1ra-1084/2020 — Art.201/1 alin.3 lit.a CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 27 martie 2019, Chetraru Anara a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei. A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte. Acțiunea procurorului privind încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor de judecată în sumă de 320 lei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a se pronunța cu sentința în cauză, instanța de fond a constatat că, Chetraru Anara la 14 februarie 2018, în jurul orelor 22:00, aflându-se la domiciliul său situat în s xxxxx, r-nul xxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma relațiilor de conflict apărute cu concubinul Lovgaci Vitalie, cu care locuiesc împreună, manifestând lipsă de respect față de aceasta, cu scopul de a-i cauza suferințe fizice și psihice, 1 intenționat, i-a aplicat ultimului o lovitură în regiunea cutiei toracice, cu un obiect înțepător-tăietor, cu lățimea lamei nu mai mare de 1,5 cm, obiect care nu a fost identificat de către organul de urmărire penală, cauzându-i prin aceasta vătămări corporale sub formă de: plagă penetrantă a hemitoracelui drept cu emfizem subcutanat a hemitoracelui drept și hemotoracelui pe dreapta, care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 201821D0032 din 28 februarie 2018, se califică ca grave, periculoase pentru viață.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpata Chetraru Anara, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitată, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de ea. În motivarea apelului, a invocat următoarele argumente: - acuzatorul de stat nu a prezentat probe concludente și pertinente care să dovedească vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii încriminate. - nu există nici o probă directă, inclusiv și declarațiile părții vătămate, care a indicat atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești că nu a văzut careva obiecte înțepătoare sau înțepător-tăietoare în mâna inculpatei, care ar indica asupra faptului că inculpata a comis această infracțiune în modul indicat de partea acuzării; - în cadrul dosarului penal nu a fost ridicat nici un corp delict, așa-zis obiect înțepător sau înțepător-tăietor cu ajutorul căruia, după cum indică acuzatorul de stat inculpata a săvârșit această infracțiune. La materialele cauzei penale cel puțin nu a fost anexat desenul acestui obiect - obiect înțepător sau înțepător-tăietor; - conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 14 februarie 2018, prin care a fost cercetată gospodăria inculpatei din s. xxxxx, r-nul xxxxx, careva obiecte cu care inculpata ar fi comis această infracțiune nu au fost depistate și ridicate. În situația când odată cu sosirea ambulanței, a sosit la fața locului și grupa operativă, inculpata nu avea posibilitatea să nimicească sau să ascundă acest obiect; - referitor la modul de cauzare a vătămărilor corporale - conform raportului de expertiză judiciară nr. 201821D0032 din 28 februarie 2018: la cet. Lovgaci Vitalie se determină plagă penetrantă a hemitoracelor drept cu emfizem subcutanat a hemitoracelui drept și hemitoracelui pe dreapta care s-a produs prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător sau înțepător-tăietor este datat cu data de 15 februarie 2018, pe când infracțiunea, conform învinuirii formulate și înaintate a avut loc pe data de 14 februarie 2018 în jurul orelor 22.00. Reiese că leziunile corporale depistate la partea vătămată Lovgaci Vitalie au apărut peste noapte. În situația respectivă, consideră că urma să fie audiat expertul, pentru a înlătura aceste dubii; - la materialele cauzei penale nu a fost anexat nici un proces-verbal, raport de expertiză sau alt document, care ar dovedi afirmația acuzării din rechizitoriu, potrivit căreia Chetraru Anara se afla în stare de ebrietate alcoolică în momentul săvârșirii infracțiunii încriminate. Consideră că fără prelevarea probelor de sânge și aerul expirat 2 în modul stabilit de legislația în vigoare și fără existența unui raport de expertiză prin care să fie apreciată starea de ebrietate a persoanei, nu se poate afirma în mod cert că persoana a fost sau nu în stare de ebrietate; - nici un martor al acuzării nu a fost martor ocular în momentul comiterii acestei infracțiuni; - depozițiile părții vătămate urmau a fi apreciate critic, dat fiind faptul că partea vătămată este persoana care are un interes direct în pedepsirea inculpatei; - depozițiile părții vătămate referitor la acțiunile inculpatei urmau a fi dublate prin