1cs-183/2021 — art. 190 alin. 5; 243 alin. 3 lit. b CP

Dosarul nr. 1cs-183/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

Î N C H E I E R E

20 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecători: Guzun Ion și Țurcan Anatolie

examinând cererea înaintată de către avocatul Calaida Denis în numele

inculpatului Șor Ilan, privind strămutarea judecării cauzei penale în privința lui Șor

Ilan, învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5), 243 alin.

(3) lit. b) Cod penal, de la Curtea de Apel Cahul la o altă instanță egală în grad,

C O N S T A T Ă :

înaintată cerere privind strămutarea judecării cauzei penale în privința lui Șor Ilan,

învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5), 243 alin. (3) lit.

b) Cod penal, de la Curtea de Apel Cahul, la o altă instanță egală în grad. Ulterior,

avocatul a depus o cerere de completare a motivelor de strămutare.

întemeiază cererea pe prevederile at. 46 alin.(1) Cod de procedură penală care

indică asupra faptului că instituția strămutării urmărește realizarea soluționării

obiective, rapide și complete a cauzei, precum și desfășurarea normală a procesului

penal.

Consideră că necesitatea strămutării cauzei este dictată de faptul că nici unul

din aceste scopuri nu poate fi realizat de către Curtea de Apel Cahul, invocând în

acest sens existența unei suspiciuni colective de imparțialitate a magistraților

acestei instanțe în virtutea unor circumstanțe expuse în public, prin intermediul

mass-media, care au atras atenția asupra unor evenimente care au și creat aparențe

de lipsă de independență a tuturor judecătorilor instanței vizate, fapt ce

semnalizează deja încălcarea prevederilor art. 6 paragraf 1 din CEDO, or, potrivit

jurisprudenței CtEDO independența se pornește de la încrederea pe care instanțele

unei societăți democratice trebuie să o inspire justițiabililor, astfel ca un

”observator obiectiv” nu ar identifica o sursă de îngrijorare în circumstanțele

cauzei.

1

Invocând derularea în speță a unor evenimente defavorabile imaginii de

independență a instanței ( secvențele video cu implicarea judecătorului-raportor la

caz și a avocatului apărării, intervențiile scrise ale președintelui instanței după

înlocuirea judecătorului-raportor), precum și comentariile și declarațiile

demnitarilor de rang înalt, avocatul consideră că acestea au creat opiniei publice

largi o aparență de afectare a independenței Curții de Apel Cahul la soluționarea

cauzei, de aceea a solicitat strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Cahul la o

instanță egală în grad.

penal consideră că aceasta urmează a fi admisă, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 46 alin.(1) Cod de procedură penală 1) Curtea

Supremă de Justiție strămută judecarea unei cauze penale de la instanța competentă

la o altă instanță egală în grad în cazul în care prin aceasta se poate obține

soluționarea ei obiectivă, rapidă, completă și se asigură desfășurarea normală a

procesului.

Cu referire la constituționalitatea acestor prevederi legale și anume,

soluționând o cerere avocațională, că textul „în cazul în care prin aceasta se poate

obține soluționarea ei obiectivă, rapidă, completă și se asigură desfășurarea

normală a procesului” este vag și imprecis, pentru că legislatorul nu a stabilit

criterii clare în baza cărora Curtea Supremă de Justiție ar putea decide asupra

strămutării unei cauze penale de la instanța competentă la o altă instanță egală în

grad, Curtea Constituțională a Republicii Moldova s-a expus în decizia de

inadmisibilitate a sesizării nr. 149g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a

unor dispoziții din articolul 46 alin. (1) din Codul de procedură penală

(strămutarea judecării cauzei penale de la instanța competentă la o altă instanță

egală în grad) din 13 octombrie 2020 în felul următor:

” Curtea reține că Codul de procedură penală nu poate să abunde în texte

explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept

există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept

procedural penal (DCC nr. 63 din 25 aprilie 2019, §§ 16-17; DCC nr. 91 din 19

septembrie 2019, § 17).

Mai mult, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la

neclaritatea și la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul excepției de

neconstituționalitate își exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în

care a fost interpretat și aplicat textul contestat în cauza sa.

Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu

țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 48 din 5 aprilie 2019,

2019, § 25; DCC nr. 97 din 6 august 2020, §31). Această competență le revine,

2

prin definiție, instanțelor de judecată. De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește

tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v.

Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, §§ 50-51)”.

Astfel, Curtea Constituțională menționează rolul primordial al Curții

Supreme de Justiție de interpretare judiciară a normelor sus-menționate.

Cu această ocazie cu referire la prevederile art. 46 alin. (1) Cod de procedură

penală în practica judiciară de soluționare a cererilor de strămutare a judecării

cauzelor s-a făcut referire la ”aparențele de imparțialitate” ca temei pentru

strămutarea examinării cauzelor.

