungând la fața locului partea vătămată se afla la pământ cu vizibile leziuni

corporale, îi lipsea telefonul mobil și era dezbrăcat și descălțat;

- concluziile instanței de apel sunt pripite și neargumentate, instanța de apel la

rejudecarea cauzei nu a argumentat soluția privind reținerea ca fiind veridice a declarațiilor

inculpatului și aprecierea critică a declarațiilor părții vătămate, martorilor și proba materială -

raportul de expertiză medico-legală, or, instanța de apel urma să verifice minuțios și obiectiv

7

fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenții și veridicității,

iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

8.2. Avocatul Spalatu Veaceslav în numele inculpatului Brînca Constantin, care

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

totală a deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului ordinar, apărătorul invocă următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-au expus pe marginea declarațiilor contradictorii ale părții

vătămate Capațina Alexei, apreciind arbitrar și incorect circumstanțele de fapt ale cauzei

examinate, dându-i un calificativ greșit și eronat;

- instanța de apel nu a dat apreciere primele declarațiilor ale părții vătămate din

17.10.2018, care sunt contradictorii cu declarațiile date în baza procesului-verbal de audiere a

victimei din 23.10.2018 (f.d.16), unde deja partea vătămată dubios declară că i-au fost sustrase

bunurile materiale și anume, telefonul mobil de model Nokia, banii săi, scurta și adidașii

acestuia;

- instanța de apel a dat apreciere greșită declarațiilor martorilor Țviner Vladimir (f.d.32)

și Chirilor Valentin (f.d.34), la care s-a expus instanța de fond în privința condamnării

inculpatului și care nu demonstrează direct sau indirect acțiunile ilegale ale inculpatului

privind actul de jaf. Prin declarațiile martorilor s-a constatat doar că telefonul de model Nokia

a fost găsit la o distanța de 2-3 metri de locul unde se afla partea vătămată, iar însă-și partea

vătămată nu le-a comunicat la acel moment acestora că i-a fost sustras telefonul, banii, scurta

și adidașii.

- instanța de apel în motivarea soluției de condamnarea inculpatului în baza art.187

alin.(2) lit. f) Cod penal nu a probat și nu a motivat prin probe concludente și pertinente în

coroborarea lor, intenția de spontaneitate a inculpatului în comiterea infracțiunii de jaf. Or,

aceste constatări ale instanței de apel sunt contrare prevederilor art.113 Cod penal, nu a

verificat prezența circumstanțelor invocate, precum și să le coroboreze eficient și obiectiv cu

componența de infracțiune incriminată în prevederile art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, în

vederea adoptării soluției juridice corecte în prezenta speță;

- a apreciat critic și în mod arbitrar declarațiile inculpatului Brînca Constantin cu privire

la faptul că acesta a declarat că, nu a avut intenția să sustragă careva bunuri ale părții vătămate

și nu a sustras aceste bunuri de la partea vătămată. Necătînd la acest fapt instanța de apel, a

luat în considerație doar probele acuzării, interpretând nemotivat acțiunile de spontaneitate ale

inculpatului privind sustragerea bunurilor părții vătămate, spontaneitate prezumată că ar fi

apărut imediat după aplanarea conflictului apărut între inculpat și partea vătămată, ceea ce

pune la îndoială legalitatea deciziei contestate;

- constatările și interpretările privind calificarea acțiunilor/inacțiunilor prejudiciabile ale

inculpatului Brîncă Constantin conform art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, sunt incorecte și

contradictorii circumstanțelor cauzei și declarațiilor inculpatului, părții vătămate și a

martorilor. La calificarea acțiunilor prejudiciabile ale inculpatului conform art.187 alin.(2) lit.

8

f) Cod penal, nu se regăsesc semnele laturii obiective ale infracțiunii de jaf, în raport cu

probele anexate la materialele cauzei și interpretările făcute de către instanța de apel.

concluzia că, recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi respins ca inadmisibil, iar

recursul avocatului în numele inculpatului urmează a fi admis, din următoarele considerente.

