1ra-1214/20 — art. 187 al. 2 lit. f CP

1ra-1214/20 — art. 187 al. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1214/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

28 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Craiu Nicolae, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Polivenco Victor în numele inculpatei, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Bălți din 30 august 2019 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 18 decembrie 2019, în cauza penală privind-o pe

Pitula Aurica Xxxxx, născută la xxxxx,

riginară și domiciliată în mun. Xxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

f) Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 5 ani, fără

aplicarea amenzii, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă fiind dispusă încasarea din contul cet. Pitula Aurica

în beneficiul Xxxxx Xxxxx a sumei de 2410 lei cu titlu de prejudiciu material.

18.08.2018, între orele 12:00 și 12:30, aflându-se în Parcul Municipal Bălți de pe strada

Independenței, observând că minora Xxxx Xxxx, care ședea pe o bancă, a pus telefonul

său mobil lângă sine și ține bani în mâna stângă, acționând cu intenția, îndreptată spre

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane și îmbogățire, conștientizând de

1

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și

dorind survenirea acestora, s-a apropiat de minora Xxxxx Xxxxx și a smuls bani din

mâna ultimei în sumă de 60 lei, totodată, de pe bancă a luat telefonul mobil de model

"Samsung J120” de culoare negru, la prețul de 2000 de lei, cu husă la prețul de 350 de

lei, adică a sustras în mod deschis bunurile menționate supra, după ce, s-a eschivat de

la fața locului, cauzându-i, astfel, părții vătămate Xxxxx Xxxxx o daună în proporții

considerabile în valoare de 2410 lei.

Judecând prezenta cauză, prin prisma probelor examinate în ședința de judecată

instanța a concluzionat că este demonstrată integral vinovăția inculpatei Pitula Aurica

în comiterea faptei infracționale imputate, acțiunile acesteia fiind calificate conform

semnelor infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal - jaf, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită în proporții consdirerabile.

casarea sentinței, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Pitula

Aurica să fie achitată de sub învinuirea incriminată în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal.

3.1. În motivarea solicitărilor formulate partea apărării a menționat următoarele:

- în motivarea sentinței de condamnare instanța eronat s-a referit la declarațiile

martorului Rîmari Eduard, or, acesta a declarat că telefonul mobil fiind în posesia lui

Xxxxx Xxxxx era funcțional și fără defecte. Nu a fost prezent lângă partea vătămată în

momentul sustragerei, personal nu a văzut ca Pitula Aurica să fi sustras telefonul mobil,

apelantul indicând că telefonul mobil a fost ridicat de la partea vătămată și nu a fost

depistat la Pitula Aurica;

- materialele cauzei penale nu conțin probe care ar demonstra starea defectă a

telefonului mobil, timpul apariției și cauza defectării, funcționalitatea acestuia nu a fost

examinată de către organul de urmărirea penală. La cercetarea materialului probant în

instanța de fond nu a fost constatat defectul corpului delict și legătura de cauzalitate

dintre acțiunile incriminate Auricăi Pitula și existența prejudiciului.

3.2. Ulterior declarării apelului, partea apărării a înaintat instanței de apel cerere cu

privire la constatarea faptului deținerii Auricăi Pitula în Penitenciarul nr. 11 Bălți în

condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

admis apelul declarat de către avocatul Polivenco Victor în numele inculpatei, sentința

primei instanțe casată parțial, în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza, și

pronunțată o nouă hotărâre în aceste privințe potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

2

Inculpatei Pitula Aurica recunoscută vinovată în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani,

fără aplicarea amenzii, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip

semiînchis.

A fost admisă cererea inculpatei Pitula Aurica, cu privire la reducerea termenului

de pedeapsă în legătură cu încălcarea drepturilor acesteia privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

S-a constatat faptul, că inculpata Pitula Aurica a fost deținută în Penitenciarul nr.