alte mijloace de probă, ceea ce în cazul din speță nu a fost efectuat de către partea acuzării; - partea acuzării nu a prezentat nici o probă directă care ar dovedi vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii ce i se incriminează, iar declarațiile martorilor ca probe indirecte nu pot înlătura aceste dubii, din care considerente instanța de apel urmează să pronunțe în privința inculpatei o decizie de achitare. - fapta încriminată inculpatei există și a fost cauzată, ultima nu a negat faptul dat, însă inculpata nu a avut intenția de a aplica violenta, astfel, acțiunile inculpatei urmau a fi recalificate în prevederile art.156 sau art.157 Cod penal, cu aplicarea în privința acesteia a unei pedepse non-privative de libertate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2019, apelul inculpatei a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatei Chetraru Anara de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal — violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății. Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatei a fost dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, și anume prin: declarațiile părții vătămate Lovgaci Vitalie, ale martorilor Lovgaci xxxxx, Chetraru Ion, Lovgaci xxxxx, Lovgaci xxxxx precum și probele scrise: proces-verbal de confruntare din 27.07.2018, prin care a fost efectuată confruntare dintre partea vătămată Lovgaci Vitalie și învinuita Chetraru Anara, prin care partea vătămată și-a susținut declarațiile, prin care indică direct la inculpată că a comis infracțiunea în privința sa; proces-verbal de cercetare la fața locului din 14.02.2018, prin care a fost cercetată gospodăria lui Chetraru Anara, amplasată în s. xxxxx, r. xxxxx locul unde a fost comisă infracțiunea; proces-verbal de ridicare din 14.02.2018, prin care de la Chetraru Anara a fost ridicat un pulover care-i aparține și un pulover care aparține lui Lovgaci Vitalie, în care ambii au fost îmbrăcați 3 la 14.02.2018, obiecte ce conțin urme a infracțiunii; proces-verbal de ridicare din 15.02.2018, prin care de la Lovgaci Vitalie a fost ridicat un lănțișor cu cruciuliță care le-a purtat la gât la 14.02.2018; proces-verbal de examinare a obiectului din 15.02.2018, prin care au fost examinate obiectele ridicate în cadrul urmăririi penale; raportul de expertiză judiciară nr.201821D0032 din 28.02.2018, conform căruia: 1, 2. la cet. Lovgaci Vitalie . xxxxx, a.n. xxxxx, se determină plagă penetrantă a hemitoracelui drept cu emfizem subcutan a hemitoracelui drept și hemotoracelui pe dreapta, care s-a produs prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător sau înțepător-tăietor, poate data din 15.02.2018 și se califică ca vătămare corporală gravă, după criteriul pericol pentru viață. 3. Producerea leziunii corporale în circumstanțele indicate de Chetraru Anara se exclude. Leziunea corporală a fost produsă cu un obiect înțepător tăietor cu lățimea lamei nu mai mare de 1,5 cm. La fel, instanța de apel a menționat că este neîntemeiată cerința inculpatei expusă în apel privind achitarea ultimei din motiv că fapta nu a fost săvârșită de ea, precum și cerința avocatului expusă în instanța de apel privind recalificarea acțiunilor inculpatei în prevederile art.156 sau art.157 Cod penal, fiind nefondate și alegațiile avocatului, precum că în cazul din speță lipsește latura subiectivă a infracțiunii, deoarece inculpata nu a avut intenția de a aplica violență față de partea vătămată Lovgaci Vitalie. Partea vătămată univoc a indicat la inculpata Chetraru Anara, că aceasta a aplicat violență în privința acestuia la data de 14.02.2018, fiind înfipt în regiunea pieptului cu un obiect ascuțit, partea vătămată presupunând că acel obiect putea fi un cuțit, deoarece în acel moment inculpata spăla vesela. Temei de a se îndoi în veridicitatea declarațiilor pârții vătămate, nu sunt, declarațiile părții vătămate au fost consecvente pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei în instanța de fond. În speță sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii încriminate inculpatei Chetraru Anara, inclusiv latura subiectivă a infracțiunii. Or, în momentul săvârșirii faptei, inculpata își dădea seama că prin aplicarea loviturii în privința părții vătămate cu un obiect ascuțit în regiunea pieptului, care este o zonă vitală a corpului, pot surveni urmări grave, care în cazul din speță s-a manifestat prin vătămarea gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață. Declarațiile părții vătămate au fost confirmate și prin