1ra-1297/22 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1297/22 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1297/2022

1-20070044-01-1ra-23082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bucatca Vadim în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2022, în cauza penală

privindu-l pe

Mîrza Victor Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpatul Mîrza Victor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal și a fost condamnat în baza acestei legi cu

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală la o pedeapsă sub formă de

1 (unu) ani închisoare cu executare a pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, s-

a adăugat parțial pedeapsă stabilită și neexecutată prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani cu nr.1-478/2020 (1-20023748-12-1-19022020), din data

de 01 iulie 2020 și i s-a aplicat lui Mîrza Victor, pedeapsa definitivă de 8 (opt) ani,

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis în parte acțiunea civilă, s-a încasat din contul inculpatului Mîrza

Victor în contul părții vătămate Musteață Elena, prejudiciul material cauzat prin

infracțiune în sumă de 12 000 (doisprezece mii) lei, în rest cerința privind încasarea

prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată.

Cheltuielile judiciare nu au fost înaintate.

decembrie 2019 pînă la 01 ianuarie 2020, avînd intenția sustragerii bunurilor altei

persoane pe ascuns, aflîndu-se în apartamentul nr. 47 din str. Butucului, 14, mun.

1

Chișinău, tainic a sustras de la Musteață Elena un lănțișor cu cruce din aur în valoare

de 5 000 lei, verighetă din aur în valoare de 3 000 lei, un inel din piatră albă în

valoare de 2 000 lei și un inel cu piatră albă în valoare de 2 000 lei, după ce cu

bunurile sustrase a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzîndu-i astfel părții

vătămate un prejudiciu material considerabil în suma totală de 12 000 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Mîrza Victor a comis o infracțiune

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, conform semnului calificativ - cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

inculpatului Mîrza Victor, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii prin care în privința inculpatului

Mîrza Victor să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat următoarele aspecte:

- cu sentința primei instanțe inculpatul nu este de acord solicitînd contestarea ei

în ceea ce privește pedeapsa aplicată, or pedeapsa aplicată este mult prea aspră în

raport cu infracțiunea comisă;

- potrivit art. 16 Cod penal infracțiunea de care este învinuit face parte din

grupul infracțiunilor mai puțin grave;

- în conformitate cu art. 76 Cod penal atît pe parcursul urmăririi penale cît și în

cadrul ședinței de judecată s-au stabilit următoarele circumstanțe atenuante:

săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave;

recunoașterea vinovăției; contribuirea activă la descoperirea infracțiunii;

conștientizarea faptei comise;

- inculpatul a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu a solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată;

- conform art. 77 Cod penal circumstanțe agravante nu au fost stabilite;

- instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a luat în considerarea circumstanțele

atenuante enumerate mai sus și a stabilit o pedeapsă prea aspră.

apelul declarat de apărătorul Bucatca Vadim în numele inculpatului Mîrza Victor a

fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea fără modificări a hotărîrii contestate.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a menționat că, sentința primei

instanțe a fost contestată doar de partea apărării și numai în partea individualizării

pedepsei penale, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost

atacată.

Probe noi acuzarea cât și apărarea în instanța de apel nu au prezentat, solicitând

doar verificarea și aprecierea probelor cercetate în instanța de fond.

Cercetarea judecătorească în instanța de fond s-a efectuat în procedură

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

2

dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului Mîrza Victor în comiterea

infracțiunii imputate se confirmă nu doar prin declarațiile sale de recunoaștere a

vinovăției, ci și prin cumulul probelor administrate de organul de urmărire penală,

care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Musteață Elena, (f.d. 20);

- proces-verbal de examinare, prin care s-a examinat, copia procesului-verbal de

audiere a martorului Tulea Cristian Vladislav din 06 ianuarie 2020 pe 2 file, (f.d. 22-

26).

Astfel, analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le,

din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, instanța de apel a

constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului Mîrza Victor în

comiterea infracțiunii imputate prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură

penală.

Instanța de apel a stabilit cu certitudine că Mîrza Victor a comis infracțiunea

imputată și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță.

