1ra-1541/22 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1541/22 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1541/2022

1-22021968-01-1ra-07112022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Movilă Corina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2022, în cauza penală privindu-

l pe

Cebotari Ruslan Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Cebotari Ruslan a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de

procedură penală la pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 (doi) și 4

(patru) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, s-a adăugat integral la pedeapsa stabilită

prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei sub formă de amendă în mărime

de 500 unități convenționale, echivalentul sumei de 10 000 lei, stabilită prin sentința

Judecătoriei Soroca, sediul Central din 16.06.2020, stabilindu-i lui Cebotari Ruslan

pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani 4 (patru) luni închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 500 unităti convenționale, ce

constituie 10 000 lei, spre executare de sine stătător.

în perioada de timp a lunilor august-septembrie 2021, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient

survenirea acestora, având scop de profit, pe ascuns a pătruns în gospodăria cet.Guțu

1

Alexandru amplasată în municipiul Soroca, strada Xxxxx, de unde a sustras și însușit

un rezervor din metal cu capacitatea de 2000 litri la preț de 3500 lei și un rezervor

din metal cu capacitatea de 500 litri la preț de 1000 lei, cauzându-i astfel părții

vătămate o daună materială considerabilă în valoare totală de 4500 lei.

considerat pedeapsa aplicată în privința sa prea aspră, indicînd că are la întreținere

patru copii minori, este invalid de gradul II, la fel și mama sa este de vîrstă înaintată,

locuiește cu el și deține grad de dizabilitate. A solicitat admiterea apelului din

motivele invocate.

respins apelul declarat de inculpatul Cebotari Ruslan împotriva sentinței Judecătoriei

Soroca, sediul Central din 05.05.2022, sentință care a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a menționat că, instanța de fond

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului

Cebotari Ruslan și a făcut o încadrare juridică justă a acțiunilor lui în baza art.186

alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

Instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile

făcute de instanța de fond privind vinovăția inculpatului Cebotari Ruslan rezultă din

probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele,

complet și obiectiv.

În viziunea instanței de apel probele administrate pe cauză corespund cerințelor

stipulate de art.101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente,

utile, pentru a putea fi puse la baza sentinței de condamnare, ele fiind în coroborare

și demonstrînd deplin vinovăția inculpatului în sensul învinuirii aduse, în deplină

măsură.

Referitor la pedeapsă, care este latura contestată prin apel, s-a apreciat că instanța

de fond la stabilirea pedepsei a ținut cont și s-a condus de principiile generale de

aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod penal, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.75 Cod penal,

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei infractorice săvîrșite, care

corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de

corectare și reeducare.

Instanța de apel a menționat că individualizarea pedepsei constă în obligațiunea

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă

pentru realizarea scopurilor legii și pedepsei penale.

Instanța de apel a conchis, că instanța de fond la stabilirea pedepsei a luat în

considerație circumstanțele cauzei, faptul că inculpatul Cebotari Ruslan anterior a

2

mai fost condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru comiterea infracțiunilor

similare, fiindu-i aplicată pedeapsa inclusiv și sub formă de închisoare, dar nu a tras

concluzii corespunzătoare și a continuat să comită acte infracționale sancționate de

legea penală.

Instanța de apel a constatat, că în speță nu există temei legal pentru casarea

sentinței în latura aplicării pedepsei, deoarece la soluționarea chestiunii respective

s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.art.61,75 Cod penal privitor la scopul

pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile

făcute de instanța de fond privind vinovăția inculpatului Cebotari Ruslan rezultă din

probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele,

complet și obiectiv.

Referitor la solicitarea invocată de apelant de aplicare în privința sa a unei

pedepse neprivative de libertate, instanța de apel a constatat că nu există temei legal

de casare a sentinței în această latură.

În acest aspect, instanța de apel a reținut că sancțiunea art.186 alin.(2) lit. c), d)

Cod penal prevede în calitate de pedeapsă amenda în mărime de la 650 la 1350

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani.

În speță s-a constatat cu certitudine faptul, că în privința inculpatului Cebotari

Ruslan au fost aplicate pedepse neprivative de libertate, care nu au avut efect de

corijare asupra acestuia, inculpatul nu a renunțat la comiterea infracțiunilor, astfel

instanța de apel a reținut că în privința inculpatului nu poate fi aplicată o pedeapsă

neprivativă de libertate.

Instanța de fond la stabilirea pedepsei a ținut cont și s-a condus de principiile

generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod penal, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.75 Cod

penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei infractorice săvîrșite,

care corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de

corectare și reeducare.

În circumstanțele stabilite a cauzei penale, instanța de apel nu a constatat

prezența circumstanțelor sau a erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate

sub aspectul invocat și aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blînde, după

cum a solicitat inculpatul în apelul declarat, deoarece pedeapsa stabilită inculpatului

Cebotari Ruslan este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, astfel

impunîndu-se soluția de respingere a apelului declarat de inculpat ca fiind

neîntemeiat.

Totodată, instanța de apel a indicat că nu poate fi admisă și cererea depusă de

către inculpatul Cebotari Ruslan în ședința instanței de apel referitor la aplicarea în

3

privința sa a Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea Independenței Republicii Moldova, reieșind din

următoarele considerente.

Potrivit art.6 alin.(1) lit.a) al Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea Independenței Republicii

Moldova, prevederile art.1-5 nu se aplică persoanei: a) persoanei bănuite, învinuite,

inculpate sau condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârșirea cu

intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave,

executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare.

