1ra-2093/2019 — art.164 alin.2 lit. c, 171 alin.3 lit. b, 172 alin. 3 lit. a CP

1ra-2093/2019 — art.164 alin.2 lit. c, 171 alin.3 lit. b, 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2093/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Cașu Iulian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, în cauza penală în

privința lui

Chirhan Ivan xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2018 - 12.03.2019;

Instanță de apel: 27.03.2019 - 14.05.2019;

Instanță de recurs: 18.09.2019 - 13.11.2019.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Chirhan Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.164 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis;

- art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis;

- art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Potrivit art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsă 15 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

Conform art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate

prin actuala sentință, dar și prin sentința Judecătoriei Hîncești din 20 decembrie

2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 16 ani 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

Cheltuielile judiciare suportate pentru întocmirea rapoartelor de expertiză

judiciară în sumă de 28 500 lei, au fost trecute în contul statului.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Darii Iulia și avocatul

Canțer Serghei, fiind dispusă încasarea din contul lui Chirhan Ivan în beneficiul

1

părții vătămate minore Xxxx xxxx prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, în

sumă de 100 000 lei, în rest acțiunea civilă în această parte a fost respinsă.

01 august 2018, în jurul orei 13:00, aflându-se în xxxx xxxx, acționând cu intenție

directă, manifestând un comportament agresiv, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale cu minora Xxxx xxxx, despre care cunoștea cu bună știință că este minoră

și nu a împlinit vârsta de 14 ani, care se deplasa pe un drum din localitate, a

urmărit-o și aplicând față de ea violența fizică a imobilizat-o, după ce a dus-o cu

forța într-o locuință din nemijlocita apropiere, care reprezintă construcția unui

imobil părăsit ce aparține cet. Căinăreanu Svetlana, unde a deținut-o contrar voinței

sale, cauzându-i victimei daune fizice și psihice.

Tot Chirhan Ivan, la 01 august 2018, în jurul orei 13:00, aflându-se în xxxx

xxxx, continuând acțiunile sale ilegale, acționând cu intenție directă, urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale cu minora Xxxx xxxx despre care cunoștea cu

bună știință că este minoră și nu a împlinit vârsta de 14 ani, pe care o deținea ilegal

într-un imobil părăsit ce aparținea cet. Căinăreanu Svetlana, unde, profitând de

imposibilitatea victimei minore de a se apăra în legătură cu vârsta fragedă, a

constrâns-o fizic și psihic și aplicând violența fizică asupra ei în scopul de a

înfrânge rezistența, a dezbrăcat-o de haine și a întreținut un raport sexual cu ea.

Tot el, la 01 august 2018, în jurul orei 13:00, aflându-se în xxxx xxxx,

continuând acțiunile sale ilegale, acționând cu intenție directă, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale cu minora Xxxx xxxx, despre care cunoștea cu bună

știință că este minoră și nu a împlinit vârsta de 14 ani, pe care a răpit-o și o deținea

ilegal într-un imobil părăsit, ce aparținea cet. Căinăreanu Svetlana, unde, profitând

de imposibilitatea victimei minore de a se apăra în legătură cu vârsta fragedă, a

constrâns-o fizic și psihic și aplicând violența fizică asupra ei în scopul de a

înfrânge rezistența, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă, cauzându-i

părții vătămate dureri fizice și suferințe psihice.

acesteia, în partea neîncasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în

această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea

din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 28 500 lei, cu titlul de

cheltuieli de judecată.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a invocat că, prima instanță a

admis confuzie generalizată între termenii de suportare a cheltuielilor efective, care

sunt prevăzuți în art.art.227, 228 Cod de procedură penală și noțiunea de

„recuperare” prevăzută în art.229 alin.(2) Cod de procedură penală.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, cuprinzând sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală. Aliniatul (3) al aceleiași norme, prevede că cheltuielile

judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

Totodată, apelantul a indicat că, norma citată este una generală și nu obligă

statul să suporte cheltuielile, dar să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

2

termenul rezonabil, prin încasarea ulterioară a cheltuielilor judiciare de la părțile în

proces.

