1re-104/2020 — art. 264-1 alin.1 CP

1re-104/2020 — art. 264-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul 1re-104/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare

declarat de către avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2020, în

cauza penală în privința lui

Roznovan Valeriu xxxxxxx, născut la xxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 22.01.2019 – 14.05.2019;

Instanța de recurs: 06.06.2019 – 05.02.2020;

Instanța de recurs în anulare: 05.06.2020 – 18.11.2020.

C O N S T A T Ă:

Roznovan Valeriu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii,

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost aplicată pedeapsă în

formă de amendă în mărime de 563 (cinci sute șaizeci și trei) unități

convenționale (28150) lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 (trei) ani.

Roznovan Valeriu, la data de 11.11.2018, aproximativ pe la ora 21:39,

cunoscând cu certitudine despre faptul că, în temeiul prevederilor pct. 14 al

Regulamentului Circulației Rutiere al Republicii Moldova conducătorului

de vehicul îi este interzis să conducă unitatea de transport în stare de

ebrietate, după ce a consumat în circumstanțe necunoscute alcool, fiind în

stare de ebrietate produsă de alcool, a urcat la volanul automobilului de

model „Mercedes Vito” cu numerele de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX,

după care a pornit deplasarea, conducând vehiculul în cauză pe drumurile

publice ale raionului Ștefan Vodă, traseul R-30 km- 90, până când la aceiași

dată, a fost stopat, de către colaboratorii de poliție a Brigăzii de Patrulare al

Inspectoratului National de Patrulare al Batalionului Sud, aflați în misiune

1

de serviciu pentru combaterea infracțiunilor/contravențiilor și menținerea

ordinii de drept.

Fiind suspectat pe temeiuri rezonabile de conducerea unității de

transport în stare de ebrietate, Roznovan Valeriu a fost supus testării

alcoolscopice, constatându-se conform tichetului eliberat de alcooltestul de

model „DRAGER 8510” din 1 noiembrie 2018, concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de către acest constituia 1,02 mg/1, care conform art.

13412 alin. (3) Cod penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Acțiunile lui Roznovan Valeriu au fost încadrate în baza art.2641 alin.1

Cod penal - conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat.

Roznovan Valeriu prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi decizii, prin care a înceta procesul penal intentat cu liberarea de

răspundere penală și atragerea la răspundere contravențională.

3.1 În susținerea recursului inculpatul a invocat următoarele:

- prima instanță nu a dat deplină eficientă prevederilor art. 394 Cod de

procedură penală cu prezentarea unei soluții clare și coerente la aplicarea

normelor procedurale în cauza penală precum și o abordare integrală la

modalitatea de individualizare a pedepsei;

- prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a ținut cont de

faptul că inculpatul este la prima abatere a legii, de lipsa circumstanțelor

agravante, recunoaște vina și regretă fapta;

- prima instanță nu a acordat deplină eficientă prevederilor art.61 și

75 Codul penal și eronat nu a aplicat prevederile art.55 Codul penal.

2020, a fost respins ca nefondat, recursul inculpatului Roznovan Valeriu și

menținută sentința fără modificări.

4.1 Potrivit deciziei, instanța de apel a constatat cu certitudine că

Roznovan Valeriu a comis infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(1) Codul

penal - după semnele: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea probelor

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Codul de procedură penală.

Instanța de apel a conchis că prima instanță, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate

cu prevederile art.7, 75 Codul penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

2

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

A mai stabilit că, prima instanță a ținut corect cont de faptul că, în

privința inculpatului nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante. Ca

circumstanțe atenuante au fost stabilite următoarele: căința sinceră și copilul

minor în familia inculpatului. Totodată, recunoașterea vinovăției a stat a

baza aplicării art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală, fapt ce a permis

reducerea cu 1/4 din pedeapsa aplicată inculpatului.

Instanța de apel a conchis că prima instanță corect și rațional i-a aplicat

pedeapsa inculpatului Roznovan Valeriu.

Instanța de apel a reiterat că prima instanță corect a apreciat solicitarea

aplicării art. 55 Cod penal, liberarea inculpatului de la răspundere penală cu

atragerea acestuia la răspundere contravențională, drept una nejustificată,

pornind de la caracterul faptei comise de inculpat, rezonanța și pericolul

social al acesteia.