În acest sens în practica judiciară constantă s-a indicat asupra faptului, că

capacitatea subiectiva a organului judiciar de a îndeplini temeinic si legal

atribuțiile sale funcționale poate fi pusa la îndoiala odată cu apariția unor

suspiciuni privind obiectivitatea sau imparțialitatea persoanelor care lucrează in

numele și pentru acel organ. Pe lângă suspiciunea individuală (îndreptată in mod

singular sau plural fața de unul sau mai mulți subiecți procesuali oficiali) atestata

in situațiile de incompatibilitate propriu-zise (care sunt soluționate ca

incompatibilități), pot fi întâlnite cazuri de suspiciune colectiva îndreptata in mod

indivizibil asupra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile

ce intra in competența funcționala a unui organ judiciar, așa încât suspiciunea se

răsfrânge asupra capacitații subiective a însuși organului judiciar respectiv.

Motivele unei astfel de suspiciuni colective nu privesc, deci, personal (individual)

subiecții procesuali oficiali, ci condițiile in care ei trebuie să-și îndeplinească

atribuțiile funcționale, condiții din cauza cărora desfășurarea normala a procesului

penal nu poate fi asigurata, care au făcut să se nască suspiciuni cu privire la

obiectivitatea și imparțialitatea organului judiciar respectiv.

În cazul unei suspiciuni colective întemeiate, remediul procesual nu poate fi

decât strămutarea cauzei penale la un alt organ judiciar penal de același grad.

Strămutarea este, prin urmare, remediul procesual reglementat de Cod în

vederea înlăturării situațiilor care pun in pericol desfășurarea normala a procesului

penal datorita unor stări de fapt neconvenabile existente la locul unde urmează sa

fie judecata cauza penala care face obiectul acelui proces. Procesual, strămutarea

are caracterul unei deplasări de competenta teritoriala intre instanțele judecătorești

de același grad.

Formularea cuprinsa in alin. (1) art. 46 Cod de procedură penală in ceea ce

privește temeiul strămutării este destul de largă, în ea putându-se încadra drept

temei al strămutării, situațiile in care este necesar sa se asigure desfășurarea

normala a procesului, inclusiv necesitatea asigurării liniștii publice, a unui climat

prielnic sau a unei ambiante favorabile, si să se obțină soluționarea obiectiva

3

completa si rapida a cauzei (de exemplu: mediatizarea exagerata a unei cauze,

puternica indignare a membrilor comunității ș.a.).

În aceste condiții Colegiul penal consideră că în speța examinată în încheierile

pronunțate anterior de către Curtea Supremă de Justiție, instanța, respingând

solicitările apărării de strămutare a cauzei a menționat, că argumentele

solicitanților se referă la situații de incompatibilitate individuală, care nu pot

constitui temei pentru strămutare, însă în prezenta cerere autorul cererii sesizează

existența unei suspiciuni colective de imparțialitate a Curții de Apel Cahul în

virtutea apariției unor circumstanțe, care nu sunt legate de judecarea propriu-zisă a

cauzei penale.

În acest sens Colegiului penal ține să atragă atenția asupra faptului, că

potrivit prevederilor art. 50 alin.(1) Cod de procedură penală strămutarea cauzei nu

poate fi cerută din nou, afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe

circumstanțe pe care Curtea Supremă de Justiție nu le-a cunoscut în cadrul

soluționării cererii anterioare sau pe circumstanțe apărute după aceasta.

Din sensul acestor prevederi legale reiese că legea de procedură penală

admite depunerea unor cereri repetate de strămutare și examinarea acestora în

cazul depunerii, însă stabilește că asemenea cereri urmează a fi depuse cu

respectarea condițiilor stipulate în mod expres în art. 50 alin.(1) Cod de procedură

penală.

De asemenea Colegiul menționează că deși art. 47 alin.(1) Cod de procedură

penală stabilește că cererea de strămutare, care trebuie să fie motivată, se adresează

Curții Supreme de Justiție cu cel puțin 5 zile înainte de începerea cercetării

judecătorești, totodată art. 50 alin.(1) permite depunerea unei cereri repetate, care

urmează a fi soluționată, fără a specifica etapa la care se află judecarea cauzei

penale, mai mult, o asemenea cerere poate fi depusă și de către președintele

instanței de judecată, care potrivit legii dispune de asemenea competențe.

Astfel, având în vedere scopurile urmărite de legislator prin instituția

strămutării judecării cauzei penale de la instanța competentă la o altă instanță egală

în grad, acestea se pot realiza la orice etapă a procesului penal în condițiile

invocării de către părți sau președintele instanței de judecată și constatării întrunirii

circumstanțelor de strămutare de către Curtea Supremă de Justiție.

