1ra-965/2020 — art. 166 alin. 2 lit. c, 208 alin. 1, 220 alin. 1, 206 alin. 1 Cp

1ra-965/2020 — art. 166 alin. 2 lit. c, 208 alin. 1, 220 alin. 1, 206 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-965/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Burduh,

Nicolae Craiu,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 29 decembrie 2017 și deciziei Colegiul penal

al Curții de Apel Comrat din 18 noiembrie 2019, declarat de procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, în privința inculpatei

Lazăr Natalia XXXXX, născută

la XXXXX, originară și locuitoare a or. XXXXX, str.

XXXXX,XXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.05.2008 - 29.12.2017,

instanța de apel: 15.06.2018 - 18.11.2019,

instanța de recurs: 07.02.2020 - 12.05.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

achitată de sub învinuirea săvârșiri infracțiunii prevăzute de art. l66 alin. (2) lit. c) Cod

penal, din motiv că în acțiunile inculpatei nu s-au constatat existența faptei

infracțiunii.

Lazăr Natalia a fost recunoscută vinovată în baza art. 208 alin. (1) și 220 alin. (1)

Cod penal, procesul penal fiind încetat, din motivul expirării termenului de prescripție.

Lazăr Natalia a fost condamnată în baza art. 206 alin. (1) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probă 5 ani.

De la Lazăr Natalia s-a încasat în beneficiul părții vătămate XXXXX XXXXX

prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei.

anului 2006 - 05.04.2008, cu scopul tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției,

1

cu scopul de a o determina pe XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX a practica

prostituția, în perioada decembrie anului 2007 - 05.04.2008, aflându-se în barul

«XXXXX XXXXX”, situat în or. XXXXX, i-a propus și a îndemnat-o pe XXXXX

XXXXX și XXXXX XXXXX prin sfaturi, adică a trezit interesul ultimelor să practice

prostituția, iar după ce XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX au manifestat

consimțământul de a practica prostituția, a asigurat cu loc de trai și sfaturi în scopul

înlesnirii practicării prostituției, cât și a ridicat sumele de bani obținute de către ultimele

în rezultatul practicării prostituției, în rezultatul cărui fapt XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX au practicat prostituția în perioada lunii decembrie a anului 2007 - 05.04.2008.

Acțiunile inculpatei au fost calificate în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, ca

îndemnul la prostituție, înlesnirea practicării prostituției și tragerea de foloase de pe

urma prostituției.

Tot ea, a fost învinuită că, în perioada lunii decembrie 2007, în scopul atragerii

minorilor în activitatea criminală, știind cu certitudine vârsta minoră a lui XXXXX

XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX și a lui XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX, a

atras și a determinat minorele la săvârșirea unor fapte imorale, și anume, la practicarea

prostituției, amenințând cu aplicarea violenței fizice, în urma cărui fapt Lazăr N. obținea

venituri materiale.

Acțiunile inculpatei au fost calificate în baza art. 208 alin. (3) lit. a) Cod penal,

ca atragerea minorilor la activitatea criminală și instigarea lor la săvârșirea infracțiunilor,

precum și determinarea, minorilor la săvârșirea unor fapte imorale, săvârșite cu

amenințarea aplicării violenței.

Tot ea, a fost învinuită că, în perioada lunilor noiembrie-decembrie 2007, având

intenția recrutării, adăpostirii copiilor în scop de exploatare sexuală comercială în

prostituție, prin prezentarea de informații false referitor la activitatea ce urma să fie

practicată și acordarea de mijloace, știind cu certitudine vârsta minoră, a recrutat-o și a

adăpostit-o pe minora XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX și pe minora XXXXX

XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX, și a organizat exploatarea sexuală comercială a

acestora în perioada anului 2007-05.04.2008, prin practicarea prostituției, adăpostire și

prezentarea clienților, în rezultatul cărui fapt a obținut beneficii materiale.

Acțiunile inculpatei au fost calificate în baza art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal,

ca recrutarea, adăpostirea copiilor în scopul exploatării sexuale, comerciale în

prostituție, însoțite cu aplicarea violenței psihice, săvârșite asupra a doi copii.

Tot ea, a mai fost învinuită că, având intenția recrutării, adăpostirii minorei

XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX, în scop de exploatare sexuală comercială în

prostituție, știind cu certitudine vârsta minoră a acesteia, urmărind intenția de a lipsi de

libertate pe minora XXXXX XXXXX întru atingerea scopului criminal, imobilizând-o

prin legarea picioarelor cu o funie, a privat-o ilegal de libertate pe parcursul a cinci zile

în perioada aproximativă la mijlocul lunii decembrie 2007, prin izolarea la domiciliul

propriu într-o încăpere încuiată, situată în or. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap.

XXXXX, în care ultima a ajuns benevol.

Tot ea, a fost învinuită de faptul că, sub același pretext, după 14.01.2008, a privat

ilegal de libertate pe minora XXXXX XXXXX aproximativ pe o perioadă de o

săptămână de zile prin izolarea la domiciliul propriu într-o încăpere încuiată, situată în

or. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, în care ultima a ajuns benevol cu

taxiul, prezentat de către Lazăr N., acțiunile însoțite cu amenințarea de aplicare a

violenței fizice.

2

Acțiunile inculpatei au fost calificate în baza art. 166 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca

privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă actinia nu este legată cu răpirea

acesteia, săvârșită cu bună-știință asupra unui minor.

Instanța a reținut că sunt dubii în probarea vinovăției inculpatei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. c) Cod penal - privarea ilegală de libertate

a minorei XXXXX XXXXX, însoțită de amenințarea aplicării violenței fizice, deoarece

procurorul nu a prezentat probe suficiente care direct indică că există faptul infracțiunii.