declarațiile martorului Lovgaci xxxxx, Lovgaci xxxxx și Lovgaci xxxxx precum și prin raportul de expertiză medico-legală nr.201821D0032 din 28.02.2018, prin care s-a constatat, că la Lovgaci Vitalie, se determină plagă penetrantă a hemitoracelui drept cu emfizem subcutan a hemitoracelui drept și hemotoracelui pe dreapta, care s-a produs prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător sau înțepător-tăietor, poate data din 15.02.2018 și se califică ca vătămare corporală gravă, după criteriul pericolului pentru viață. Producerea leziunii corporale în circumstanțele indicate de Chetraru Anara se exclude, a fost produsă cu un obiect înțepător-tăietor cu lățimea lamei nu mai mare de 1,5 cm. 4 Reieșind din concluzia indicată, vătămarea corporală constatată la Lovgaci Vitalie a apărut la data de 14.02.2018, în circumstanțele indicate de partea vătămată, adică în rezultatul loviturii cu un obiect înțepător aplicate de inculpata Chetraru Anara, ceea ce exclude versiunea părții apărării, precum că leziunea corporală a rezultat din faptul că partea vătămată s-a înfipt cu cruciulița care o purta la gât în urma loviturii cu pumnul de către inculpată. Instanța de apel a considerat că, nu are temei de a se îndoi în veridicitatea raportului de expertiză sus-indicat, care a fost pus la baza sentinței de condamnare. Or, raportul de expertiză exclude în mod concret posibilitatea cauzării leziunii corporale la partea vătămată Lovgaci Vitalie cu cruciulița purtată de partea vătămată, care precum că s-a înfipt în pieptul ultimului, și confirmă că plaga penetrantă a hemitoracelui s-a produs prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător sau înțepător-tăietor. Cu atât mai mult, că potrivit raportului de expertiză, leziunea corporală a fost produsă cu un obiect înțepător-tăietor cu lățimea lamei nu mai mare de 1,5 cm, în timp ce cruciulița ridicată de la partea vătămată are lungimea de 3 cm și lățimea de 2 cm În aceiași ordine de idei, instanța de apel a menționat că, sunt neîntemeiate afirmațiile invocate de către apelantă, precum că potrivit concluziei raportului de expertiză, leziunea corporală poate data din 15.02.2018, însă potrivit învinuirii fapta a fost comisă la data de 14.02.2018, menționând că fapta încriminată inculpatei Chetraru Anara a fost săvârșită de ultima la data de 14.02.2018, ora 22.00. Raportul de expertiză judiciară nr.201821D0032 din 28.02.2018 a fost întocmit în baza fișei medicale a bolnavului de staționar de la SR Florești, s. traumatologie sal. nr.13 cu nr. 1858 pe numele cet. Lovgaci Vitalie, din care rezultă că ultimul a fost internat la 15.02.2018 ora 00.07 cu diagnosticul la internare – plagă penetrantă a hemitoracelui drept. Emfizem subcutan hemitoracelui drept. 15.02.2018 00.

Acuze: Pacientul este internat în secția chirurgicală cu acuze la dureri în regiunea hemitoracelui drept, dispnee, tuse periodic. Din spusele pacientului pe la ora 22.00 a primit traumă la domiciliu. A fost lovit cu armă albă de concubină în regiunea hemitoracelui drept. Așadar, având în vedere că raportul de expertiză judiciară nr.201821D0032 din 28.02.2018 a fost întocmit în baza fișei medicale a bolnavului de staționar, precum și faptul că partea vătămată Lovgaci Vitalie a fost internat la data de 15.02.2018 ora 00.07, adică peste aproximativ 2 ore după comiterea infracțiunii, iar la internare deja a fost constatat diagnosticul – plagă penetrantă a hemitoracelui drept, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă și logică concluzia raportului de expertiză, precum că vătămarea corporală depistată la partea vătămată poate data din 15.02.2018, fiind exclusă astfel, versiunea părții apărării, precum că plaga depistată la partea vătămată ar fi putut fi cauzată în alte circumstanțe. Totodată, instanța de apel a respins alegațiile apelului precum că, din declarațiile părții vătămate reiese că ultimul nu a văzut în mâna inculpatei nici un obiect înțepător. Faptele date nu o dezvinovățesc în nici un mod pe inculpata Chetraru Anara și nu denotă 5 că ultima nu a aplicat lovitura în piept părții vătămate Lovgaci Vitalie. Or, chiar în ipoteza în care partea vătămată nu a văzut obiectul cu care inculpata a aplicat lovitura, ultimul în mod consecvent a susținut, că a simțit că a fost înfipt cu un obiect ascuțit, presupunând că este un cuțit. Faptul că la domiciliul inculpatei nu a fost depistat și nici ridicat vreun obiect înțepător, care ar constitui obiectul cu care s-a comis infracțiunea la fel nu infirmă că leziunea corporală nu a fost produsă cu un