11 Bălți pe o perioadă de 87 (optzeci și șapte) zile, în calitate de prevenit, în condiții

contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

În condițiile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, s-a dispus reducea pedeapsei

inculpatei Pitula Aurica cu 87 (optzeci și șapte) zile, pentru perioada în care aceasta s-a

aflat în arest preventiv în Penitenciarul nr. 11 Bălți, calculându-se 2 (două) zile de

închisoare pentru 1 (una) zi de arest preventiv.

Termenul pedepsei definitive sub formă de închisoare stabilită prin respectiva

decizie inculpatei Pitula Aurica - 5 (cinci) ani, se reduce cu 87 (optzeci și șapte) zile.

Pitula Aurica menținându-se în continuare în arest, termenul de pedeapsă cu

închisoarea urmând a-i fi calculat din 18.12.2019, cu includerea în acest termen a

perioadei aflării ultimei în arest de la 04.06.2019 până la 18.12.2019.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că, reținând prevederile

art. 413 alin. (3) Cod de procedură penală, în cadrul examinării cauzei în ordine de apel,

procurorul întru respingerea argumentelor din apel, a solicitat verificarea și aprecierea

suplimentară a probelor scrise anexate la materialele cauzei. Astfel, în ședința de

judecată au fost cercetate următoarele probe: procesul-verbal din 14.09.2018, de audiere

a părții vătămate Xxxxx Xxxxx; procesul-verbal din 26.09.2018, de audiere a martorului

Rîmari Eduard; ordonanța din 05.10.2018, de ridicare de la Xxxxx Xxxxx a telefonului

mobil de model "Samsung J120”; certificatul de naștere eliberat pe numele Nataliei

Mazilu; procesul-verbal din 09.11.2018, de audiere a învinuitei Pitula Aurica; încheierea

Judecătoriei Bălți, sediul Central din 14.05.2019, cu privire la anunțare în căutare a

inculpatei Pitula Aurica; procesul-verbal din 04.06.2019 de reținere a inculpatei Pitula

Aurica; procesul-verbal din 18.01.2019, de audiere a părții vătămate Xxxxx Xxxxx;

procesul-verbal din 18.08.2019, de audiere a martorului Rîmari Eduard; ordonanța din

01.10.2016, de încetare a urmăririi penale în privința lui Pitula Aurica pe art. 187 alin.

3

(l) Cod penal, din motivul împăcării părților; procesul-verbal din 22.08.2019, de audiere

a inculpatei Pitula Aurica.

În urma verificării probatoriului, instanța de apel a conchis, că probele puse la baza

sentinței de condamnare corespund cerințelor legale, prin prisma acestora instanța de

fond a apreciat obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei, iar probele administrate

în cadrul prezentei cauze penale formează un ansamblu probatoriu, prin care se

dovedește pe deplin vinovăția inculpatei Pitula Aurica în faptele pentru care a fost

condamnată.

Este de menționat și faptul, că în instanța de apel Pitula Aurica a explicat, că de la

partea vătămată Mazilu Natalia a luat doar banii, iar telefonul mobil nu l-a luat.

Respectiva versiune inculpata a redat-o și la etapa urmăririi penale în cadrul audierii

sale în calitate de învinuită, recunoscând parțial vina (f.d. 65, vol. I). Opozant acestei

poziții, în prima instanță Pitula Aurica a invocat că banii nu i-a sustras, ci Mazilu

Natalia personal i le-a dat pentru faptul că i-a ghicit acesteia, careva telefon mobil nu a

văzut și nu a luat (f.d. 219, vol. I).

Deși, Pitula Aurica pe parcursul procesului și-a schimbat poziția vis a vis de

învinuirea ei formulată, totuși vinovăția acesteia a fost integral demonstrată prin

probele cercetate în prima instanță și în instanța de apel. Respectiv, în confirmarea

faptelor reținute în sentința de condamnare, de către instanța de fond întemeiat au fost

plasate procesele-verbale din 14.09.2018 și din 18.01.2019, de audiere a părții vătămate

Xxxxx Xxxxx (f.d. 19, f.d. 107, vol. I), potrivit cărora a declarat că, la data incidentului

împreună cu Rîmari Eduard au stat pe una dintre băncile parcului de pe str.