Ori, declarațiile pârții vătămate XXXXX XXXXX date în ședința de judecată au

caracter contradictoriu cu cele date la urmărirea penală, partea vătămată XXXXX

XXXXX în cadrul ședinței de judecată a declarat că ”în casă la dna Lazăr N. a fost

legată și bătută... minora Svetlana tot a fost legată”.

Astfel, suportul probatoriu administrat de procuror în confirmarea privării

ilegale de libertate provoacă dubii în viziunea instanței, este insuficient pentru a formula

o concluzie justificată despre existența faptelor privațiunii ilegale de libertate, este

extrem de vag pentru a atinge gradul unei convingerii despre existența faptelor

incriminate de privare de libertate și vinovăția inculpatei în aceste fapte.

Totodată, instanța a reținut că, este dovedită vina inculpatei privind determinarea

lui XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX la practicarea prostituție și i-a calificat

acțiunile în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, ca îndemnul la prostituție, înlesnirea

practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma prostituției, concluzionând că

procesul penal urmează a fi încetat în temeiul art. 60 Cod penal și 332 Cod de procedură

penală, deoarece a intervenit termenul de prescripție.

La fel, instanța a considerat fiind insuficient de argumentată poziția procurorului

referitor la acuzările de trafic de copii și atragerea minorilor la activitate criminală,

acțiuni ale inculpatei care au fost încadrate pe art. 206 alin. (3) lit. b) și art. 208 alin. (3)

lit. a) Cod penal. Ori, instanței nu i-au fost aduse probe suficiente în justificarea

cunoașterii de către inculpată a vârstei minore a părții vătămate XXXXX XXXXX

Organul de urmărire penală nu a fixat (foto sau video) exteriorul minorei XXXXX

XXXXX la momentul efectuării urmăririi penale, care este maximal apropiat de

perioada evenimentelor infracționale imputate inculpatei, care ar permite instanței de

a concluziona despre conceperea logică a minoratului părții vătămate XXXXX

XXXXX

Nu este probat faptul aplicării violenței fizice sau psihice de către inculpată asupra

părților vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX Doar afirmațiile însăși ale

părților vătămate despre aplicarea față de ele a violenței fizice și psihice, în situația

când aceste circumstanțe nu se mai confirmă prin nici o altă probă obiectivă, prezintă

pentru instanța de judecată convingeri dubioase cu privire la existența unor asemenea

acte de violență din partea inculpatei.

Referitor la capătul de acuzare prevăzut de art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal,

conform indicilor: recrutarea, adăpostirea copiilor în scopul exploatării sexuale,

comerciale în prostituție, însoțite cu aplicarea violenței psihice, săvârșiți asupra a doi

copii, instanța de judecată a ajuns la concluzia, că în cadrul ședinței de judecată cu

certitudine s-a constatat vinovăția N. Lazăr în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

206 alin. (1) lit. a). Cod penal, după indicii: recrutarea și adăpostirea copilului în scopul

exploatării sexuale comerciale în prostituție, deoarece în cadrul cercetării judecătorești

nu a fost probat faptul că Lazăr N. a săvârșit infracțiunea conform indicilor art. 206

3

alin. (3) lit. b) Cod penal și anume conform semnului calificativ: „cu aplicarea

violenței psihice, săvârșită asupra a doi copii”.

Astfel, instanța a constatat, că Lazăr N., în perioada lunilor noiembrie-decembrie

2007, având intenția recrutării, adăpostirii copilului în scop de exploatare sexuală

comercială în prostituție, prin prezentarea de informații false referitor la activitatea ce

urma să fie practicată și acordarea de mijloace, știind cu certitudine vârsta minoră, a

recrutat-o și a adăpostit-o pe minora XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX și a

organizat exploatarea sexuală comercială a acesteia în perioada anului 2007-05.04.2008,

prin practicarea prostituției, adăpostire și prezentarea clienților, în rezultatul cărui fapt a

obținut beneficii materiale, acțiuni prevăzute de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal

Ceea ce ține de capătul de acuzare prevăzut de art. 208 alin. (3) lit. a) Cod penal,

conform indicilor: atragerea minorilor la activitatea criminală și instigarea lor la

săvârșirea infracțiunilor, precum și determinarea, minorilor la săvârșirea unor fapte

imorale, săvârșiți cu amenințarea aplicării violenței, instanța de judecată a ajuns la

concluzia, că în cadrul ședinței de judecată cu certitudine s-a constatat vinovăția

acesteia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod penal, și anume:

determinarea minorilor la săvârșirea unor fapte imorale, săvârșită de o persoană care

a atins vârsta de 18 ani, astfel că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost probat

făptui că Lazăr N. a săvârșit infracțiunea conform indicilor art. 208 alin. (3) lit. a)

Cod penal și anume conform semnului calificativ: „cu amenințarea aplicării

violenței”.

Astfel, instanța a constatat că, Lazăr N., în perioada lunii decembrie 2007 în

scopul atragerii minorilor în activitatea criminală, știind cu certitudine vârsta minoră

a lui XXXXX XXXXXo, a.n. XXXXX XXXXX și ale lui XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX

XXXXX, a atras și a determinat minorele la săvârșirea unor fapte imorale, și anume,

la practicarea prostituției, amenințând cu aplicarea violenței fizice, în urma cărui fapt

Lazăr N. obținea venituri materiale.

Pe faptul proxenetismului asupra XXXXX XXXXX acțiunile inculpatei au fost

reîncadrate de la art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal în art. 220 alin. (1) Cod penal, conform

indicilor: îndemnul la prostituție, înlesnirea practicării prostituției și tragerea de foloase

de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană.

Totodată, instanța a concluzionat că inculpata urmează a fi condamnată pe art.

206 alin. (1) lit. a) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, aplicând

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, suspendând executarea pedepsei pe un termen

de probă de 5 ani.