În acest sens Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 49

alin. 2/2 Cod de procedură penală stabilește împuternicirea Curții Supreme de

Justiție de a hotărî în ce măsură se mențin actele îndeplinite de către instanță la

care s-a aflat cauza până la strămutare sau chiar dacă instanța la care se află cauza a

cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea

pronunțată de această instanță poate fi anulată de către Curtea Supremă de Justiție

prin efectul admiterii cererii de strămutare.

4

Reieșind din prevederile legale expuse supra Colegiul penal a ajuns la

concluzia că în cadrul examinării prezentului dosar penal se constată existența unei

suspiciuni colective de imparțialitate a Curții de Apel Cahul în virtutea apariției

unor circumstanțe, care nu sunt legate de judecarea propriu-zisă a cauzei penale,

suspiciuni care au generat aparențe de lipsă de independență a tuturor judecătorilor

instanței vizate.

Astfel, Colegiul penal consideră că apariția în presă a înregistrărilor video

privind transmiterea de către avocatul inculpatului către judecătorul-raportor în

cauză a unei pungi, discutarea pe larg a acestor circumstanțe, expunerea de opinii

publice dezaprobatoare prin intermediul mass-media, inclusiv a unor demnitari de

rang înalt, au dus în mod evident la erodarea opiniei publice cu privire la

independență nu numai a unui singur judecător, dar și a magistraților instanței

respective, aparență ce persistă și în prezent.

Totodată Colegiul penal ține să menționeze, că autorul cererii de strămutare

n-a solicitat, iar instanța supremă n-a examinat speța sub aspectul întrunirii

condițiilor de recuzare a unui judecător, dar constată existența temeiului de

strămutare sub aspectul generării prin acțiunile magistratului a aparențelor de lipsă

a independenței create opiniei publice asupra cauzei, o cauză de rezonanță, de un

interes public deosebit, or, întrunirea sau neîntrunirea condițiilor de recuzare a

judecătorului nu pot modifica opinia creată ”unui observator independent” prin

acțiunile acestuia.

Mai mult, Colegiul conchide că aceste aparențele s-au accentuat prin

acceptarea acestei situații de către ceilalți magistrați ai instanței, fapt ce duce

inevitabil la prejudicierea ireversibilă a imaginii de instanță independentă la

soluționarea acestei cauze, de aceea Colegiul penal constată în speță existența unei

suspiciuni colective de imparțialitate a Curții de Apel Cahul în virtutea apariției

unor circumstanțe, care nu sunt legate de judecarea propriu-zisă a cauzei penale,

care constituie temei de strămutare a cauzei într-o altă instanță egală în grad.

În aceste condiții Colegiul penal, reieșind din atribuțiile Curții Supreme de

Justiție, consacrate prin instituția strămutării, și anume supravegherea în limitele

legii, a respectării de către instanțele inferioare a principiului fundamental la

înfăptuirea justiției, și anume independența instanței, în scopul soluționării

obiective, rapide, complete și asigurarea desfășurării normale a procesului a cauzei,

constată întrunirea condițiilor pentru strămutarea cauzei în privința lui Șor Ilan,

învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5), 243 alin. (3) lit.

b) Cod penal.

Soluționând chestiunea cu privire la instanța unde urmează a fi strămutată

cauza Colegiul reține, că circumstanțele care au servit drept temei pentru admiterea

și strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Chișinău la Curtea de Apel Cahul prin

5

decizia Curții Supreme din 09.02.2018 deja au dispărut, astfel fiind posibilă

strămutarea examinării cauzei în Curtea de Apel Chișinău, or, potrivit prevederilor

Codului de procedură penală acestei instanțe îi aparține, de fapt, competența de

soluționare a cauzei.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 49 alin.(2/2) Cod de

procedură penală Colegiul penal consideră necesar de a menține următoarele acte

ale Curții de Apel Cahul pronunțate în speță: a) încheierea din 25.07.2019 prin

care a fost dispusă înlocuirea măsurii preventive - liberarea provizorie sub control

judiciar, aplicată față de inculpatul Șor Ilan, cu măsura preventivă - arestul

preventiv și anunțarea în căutare a inculpatului; b) încheierile instanței, prin care au

fost admise demersurile părților de anexare a materialelor scrise.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite cererea înaintată de către avocatul Calaida Denis în numele

inculpatului Șor Ilan.

Dispune strămutarea judecării cauzei penale în privința lui Șor Ilan, învinuit

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5), 243 alin. (3) lit. b) Cod

penal, de la Curtea de Apel Cahul la Curtea de Apel Chișinău.

Dispune menținerea: încheierii Curții de Apel Cahul din 25.07.2019 privind

înlocuirea măsurii preventive - liberarea provizorie sub control judiciar, aplicată

față de inculpatul Șor Ilan, cu măsura preventivă - arestul preventiv și anunțarea în

căutare a inculpatului; b) încheierile instanței, prin care au fost admise demersurile

părților de anexare a materialelor scrise.

Încheierea este irevocabilă, pronunțată integral la 20 august 2021.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Țurcan Anatolie

6