Independenței din mun. Bălți. La un moment a rămas singură pe bancă, fiind prin

apropiere, când de ea s-a apropiat o doamnă de origine romă, care ulterior s-a dovedit

a fi Pitula Aurica, și a început să-i ghicească. Pitula Aurica i-a cerut bani pentru acest

serviciu, însă careva bani nu i-a dat și a rugat să o lase în pace. În același moment Pitula

Aurica i-a smuls din mână banii în sumă de 60 lei, precum i-a luat de pe bancă și

telefonul mobil de model "Samsung J120”, și cu toate acestea s-a îndreptat spre Piața

Centrală. A fugit după inculpată, moment în care s-a apropiat și Rîmari Eduard,

întrucât acesta era pe alături și a văzut cele întâmplate. A cerut inculpatei să-i întoarcă

bunurile, ultima nu i-a întors banii, iar telefonul mobil l-a aruncat jos pe trotuar. A

ridicat telefonul și a depistat că acesta nu mai funcționează.

Partea vătămată Mazilu Natalia pe parcursul procesului nu și-a schimbat

depozițiile, cele de la urmărirea penală fiind susținute și la etapa cercetării

judecătorești, acestea coroborând și completându-se reciproc, nefiind prezente temeiuri

pentru a pune la îndoială credibilitatea acestora.

4

Mai mult ca atât, declarațiile părții vătămate Xxxxx Xxxxx coroborează cu

declarațiile martorului Rîmari Eduard depuse la etapa urmăririi penale și în cadrul

cercetării judecătorești în prima instanță (f.d. 25, f.d. 214, vol. I), potrivit cărora ultimul

a declarat, că în ziua cu pricina, împreună cu prietena Xxxxx Xxxxx au stat pe o bancă

din parc. La un moment s-a îndepărtat pentru a întâmpina o altă prietenă cu care a

discutat. în timpul acestei discuții a văzut cum o doamnă de origine romă, care ulterior

s-a dovedit a fi Pitula Aurica, a smuls banii din mâna Xxxxx Xxxxx, iar de pe bancă a

luat telefonul mobil șu cu aceste bunuri a început a fugi. Ulterior, a văzut cum Pitula

Aurica a aruncat jos telefonul. Când l-au ridicat, au observat că acesta este defectat,

întrucât nu se conecta. Până la cazul dat, și anume până la discuța Xxxxx Xxxxx cu

Pitula Aurica, telefonul mobil în cauză era funcțional.

În instanța de apel martorul Petrov Ion a declarat, că a ridicat de la partea vătămată

telefonul mobil care în cazul din speță constituie obiectul jafului, și în cadrul cercetării

lui a constatat că acesta nu se conectează, fiind defectat. A mai notat martorul, că nu a

dispus transmiterea telefonului în cauză specialiștilor pentru o verificare mai detaliată,

întrucât părțile nu au înaintat solicitări în acest sens.

Astfel, instanța de apel a constatat, că prima instanță în baza probelor administrate

just a stabilit circumstanțele de fapt ale cauzei, întemeiat a ajuns la concluzia vinovăției

Auricăi Pitula în comiterea infracțiunii ei imputată. Respectiv, argumentele apelului nu

și-au găsit confirmare în cauza dată, temei pentru achitarea inculpatei nu a fost

constatat.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatei, ținând cont de personalitatea acesteia și

urmările prejudiciabile ale acțiunilor ei, instanța de apel a concluzionat, că prima

instanță justificat a aplicat inculpatei pedeapsa sub formă de închisoare, fără amendă,

iar cuantumul pedepsei de 5 ani pentru fapta comisă a fost stabilită cu respectarea

principiilor individualizării pedepsei penale, instanța corect statuând, că inculpata a

comis infracțiunea ce este catalogată ca fiind gravă, la caz lipsesc circumstanțe ce ar

agrava sau ar atenua răspunderea inculpatei. Deși sancțiunea art. 187 alin. (2) prevede

pedepse alternative, iar art. 75 Cod penal, stipulează că închisoarea reprezintă

pedeapsa excepțională și aplicarea acesteia urmează a fi motivată, totuși la caz, instanța

de apel a considerat oportun de a-i aplica Auricăi Pitula anume pedeapsa închisorii.