La fel, instanța a statuat că partea vătămată XXXXX XXXXX a înaintat o cerere

privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei, indicând că inculpata în

decembrie 2007, urmărind scopul exploatării ei sexuale, a privat-o ilegal de libertate,

deținând-o în apartamentul nr. XXXXX amplasat pe str. XXXXX, XXXXX și a

organizat exploatarea ei sexuală comercială contrar voinței, impunând-o să practice

prostituția până la 05.04.2008, deci i-a cauzat un prejudiciu moral pe care îl estimează

la suma de 50.000 lei, așa cum oinculpata cunoscând despre faptul că ea este minoră, a

impus-o să practice prostituția, prin ce i-a fost periclitată onoarea și demnitatea, față de

ea a fost aplicată violența fizică și psihică, ea a suferit psihic și până în prezent își aduce

aminte ca prin coșmar zilele care le-a petrecut la pîrîtă și toate acestea negativ s-au

răsfrânt asupra stării sale de sănătate.

4

Astfel, instanța a constatat că partea civilă XXXXX XXXXX a avut incontestabil

suferințe psihice, și acest prejudiciu moral urmează a fi pus pe seama părții civilmente

responsabile, vinovată de fapta ilicită și consideră în măsură să aducă o satisfacție

echitabilă din partea pîrîtei sumă bănească de 10.000 lei, deoarece pretenția părții civile

a fost argumentată corespunzător.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată

în baza art. 220 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 400 unități convenționale,

art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal la 15 ani închisoare, art. 208 alin. (3) lit. a) Cod penal

la 3 ani închisoare, art. 166 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la 3 ani închisoare, în temeiul

art. 84 Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 17 ani închisoare, cu amendă

în mărime de 400 unități convenționale, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru

femei.

Apelantul a invocat că, părțile vătămate minore XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX, precum și martorii acuzării XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX și

XXXXX XXXXX au depus declarații veridice, concludente, între ele nu sunt divergențe

și ele în coroborare dovedesc vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunilor

incriminate.

Referitor la vârsta părților vătămate minore este necesar de menționat că inculpata

cunoștea vârsta părții vătămate XXXXX XXXXX, deoarece nepoata inculpatei a învățat

împreună cu XXXXX XXXXX și inculpata cunoștea și părinții acesteia. Despre vârsta

minoră a părții vătămate XXXXX XXXXX, inculpata a aflat când a primit-o și

adăpostit-o la dânsa acasă. Aceste fapte sunt confirmate prin declarațiile părții vătămate

XXXXX XXXXX și martorilor XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX Inculpata a recunoscut faptul că cunoștea despre vârsta minoră a părților

vătămate Pașcebnco A. și XXXXX XXXXX, însă instanță a menționat că nu au fost

aduse probe suficiente în justificarea cunoașterii de către inculpată a vârstei minore a

părților vătămate. Dar ce facem cu declarațiile martorilor XXXXX XXXXX, XXXXX

XXXXX, care au confirmat declarațiile XXXXX XXXXX și au menționat precum că în

primele zile Lazăr N. a aflat toate datele despre XXXXX XXXXX, despre vârsta, familia

acesteia etc.

Ca urmare acțiunile inculpatei Lazăr N. pe capetele menționate de acuzare în

traficul XXXXX XXXXX nu trebuie să fie reîncadrate de la art. 206 Cod penal.

De asemenea, instanță a menționat că nu a fost probat faptul aplicării violenței

fizice și psihice în privința părților vătămate minore XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX, explicând doar că despre aceasta fac mențiuni părțile vătămate. Dar instanță

nu a apreciat în acest sens declarațiile XXXXX XXXXX, declarațiile atât XXXXX

XXXXX cât și XXXXX XXXXX depuse la urmărire penală și citite în instanța de

judecată care și le-a confirmat ultima. În acest sens instanță de judecată nu a luat în

considerație faptul aplicării în privința părții vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX a măsurilor de protecție de stat a victimelor și a martorilor săvârșirii

infracțiunilor. Iar comportamentul cu responsabilitatea redusă a părților vătămate nu

poate fi pusă în baza concluziilor instanței la aprecierea lipsei indicilor menționate și

excluse din învinuire, deoarece responsabilitatea persoanei poate fi apreciată juridic doar

după efectuarea unei expertize psihiatrico-psihologice. Trebuie să fie luate în

considerație vârsta minora a părților vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX

care au nimerit victime ale acțiunilor Lazăr N., având vârsta minoră de 16 și 17 ani,

5

neavând experiența în viață, mai mult ca atât proveniența XXXXX XXXXX dintr-o

familie social vulnerabilă, fără un părinte, amenințată de către inculpata Lazar N. pentru

a retrage plângerea depusă și de a nu depune declarații împotriva ei.

Astfel, acțiunile inculpatei trebuie să fie calificate potrivit prevederilor:

art. 208 alin. (3) lit. a) Cod penal, conform indicilor: - atragerea minorilor la

activitatea criminală și instigarea lor la săvârșirea infracțiunilor, precum și determinarea,

minorilor la săvârșirea unor fapte imorale, săvârșiți cu amenințarea aplicării violenței;

art.206 al. (3) lit.b) Cod penal, conform indicilor: - recrutarea, adăpostirea copiilor

în scopul exploatării sexuale, comerciale în prostituție, însoțite cu aplicarea violenței

psihice, săvârșite asupra doi copii;

art.166 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, conform indicilor: privațiunea ilegală de

libertate a persoanelor, dacă acțiunea nu este legată cu răpirea acestora, săvârșită asupra

mai multor persoane și cu bună știință asupra două persoane minore.

