1ra-2149/20 — art.264/4 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 februarie 2020, Caziuc Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) din Codul penal, stabilindu-i-se pedeapsa închisorii pe un termen de 8 (opt) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a reținut că, la 20 mai 2019, în jurul orei 22:20, Caziuc Vitalie, nedeținând permis de conducere, ignorând prevederile pct. 14 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care indică că „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției” și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care prevede că „pe drumurile publice pot conduce autovehicule numai persoanele care posedă permis de conducere de categoria sau subcategoria corespunzătoare autovehiculului ori dovada înlocuitoare, cu drept de circulație, a 1 permisului", acționând cu intenție, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările ce pot surveni, aflându- se în stare de ebrietate cu grad avansat, a urcat la volanul automobilului de model „Renault Congo”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, iar în timp ce se deplasa în municipiul Chișinău, a fost stopat pe str. Stăuceni. Fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost îndreptat către Instituția Medico-Sanitară Publică, Dispensarul Republican de Narcologie, de pe str. xxxx, mun. Chișinău, în vederea examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, unde, de către medicul narcolog au fost efectuate investigațiile prevăzute de Regulamentul privind modul de testare alcooscopice și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009. Potrivit procesului-verbal de examinare nr. 5750 din 20.05.2019 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a stabilit concentrația alcoolului în aerul expirat de către Caziuc Vitalie de 1,20 mg/1, iar concentrația alcoolului din sângele prelevat de la acesta de 2,21 g/1, ceea ce în conformitate cu art. 13412 alin. (3) din Codul penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Igor Isac în numele inculpatului prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Caziuc Vitalie să fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în limitele prevăzute de Legea penală. 3.1. În motivarea apelului avocatul Igor Isac în numele inculpatului a invocat că: - instanța de fond nu a ținut cont de principiul obiectivității și proporționalității la stabilirea pedepsei, nefiind luat în calcul faptul că infracțiunea de care învinuit învinuit inculpatul este una ușoară, se caracterizează pozitiv la locul de trai, fără antecedente penale, a recunoscut vina; - restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirea de noi infracțiuni din partea inculpatului este posibilă fără privarea de libertate a acestuia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2020 a fost respins ca depus peste termen apelul apărătorului Igor Isac în numele inculpatului Caziuc Vitalie Victor, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 februarie 2020 și menținută sentință fără modificări. 2 4.1 Instanța de apel a statuat că: în cadrul examinării prezentei cauze penale în instanța de fond, apărătorul Isac Igor a fost prezent în ședința de judecată și a cunoscut despre ședințele judiciare în cadrul examinării (procesele-verbale f.d. 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121-124), ne fiind prezent doar la data la care s-a pronunțat sentința instanței. Instanța de apel a menționat că, potrivit scrisorilor de însoțire se atestă că la 27 februarie 2020, în adresa apărătorului și a inculpatului a fost expediată copia sentinței pronunțate în speță. Instanța de apel a concluzionat că, sentința contestată a fost adoptată la 27 februarie 2020, iar avocatul Igor Isac în interesele inculpatului, a depus apel tocmai la 09 aprilie 2020, cu mult peste termenul legal de declarare a apelului. Colegiul penal a menționat că, apelul declarat de către apărătorul Igor Isac în numele inculpatului Caziuc Vitalie nu poate fi repus în termen, mai mult, avocatul nici nu a solicitat repunerea în termen, la fel, nu a elucidat careva motivele întemeiate exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală, indicând doar că nu este de acord cu sentința contestată, însă nu a indicat careva circumstanțe ce ar indica că a fost în imposibilitate să depună apel în termen. Instanța de apel a notat că, prin motive întemeiate se are în vedere acele circumstanțe de ordin obiectiv, a căror producere nu depinde de voința titularului dreptului de apel (calamitate naturală, accident, boală, etc.) Instanța de apel a concluzionat că, prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre părțile procesului penal pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă vădit principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă. Aplicarea regulilor privind termenele de procedură este susceptibilă de a încălca principiul egalității armelor și a securității raporturilor juridice, în general, în măsura în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași mijloace pentru a prezenta argumentele sale în fața unei instanțe (a se vedea în acest sens, Varnima Corporation International S.A. contra Greciei, nr.48906/06, §27, 28 mai 2009; Ben Naceur contra Franței, nr.63879/00, §32, 3 octombrie 2006; Wynen contra Belgiei, nr.32576/96, §32 CEDO 2002-VIII). Instanța de apel, raportând la materialele cauzei, textele de procedură penală și statuările din jurisprudența constantă a Curții Europene, a reținut că termenul de declarare a apelului a fost omis de către apărătorul Igor Isac în interesele inculpatului Caziuc Vitalie, din circumstanțe care nu sunt imputabile instanței de judecată. 3 Instanța de apel a notat că, avocatul nu s-a prezentat la data pronunțării sentinței, nu poate constitui temei de repunere în termen, or în jurisprudența CEDO, în cauza Ponomaryov contra Ucrainei, Curtea a statuat că participantul la proces citat legal o dată, deja cunoaște despre faptul desfășurării în privința sa a unui proces judiciar și este obligat de sine stătător să se intereseze de mersul procesului în continuare și examinarea cauzei în lipsa acestuia nu v-a constitui o încălcare a art.6 CEDO

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Isac Igor în numele inculpatului prin care invocând incidența pct. 6 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2020, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată. 5.1 În susținerea recursului avocatul Isac Igor în numele inculpatului a invocat că: - cu sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 februarie 2020, a făcut cunoștință la 26 martie 2020, respectiv apelul a fost declarat în termen legal; - avocatul Isac Igor a lipsit la pronunțarea sentinței deoarece pronunțarea acesteia s-a amânat de câteva ori de la data stabilită, iar despre adoptarea acesteia nu a fost informat și abia la data de 26 martie 2020, prin intermediul oficiului poștal a recepționat sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 februarie 2020, de aceea apelul a fost declarat în termen legal.