Deși, prima instanță i-a stabilit Auricăi Pitula pedeapsa corect individualizată,

aceasta fiind una echitabilă, în coraport cu natura și gravitatea faptelor comise,

consecințelor prejudiciabile și personalității inculpatei, totuși instanța de apel a

constatat temei pentru a interveni în acest aspect, considerând necesar, în condițiile art.

385 alin. (5) Cod de procedură penală, de a reduce pedeapsa penală stabilită ultimei, ca

5

urmare a constatării faptului deținerii acesteia în Penitenciarul nr. 11 Bălți, în calitate

de prevenit 87 zile.

Colegiul penal a atestat, că pe parcursul examinării cauzei în ordine de apel

inculpata Pitula Aurica a înaintat cerere, prin care a solicitat constatarea aflării sale în

arest în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale pentru perioada deținerii sale până la moment.

Potrivit raportului administrației Penitenciarului nr. 11 Bălți, precum și potrivit

explicațiilor date în instanța de apel de către reprezentantul Penitenciarului nr. 11 Bălti,

s-a indicat că Pitula Aurica s-ar fi aflat în condiții de detenție acceptabile și care

corespund minimului de detenție necesar conform condițiilor penitenciarului și

izolatorului de urmărire penală, indicând totuși că penitenciarul este suprapopulat.

Instanța de apel a reținut că potrivit pct. 464 al Statutului executării pedepsei de

către condamnați, fiecare deținut se asigură cu spațiu de cazare în mărime nu mai mică

de 4 m2, care trebuie să fie iluminat natural și artificial, încălzit și ventilat conform

normativelor de construcții.

Contrar celor expuse, studiind raportul prezentat de către Penitenciarul nr. 11 Bălți,

instanța de apel a stabilit că, informația cu privire la suprafața celulelor în care a fost

deținută Pitula Aurica, se referă la o suprafață totală calculată, fără excluderea

mobilierului. S-a constatat astfel că Pitula Aurica a fost deținută în celule nr. 53 și nr.

55, în care acesta dispunea de spațiu de cazare cu suprafața de 2,400 - 2,435 m2, ceea ce

evident, este sub minimul acceptabil. În acest sens, instanța de apel s-a referit la raportul

privind vizita preventivă efectuată la Penitenciarul nr. 11 Bălți pe data de 31.10.2017 de

către membrii Consiliului pentru Prevenirea Torturii, care în compartimentul

"constatări” la pct. 6 au indicat, că limitele stabilite prin ordin MJ nr. 576 din 31.12.2014

emis în baza art. 224 Cod de Executare, plafonul de detenție al Penitenciarului nr. 11

mun. Bălți este de 520 persoane și suprafața medie calculată, conform nr. maxim admis

de deținuți, constituie 3 m2.

În partea ce privește ventilarea, iluminarea, condițiile sanitare în general, instanța a

reținut, că potrivit informației prezentate de către administrația penitenciarului, Pitula

Aurica s-a aflat în celule iluminate atât natural prin intermediul geamurilor, cât și

artificial prin intermediul instalațiilor electrice dotate cu becuri, puterea cărora este de

36 W. Aerisirea prin celule era asigurată prin intermediul geamurilor și ferestrelor de

aerisire, iar aerisirea artificială se efectua prin intermediul vizorului și vizetei de la ușa

instalată la fiecare celulă.