Pe faptul acuzării privind privațiunea ilegală de libertate în domiciliul inculpatei

situat pe adresa or. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, vinovăția inculpatei

este dovedită prin declarațiile părților vătămate minorelor XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX, confirmate prin declarațiile martorilor XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX,

XXXXX XXXXX, care sunt veridice, pertinente și concludente. Toți au depus declarații

asemănătoare, și nu trezesc îndoieli, referitor la faptele precum că: Lazăr N. a privat-o

ilegal de libertate pe minora XXXXX XXXXX a.n. XXXXX XXXXX, pe parcursul a

cinci zile în perioada aproximativă la mijlocul lunii decembrie a anului 2007, prin

izolarea la domiciliul propriu într-o încăpere încuiată, situată în or. XXXXX, str.

XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, în care ultima a ajuns benevol, confirmat prin

declarațiile XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, și la

30.12.2007 a privat-o ilegal de libertate pe minora XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX

XXXXX, pe o perioadă aproximativ de două săptămîni, adică aproximativ pe 14 zile,

prin izolarea la domiciliul propriu într-o încăpere încuiată, situată în or. XXXXX, str.

XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, în care ultima a ajuns benevol, confirmat prin

decalrațiile XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX

Iar după data de 14.01.2008, a privat ilegal de libertate pe minora XXXXX

XXXXX aproximativ pe o perioada de o săptămînă de zile, prin izolarea la domiciliul

propriu, într-o încăpere izolată, situat în or. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap.

XXXXX, în care ultima a ajuns benevol cu automobilul „taxi” prezentat de către Lazăr

N., acțiunile însoțite cu amenințarea de aplicare a violenței fizice.

De asemenea, într-o zi în perioada 30.12.2007 - 05.04.2008 sub pretextul

exploatării sexuale comerciale și obținerea veniturilor de pe urma practicării prostituției

urmărind intenția de a lipsi de libertate pe minora XXXXX XXXXX, minora XXXXX

XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX le-a privat ilegal de libertate pe

parcursul unei zile, prin izolarea la domiciliul propriu într-o încăpere încuiată, situată în

or. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, în care ultimele se aflau, ceea ce a

fost confirmat prin declarațiile persoanelor menționate în instanță de judecată.

Toate aceste fapte au fost comise cu intenție și cu scopul recrutării, adăpostirii

persoanelor menționate în scop de exploatare sexuală comercială în prostituție , știind

cu certitudine vârsta minoră a acesteia, urmărind intenția de a lipsi de libertate, întru

atingerea scopului criminal, imobilizând-o pe ultima prin legarea picioarelor cu o funie,

Acțiunile inculpatei Lazar N. trebuie să fie calificate ca - privațiunea ilegală de

libertate a mai multor persoane, dacă această nu este legată de răpirea acestora, și cu

6

bună știință asupra două persoane minore XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX

infracțiunea prevăzută în art.166 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

În asemenea circumstanțe instanță de fond pripit a ajuns la concluzia despre

posibilitatea aplicării față de inculpată a prevederilor art. 79 Cod penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei Judecătoria Cahul urma să se țină

cont de gravitatea infracțiunii săvârșiți, de motivul acesteia, de persoana inculpatei Lazăr

N., de consecințele survenite, și anume, că în urma acțiunilor infractori ce victima

XXXXX XXXXX s-a îmbolnăvit de o boală venerică.

Toate aceste infracțiuni incriminate inculpatei, au fost comise în scopul de profil,

dânsa asigura clienții, primea sume bănești de fete traficate, dar în mai multe ori de lu

clienții, cum au declarat victimele martorii

Instanța de fond trebuia să-i stabilească Lazăr N. o pedeapsă adecvată celor

săvârșite de dânsa în limitele sancțiunii articolului în baza căreia a fost condamnată.

Corectarea și reeducarea inculpatei Lazăr N. este posibilă cu stabilirea în privința

ei a unei pedepse echitabile și legale - sub forma de închisoare. Pedeapsa în cauză

urmează a fi aplicată cu scopul restabilirii echității sociale.

Practic, prin decizia sa, în partea stabilirii pedepsei instanță de judecată nu a

realizat scopurile esențiale ale legii și pedepsei penale respectiv, restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și din partea altor persoane.

2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statut că, sentința este legală și întemeiată, find corect stabilite

circumstanțele de fapt și de drept, prin prisma aplicării prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

Prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la nevinovăția inculpatei

în învinuirea incriminată pe art. 166 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Ori, martorul XXXXX XXXXX este colaborator al IP Cahul și se afla în exercițiul

funcției la data când a avut loc incidentul, iar potrivit declarațiilor acestuia nu este

stabilit cert comiterea de către inculpată a infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2)

lit. c) Cod penal.

Certificatul medical nr. XXXXX din 16.04.2008 eliberat pe numele părții

vătămate XXXXX XXXXX, prin care se probează faptul că la 04.04.2008 acesteia i s-

a stabilit diagnoza ”sifilis secundar al pielii și mucoaselor”, nu poate fi reținut de instanța

de apel ca o probă pertinentă și concludentă în probarea vinovăției N. Lazăr pentru a i

se imputa comiterea infracțiunii prevăzută de art. 166 alin. (2) lit. c) Cod penal, ori,

proba dată este una care nu servește la constatarea existenței infracțiunii prevăzute de

articolul imputat.

Sunt dubii reale în probarea vinovăției inculpatei Lazăr N. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. c) Cod penal, care urmează să fie

interpretate în favoarea inculpatei, deoarece procurorul nu a prezentat probe suficiente,

concludente, utile și veridice, care direct indică că există fapta infracțiunii, faptul dat

fiind constatat și de instanță de fond.

Instanța de fond corect a recalificat acțiunile inculpatei din prevederile art. 206

alin. (3) lit. b) Cod penal - în art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, excluzând indicele

calificativ ”cu aplicarea violenței psihice, săvârșite asupra a doi copii”.

7

Este corectă și soluția luată de prima instanță care a indicat că acțiunile comise de

Lazăr N. în privința XXXXX XXXXX urmează a fi încadrate din art. 206 alin. (3) lit.

b) Cod penal în prevederile art. 220 alin. (1) Cod penal, adică: îndemnul la prostituție,

înlesnirea practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției

de către o altă persoană, prin faptul dat confirmându-se lipsa elementului agravant de

încadrare a acțiunilor infracționale a Nataliei L. ”săvârșite asupra doi copii”.