9.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul penal lărgit

notează că, potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând soluția

respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor

legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că, procurorul

invocă temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel atunci când: 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 12) când faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

În esență argumentele recurentului se axează pe poziția că, instanța de apel rejudecând

cauza eronat a interpretat și a apreciat probele administrate în prezenta cauză penală și pripit

a dispus recalificarea acțiunilor inculpatului Brîncă Constantin din art.188 alin.(2) lit. f) Cod

penal în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal.

În acest context, Colegiul penal lărgit atestă faptul că poziția acuzatorului de stat, privind

reținerea în fapta inculpatului a semnelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.188

alin.(2) lit. f) Cod penal, nu poate fi reținută din considerentul că anterior, prin decizia

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24 martie 2020, a fost cert stabilit că

instanțele de fond, contrar prevederilor art.113 Cod penal, nu au verificat corespunderea

exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpatul Brînca Constantin și

semnele componenței infracțiunii încriminate și incorect au încadrat acțiunile inculpatului în

baza art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal,

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, argumentele acuzatorului de stat referitoare la

încadrarea faptelor inculpatului în baza art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal, nu pot fi reținute,

motiv pentru care recursul procurorului urmează a fi respins ca inadmisibil.

9.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Spalatu Veaceslav în

numele inculpatului Brînca Constantin,

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

9

în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, recurentul critică decizia instanței de

apel din punctul de vedere al prezenței temeiurilor de casare prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazurile când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii și 12)

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs și

temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de către

titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea

instanței de apel urmează a fi desființată.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art.414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au

fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să

fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În conformitate cu art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art.436 alin.(2) și (3) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sânt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea

care a existat la soluționarea recursului. Când hotărârea este casată numai cu privire la unele

10

fapte sau persoane ori numai în ce privește latura penală sau civilă, instanța de rejudecare se

pronunță în limitele în care hotărârea a fost casată

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia contestată nu conține motive clare pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, în

speța dedusă judecății, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

24 martie 2020, decizia instanței de apel a fost casată total cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au fost date

indicații clare, în privința cărora instanța de apel la o nouă rejudecare urma să se expună și să

țină cont, însă contrar acestor indicații, aspectele evidențiate au fost lăsate fără soluționare

sau examinate superficial.

În acest sens, conform deciziei instanței de recurs ordinar de remitere a cauzei spre

rejudecare, instanței de apel i s-a pus în sarcină, verificarea declarațiilor părții vătămate

Capațina Alexei, dat fiind faptul că ultimul a dat declarații contradictorii pe tot parcursul

procesului penal, or potrivit plângerii din 17 octombrie 2018 (f.d.10) și explicației din 17

octombrie 2018 (f.d.11), partea vătămată a declarat că a fost agresată, însă nu a indicat la

faptul că i-au fost sustrase careva bunuri. Ulterior, potrivit procesului-verbal de audiere a

părții vătămate din 23 octombrie 2018 (f.d.16), aceasta deja a declarat că i-au fost sustrase

bunurile materiale și anume, telefonul mobil de model Nokia, banii, scurta și adidașii

acestuia. Însă instanța de apel a omis a se expune pe marginea acestor declarații, și nu a

înlăturat divergențele din declarațiile parții vătămate.

De asemenea, instanța de apel nu a apreciat în nici un fel și a omis să se pronunțe

asupra constatărilor indicate în decizia instanței de recurs din 24 martie 2020, în special că:

„instanțele de fond au analizat greșit și declarațiile martorilor Țviner Vladimir și Chirilov

Valentin, care la fel vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate din 23.10.2018. Or,

atât în procesele-verbale de audiere a martorului din 14.12.2018 (f.d.32-34), cât și prin

declarațiile date în prima instanța, aceștia au susținut că, la data de 17.10.2018 fiind

implicați în serviciu, au primit un apel telefonic precum că în s. Hârtopul Mare, r-nul