Instanța de apel verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în

conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, nu a depistat careva

încălcări de procedură sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

Vinovăția inculpatului Mîrza Victor în comiterea infracțiunii a fost dovedită pe

deplin în baza probelor administrate la cauza penală. Respectiv, acțiunile

inculpatului corect au fost calificate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul,

adică sustragerea pe ascuns al bunurilor altei persoane, de două sau mai multe

persoane, cauzându-i daune în proporții considerabile.

Vis-a-vis de categoria și termenul pedepsei penale, instanța de apel a conchis că

instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale

și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Circumstanțe atenuante în corespundere cu prevederile art. 76 Cod penal în

privința lui Mîrza Victor instanța de fond nu a stabilit.

Totodată, instanța de apel a menționat că instanța de fond în mod întemeiat nu a

reținut în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției de către

inculpat, or judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la

urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu,

3

astfel în acest caz pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului a fost stabilită în

conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care stabilește o pedeapsă

redusă, luându-se în considerație recunoașterea faptelor.

Conform prevederilor art. 77 Cod de procedură penală, circumstanțe agravante

în privința inculpatului s-a stabilit: săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au

relevanță pentru cauză.

În acest sens, instanța de apel a atestat că inculpatul Mîrza Victor execută o

pedeapsă cu închisoare în baza art. 172 alin. (2) Cod penal, de 7 ani și 6 luni, anterior

fiind condamnat la 1 (unu) ani închisoare cu executare (revendicare f. d. 32-34).

Astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect și-a argumentat

soluția, de a stabili inculpatului Mîrza Victor, pentru faptele comise, o pedeapsă sub

formă de închisoare cu executare, în penitenciar de tip semiînchis.

Așadar, instanța de apel a considerat că anume pedeapsa sub formă de închisoare

cu executare reală este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiunea comisă de către inculpat. Pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a

îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a

faptei comise de către acesta, cât și personalitatea inculpatului, urmărind în acest

sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea

infracțiunii incriminate, or acesta și-a făcut din comiterea infracțiunii contra

patrimoniului o îndeletnicire și un mod de viață.

În continuare, instanța de apel a reținut că infracțiunea prevăzută la art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Astfel, infracțiunea dată se atribuie potrivit art. 16 Cod penal la categoria

infracțiunii mai puțin gravă.

Respectiv, instanța de apel a atestat că la stabilirea termenului pedepsei în

privința lui Mîrza Victor, instanța de fond a ținut cont de condițiile de viață ale

familiei ultimului, inclusiv și de faptul că acesta nu este angajat în câmpul muncii.

În acest context, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă

din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea

societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție. Or, practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Având în vedere cele invocate supra, instanța de fond în mod întemeiat a

considerat de a-i aplica inculpatului Mîrza Victor pentru comiterea de către acesta a

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, o pedeapsă sub formă de

închisoare pentru o perioadă de 1 (unu) ani.

4

Subsecvent, instanța de apel a notat că Mîrza Victor a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 01 iulie 2020, la o pedeapsă de

7 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip închis, cu calcularea termenului din

01.07.2020, iar fapta încriminată cu includerea termenului reținerii și arestării

preventive din data de (06 ianuarie 2020 pănă la 05 mai 2020).

Conform deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din data de 25

noiembrie 2020, a fost menținută sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani)

din 01 iulie 2020, stabilind ca termenul executării pedepsei stabilite inculpatului

Mîrza Victor, urmează a fi calculat din data de 25.11.2020, cu includerea în acest

termen, perioada de reținere și arest din data de 06 ianuarie 2020 pînă la data de 25

noiembrie 2020.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție cu nr. 1ra-1082/2021,

din 21 aprilie 2021, a fost dispusă inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 01 iulie 2020, și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2020, ca fiind

vădit neîntemeiate. Astfel constatînd că sentința Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 01 iulie 2020, a fost menținută fără modificări, instanța a considerat

posibilă cumularea la pedeapsa penală dată.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, prevede ca în cazul în care, după pronunțarea

sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte

infracțiuni săvîrșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în

termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza

primei sentințe.