În prima instanță acțiunile inculpatei corect au fost recalificate din prevederile art.

208 alin. (3) lit. a) Cod penal în prevederile art. 208 alin. (1) Cod penal, excluzând

indicele calificativ ”cu amenințarea aplicării violenței”.

Totodată, instanța corect a stabilit că Lazăr N. în perioada lunii decembrie 2007

în scopul atragerii minorilor în activitatea criminală, știind cu certitudine vârsta minoră

a XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX și ale XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX

XXXXX, a atras și a determinat minorele la săvîrșirea unor fapte imorale, și anume,

la practicarea prostituției, în urma cărui fapt Lazăr N. obținea venituri materiale.

Este corectă și recalificarea acțiunilor infracționale imputate inculpatei din

prevederile art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal în art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal -

recrutarea și adăpostirea copilului în scopul exploatării sexuale comerciale în

prostituție; din prevederile art. 208 alin. (3) lit. a) Cod penal în art. 208 alin. (1) Cod

penal - determinarea minorilor a săvârșirea unor fapte imorale, săvârșită de o persoană

care a atins vârsta de 18 ani.

Or, într-adevăr la materialele cauzei de către partea acuzării nu au fost anexate

careva probe pertinente și concludente care în mod indubitabil ar confirma aplicarea

asupra părților vătămate a violenței psihice sau amenințarea cu aplicarea violenței.

Totodată, sunt corect aplicate de instanța de fond și prevederile art. 60 alin. (1)

lit. b) Cod penal, art. 275 pct. 4) și art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, care în

ansamblu au dus la încetarea procesului penal intentat în privința lui Lazăr N. în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 220 alin. (1) Cod penal din

motivul expirării termenului de prescripție privind tragerea la răspunderea penală.

La caz, individualizarea pedepsei aplicate inculpatei este corectă și întemeiată.

recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel.

Recurenta a invocat că, ce ține de soluția instanței de fond și instanței de apel de

achitare a inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. c) Cod

penal, e de menționat, că în apelul său procurorul a indicat că, instanță de judecată

unilateral și subiectiv a dat aprecierea declarațiilor părților vătămate XXXXX XXXXX

și XXXXX XXXXX, precum și a martorului XXXXX XXXXX

Totodată, instanța de apel nici nu s-a expus asupra argumentului nominalizat.

Astfel, de loc nu este motivată soluția instanței de apel referitor la faptul că la

adoptarea deciziei a luat în considerație declarațiile părții vătămate XXXXX XXXXX

și a martorului XXXXX XXXXX depuse anume în instanță de fond, dar nu cele depuse

la faza de urmărire penală, pe care partea acuzării le consideră că sunt veridice și

corespund circumstanțelor cauzei.

Astfel, partea vătămată XXXXX XXXXX inițial a depus declarațiile la poliție la

07.04.2008, și a povestit toate circumstanțele cazului consecutiv și fără presiunea asupra

sa, totodată a semnat și procesul-verbal al audierii. Despre apartenența semnăturii în

procesul-verbal respectiv, acesta chiar a confirmat în cadrul audierii în instanță de fond.

8

La urmărirea penală XXXXX XXXXX a comunicat despre faptul că a fost ținută închisă

în casa cet. Lazăr N., care nu-i dădea voie să iasă afară și o amenința cu răfuială fizică

dacă va fugi din casa ei.

Cu toate acestea, fiind audiată suplimentar la urmărirea penală la 24.04.2008,

XXXXX XXXXX a mai declarat și asupra presiunilor și amenințărilor din partea

inculpatei Lazăr N. pentru ca ea să-și schimbe declarațiile și să-și retragă plângerea de

la poliție.

Instanță de fond atât și instanța de apel nici nu au analizat și apreciat în mod

cuvenit aceste declarații, luând ca baza anume declarațiile depuse anume în instanță de

judecată.

Ce ține de declarațiile părții vătămate XXXXX XXXXX, e de menționat, că

acesta, fiind audiată la faza de urmărire penală la 06.04.2008 și ulterior la 15.04.2008 ,

a comunicat că ea dorea să plece de la casa inculpatei Lazăr N. și nu se ocupa cu

prostituția, însă ultima nu-i permitea, amenințând cu răfuială fizică. Concomitent, a

declarat că în casa inculpatei mai era o fata minoră pe nume XXXXX XXXXX pe care

o ținea încuiată în casă și o impunea să se ocupe cu prostituția.

Ulterior, fiind audiată în instanța de fond XXXXX XXXXX a confirmat încă

odată declarațiile sale referitor la faptul că ea și XXXXX XXXXX erau ținute silit în

casa inculpatei și amenințate cu aplicarea violenței fizice în cazul în care ar încerca să

părăsească domiciliul inculpatei.

Aceiași declarații partea vătămată XXXXX XXXXX a depus pe parcursul mai

multor ani examinării cauzei în diferite instanțe de judecată, începând cu anul 2008,

respectiv nu este clar poziția instanței de apel de a aprecia declarațiile XXXXX XXXXX

ca neveridice și care nu corespund circumstanțelor cauzei.

Cu atât mai mult, este ilogică poziția instanței de apel ce ține de că, pe o parte

respinge declarațiile părții vătămate XXXXX XXXXX prezentate de partea acuzării în

probarea vinovației inculpatei Lazăr Na. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166

alin. (2) lit. c) Cod penal, iar pe de altă parte le pune în baza acuzării inculpatei Lazăr

N. în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 206 alin. (1), art. 208 alin. (1) și art. 220

alin. (1) Cod penal, care au legătură cu prima infracțiunea.