Astfel, analizând informația prezentate de administrația penitenciarului

nominalizat, consemnată în raportul anexat la materialele cauzei, în raport cu

principiile generale stabilite în jurisprudența CtEDO cu referire la încălcarea art. 3 din

6

Convenție și Raportul privind vizita preventivă efectuată la Penitenciarul nr. 11 Bălți,

(elaborat de către Membrii Consiliului pentru Prevenirea Torturii), instanța de apel a

considerat, că dificultățile cu care s-a confruntat Pitula Aurica pe parcursul aflării sale

în detenție provizorie în perioada indicată, au depășit nivelul inevitabil de suferință

inerent detenției și au atins pragul de severitate contrar art. 3 din Convenție, aceste

condiții fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor admise în penitenciarul vizat.

Respectiv, în condițiile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pedeapsa sub

formă de închisoare stabilită de 5 ani, se va reduce cu 87 zile, perioadă de timp în care

Pitula Aurica, s-a aflat în arest preventiv, calculându-se 2 zile de închisoare pentru 1 zi

de arest preventiv. În acest sens se va ține cont și de faptul, că perioada aflării inculpatei

în arest preventiv se va include în termenul pedepsei, după cum este prevăzut la art.

395 alin. (l) pct. 4) Cod de procedură penală.

Cât vizează dispoziția sentinței instanței de fond ce se referă la acțiunea civilă,

instanța de apel a menținut-o fără modificări, considerând că în acest sens instanța s-a

pronunțat cu respectarea prevederilor legale ce reglementează soluționarea acțiunii

civile în procesul penal.

V. în numele inculpatei, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea

unei hotărâri de achitare în privința cet. Pitula Aurica, pe motiv că fapta inculpatei nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal..

În motivarea cererii de recurs recurentul indică următoarele motive:

- la caz ofițerul de urmărire penală a fost audiat în instanța de apel pe marginea

defectării telefonului mobil al părții vătămate care nu a fost recunoscut ca corp delict la

cauza penală fiind restituit părții vătămate. Prin urmare considerăm că nu poate fi

reținut cu titlu de probă declarațiile ofițerului de urmărire penală făcut în instanța de

apel cu privire la starea de defect al bunului părții vătămate ce nu constituie probă pe

caz;

- nu a fost demonstrat existența de componență a infracțiunii prevăzută de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, în acțiunile cet. Pitula Aurica, în special în partea ce ține de

cauzarea daunelor în proporții considerabile părții vătămate prin deteriorarea

telefonului mobil;

- remarcăm că inculpata fiind audiată în faza de urmărire penală și instanța de

fond nu a recunoscut sustragerea deschisă a telefonului mobil și nici deterioarea

acestuia, poziție ce nu a fost schimbată de către inculpată pe tot parcursul examinării

cauzei;

7

- instanța de apel neîntemeiat a diminuat termenul de reducerere a pedepsei

aplicate lui Pitula Aurica cu 87 zile ca fiind deținută în stare de arest în condiții contrar

prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

Considerăm că termenul pedepsei aplicate lui Pitula Aurica urma să fie redus cu

174 zile pentru perioada de detenție până la pronunțarea sentinței în modul calculat de

către instanța de apel. Or, în dispozitivul deciziei instanței de apel a fost constatat că

Pitula Aurica a fost deținută în stare de arest de la 04.06.2019 până la 18.12.2019 adică

198 zile.

5.1. La recursul ordinar declarat de către avocatul Polivenco V. în numele

inculpatei, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

concluzionează că acesta este în măsură să desființeze hotărârea recurată și întemeiază

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia judecând recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanță, la această etapă a

procedurilor.

Din textul recursului declarat de către avocatul Polivenco Victor în numele

inculpatei rezultă că, problema dedusă judecății în respectiva cauză vine în raport cu

aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, sub aspectul reducerii

pedepsei penale aplicate inculpatei, dar și asupra faptului că instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel.

În acest sens, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că alegațiile recurentului

sunt veridice și fac obiectul casării totale a deciziei recurate, fiind incident temeiurile

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume

,,instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

8

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței”.