La recursul ordinar declarat, nu a fost depusă referință.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Din textul recursului Colegiul penal constată că recurentul a indicat în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, expunându-și în esență dezacordul cu decizia instanței de apel privind respingerea apelului ca depus peste termen. 4 Lecturând materialele cauzei în raport cu solicitările recurentului, argumentarea expusă de către instanța de apel în decizia emisă și temeiurile invocate de către recurent, Colegiul conchide că respectivele temeiuri nu sunt incidente speței întrucât instanța de apel a constatat cu certitudine depunerea tardivă a apelului, argumentându-și poziția corespunzător. Reieșind din aceste raționamente instanța de recurs susține poziția instanței de apel cu privire la faptul că, motivele invocate de apelant asupra faptului că avocatul Isac Igor a lipsit la pronunțarea sentinței, deoarece pronunțarea acesteia s-a amânat de câteva ori de la data stabilită, despre adoptarea acesteia nu a fost informat, nu se consideră întemeiate și nu justifică întârzierea declarării apelului. Colegiul penal găsește ca fiind argumentată soluția instanța de apel, potrivit căreia constatarea depunerii peste termen a cererii de apel, a fost determinată de faptul că inculpatul cunoștea despre data la care urmează a fi pronunțată sentința, or, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată se atestă că avocatul a cunoscut despre fiecare etapă a judecării cauzei, ne fiind prezent doar la data la care s-a pronunțat sentința instanței de fond, precum și statuarea instanței de apel că, avocatul Isac Igor nici nu a solicitat repunerea în termen, nu a elucidat careva motivele întemeiate exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală, ne indicând careva circumstanțe ce ar indica că a fost în imposibilitate să depună apel în termen. Conform articolului 402 alin. (1) Cod de procedură penală termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. Reieșind din faptul că termenul legal de declarare a apelului este prevăzut prin normă imperativă, sub aspectul exercitării dreptului de atac a sentinței, titularul poate să promoveze această cale ordinară de atac numai în interiorul intervalului de timp stabilit de lege. Neexercitarea căii de atac cu apel în perioada de timp revăzută de art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, pe motive neîntemeiate, duce la respingerea lui ca tardiv. Sancțiunea decăderii din motivul expirării termenului de apel, a fost constatată de instanța de apel prin materialele cauzei. Legea prevede repunerea în termen a apelului, ca un mijloc procesual prin care poate fi eliminat principiul tardivității exercitării apelului, în cazul în care titularul apelului invocă motive întemeiate privind întârzierea declarării apelului împotriva sentinței, însă la caz instanța de apel a stabilit că apelantul nu a adus motive întemeiate ce ar justifica depunerea apelului în afara termenului legal. 5 Colegiul penal analizând decizia atacată prin prisma art. 340 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel că, termenul de declarare a apelului a fost omis de către avocatul Igor Isac în interesele inculpatului Caziuc Vitalie, din circumstanțe care nu sunt imputabile instanței de judecată. Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe care s-a bazat avocatul inculpatului în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se conchide că instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apeluri în coraport cu poziția apărării, astfel fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual-penale, este legală și întemeiată. În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că argumentele pentru recurs indicate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la examinarea recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune soluția casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat în cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Isac Igor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Caziuc Vitalie xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 15 ianuarie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 6