E de menționat, că și prin ca acțiunea civilă, care a fost depusă de partea vătămată

XXXXX XXXXX și care ulterior parțial a fost admisă de către instanță de fond și

menținută de către instanță de apel, se confirmă faptul că declarațiile depuse de către

partea vătămată și la urmărirea penală și în instanța de fond sunt veridice și respectiv

concluzia instanței de apel că, citez: ”... mai mult ca atât, fiind audiată în instanța de apel

XXXXX XXXXX a susținut că „ nu-și amintește dacă acestea sunt veridice”, în sensul

dat colegiul nu poate reține declarațiile XXXXX XXXXX pentru a le aprecia ca

consecvente și constante pe parcursul examinării cauzei” (f. 20-21 din decizia) este una

greșită și contradictorie.

Instanța de apel la pag. 19 din decizia menționează, că: ”Apreciind toate probele

prezentate în cauză, colegiul consideră că în acțiunile inculpatei Lazăr N. lipsește atât

latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii indicate”.

Totodată, în dispozitivul deciziei din 18.11.2019, instanța de apel indică că

menține sentința primei instanțe, pe când prin sentința Judecătoriei Cahul din 29.12.2017

inculpata a fost achitată din motivul că nu s-a constatat existenta faptei infracțiunii, dar

nu a elementelor infracțiunii, așa cum menționează instanța de apel în partea descriptivă

a deciziei.

9

Referitor la soluția instanței de apel privind menținerea sentinței instanței de fond

în partea ce ține de recalificare acțiunilor inculpatei Lazăr N. prin excluderea

calificativului ”cu aplicarea violenței psihice, săvârșite asupra a doi copii” din acuzarea

conform art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal; calificativului ”cu amenințarea aplicării

violenței” din acuzarea conform art. 208 alin. (3) lit. a) Cod penal e de menționat

următoarele: Ce ține de argumentul instanței de fond și instanței de apel că nu a fost

probat faptul amenințării și aplicării violenței în privința părților vătămate XXXXX

XXXXX și XXXXX XXXXX urmează a fi menționat că, fiind audiați în cadrul

urmăririi penale părțile vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, precum și

martorul Criviborod E. au declarat că inculpata aplica în privința lor violența, precum și

le amenința cu aplicarea violenței în caz în care aceștia nu doreau să practice prostituția.

În pofida faptului, că ulterior în instanța de judecată partea vătămată XXXXX

XXXXX și XXXXX XXXXX și-au schimbat declarațiile, însă partea vătămată în

instanța de judecată XXXXX XXXXX a confirmat faptul și amenințării și aplicării

violenței din partea inculpatei. Totodată, instanța de apel nu a apreciat în această parte

în mod cuvenit declarațiile părții Vătămate XXXXX XXXXX și a martorului Criviborod

E. depuse anume la faza de urmărire penale care corelează cu alte materiale cauzei

penale.

Astfel, examinând apelul, instanța de apel nu s-a expus și nu a dat o aprecierea

cuvenită asupra faptului, că în privința părților vătămate XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX au fost aplicate măsurile de protecție de stat a victimelor și a martorilor

săvârșiri infracțiunii, ceea ce încă-odată dovedește faptul amenințării și aplicării

violenței de către inculpata Lazăr N.

Însă, instanța de apel a trecut peste aceste argumente, care trebuiau să fie apreciate

în coroborare și nu fiecare separat, lăsând fără vreo expunere logică și motivare asupra

lor.

Ce ține de argumentul instanței de fond, care a fost menținut de către instanța de

apel, precum că nu a fost probat faptul că inculpata cunoștea despre vârsta părților

vătămate e de menționat următoarele: Astfel, conform declarațiilor părților vătămate

XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX inculpata Lazăr N. foarte bine cunoștea despre

vârsta lor deoarece, în primul rând, XXXXX XXXXX învăța împreună cu nepoata

inculpatei, în al doilea rînd inculpata se cunoștea cu părinții părților vătămate.

Faptul că inculpata cunoștea despre vârsta minoră a părților vătămate se confirmă

prin declarațiile martorilor XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX

Cu atît mai mult, fiind audiată, inculpata Lazăr N. a confirmat faptul că foarte bine

cunoștea despre vârsta minoră a părților vătămate, însă aceste momente nici nu a fost

analizate și apreciate de către instanțele.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod

de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

10

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, inclusiv când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii pronunțate.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis următoarele

erori de drept.

În primul rând, conform potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În

corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de

judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut

loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită

de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform

art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de prescripție. Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de

procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în

art.332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. În

corespundere cu art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul în care a intervenit

termenul de prescripție, încetarea procesului penal nu se admite fără acordul

inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art. 8 alin. (1)

Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată

nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată printr-o hotărâre

judecătorească de condamnare definitivă. Potrivit art. 389 alin. (1), (4) pct. 3), (6) Cod

de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de

prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu liberarea de pedeapsă, instanța

argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul penal, adoptă sentința dată.

Conform art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului

penal se adoptă dacă… Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii

ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins

alte probe. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3), alin. (3) Cod de procedură

penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că

inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria

și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat

11

vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal,

ea este datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. În toate cazurile,

pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încît la executarea sentinței să nu apară nici un

fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite de instanța de

judecată. Conform art. 396 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul

sentinței de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a

procesului penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după formă,

cît și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința se expune

în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă

legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului

CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

Însă, instanța de fond nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 1., 2. din decizie):

a) în cazul episodului din decembrie 2007 - 05 aprilie 2008, pe art. 220 alin. (1)

Cod penal, privind determina lui XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX la practicarea

prostituției, instanța a dispus încetarea procesului penal, însă nu a respectat procedura

de aplicare a prescripției tragerii la răspundere penală a persoanei inculpate, enunțată

supra, nefiind clar, ce fel de sentință a fost pronunțată - de încetare a procesului penal

pe motive de reabilitare, nereabilitare, sau de condamnare, în descriptivul și dispozitivul

hotărârii adoptate fiind prezente elementele ambilor categorii de hotărâri judiciare, care

prin esența lor se exclud reciproc, aplicând incorect prevederile art. 332 Cod de

procedură penală, care pot fi utilizate doar la etapa ședinței preliminare (art. 332 alin. (5),

350 alin. (1) CPP).

