1ra-1188/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

Dosarul nr. 1ra-1188/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 februarie 2019, în cauza

penală în privința lui

Pitula Ivan xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.07.2016 - 22.11.2018;

Instanță de apel: 15.12.2018 - 06.02.2019;

Instanță de recurs: 13.05.2019 - 31.07.2019.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Pitula Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la 1 an închisoare.

Potrivit art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepselor

aplicate, prin sentința Judecătoriei Chișinău din 21 noiembrie 2016 și neexecutată,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

12 mai 2015, aproximativ la ora 08:30, în baza unei înțelegeri prealabile cu alte

persoane, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane și

folosindu-se de faptul că nu erau observați de nimeni, au pătruns pe teritoriul SA

,,Service-Auto-Prim”, amplasat în mun. Bălți, str. Heciului, 51, de unde pe ascuns

au sustras din garaj metal feros în cantitate de o tonă la prețul de 1 900 lei, cu care

s-au eschivat de la fata locului, fapt prin care au cauzat părții vătămate Nicov

Alexandru un prejudiciu material considerabil.

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei decizii corecte, invocând

că, are probleme de sănătate, are un copil minor la întreținere, a recunoscut vina,

s-a prezentat în instanța de judecată și nu s-a eschivat de la judecată.

1

a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul Pitula Ivan a săvârșit infracțiunea incriminată în

rechizitoriu, stabilindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă.

Astfel, la capitolul individualizării pedepsei, prima instanță a ținut cont de

toate circumstanțele cauzei, în corespundere cu prevederile art.art.61, 75 Cod

penal, a aplicat o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol

social, personalității inculpatului, care nu este la prima atingere cu legea, anterior

săvârșind infracțiunii similare, fiind condamnat pentru comiterea acestora, însă

inculpatul concluziile de rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou cu intenție

prezenta infracțiune.

În opinia instanței de apel faptele date denotă, că este ineficientă stabilirea în

privința inculpatului a unei pedepse mai blânde, din care motiv a respins

argumentele apelantului în acest sens. Aplicarea unei pedepse mai blânde sau non-

privative de libertate va fi ineficientă și nu va atinge scopurile puse fată de

pedeapsa penală.

În așa mod, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa în limitele prevăzute de

sancțiunea legii de comiterea căreia el a fost recunoscut vinovat, ținându-se cont și

de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i-au fost reduse limitele

pedepselor aplicate, din aceste motive temei pentru atenuarea pedepsei nu sunt.

Totodată, prima instanță întemeiat a aplicat prevederile art.84 alin.(4) Cod

de procedură penală și corect a cumulat pedeapsa aplicată prin prezenta sentința cu

pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani din 21.11.2016.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, care anterior a fost

condamnat, prima instanță întemeiat i-a aplicat lui Pitula Ivan pedeapsa sub formă

de închisoare, pedeapsă care este adecvată celor comise, ținându-se cont și de

personalitatea inculpatului.

ordinar decizia solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința inculpatului să fie stabilită o

pedeapsă mai blândă cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, în privința inculpatului poate fi

stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, care va

atinge scopul pedepsei penale și va duce la reeducarea lui Pitula Ivan, care a

recunoscut vina, s-a căit în cele comise și a restituit integral prejudiciul.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

2

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal reține că din conținutul recursului rezultă că apărarea nu

invocă vreun temei de drept prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

însă criticele acestuia se cuprind în pct. 10) al normei menționate, care prevede, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiunii i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75, 84 Cod penal, totodată ținând cont și de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului, care nu este la

prima atingere cu legea, anterior săvârșind infracțiuni similare, fiind condamnat

prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 noiembrie 2016, pentru

comiterea acestora, la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării.

Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel la emiterea

3

deciziei, a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite

noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

La fel, Colegiul penal amintește că, raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele

de urmărire penală și de judecare a cauzei fată de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă de la momentul descoperirii ei, conduita bună a

infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei nu este un

drept al inculpatului, ci o prerogativă a instanței de judecată care este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate în recurs, or,

pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. O pedeapsă prea blândă nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de

inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sanduleac Diana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

06 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Pitula Ivan xxxxx, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 august 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

4