Așadar, Colegiul penal lărgit lecturând decizia pronunțată de către instanța de

apel ajunge la concluzia că, instanța casând parțial sentința în partea stabilirii pedepsei

penale, nu s-a pronunțat asupra respingerii argumentelor indicate în cererea de apel de

către avocatul Polivenco Victor în numele inculpatei Pitula Aurica.

În aces sens, Coleguiul penal lărgit susține că, au rămas fără răspuns argumentele

apărării precum că, la materialele cauzei lipsesc careva probe veridice ce ar demonstra

starea defectă a telefonului mobil, timpul apariției și cauza defectării.

Astfel, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei nu indică cu suficientă

precizie cum a ajuns la concluzia că telefonul a fost defectat de către inculpată, în ce

circumstanțe și care probe administrate în respectiva cauză penală au fost luate în calcul

la pronunțarea deciziei în corelație cu prevederile art. 101 Cod de proceduiră penală,

or, instanța de apel în motivarea deciziei nu motivează soluția adoptată în corelație cu

cele indicate mai sus și circumstanțele de fapt reținute în speța dată.

În acest sens, Colegiul penal lărgit amintește că, Curtea de la Strasbourg

menționează că instanțele naționale dispun de o mare libertate în alegerea mijloacelor

adecvate de natură să asigure respectarea tuturor imperativelor art. 6 paragraful 1 din

Convenția Europeană a drepturilor omului, însă judecătorii trebuie să indice cu

suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile, căci doar în acest fel părțile

procesului de judecată pot exercita căile de atac prevăzute de legislația națională (vezi

cauza Hadjianastassiou vs Grecia din 16 decembrie 1992).

Așadar, instanța de recurs ordinar conchide că, motivarea unei decizii judiciare

este strâns legată de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces

echitabil, aceasta permițând respectarea dreptului la apărare.

Mai mult decât atât, motivarea este indispensabilă însăși calității actului de

justiție și constituie o pavăză împotriva arbitrarului.

De asemenea, sub aspectul nemotivării deciziei, Colegiul penal indică că, instanța

micșorând pedeapsa aplicată inculpatului cu 87 de zile, în partea descriptivă a deciziei

nu motivează această soluție. Or, instanța de apel urma să indice cu precizie calculul

efectuat, temeiurile care au dus la micșorarea pedepsei și documentele care confirmă

rațiunea reducerii pedepsei anume cu 87 de zile.

Colegiul penal subliniază că, pentru a fi aplicate prevederile art. 385 alin. (5) Cod

de procedură penală, instanța urmează să soluționeze în baza materialelor anexate la

dosar, încălcarea condițiilor de detenție conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

9

În acest sens, legiuitorul a indicat o procedură clară în prevederile art. 4732-4734

Cod de procedură penală, introdusă prin Legea nr.272 din 29.11.2018, în vigoare

01.01.2019, or, conform prevederile art. 4732 Cod de procedură penală, plângerea

împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție

care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează

drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art. 3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, poate fi înaintată de către

condamnat sau prevenit, personal sau prin intermediul unui avocat, la instanța de

judecată în a cărei rază teritorială se află instituția penitenciară în care se deține

condamnatul sau prevenitul ori, după caz, din care a fost eliberat.

Sarcina probațiunii lipsei de încălcare a condițiilor de detenție invocate de

condamnat sau prevenit și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine

reprezentantului administrației instituției penitenciare.

Pentru examinarea plângerii, reprezentantul administrației instituției

penitenciare prezintă instanței de judecată în scris, în termen de 10 zile, un raport în

care răspunde la toate pretențiile invocate de condamnat sau prevenit în plângere, cu

menționarea măsurilor întreprinse pentru înlăturarea condițiilor de detenție contestate,

dacă asemenea măsuri au fost întreprinse. Copia raportului și a materialelor anexate la

acesta se înmânează condamnatului sau, după caz, prevenitului care a depus plângerea

de către reprezentantul administrației instituției penitenciare.