Astfel, indicând în descriptiv doar că inculpata: „a fost învinuită de faptul că, în

perioada anului 2006 - 05.04.2008, cu scopul tragerii de foloase de pe urma

practicării prostituției, cu scopul de a o determina pe XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX a practica prostituția”, ulterior nu a descris fapta criminală, considerată ca

fiind dovedită, iar în dispozitiv a constatat că inculpata, totuși, este vinovată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, dar lipsând soluția de

liberare de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție;

b) în cazul episodului din decembrie 2007, pe art. 208 alin. (3) lit. a) Cod penal,

privind atragerea minorelor XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX la activitatea

criminală, instanța a concluzionat că: „cu certitudine s-a constatat vinovăția acesteia în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod penal, și anume: determinarea

minorilor la săvârșirea unor fapte imorale, deoarece în cadrul cercetării judecătorești

nu a fost probat făptul că Lazăr N. a săvârșit infracțiunea conform indicilor art. 208

alin. (3) lit. a) Cod penal și anume conform semnului calificativ: „cu amenințarea

aplicării violenței”.

Însă, ulterior absolut neclar și divergent a descris fapta criminală, considerată ca

fiind dovedită, statuând că: „Lazăr N., în perioada lunii decembrie 2007 în scopul

atragerii minorilor în activitatea criminală, știind cu certitudine vârsta minoră a

XXXXX XXXXXo, a.n. XXXXX XXXXX și ale XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX, a

atras și a determinat minorele la săvârșirea unor fapte imorale, și anume, la practicarea

prostituției, amenințând cu aplicarea violenței fizice, în urma cărui fapt Lazăr N.

obținea venituri materiale”.

12

În același timp, instanța a dispus încetarea procesului penal pe art. 208 alin. (1)

Cod penal, însă nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere

penală a persoanei inculpate, enunțată supra, nefiind clar, ce fel de sentință a fost

pronunțată - de încetare a procesului penal pe motive de reabilitare, nereabilitare, sau de

condamnare, în descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate fiind prezente elementele

ambilor categorii de hotărâri judiciare, care prin esența lor se exclud reciproc, aplicând

incorect prevederile art. 332 Cod de procedură penală, care pot fi utilizate doar la etapa

ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 350 alin. (1) CPP), lipsând în dispozitiv și soluția de

liberare de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție;

c) în cazul episodului din noiembrie-decembrie 2007, pe art. 206 alin. (3) lit. b)

Cod penal, privind recrutarea și adăpostirea copiilor XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX în scopul exploatării sexuale, comerciale în prostituție, instanța a reținut că:

„nu i-au fost aduse probe suficiente în justificarea cunoașterii de către inculpată a

vârstei minore a părții vătămate XXXXX XXXXX” și a recalificat acțiunile inculpatei

pe art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, după indicii: recrutarea și adăpostirea copilului

XXXXX XXXXX în scopul exploatării sexuale comerciale în prostituție: „deoarece în

cadrul cercetării judecătorești nu a fost probat faptul că Lazăr N. a săvârșit

infracțiunea conform indicilor art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal și anume conform

semnului calificativ: „cu aplicarea violenței psihice, săvârșită asupra a doi copii”.

Însă, această soluție contravine totalmente constatărilor instanței în cazul

episodului enunțat supra. Ori, recalificând acțiunile inculpatei pe art. 208 alin. (1)

instanța a statuând că: „Lazăr N., în perioada lunii decembrie 2007 în scopul atragerii

minorilor în activitatea criminală, știind cu certitudine vârsta minoră a lui XXXXX

XXXXXo, a.n. XXXXX XXXXX și ale lui XXXXX XXXXX, a.n. XXXXX XXXXX, a atras

și a determinat minorele la săvârșirea unor fapte imorale”.

Totodată, pe faptele asupra lui Pașcenc A. acțiunile inculpatei au fost reîncadrate

de la art. 206 alin. (3) lit. b) Cod penal în art. 220 alin. (1) Cod penal, conform indicilor:

îndemnul la prostituție, înlesnirea practicării prostituției și tragerea de foloase de pe

urma practicării prostituției de către o altă persoană – element neincriminat inculpatei

prin rechizitoriu, deci depășind limitele învinuirii formulate (art. 325 alin. (1) Cod penal),

procesul penal fiind încetat, nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii

la răspundere penală a persoanei inculpate, enunțată supra, nefiind clar, ce fel de sentință

a fost pronunțată - de încetare a procesului penal pe motive de reabilitare, nereabilitare,

sau de condamnare, în descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate fiind prezente

elementele ambilor categorii de hotărâri judiciare, care prin esența lor se exclud reciproc,

aplicând incorect prevederile art. 332 Cod de procedură penală, care pot fi utilizate doar

la etapa ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 350 alin. (1) CPP), lipsând în dispozitiv și

soluția de liberare de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție;

La fel, concluzia instanței că: „nu i-au fost aduse probe suficiente în justificarea

cunoașterii de către inculpată a vârstei minore a părții vătămate XXXXX XXXXX”

contravine totalmente și soluției date în latura civilă. Ori instanța a încasat de la inculpată

în beneficiul părții vătămate minore XXXXX XXXXX prejudiciul moral în mărime de

10.000 lei, constatând că: „inculpata în decembrie 2007, urmărind scopul exploatării ei

sexuale, a privat-o ilegal de libertate, deținând-o în apartamentul nr. XXXXX amplasat

pe str. XXXXX, XXXXX și a organizat exploatarea ei sexuală comercială contrar voinței,

impunând-o să practice prostituția până la 05.04.2008, deci i-a cauzat un prejudiciu

moral pe care îl estimează la suma de 50.000 lei, așa cum inculpata cunoscând despre