cuțit sau alt obiect tăietor-înțepător. Or, pe de o parte, inculpata până la efectuarea cercetării domiciliului acesteia, a avut suficient timp pentru a ascunde obiectul cu care a comis infracțiunea sau a-l spăla, având în vedere că în momentul comiterii infracțiunii inculpata spăla vesela, iar pe de altă parte, raportul de expertiză elucidează în mod cert, că plaga hemitoracelui a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător sau înțepător-tăietor. Instanța de apel a considerat lipsite de temei și alegațiile apelantei precum că, nu a fost stabilită starea de ebrietate a inculpatei Chetraru Anara, care a fost reținută în sarcina acesteia prin rechizitoriu. Or, după cum reiese din declarațiile părții vătămate Lovgaci Vitalie și a martorilor, partea vătămată a venit acasă cu două sticle de bere de 2,5 l, pe care le-au consumat în trei, inclusiv împreună cu inculpata Chetraru Anara. În cazul din speță, stabilirea stării de ebrietate a inculpatei nu influențează calificarea juridică a acțiunilor inculpatei. Prin urmare, instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatei sunt prezente toate elementele infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, or aceasta intenționat a aplicat părții vătămate lovitura cu un obiect înțepător-tăietor, care a provocat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății părții vătămate, care este periculoasă pentru viață. Inculpata a acționat cu vinovăție – intenție directă, motivul aplicării loviturii fiind ura din cauza conflictului provocat de către victimă, ca rezultat al infidelității inculpatei. Instanța de fond corect a statuat că, probele cercetate, confirmă în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpata Chetraru Anara a aplicat violență față de concubinul său Lovgaci Vitalie, provocându-i leziuni corporale grave. Referitor la stabilirea pedepsei inculpatei, instanța de apel a constatat că, instanță de fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei penale, prin care Chetraru Anara a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiind luate în considerație dispozițiile art.art.16, 61, 75, 76 Cod penal, a ținut cont de circumstanțele cauzei, persoana inculpatei, graviditatea infracțiunii comise care face parte din categoria celor grave, de comportamentul acesteia în timpul și după comiterea infracțiunii, de consecințelor survenite în urma săvârșirii infracțiunii, care s-a soldat cu cauzarea vătămărilor grave a integrității corporale și sănătății părții vătămate, ajungând la concluzia că, că corijarea inculpatei poate fi atinsă doar prin izolarea acestuia de societate. 6 5. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Ceban Vasile în numele inculpatei care, invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatei Chetraru Anara să fie recalificate în baza art.156 Cod penal, cu numirea unei pedepse non-privativă de libertate. În argumentarea recursului ordinar apărătorul a invocat că, de către instanța de apel au fost încălcate prevederile art.1 alin.(3) Cod de procedură penală, care stabilește expres și foarte explicit că, instanțele judecătorești în cursul procesului sânt obligate să activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat învinuită sau condamnată Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu a fost analizat obiectiv și sub toate aspectele, probele, declarațiile martorilor acuzării, precum și cei ai apărării, nefiindu-le efectuată o analiză amplă și ca consecință au fost adoptate decizii ilegale si neîntemeiate, prin care s-a stabilit că în acțiunile Anarei Chetraru sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii încriminate la faza urmăririi penale, în acțiunile inculpatei Chetraru Anara lipsesc elementelor constitutive ale componenței date de infracțiune prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal. În acest sens avocatul a invocat că, prin declarațiilor părții vătămate Lovgaci Vitalie, depuse atât la urmărire penală, cât și în instanța de fond, s-a confirmat că, la 14.02.2018 violenta în privința Anarei Chetraru a aplicat-o el primul, deoarece aceasta nu-i răspundea și nu dorea să-i dea telefonul - presupunând că aceasta vorbește cu un bărbat pe nume Vanea, cu care anterior au avut relații, indicând în acest sens că:”… Apoi cumătru Igor a plecat și l-a condus până afară, era aproximativ orele 22:00, apoi revenind în casă a văzut că Anara spăla vesela și concomitent vorbea la telefon, sprijinind telefonul cu umărul. S-a apropiat de Anara și a întrebat-o cu cine vorbește. Anara nu i-a răspuns, el intuia că vorbește cu un bărbat pe nume Vanea cu care anterior au avut relații. Văzând că nu-i răspunde a mai întrebat-o o dată, însă și de data aceasta nu i-a răspuns, fapt care l-a enervat și i-a luat telefonul și l-a aruncat în podea, iar Anara s-a întors spre el și I-a înfipt în piept cu un obiect ascuțit, însă nu poate preciza cefei de obiect era acela… " Apărătorul a susținut că a fost demonstrat faptul că, Chetraru Anara nu avea nici o intenție să aplice violență în privința lui Lovgaci Vitalie. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal prevede comiterea infracțiunii doar cu vinovăție sub forma intenției atât directă, cât și indirectă, însă din circumstanțele cauzei se constată cu certitudine că, inculpata Chetraru Anara nu a dorit și nu a admis, în mod conștient, survenirea a careva urmări, dar a acționat în stare de afect, datorită acțiunilor violente repetate ale lui Lovgaci Vitalie. Astfel, acțiunile ulterioare spontane și necontrolate ale Anarei Chetraru, au fost o consecință a acțiunilor violente, aplicate fără nici un motiv de către partea vătămată Lovgaci Vitalie. 7 Atât instanța de fond, cât și instanța de apel urma să verifice starea psihic- fiziologică a inculpatei Chetraru Anara, pentru a da o apreciere juridică-penală corectă acțiunilor acesteia, însă nici instanța de fond și nici instanța de apel n-au analizat și apreciat aceste circumstanțe esențiali ale cauzei, cu toate că ele au fost accentuate si atenționate ambelor instanțe de fond. Recurentul susține că și martorul ocular Chetraru Ion, a confirmat faptul inițierii și aplicării violenței la 14.02.2018, de către Lovgaci Vitalie, dar nu de către Chetraru Anara, însă nici instanța de fond și nici instanța de apel, nu s-au expus asupra declarațiilor acestuia, adică au ignorat faptul că agresor este Lovgaci Vitalie, dar nu Chetraru Anara. Prin aceste acțiuni instanța de fond și instanța de apel, au încălcat cerințele art.2 al Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, care stabilește că, agresor - este persoană care comite acte de violentă în familie, în concubinaj. În cazul plângerilor din partea mai multor membri de familie, cu învinuiri reciproce de comitere a actelor de violență, agresorul va fi identificat luându-se în considerare următoarele circumstanțe: care dintre subiecții implicați a acționat în apărarea sa ori a altei persoane; plângerile anterioare de violență în familie, alte împrejurări care indică la inițiatorul actelor de violență. Avocatul a atenționat, că acuzarea ilegal a ajustat acțiunile Anarei Chetraru sub incidențele unei norme materiale, ca să poată cu orice preț să o pună, chiar și ilegal sub învinuire de comiterea infracțiunii încriminate. Despre faptul dat, la faza de urmărire penală, apărarea a sesizat procurorul, fiind atenționat asupra acestor încălcări flagrante ale legislației, însă acesta le-a ignorat, prin ce s-a încălcat flagrant principiul legalității procesului penal, întrucât acțiunile Anarei Chetraru - la cauzarea leziunilor corporale lui Lovgaci Vitalie - nu cad sub incidența art.2 al Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, adică sub noțiunea de agresor, atunci nu se poate spune despre existenta în acțiunile acesteia a faptului infracțiunii, prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal. Mai mult decât atât, în cadrul ședințelor instanței de apel inculpata Chetraru Anara, a recunoscut faptul cauzării de leziuni corporale lui Lovgaci Vitalie, s-a căit sincer de fapta comisă, dar a menționat că, fapta comisă a fost o reacție inconștientă, necontrolată - ca reacție la acțiunile violente ale lui Lovgaci Vitalie, solicitând ca acțiunile ei să fie recalificate, conform circumstanțelor reale ale cazului, demonstrate în ședință de judecată și nu să fie achitată, dar să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă- non privativă de libertate, ținând cont de faptul că, se află în stare de arest preventiv din luna martie 2019. Astfel, recurentul atenționează că de către instanța de fond, cât și de apel nu au fost analizate obiectiv si sub toate aspectele, probele, declarațiile martorilor acuzării, precum și cei ai apărării, nefiindu-le efectuată o analiză amplă si ca consecință au fost adoptate o sentințe ilegale si neîntemeiate - prin care s-a stabilit că în acțiunile Anarei 8 Chetraru sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii încriminate la faza urmăririi penale. Totodată, recurentul invocă faptul că, instanță de judecată, la stabilirea pedepsei penale nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75, 76 Cod penal și incorect a ajuns la concluzia de aplicare în privința acesteia a unei pedepse privative de libertate. În acest sens, apărătorul atenționează că instanțele judecătorești inferioare nu au ținut cont de motivul infracțiunii - inculpata a comis o infracțiunea în mod subit, personalitatea inculpatei-nu are antecedente penale și se caracterizează pozitiv la locul de trai. La stabilirea pedepsei, instanța de judecată urma să ia în considerație că inculpata Chetraru Anara este unicul întreținător a unei familii cu un copil minor, condamnarea acesteia la 6 ani închisoare, va duce la apariția unor consecințe grave negative pentru familia acesteia și izolarea unui copil minor, cu plasarea in instituție penitenciară.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Potrivit conținutului recursului declarat, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori dispozitivul hotărârii este expus neclar, 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii, precum și când 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurent prin prisma pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că, astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. 9 Conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, instanță de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Cu referire la acestea, Colegiul penal lărgit menționează că, motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță. Totodată, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond. Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii încriminate. Aprecierea probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în considerare a acestora. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit relevă că la rejudecarea cauzei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii încriminate. Prin urmare, Colegiul penal lărgit apreciază critic argumentele apărătorului, prin care se invocă nevinovăția inculpatei Chetraru Anara în săvârșirea infracțiunii încriminate, deoarece acestea nu confirmă că soluția emisă de instanța de apel ar contravine aprecierilor expuse în motivarea acesteia. Mai mult, aceste afirmații ale apărării, au constituit obiect de examinare și în instanța de apel, respectiv la acest aspect instanța de apel s-a expus motivat și amplu argumentat în decizia recurată. Așadar, întru evitarea unor repetări inutile, instanța de recurs își însușește argumentarea respectivă a instanței de apel, reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 10 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.8 alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că, temeiul de drept prescris în această normă, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, însă din conținutul recursului, se constată lipsa argumentării în acest sens. Astfel, instanța de recurs menționează că, potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Dat fiind faptul că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul cu prezența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal și solicită recalificarea acțiunilor acesteia în baza art.156 Cod penal, Colegiul penal lărgit va purcede la analiza acestor elemente, în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate. Potrivit considerentelor teoretice, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății; 2) urmările prejudiciabile care se exprimă în vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Metodele și mijloacele aplicate la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal nu au nicio relevanță la calificarea faptei, însă pot fi luate în considerare la individualizarea pedepsei. De asemenea, doctrina menționează că, infracțiunea specificată de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal este o infracțiune materială și se consideră consumată din momentul producerii vătămării grave a integrități corporale sau a sănătății. Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracțiunii prevăzute la art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, făptuitorul manifestă intenție directă sau indirectă. La momentul săvârșirii infracțiunii examinate făptuitorul trebuie să știe sau să admită că este membru al familiei victimei și să urmărească săvârșirea infracțiunii nu asupra oricui, ci asupra persoanei având respectiva calitate specială. Dacă făptuitorul consideră, în mod întemeiat, că victima nu are calitatea de membru de familie, nu-i poate fi aplicată răspunderea în baza art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal. În cazul infracțiunii prevăzute la art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal nu este posibilă manifestarea imprudenței. Potrivit materialelor cauzei, inculpata Chetraru Anara a fost pusă sub învinuire, recunoscută vinovată și condamnată de instanțele judecătorești inferioare în baza 11 art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, care a cauzat vătămarea gravă a integrități corporale sau a sănătății”. Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal lărgit constată că soluția adoptată de către instanțele judecătorești inferioare în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatei în baza art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărârea contestată și menționate în pct.4.1. al prezentei decizii. Din conținutul probelor enunțate în pct.4.1. al prezentei decizii, care au fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanțele de fond, în contextul de învinuire al inculpatei în baza art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, se confirmă cu certitudine că acțiunile inculpatei Chetraru Anara întrunesc elementele infracțiunii imputate, adică atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni, acțiunile inculpatei în acest sens fiind corect calificate în baza art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal. La acest capitol, Colegiul penal lărgit reține că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, se exprimă prin acțiunea manifestată maltratare, urmările prejudiciabile sub forma suferinței fizice și vătămării grave a integrități corporale, iar latura subiectivă se manifestă prin vinovăție sub formă de intenție în raport cu prejudiciile cauzate. În acțiunile inculpatei persistă aceste elemente, deoarece aceasta a aplicat intenționat concubinului său Lovgaci Vitalie violență fizică, manifestată prin lovitură în regiunea cutiei toracice, cauzându-i vătămare gravă a integrități corporale, fapt confirmat nu doar prin declarațiile părții vătămate Lovgaci Vitalie (f.d.159-162) care a indicat univoc că Chetraru Anara a aplicat violența în privința acestuia la data de 14.02.2018, fiind înfipt cu un obiect ascuțit, partea vătămată presupunând că acel obiect putea fi un cuțit, deoarece în acel moment inculpata spăla vesela( f.d.159-162), dar și prin declarațiile martorului Lovgaci Nina (f.d.165-166) mama părții vătămate, care a indicat că, în urma discuției avute cu Vitalie ultima a aflat că este la spital, deoarece a fost tăiat de Anara. Astfel fiul i-a povestit precum că, totul s-a întâmplat seara și din motiv că ea se scria cu o persoană necunoscută nu dorea să-i dea telefonul și din acest motiv s-a iscat un conflict între ei și din spusele fiului Anara a luat un cuțit și l-a tăiat, a început a curge sânge, dar ea nici nu s-a uitat în partea acestuia și nici nu i-a acordat ultimului nici un ajutor medical și nici nu a apelat la salvare, declarațiile martorului Lovgaci Tatiana (173-175) care a relatat, că ea împreună cu fiica lui Vitalie au mers la medic și l-a întrebat cât timp fratele se va afla sub supravegherea medicilor, la ce el a comunicat că urmează să facă niște analize, și la ieșire medicul i-a spus că nu-și închipuie cum poți să înfigi cu cuțitul, la care ea i-a spus că presupune că nu a fost cuțit, la ce medicul i-a spus că el face diferență dintre un cuțit sau creion sau altceva, și dacă el va apela la organele de drept, ea o să meargă la închisoare. Din discuția avută cu fratele său, ultimul i-a comunicat precum că Anara spăla vesela, și nu cunoaște cu ce 12 anume l-a înfipt; precum și declarațiile martorului Lovgaci Daniela ( f.d.176-180), care a explicat, că a plecat cu mătușa la spital și au mers la medic, și mediul le-a comunicat că rana este subțire și consideră că a fost aplicată de un cuțit, starea ultimului este bună, însă dacă sângele va nimeri în plămâni, atunci Anara poate fi judecată. A auzit precum că între tatăl ei și Anara s-a iscat un conflict și în cele din urmă Anara l-a înfipt cu un cuțit în regiunea pieptului; raportul de expertiză medico-legală nr.201821D0032 din 28.02.2018, prin care s-a constatat la Lovgaci Vitalie, plagă penetrantă a hemitoracelui drept cu emfizem subcutan a hemitoracelui drept și hemotoracelui pe dreapta, care s-a produs prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător sau înțepător-tăietor, poate din data 15.02.2018 și se califică ca vătămare corporală gravă, după criteriul pericol pentru viață. Producerea leziunii corporale în circumstanțele indicate de Chetraru Anara se exclude. Leziunea corporală a