Respectiv, în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta

sentință, s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită și neexecutată prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 01 iulie 2020 și i s-a aplicat lui Mîrza

Victor, pedeapsa definitivă de 8 (opt) ani, închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Așadar, instanța de apel a respins alegațiile apelantului privind stabilirea unei

pedepse mai blânde și a considerat că anume pedeapsa sub formă de închisoare cu

executare reală este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunile

comise de către inculpat, pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini

funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptelor

comise de către acesta, cât și personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Așadar, instanța de apel a constatat că instanța de fond justificat a conchis că

doar o pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul

legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

5

Respectiv, instanța de apel a concluzionat că în speță, instanța de fond corect a

constatat că reeducarea și corectarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui

Mîrza Victor de societate, or numai prin executarea reală a pedepsei închisorii și

izolării acestuia de societate, se va obține reeducarea și corectarea inculpatului, care

la moment prezintă pericol pentru societate, în raport cu infracțiunile comise, dar și

circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Instanța de apel a menționat că relevant, este faptul că pedeapsa sub formă de

închisoare este aplicabilă la caz, și va duce la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel

contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia

față de ordinea de drept, regulile de conviețuire sociale, principiile morale și atingerii

scopului pedepsei penale.

Deci, instanța de apel a considerat că pedeapsa numită sub formă de închisoare

cu executare este legală, întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei,

iar argumentele invocate de către partea apărării în apelul declarat sunt doar

declarative și formale.

Vadim în numele inculpatului, în termen, prin care indicând temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința lui Mîrza Victor să-i fie numită

o pedeapsă mai blîndă.

În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele:

- decizia instanței de apel recurentul o consideră neîntemeiată pasibilă de a fi

casată în partea individualizării pedepsei penale din următoarele considerente:

- instanța de apel nu a luat în considerare faptul că inculpatul atît la urmărirea

penală cît si in instanța de judecată a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, s-a

căit de cele săvîrșite, în instanța de fond a înaintat o cerere prin care a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată;

- instanța de apel nu a luat în considerare faptul că inculpatul nu se află la

evidență la medicul narcolog, se caracterizează pozitiv, este învinuit pentru

comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, care la data examinării erau aplicabile

prevederile legii cu privire la amnistie;

- recurentul remarcă faptul că, instanța de fond și apel nu a luat în considerare

ca pedeapsa aplicată inculpatului Mîrza Victor trebuie să fie proporțională, efectivă

și aptă să conducă la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, să atingă scopul pedepsei penale consacrat la art. 61 Cod penal. Or,

practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră, generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce

la consecințe contrare scopului urmărit;

- așadar, ținînd cont de persoana inculpatului, de gravitatea infracțiunii

săvârșite de către acesta și anume faptul că ultimul a comis o infracțiune mai putin

6

gravă, și-a recunoscut vina, recurentul consideră că reeducarea și corectarea

acestuia, este posibilă fără izolare de societate;

- avocatul remarcă faptul că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că

infracțiunea de care este învinuit Mîrza Victor cade sub incidența legii cu privire la

amnistie, acest fapt a fost solicitat și de inculpatul Mîrza Victor în ședința de

judecată, care a fost petrecută prin teleconferință, însă instanța de apel nu s-a expus

în decizie asupra solicitării de a fi încetată cauza penală în baza legii nr 243 din

24.12.2021 privind amnistia.

inculpatului, procurorul a depus referință prin care a solicitat inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat avocatul Bucatca Vadim în numele

inculpatului, cu toate că indică temeiul prevăzut la pct. 8 alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, fără a-l descrie la concret, acesta critică de fapt pedeapsa aplicată

inculpatului Mîrza Victor, solicitând o pedeapsă mai blândă, temei ce se încadrează

la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate,

contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând argumentele invocate în recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speță nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii ce ține de domeniul patrimoniului, prevăzut de art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

7

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare (f. d. 116, vol. I) care a fost

admisă de către instanță (f. d. 145, vol. I), beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în

mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani,

calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul Mîrza Victor prin decizia instanței

de apel a fost menținută fără modificări sentința primei instanțe.