Criuleni ard pășuni. Ajunși la fața locului au început a stinge flăcările, în acest răstimp au

observat o persoană care se afla la pământ, când s-au apropiat de el acesta s-a ridicat și le-

a povestit că a fost bătut de o persoană din satul acestuia, avea echimoze la cap și la mână,

era fără încălțăminte, iar telefonul său a fost găsit nu de parte de locul unde stătea la

pământ partea vătămată. Au chemat ambulanța, au ajutat partea vătămată să se urce în

ambulanță, apoi s-au întors în unitate la serviciu”. Or, reieșind din declarațiile martorilor

nominalizați, se constată că telefonul de model Nokia a fost găsit la o distanța de 2-3 metri de

locul unde se afla partea vătămată, iar partea vătămată nu le-a comunicat la acel moment, că

11

i-a fost sustras telefonul, banii, scurta și adidașii, circumstanțe, care la fel au fost ignorate de

către instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit remarcă că instanța de apel făcând trimitere la declarațiile

părții vătămate și a martorilor Țviner Vladimir și Chirilov Valentin, a reținut doar secvențe

din declarațiile acestora, date în cadrul primei instanțe, însă fără a fi audiați de către instanța

de apel, limitându-se repetat la mențiuni neclare, confuze și sumare, care în opinia sa, ar

proba decizia adoptată.

Prin urmare, instanța de apel la verificarea și aprecierea probelor administrate nu a

respectat prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit cărora fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, precum

și prevederile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, potrivit cărora, toate probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate cu

prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective.

Potrivit art.93 alin.(1) Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt

dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau

inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la

stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei.

Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a

căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Fiecare probă urmează să

fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Omisiunea instanței de apel de a face o analiză amplă asupra tuturor circumstanțelor

cauzei și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, care confirmă sau infirmă

vinovăția inculpatului, este cu certitudine o lacună care nu poate fi corectată de către instanța

de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi înlăturată de instanța de apel, prin

rejudecarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel desființând integral sentința,

pronunțând o nouă hotărâre și recalificând acțiunile inculpatului în baza art.187 alin.(2) lit. f)

Cod penal, fiind învestită cu atribuții de judecarea cauzei conform normelor stabilite pentru

prima instanță, urma să analizeze toate aspectele învinuirii înaintate, atât în baza probelor

administrate în speță cât și prin prisma argumentelor invocate de partea apărării în apelul

declarat.

Instanța de apel a constatat că, faptele lui Brîncă Constantin eronat au fost încadrate în

baza art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal, deoarece în acțiunile inculpatului lipsește semnul

calificativ al tâlhăriei, atacul asupra victimei în scopul sustragerii, or la caz sustragerea

12

bunurilor părții vătămate a avut loc spontan, în urma conflictului apărut între inculpat și

partea vătămată.

Sub aspectul dat, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, instanța de apel prin motivarea

spontaneității în acțiunile inculpatului privind sustragerea de bunuri, imediat după conflictul

apărut între părțile implicate în conflict, nu a probat și nu a motivat prin probe concludente și

pertinente, intenția de spontaneitate a inculpatului în comiterea infracțiunii de jaf.

Or, pe de o parte, instanța de apel constată din declarațiile părții vătămate că

„Constantin i-a aplicat lovituri în regiunea capului după care a amețit și a căzut la pământ.

A rămas la pământ fără cunoștință și când s-a trezit la fața locului se aflau pompierii care

au fost chemați de Brîncă Constantin”, iar pe de altă parte „în intervalul de când a amețit și

a căzut jos la pământ fără cunoștință și până când au venit pompierii când s-a trezit, cu lux

de amănunte în ordine cronologică redă faptul cum Brîncă Constantin i-a sustras bunurile

personale”.