Conform prevederilor art. 4734 Cod de procedură penală, la evaluarea condițiilor

de detenție, instanța de judecată dă apreciere atât probelor prezentate de părți, cât și

rapoartelor instituțiilor naționale și internaționale în domeniu.

De asemenea, instanța ține cont de efectele cumulative ale condițiilor generale

raportate la caracteristicile individuale respective ale condamnatului sau ale

prevenitului, precum și de perioada în care condamnatul sau prevenitul a fost deținut

în condițiile contestate.

În urma celor menționate mai sus, Colegiul penal lărgit ținând cont de raportul

întocmit de către directorul Penitenciarului 11-Bălți Valerii Starii, dar și de perioada în

care a fost deținut inculpatul în condițiile contestate, conchide că instanța de apel ajuns

eronat la micșorarea termenului doar cu 87 de zile (vezi raportul f.d. 23-26, vol. II).

Mai mult decât atât, instanța de apel urma să indice clar care au fost calculele

efectuate ce au dus la reducerea pedepsei anume cu 87 de zile, deoarece conform

materialelor cauzei se constată că, inculpatul s-a aflat în arest preventiv din momentul

reținerii, și anume, din 04 iunie 2019 până la momentul pronunțării sentinței din 20

august 2019, care însumate fac 89 de zile.

10

Astfel, ținând cont de cele menționate mai sus, în corelație cu prevederile art. 385

alin. (5) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel la

reducerea pedepsei nu a luat în calcu faptul că în acest caz o zi de arest preventiv se

echivalează cu două zile de închisoare.

Lecturând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit subliniază că partea

descriptivă a deciziei nu este motivată sub aspectul reducerii pedepsei, or, faptul că

instanța doar a indicat că pedeapsa urmează a fi redusă cu 87 de zile, fără a face o

corelație cu probele ce au dus la această soluție, cât și caracteristicile individuale

respective ale acestui caz, nu echivalează cu garanțiile unui proces echitabil sub

prescripția unei decizii motivate.

În consecință, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor

omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „(…) rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea

de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.”(vezi

cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Mai mult, Colegiul penal lărgit subliniază obligația instanței de a motiva

hotărârea, care face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces

echitabil, or, potrivit jurisprudenței constante a Curții de la Strasbourg, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează

că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (vezi cauza Suominen vs. Finlandei din

2003 și cauza Kuznetsov și alții vs. Rusiei din 2007).

Așadar, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel urma să țină cont de

principiul de la Bangalore privind conduita judiciară, care prevede că justiția nu doar

trebuie făcută, trebuie să se și vadă că s-a făcut justiție, astfel pentru a respecta dreptul

la un proces echitabil și garanțiile acestuia, instanța de recurs casează total decizia și

dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Totodată, instanța de recurs ordinar nu poate menține sentința primei instanțe,

deoarece instanța de apel judecând apelul declarat de către avocatul Victor Polivenco

în numele inculpatei care a solicitat achitarea ultimei, nu s-a expus asupra motivelor

indicate în cererea de apel, limitându-se doar la judecarea cauzei în partea stabilirii

pedepsei penale.

11

În concluzie, Colegiul penal lărgit susține că, la rejudecarea cauzei instanța de

apel urmează să se conducă de prevederile art. 414 Cod de procedură penală, care

prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, totodată să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile art. 385 alin. (5) și 4732-4734 Cod de

procedură penală, să verifice și să aprecieze profund probele administrate în această

cauză, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei ținând cont de

motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii și să indice cu suficientă claritatea calculul

ce urmează să-l efectueze pentru a pronunța o hotărâre legală și întemeiată în această

parte, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

d e c i d e :

admite recursul ordinar declarat de către avocatul Polivenco Victor în numele

inculpatei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18

decembrie 2019, în privința cet. Pitula Aurica Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Pronunțată integral la 26 august 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Craiu Nicolae

Boico Victor

12