Conform alin.(1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a

Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, motivând corespunzător

temeiurile neaplicării unei pedepse mai blânde.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, prima instanță just

a ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, comisă

cu intenție, personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere de la lege,

anterior fiind condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni similare (f.d. 32-

34, vol. I), dar nu a stat pe calea corijării și la scurt timp din nou cu intenție a comis

o altă infracțiune, atitudinea inculpatului față de fapta comisă și procesul desfășurat

- a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, fapt ce

a găsit reflectare asupra termenului de examinare a cauzei, circumstanțe atenuante –

nu au fost stabilite, circumstanțe agravante – săvîrșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară sau pentru alte

fapte care au relevanță pentru cauză. La caz, circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, care nu este la prima abatere, atitudinea și consecințele infracțiunii,

întemeiat au fost considerate ca circumstanțe, ce nu pot condiționa aplicarea unei

8

pedepse mai blânde nonprivative de libertate, după cum indică apărarea, instanța de

apel întemeiat a menținut sentința, prin care i-a fost stabilit inculpatului Mîrza

Victor, cu aplicarea prevederilor 84 alin. (4) Cod penal să execute pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Totodată, instanța de recurs ordinar reține, că prima instanță corect a stabilit, că

în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona

că nu este rațional ca inculpatul Mîrza Victor să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel solicitarea avocatului privind aplicarea unei pedepse mai

blînde este neîntemeiată, or, după cum s-a menționat, inculpatul nu este la prima

abatere, antecedentele penale nefiind stinse la momentul comiterii infracțiunii.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, temei de a interveni

nu s-a constatat. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile, precum că instanța de apel nu a motivat suficient imposibilitatea aplicării

unei pedepse nonprivative de libertate, fiindu-i aplicată cea mai aspră pedeapsă, iar

circumstanțele invocate de recurent nu sunt în stare să schimbe soluția.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanță, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Totodată, argumentul recurentului precum că „instanța de apel nu a luat în

considerare faptul că infracțiunea de care este învinuit Mîrza Victor cade sub

incidența legii cu privire la amnistie, acest fapt a fost solicitat și de inculpatul Mîrza

Victor în ședința de judecată, care a fost petrecută prin teleconferință, însă instanța

de apel nu s-a expus în decizie asupra solicitării de a fi încetată cauza penală în

baza legii nr 243 din 24.12.2021 privind amnistia”, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat și declarativ din următoarele motive. În conformitate cu art. 1 al Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, nr. 2243 din 24 decembrie 2021, alin. (5)

persoana bănuită, învinuită poate înainta personal sau prin intermediul unui avocat

un demers către instanța de judecată privind examinarea posibilității aplicării

amnistiei doar dacă a fost refuzată de procuror. (6) Persoana condamnată poate

înainta personal sau prin intermediul unui avocat un demers către instanța de

judecată privind examinarea posibilității aplicării amnistiei doar dacă a fost

refuzată de comisia specială. Art. 2 alin. (3) al legii menționate mai sus prevede că

9

încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris al

persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. Prin urmare, Colegiul penal constată că,

la materialele cauzei penale date nu există vreo cerere scrisă depusă de către

inculpatul Mîrza Victor, sau fiind susținută de avocatul acestuia, prin care solicită

aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 243 din 24 decembrie 2021.

În același timp, la caz se reține că fapta de care este învinuit Mîrza Victor nu

cade sub incidența legii cu privire la amnistie, or potrivit art. 6 alin. (1) lit. a1) din

Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, nr. 2243 din 24 decembrie 2021 stipulează că

„Prevederile art.1–5 nu se aplică persoanei: a1) bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei

infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, executând în tot sau

în parte pedeapsa cu închisoare.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept invocate, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de

apel, iar pedeapsa stabilită inculpatului Mîrza Victor de către prima instanță și

menținută de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din care

considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bucatca Vadim în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 aprilie 2022, în cauza penală privindu-l pe Mîrza Victor Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 decembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

10