Din materialele cauzei rezultă, că anterior Cebotari Ruslan a fost condamnat în

baza art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal, sancțiunea căreia prevede pedeapsa sub

formă de închisoare de pînă la 7 ani, astfel în coroborare cu prevederile art.16 Cod

penal se califică ca fiind o infracțiune gravă și a executat pedeapsa cu închisoare

(f.d.39), astfel în speță fiind prezente restricțiile prevăzute de art.6 alin.(1) lit.a) al

Legii menționate.

Din considerentele enunțate, instanța de apel a concluzionat, că în astfel de

circumstanțe este neîntemeiată solicitarea invocată de inculpat în apel referitor la

stabilirea unei alte pedepse mai blînde, dat fiind faptul că soluția adoptată de către

instanța de fond este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă stabilită

inculpatului este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, astfel

impunîndu-se soluția de respingere a apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat,

iar sentința instanței de fond fiind legală și întemeiată, a fost menținută fără

modificări.

Corina în numele inculpatului, în termen, prin care indicând temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate, în

latura stabilirii pedepsei penale, cu stabilirea unei pedepse mai blînde non privative

de libertate.

În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele:

- decizia instanței de apel recurentul o consideră neîntemeiată pasibilă de a fi

casată în partea individualizării pedepsei penale din următoarele considerente:

- temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art.427 alin.

pet.6) Cod de procedură penală, deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt;

- inculpatul a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a recunoscut vina în

baza probelor din faza urmăririi penale, s-a căit sincer de cele comise, are un loc

permanent de trai, are patru copii minori la întreținere, are părinți la întreținerea sa

este încadrat în grad de dizabilitate;

4

- recurentul consideră că instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul poate fi

atins și fără executarea pedepsei cu închisoare;

- categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal

într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blîndă - amendă - pînă la mai aspră -

închisoare. Însă în pofida celor expuse mai sus instanța nu a ținut cont de acest fapt

numindu-i cea mai aspră pedeapsă care este prevăzută de prezentul articol;

- avocatul consideră că Cebotari Ruslan a conștientizat urmările care pot surveni

în rezultatul comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat.

inculpatului, procurorul a depus referință prin care a solicitat inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat avocatul Movilă Corina în numele

inculpatului, cu toate că indică temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, acesta critică de fapt pedeapsa aplicată inculpatului Cebotari

Ruslan, solicitând o pedeapsă mai blândă, temei ce se încadrează la pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând argumentele invocate în recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speță nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii ce ține de domeniul patrimoniului, prevăzut de art. 186 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură

5

persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și

dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul

justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare (f. d. 89) care a fost admisă

de către instanță (f. d. 92), beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal prevede în calitate de pedeapsă

amenda în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

pînă la 4 ani, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune mai puțin

gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul Cebotari Ruslan prin decizia instanței

de apel a fost menținută fără modificări sentința primei instanțe.

Conform alin.(1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a

Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, motivând corespunzător

temeiurile neaplicării unei pedepse mai blânde.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, prima instanță just

a ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, comisă

cu intenție, personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere de la lege,

anterior fiind condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni similare (f. d. 26-

27), dar nu a stat pe calea corijării și la scurt timp din nou cu intenție a comis o altă

infracțiune, atitudinea inculpatului față de fapta comisă și procesul desfășurat - a

recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, fapt ce a

găsit reflectare asupra termenului de examinare a cauzei, circumstanțe atenuante –

recunoașterea vinovăției, circumstanțe agravante – nu au fost stabilite. La caz,

6

circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere,

atitudinea și consecințele infracțiunii, întemeiat au fost considerate ca circumstanțe,

ce nu pot condiționa aplicarea unei pedepse mai blânde nonprivative de libertate,

după cum indică apărarea, instanța de apel întemeiat a menținut sentința, prin care i-

a fost stabilit inculpatului Cebotari Ruslan, cu aplicarea prevederilor 85 alin. (1) Cod

penal să execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 4 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 500

u.c., ce constituie 10000 lei spre executare de sine stătător.

La fel, se reține, că datele cu privire la faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția

integral la etapa urmăririi penale, s-a căit de cele comise, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, are un loc permanent de trai, are la întreținere patru copii

minori, are părinți la întreținerea sa, este încadrat în grad de dizabilitate, au fost luate

în considerație la stabilirea măsurii de pedeapsă inculpatului de către prima instanță.

Totodată, instanța de recurs ordinar reține, că prima instanță corect a stabilit, că

în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona

că nu este rațional ca inculpatul Cebotari Ruslan să nu execute pedeapsa cu

închisoare, prevăzută de lege, astfel solicitarea avocatului privind aplicarea unei

pedepse mai blînde este neîntemeiată, or, după cum s-a menționat, inculpatul nu este

la prima abatere, și conform raportului-caracteristic este descris că la locul de trai se

caracterizează din punct de vedere negativ, consumă băuturi spirtoase ocazional, la

evidență la medicul narcolog sau psihiatru nu se află, intră în discuție cu persoanele

suspecte și cu cele care se află în vizorul poliției, se află la evidență în cadrul IP

Soroca, ca persoană ce prezintă interes operativ (f. d. 21).

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, temei de a interveni

nu s-a constatat. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile, precum că instanța de apel nu a motivat suficient imposibilitatea aplicării

unei pedepse nonprivative de libertate, fiindu-i aplicată cea mai aspră pedeapsă, iar

circumstanțele invocate de recurent nu sunt în stare să răstoarne soluția.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că prima instanță a ținut cont de

toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanță, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

7

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept invocate, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de

apel, iar pedeapsa stabilită inculpatului Cebotari Ruslan de către prima instanță și

menținută de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din care

considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Movilă Corina în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

29 iunie 2022, în cauza penală privindu-l pe Cebotari Ruslan Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

8