A mai reținut instanța de apel că, prevederile art.79 Cod penal sunt

inaplicabile în speță, deoarece nu au fost relevate circumstanțe excepționale

și nu va duce la corectarea inculpatului, în vederea formării atitudinii de

respect față de Lege, eventual o pedeapsă prea blânda generează dispreț față

de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Doroftei Roman în numele inculpatului, prin care invocând incidența art. 6, 13

CEDO, a dispozițiilor art. 444 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului în anulare, avocatul Doroftei Roman în numele

inculpatului a invocat că:

- cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, fiind încălcat art. 6, 13

CEDO, deoarece cauza a fost judecată fără participarea inculpatului, care a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate;

- instanța de recurs nu a citat inculpatul în modul prevăzut de lege

pentru ședințele de judecată și a pronunțat o soluție care i-a lezat

inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub aspectul că acesta a fost lipsit

de dreptul de a fi legal citat în recurs, de a participa în recurs, de a se

pronunța asupra recursului personal sau prin avocatul ales;

- instanța de recurs, la data de 05 septembrie 2019, a dispus examinarea

cauzei penale de învinuire a lui Roznovan Valeriu în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, în lipsa inculpatului, care cu toate că, conform art. 16 alin. (2) Cod

de procedură penală, se califică ca infracțiune ușoară, la materialele cauzei

3

nefiind careva date precum că, inculpatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa

sa, astfel instanța de apel nu a întreprins toate măsurile prescrise pentru a

avea temei de a examina cauza în lipsa acestuia, nerespectând prevederile

art. 321 Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu a stabilit că inculpatul Roznovan Valeriu lipsește

nemotivat, nu a decis judecarea cauzei în lipsa inculpatului în temeiul celor

3 motive de excepție;

- avocatul a pledat pentru amânarea procesului deoarece inculpatul se

afla internat în Spitalul din Ștefan Vodă;

- a fost încălcat procedura de formare a completului de judecată.

Decizia a fost semnată de un judecător care nu a participat la judecarea

cauzei, deliberarea și pronunțarea deciziei;

- la materialele cauzei lipsește încheierea de modificarea a completului

de judecată și mențiunile respective;

- instanța de recurs nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil în

cauza dată și de către o instanță independentă și imparțială, instituită de

legal, hotărârea fiind adoptată contrar prevederilor art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, astfel soluția este lovită de nulitate;

- instanța de recurs a lăsat fără nici o motivare alegațiile apărării, dar a

făcut o transpunere a motivelor inserate de procuror în recurs, contribuind

astfel la lezarea drepturilor inculpatului la o hotărâre motivată;

- instanța de recurs nu a investigat efectiv aserțiunile expuse și anume

că prima instanță a analizat toate motivele furnizate și a dat o apreciere

motivată adoptând o sentință legală;

- în cadrul examinării în apel a cauzei a fost elucidat că cererea de

examinare a cererii în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală nu a fost scrisă și depusă personal de către inculpatul

Roznovan Valeriu;

- odată ce condamnatul Roznovan Valeriu nu a scris personal declarația

privind examinarea cauzei în procedura simplificată, prematur a fost

examinată cauza conform procedurii impuse de dispozițiile art. 3641 Cod de

procedură penală;

- a invocat lipsa unei motivări coerente și consecvente asupra motivelor

apărării. Aspectele formulate de apărare lipsesc decizia instanței de recurs,

cărora instanța nu le-a dat o motivare corespunzătoare și argumentată;

- decizia instanței de recurs este una nemotivată, iar concluziile sunt

expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi

dată o apreciere cuvenită cererilor formulate de apărare în raport cu

materialul existent la dosar, precum și normelor de drept ce reglementează

acest aspect.

4

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 456 raportat la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, instanța de recurs în anulare, examinând admisibilitatea

în principiu a recursului declarat, fără citarea părților, în camera de consiliu

în baza materialelor din dosar, prin decizie motivată, va decide în

unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

În sensul dispozițiilor art. 4 § 2 din Protocolul 7 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, redeschiderea

procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi

efectuată dacă un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente este de

natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Hotărârile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în

anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei,

numai în cazurile stipulate în art. 453 Cod de procedură penală. În

conformitate cu prevederile art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, prin

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, se înțelege o încălcare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R. Moldova și de

alte legi naționale.

Potrivit art. 453 Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care

a afectat hotărârea pronunțată este o încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R.

Moldova și de alte legi naționale.

În sensul normei citate, se va menționa, că una din cerințele esențiale

la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de

vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, care cade sub

incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente,

care a afectat hotărârea atacată.

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul

indică prezența viciului fundamental, și anume încălcarea art. 6 CEDO,

exprimat prin faptul că "cauza a fost examinată în lipsa inculpatului, instanța de

5

recurs nu a citat inculpatul în modul prevăzut de lege pentru ședințele de judecată

și a pronunțat o soluție care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub

aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în recurs, de a participa în

recurs, de a se pronunța asupra recursului personal sau prin avocatul ales",

Colegiul penal atestă că sunt neîntemeiate, or din materialele cauzei penale

rezultă că de către instanței de recurs au fost îndeplinite toate măsurile

necesare de a fi citat inculpatul și apărătorul său, fapt confirmat de către

citațiile anexate (f.d. 102-105), iar din motive necunoscute inculpatul

Roznovan Valeriu deși a fost înștiințat despre amânarea ședinței de judecată

pentru 05.02.2020, pentru ce s-a semnat pe recipisă (f.d. 111), în ședința de

judecată din 05.02.2020 nu s-a prezentat, dar a fost prezent avocatul său

Doroftei Roman, în baza mandatului încheiat conform contractului de

asistență juridică nr. 04 din 14.01.2020 (f.d. 113).