13

faptul că ea este minoră, a impus-o să practice prostituția, prin ce i-a fost periclitată

onoarea și demnitatea, față de ea a fost aplicată violența fizică și psihică, ea a suferit

psihic și până în prezent își aduce aminte ca prin coșmar zilele care le-a petrecut la

pîrîtă și toate acestea negativ s-au răsfrânt asupra stării sale de sănătate, partea civilă

XXXXX XXXXX a avut incontestabil suferințe psihice, și acest prejudiciu moral

urmează a fi pus pe seama părții civilmente responsabile, vinovată de fapta ilicită fiind

în măsură să aducă o satisfacție echitabilă din partea pîrîtei sumă bănească de 10.000

lei”;

d) în cazul episodului din decembrie 2007 și după 14 ianuarie 2008, pe art. 166

alin. (2) lit. c) Cod penal, privind privarea ilegală de libertate a minorei XXXXX

XXXXX a constatat în descriptiv diverse temeiuri de achitare, care se contrazic reciproc

și generează diferite consecințe juridice, cum ar fi că: „sunt dubii în probarea vinovăției

inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. c) Cod penal,

deoarece procurorul nu a prezentat probe suficiente care direct indică că există faptul

infracțiunii..., suportul probatoriu administrat de procuror în confirmarea privării

ilegale de libertate provoacă dubii, este insuficient pentru a formula o concluzie

justificată despre existența faptelor privațiunii ilegale de libertate, este extrem de vag

pentru a atinge gradul unei convingerii despre existența faptelor incriminate de privare

de libertate și vinovăția inculpatei în aceste fapte”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpata este achitată pe art. 166

alin. (2) lit. c) Cod penal din motiv că: „în acțiunile inculpatei nu s-au constatat

existența faptei infracțiunii”, temei care nici nu este prevăzut în art. 390 Cod de

procedură penală.

Pe lângă aceasta, achitarea inculpatei contravine totalmente soluției date în latura

civilă. Ori instanța a încasat de la inculpată în beneficiul părții vătămate minore XXXXX

XXXXX prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei, constatând că: „inculpata în

decembrie 2007, urmărind scopul exploatării ei sexuale, a privat-o ilegal de libertate,

deținând-o în apartamentul nr. XXXXX amplasat pe str. XXXXX, XXXXX și a organizat

exploatarea ei sexuală comercială contrar voinței, impunând-o să practice prostituția

până la 05.04.2008, deci i-a cauzat un prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de

50.000 lei, așa cum inculpata cunoscând despre faptul că ea este minoră, a impus-o să

practice prostituția, prin ce i-a fost periclitată onoarea și demnitatea, față de ea a fost

aplicată violența fizică și psihică, ea a suferit psihic și până în prezent își aduce aminte

ca prin coșmar zilele care le-a petrecut la pîrîtă și toate acestea negativ s-au răsfrânt

asupra stării sale de sănătate, partea civilă XXXXX XXXXX a avut incontestabil

suferințe psihice, și acest prejudiciu moral urmează a fi pus pe seama părții civilmente

responsabile, vinovată de fapta ilicită fiind în măsură să aducă o satisfacție echitabilă

din partea pîrîtei sumă bănească de 10.000 lei”;

e) doar a trecut în revistă dovezile administrate, dar nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete, de fapt și de drept, invocate în rechizitoriu, și nu a indicat

motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Mai mult, concluzia confuză că: „Organul de urmărire penală nu a fixat (foto

sau video) exteriorul minorei XXXXX XXXXX la momentul efectuării urmăririi

14

penale, care este maximal apropiat de perioada evenimentelor infracționale imputate

inculpatei, care ar permite instanței de a concluziona despre conceperea logică a

minoratului părții vătămate XXXXX XXXXX Doar afirmațiile însăși ale părților

vătămate despre aplicarea față de ele a violenței fizice și psihice, în situația când aceste

circumstanțe nu se mai confirmă prin nici o altă probă obiectivă, prezintă pentru

instanța de judecată convingeri dubioase cu privire la existența unor asemenea acte

de violență din partea inculpatei”, nu corespunde exigențelor prescrise în art. 101 Cod

de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul

cauzei penale.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se înlătura

tot ce nu are legatură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de sinteză,

probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și ducând la o

concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care urmează a fi

motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor să poată fi

supuse controlului judiciar;

f) instanța a indicat în descriptiv și dispus în dispozitiv absolut neclar și divergent

că: „că inculpata urmează a fi condamnată pe art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, aplicând prevederile art. 90 alin. (1) Cod

penal, suspendând executarea pedepsei pe un termen de probă de 5 ani. A stabili lui

Lazăr Natalia pedeapsa pe art. 206 alin. (1) Cod penal de 5 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei. În conformitate cu art. 90 Cod penal, a

suspenda condiționat executarea pedepsei cu închisoarea, pe un termen de probă de 5

ani”.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor judecând examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței

de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.. În corespundere cu art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

15

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată,

cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate mai sus, repetându-le întocmai, nu a desființat total

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul procurorului și repetate în

recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5., cât și în felul și esența

probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. - 5. din decizie);

d) a și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 4, 8, 21-

22, 51, 52, 53, 54, 57, 64, 65-66, 67, 167 vol. 1, 68, 96 vol. 3, 83-84, 91 vol. 4.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, instanța de apel nepronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel, și

că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia,

Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiul penal al Curții de Apel Comrat din 18

noiembrie 2019, în privința inculpatei Lazăr Natalia XXXXX, și dispune rejudecarea

cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 05 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Nicolae Craiu

16