Instanța de apel stabilește că momentul sustragerii bunurilor părții vătămate de către

inculpat s-a produs spontan, în timpul când partea vătămată stătea jos la pământ fără

cunoștință din momentul aplicării loviturilor de către inculpat, până când au venit pompierii,

iar pe de altă parte, instanța de apel susține că sustragerea bunurilor s-a produs în mod

deschis.

Astfel, presupusa sustragere a bunurilor materiale ale părții vătămate de către inculpat,

în timpul aflării lui Capațina Alexei în stare de inconștiență, nu pot fi calificate drept

sustragere deschisă a bunurilor.

Mai mult de atât, instanța de apel era obligată să constate și să probeze intenția

inculpatului precum și cauzarea de daune în proporții considerabile, or, din materialele

cauzei, probele acumulate, declarațiile părții vătămate care sunt contradictorii și declarațiile

martorilor, nu se constată cu certitudine sustragerea bunurilor materiale, pe motiv că însă-și

partea vătămată prin declarațiile sale din data de 17 octombrie 2018 și declarațiile acestuia

date în baza procesului-verbal de audiere a victimei din 23 octombrie 2018 (f.d.16) în

contradictoriu, pe de o parte, susține că nu i-au fost sustrase careva bunuri, apoi pe de altă

parte, din motive necunoscute deja susține sustragerea bunurilor sale, fapt confirmat și prin

declarațiile martorilor Țviner Vladimir și Chirilov Valentin, care au declarat că la momentul

când au văzut partea vătămată în urma discuției cu ea, ultima nu a comunicat anume despre

sustragerea bunurilor sale.

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră pripite

concluziile instanței de apel de condamnare a inculpatului Brînca Constantin în baza art.187

alin.(2) lit. f) Cod penal, or, instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei și apelul declarat de

partea apărării, nu s-a expus asupra probelor administrate în speță, referindu-se superficial

asupra acestora, fără a le descrie și a le aprecia conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală și fără a se expune concret - care din probele prezentate demonstrează

obiectiv fapta infracțională imputată.

13

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă și faptul că, instanța de apel pe de o parte îl

recunoaște vinovat și îl condamnă pe Brînca Constantin în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod

penal, iar pe de altă parte - în pct.21 a deciziei conchide că „vinovăția inculpatului BRÎNCA

Constantin în comiterea infracțiunii imputate, prevăzute de art.186 alin.(5) Codul penal, se

confirmă integral și prin materialele și probele scrise, anexate la dosarul penal…”, ceea

pune la îndoială legalitatea deciziei de condamnare contestată.

Mai mult, instanța de apel își menține această poziție făcând trimitere la persoane terțe

și declarațiile acestora, care nu figurează în prezenta cauză penală cum ar fi ,,COJOCARI

Renat”.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, care reflectă

un principiu legat de buna administrare a justiției, hotărârile judecătorești trebuie să indice în

mod suficient motivele pe care se întemeiază soluția. În cazul în care o instanță nu este

obligată să furnizeze un răspuns detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk împotriva

Țărilor de Jos din 19 aprilie 1994, pct. 61), din hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că

problemele invocate în speță au fost abordate (Boldea împotriva României din 15 februarie

2007, pct. 30).

Astfel, Colegiul penal lărgit analizând hotărârea atacată, inclusiv prin prisma

argumentelor expuse de către recurent, cu temeiurile de drept invocate, reține că decizia

instanței de apel este afectată de erorile prescrise la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot

fi corectate de instanța de recurs.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor art.101

Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor

și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora și să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând

clar concluziile sale în decizia adoptată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile art.436

Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale –

asupra motivelor esențiale indicate în cererea de apel și în măsura competenței sale asupra

motivelor din recursurile declarate, nominalizate și în prezenta decizie, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunilor

imputate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, în baza probelor cercetate în

ședința de judecată a instanței de apel, cu respectarea cerințelor art.414, 415 Cod de

14

procedură penală, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Spalatu Veaceslav în numele

inculpatului Brînca Constantin, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Brînca Constantin xxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 12 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Boico Victor

15