În acest sens, Colegiul penal atestă că astfel în speță nu au fost

încălcate exigențele art. 6 din CEDO, nefiind admis un viciu fundamental,

(vezi cauza Kattan vs România din 21.01.2014), or instanța de recurs și-a

îndeplinit obligația pozitivă de a face demersuri - citații pentru a asigura

prezența inculpatului în instanță, iar inculpatul neprezentându-se a

contribuit în mare măsură la crearea situației în care în mod rezonabil, a

putut prevedea consecințele comportamentului său – examinarea cauzei în

lipsa sa.

De asemenea, ce ține de alegația recurentului invocată prin prisma art.

13 CEDO "instanța de recurs a lăsat fără nici o motivare alegațiile apărării, dar a

făcut o transpune a motivelor inserate de procuror în recurs, contribuind astfel la

lezarea drepturilor inculpatului la o hotărâre motivată", Colegiul penal indică că

nu poate fi acceptată, or din conținutul deciziei instanței de recurs (f.d. 116),

rezultă cert că instanța s-a expus suficient de detaliat asupra chestiunilor

esențiale supuse atenției sale, inclusiv ce ține de interpretarea aplicării

prevederilor art. 55 Cod penal și individualizarea pedepsei stabilite, motiv

din care instanța de recurs în anulare nu identifică vreun temei justificativ

de a interveni în decizia instanței ierarhic inferioare pe acest aspect, mai mult

că în jurisprudența CtEDO care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca

o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Totodată, cât privește criticile recurentului că "prematur a fost examinată

cauza conform procedurii impuse de dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală

6

întrucât sa invocat faptul că cererea de examinare a cererii în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 nu a fost scrisă și depusă personal de către inculpatul

Roznovan Valeriu și nici nu s-a verificat cererii respective incluziv prin efectuarea

expertizei grafologice", Colegiul penal conchide că sunt declarative și

reprezintă o poziție contradictorie a recurentului, or un asemenea argument

nici nu a fost invocat în cererea de recurs (f.d. 52-98), mai mult că din

materialele cauzei - procesul-verbal al ședinței de judecată din prima

instanță (f.d. 78-82), se observă că pe lângă cererea depusă de inculpat

privind examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, inculpatul Roznovan Valeriu a fost audiat în

instanța de judecată pe acest aspect, în prezența apărătorului său, afirmând

că susține cererea scrisă și anexată (f.d75), fiindu-i explicată esența acestei

proceduri, precum și drepturile și obligațiile acestuia.

În privința argumentelor recurentului, că "a fost încălcat procedura de

formare a completului de judecată. Decizia a fost semnată de un judecător care nu a

participat la judecarea cauzei, deliberarea și pronunțarea deciziei; - la materialele

cauzei lipsește încheierea de modificarea a completului de judecată și mențiunile

respective", nu pot fi acceptate, or prin încheierea Președintelui interimar al

Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2019, din motiv că Ursu Ludmila,

judecătorul raportor căruia prin intermediul Programului integrat de

gestionare a dosarelor inițial i s-a repartizat cauza, a fost eliberată din funcția

de judecător, s-a dispus redistribuirea cauzei unui alt judecător.

În acest sens, potrivit fișei de repartizare (f.d. 108), în urma

redistribuirii cauza penală în privința lui Roznovan Valeriu, a fost distribuită

în mod aleatoriu judecătorului Spoială Alexandru, care, conform dispoziției

nr. 56 din 30 decembrie 2019 privind constituirea completelor de judecată în

cadrul Colegiilor Curții de Apel Chișinău pentru anul 2020, semnată de

Președintele interimar al Curții de Apel Chișinău, anexată la dosar (f.d. 112),

face parte din completul de judecători, în următoarea componență - Pleșca

Ion - președinte, Spoială Alexandru, Vrabii Silvia, care și au pronunțat

decizia instanței de recurs în prezenta cauză, fapt confirmat prin

dispozitivul acesteia (f.d. 114).

În această ordine de idei, Colegiul penal mai invocă că potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai

poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului

că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de

7

judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a

instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și

omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea

nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra

aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O

îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care

reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și

obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie

2007).

irevocabile a instanțelor ierarhic inferioare, nu sunt afectate de un viciu

fundamental, hotărârile contestate cuprind motivele pe care și-au întemeiat

soluția, astfel acestea sunt legale și corecte, iar recursul în anulare declarat,

este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Doroftei Roman în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2020, în cauza penală în privința

lui Roznovan Valeriu xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8