fost produsă cu un obiect înțepător-tăietor cu lățimea lamei nu mai mare de 1,5 cm. În această ordine de idei, este indubitabil faptul că acțiunile inculpatei întrunesc elementele infracțiunii de violență în familie care a provocat vătămarea gravă a integrități corporale sau a sănătății. Prin urmare argumentele invocate de către partea apărării precum că „… inculpata nu a avut intenția de a aplica violența fața de Lovgaci Vitalie, nu a dorit și nu a admis, în mod conștient, survenirea a careva urmări, dar a acționat în stare de afect, datorită acțiunilor violente repetate ale lui Lovgaci Vitalie…iar acțiunile ulterioare spontane și necontrolate ale Anarei Chetraru, au fost o consecință a acțiunilor violente, aplicate fără nici un motiv de către partea vătămată Lovgaci Vitalie… acțiunile inculpatei urmează a fi recalificate în baza art.156 Cod penal”, nu și-au găsit confirmare în speță, deoarece probele acumulate și examinate de instanța de apel au fost apreciate potrivit prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, instanțele de fond stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt, ajungând întemeiat la concluzia că, inculpata Chetraru Anara a comis infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal. Astfel, în cadrul cercetării judecătorești instanța de apel corect a stabilit că instanța de fond corect a statuat că, probele cercetate, confirmă în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpata Chetraru Anara a aplicat violență față de concubinul său Lovgaci Vitalie, provocându-i leziuni corporale grave. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în speță, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului prezența erorii de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală. Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. 13 În acest sens, Colegiul penal lărgit apreciază, instanța de apel a abordat suficient de motivat condițiile ce vizează natura infracțiunii comise și faptul că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoare, fiind o aplicare proporțională și echitabilă faptelor intenționate comise de către Chetraru Anara. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recurs, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a sentinței, reproduse în pct.2 precum și a deciziei instanței de apel și reproduse în pct.4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei, și încadrarea juridică corectă a acțiunii infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatei, martorilor, precum și prin materialele probatoare acumulate în prezenta cauză penală, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanțele de fond au argumentat detailat motivele pentru care au fost respinse versiunile apărării, probele administrate confirmând în mod concludent că faptei comise i s-a dat o încadrare juridică corectă în baza art.2011 alin. (3) lit. a) Cod penal – violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, care a cauzat vătămarea gravă a integrități corporale sau a sănătății. Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatei. Rezumând cele expuse, Colegiul penal lărgit statuează că temeiurile pe care s-au bazat recurentul în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate. În acest context, Colegiul penal lărgit se raliază argumentelor expuse în decizia instanței de apel, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe. Respectiv, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a menționa că, potrivit statuărilor expuse de Curtea Europeană în hotărârile sale, aceasta a evidențiat cu titlul de principiu că, instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.6§1 al Convenției (cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această 14 obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei, or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.6 din Convenție (cauza Bachowski vs. Polonia din 02.11.2010). În consecință, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune soluția de respingere ca inadmisibil a recursului ordinar declarat de către avocatul Ceban Vasile în numele inculpatei Chetraru Anara.

În conformitate cu prevederile art.art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Ceban Vasile în numele inculpatei Chetraru Anara, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2019, în cauză penală privind-o pe Chetraru Anara xxxxx, cu menținerea deciziei atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 19 noiembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Toma Nadejda Cobzac Elena Guzun Ion 15