1ra-2042/21 — art.187 al.2 lit. e, f CP

1ra-2042/21 — art.187 al.2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-2042/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, în cauza penală în privința

inculpatului

Leșcu Maxim xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.12.2020 – 28.01.2021;

Instanța de apel: 11.03.2021 – 29.06.2021;

Instanța de recurs: 07.10.2021 – 15.12.2021.

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641

Cod de procedură penală, Leșcu Maxim a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.70 alin.(31) Cod penal coroborat cu prevederile art.3641 pct.(8) Cod procedură penală,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 1 lună 12 zile,

fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.84 alin.(4) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, s-a adăugat pedeapsa

stabilită și neexecutată prin sentința judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21

decembrie 2020, în baza art.287 alin.(2) lit. b), art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, lui Leșcu

Maxim i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Leșcu Maxim în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 640 lei.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Leșcu Maxim în beneficiul lui

Sosnovschi Natalia, suma de 400 lei, cu titlul de prejudiciul material și suma de 5 000 lei,

cu titlul de prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, în rest pretențiile au fost respinse, ca

neîntemeiate.

1

de 24.11.2020, aproximativ la ora 21:45, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată

spre atingerea scopului stabilit în timp ce se afla la intersecția str. Teodor Malai cu str.

Crinilor, mun. Chișinău, prin aplicarea violenței nepericuloase asupra cet. Sosnovschi

Natalia manifestată prin acțiuni de bruscare, în mod deschis, a sustras de la aceasta, 1

geantă pentru dame, la preț de 100 euro, echivalentul la 2 066,52 lei, în care se afla

telefonul mobil de model Xiaomi Mi 8, cu nr. IMEI xxx, la preț de 350 dolari SUA,

echivalentul la 6 033 lei, un portmoneu din piele, la preț de 1 000 lei, în care se aflau bani

în sumă de 400 lei și 2 cârduri bancare „FinComBank”, ambele pe numele victimei, după

care cu bunurile sustrase s-a deplasat într-o direcție necunoscută, astfel, cauzându-i

victimei dureri fizice și un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 9 499,52 lei.

Acțiunile inculpatului Leșcu Maxim, au fost încadrate în baza art.187 alin.(2) lit.

e), f) Cod penal, jaf, adică, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei, cu adoptarea unei noi soluții prin care lui Leșcu Maxim să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate - cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare a

pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră, ținând

cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a înaintat

cerere de examinare a cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură penală.

Instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul pedepsei aplicate poate fi atins și

fără executarea pedepsei cu închisoare. O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod

penal, constituie concluzia instanței, că dacă nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului. Aici, instanța de judecată nu a ținut cont de condițiile expres

prevăzute în lege la compartimentul individualizării pedepsei, nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal, greșit a ajuns la concluzia că

corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc numai prin izolarea inculpatului de

societate, considerând că acesta urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, or,

corectarea inculpatului este posibilă fără privarea acestuia de libertate.

respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele

cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost

2

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o altă

situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către partea apărării

cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei penale, reținând că prima instanță la

stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, care a acceptat

probele administrate în cadrul urmăririi penale, de circumstanțele cauzei care atenuează

sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, cât și de faptul că prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

21.12.2020, în baza art. 287 alin.(2) lit. b), art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, inculpatului

Leșcu Maxim prin prisma art.84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani, iar potrivit art.90 Cod penal, pedeapsa fiind

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani (f.d.168-178), însă, nu și-a

făcut concluziile de rigoare, săvârșind din nou o infracțiune gravă, nu permite aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, după cum solicit apărarea, astfel, instanța de fond corect i-a

stabilit acestuia conform art.84 alin.(4) Cod penal, pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Instanța de apel a menționat, că temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde

decât cea prevăzută de lege - nu se constată, considerând că pedeapsa stabilită va fi

echitabilă faptei infracționale comise, corespunde normelor legale și va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, or

toate circumstanțele cauzei au fost luate în considerație de către prima instanță la

stabilirea pedepsei, ținând cont de prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal coroborat cu

prevederile art.3641 pct.(8) Cod procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea cu

o treime a limitei de pedeapsă cu închisoare prevăzute de sancțiunea normei penale în

baza căreia a fost condamnat.

Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima instanță

este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă, urmările

produse, personalitatea inculpatului și situația familiară a acestuia.

Svetlana în numele inculpatului, prin care, invocă prevederile art.427 alin.(1) pct. 12) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Leșcu Maxim să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că pedeapsa stabilită de

către instanța de apel inculpatului este prea aspră, or, instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de cele

săvârșite, a înaintat cerere de examinare a cauzei în procedura prevăzută de art.3641 Cod

de procedură penală.

La stabilirea pedepsei instanța trebuia să țină cont de scopul legii penale, care

urmărește restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

3

viață ale acestuia.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept

pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal

și material.

Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că de către avocatul

inculpatului a fost indicat în calitate de temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1)

pct. 12) Cod de procedură penală.

Însă, din conținutul argumentelor expuse, Colegiul penal atestă că partea apărării

apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de instanța de apel, invocând de fapt că

instanța eronat a stabilit circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată,

solicitându-se aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, prin urmare această poziție se

circumscrie temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent,

Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului respectiv.

Potrivit art.90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

4

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea

mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei.

Analizând temeinicia solicitării apărării privind necesitatea aplicării în privința

inculpatului a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege, Colegiul penal

menționează, că aceasta nu poate fi reținută, deoarece sub aspectul individualizării

pedepsei penale, soluția instanței de apel, este întemeiată și legală.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută

la art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, care potrivit art.16 Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor grave, fiind comisă cu intenție, prin urmare instanța de fond cât și

instanța de apel au motivat iraționalitatea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în speță

inculpatul beneficiind deja de suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că prima instanță, stabilind noile

limite a pedepsei, conform art.70 alin.(31) Cod penal, coroborat cu prevederile art.3641

pct.(8) Cod procedură penală, prin aplicarea prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, și

anume prin cumulare parțială, corect a stabilit pedeapsa definitivă sub formă 5 de

închisoare, fără amendă.

În opinia Colegiului penal instanțele inferioare corect și legal au stabilit pedeapsa

inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia, motivându-și în mod temeinic

soluția în acest sens, iar argumentele recurentului cu privire la aplicarea art.90 Cod penal

sunt declarative, deoarece nu conțin o motivare a solicitărilor cu referire la circumstanțe

concrete ale cauzei.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului cu privire la comiterea

erorii de drept, individualizarea contrară prevederilor legale a pedepsei stabilite

inculpatului, sunt vădit neîntemeiate, întrucât însăși recurentul nu a identificat și nu a

expus în recurs care anume prevederi legale au fost încălcate de către prima instanță și

instanța de apel la individualizarea pedepsei.

Colegiul penal reiterează că la stabilirea măsurii și modului de executare a

pedepsei, atât prima instanță cât și instanța de apel au ținut cont de prevederile art.art.7,

16, 75-78, 84 Cod penal, soluțiile fiind motivate corespunzător circumstanțelor cauzei,

corect concluzionând că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei

cu închisoare stabilite lui Leșcu Maxim, aceasta fiind proporțională și echitabilă faptei

intenționale comise de către inculpat.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de

recurentă, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat,

bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii

acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

5

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mazur Svetlana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Leșcu Maxim xxx, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

6