În aceeași ordine de idei, cu referire la prevederile art.229 Cod de procedură

penală, apelantul a susținut, că solicitarea este motivată, iar instanța de judecată

urma să încaseze cheltuielile judiciare în sumă de 28 500 lei pentru expertizele

judiciare, care nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art.229 alin.(2) Cod de

procedură penală, prin urmare, recuperarea lor urmează a fi pusă în sarcina

condamnatului.

a fost admis apelul, casată parțial sentința în partea încasării cheltuielilor de

judecată și în această parte pronunță o nouă hotărâre, prin care a fost dispusă

încasarea din contul inculpatului în contul statului a cheltuielilor de judecată în

sumă de 28 500 lei.

În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a apreciat ca fiind eronată

concluzia instanței de fond cu privire la respingerea încasării din contul

inculpatului Chirhan Ivan în beneficiul statului a plății cheltuielilor judiciare

suportate în cazul din speță.

Astfel, pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară nr.201822P0419

din 22.08.2018 s-au suportat cheltuieli în sumă de 1 580 lei (f.d.36-37 vol. I);

pentru nr.201822P0420 din 22.08.2018 s-au suportat cheltuieli în sumă de 880 lei

(f.d.39-40 vol. I); nr.201835A0594 din 12.10.2018 s-au suportat cheltuieli în sumă

de 1 078 lei (f.d.45-48 vol. I); nr.201835P0595 din 08.10.2018 s-au suportat

cheltuieli în sumă de 1 862 lei (f.d.50-53 vol. I); nr.201805O0289 din 09.10.2018

s-au suportat cheltuieli în sumă de 23 100 lei (f.d.61-64vol. I).

În această ordine de idei, cu trimitere la prevederile art.art.143 alin.(1), 227

Cod de procedură penală, instanța de apel a reținut ca fiind eronată concluzia

primei instanțe precum că, acestea reprezintă cheltuieli obișnuite, suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, nefiind

generate de comportamentul inculpatului pe durata urmăririi penale.

Or, prevederile normei date sunt generale și nu obligă statul să suporte

cheltuielile, dar să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul

rezonabil, prin încasarea ulterioară a cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Totodată, instanța de apel a făcut referire și la prevederile art.229 alin.(1),

(2) și (3) Cod de procedură penală, și a indicat că, efectuarea expertizelor date a

fost dispusă în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, însă cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale,

reprezintă cheltuieli judiciare achitate din bugetul statului și care urmează a fi

recuperate din contul persoanei vinovate.

La fel, instanța de apel a notat că, legiuitorul a prevăzut și modalitatea ca

cheltuielile judiciare să fie suportate și de condamnat și a lăsat la latitudinea

instanței de judecată să decidă asupra dacă poate sau nu să oblige condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare.

Astfel, reieșind din circumstanțele elucidate, instanța de apel a ajuns la

3

concluzia, că argumentele invocate în apelul declarat de către procuror sunt

întemeiate și urmează a fi admise.

temeiurile stipulate la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a avocatul a făcut trimitere la prevederile

art.art.229 alin.(1), (2) și (3), 227 alin.(1), (3) Cod de procedură penală.

La fel, recurentul a indicat că, alin.(3) al art.227 Cod de procedură penală,

este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile ci să le achite la

momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire

penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor

judiciare de la părțile în proces.

Astfel, alocarea de stat se efectuează doar în conformitate cu art.75 alin.(3)

din Legea nr.68 din 14.04.2016 ,,Cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar”, care prevede că, în cauzele penale, cheltuielile pentru

efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) Cod de procedură

penală. În contextul dat, în prezenta cauză penală, ordonatorul expertizei judiciare

a fost organul de urmărire penală, fără a exista o asemenea cerere din partea părții

apărării.

Drept urmare, în cazurile când expres a fost dispusă de organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești

a bugetului de stat.

Astfel, cheltuielile judiciare suportate în cadrul procesului penal, se trec în

contul statului, or, acestea sunt cheltuieli suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

În aceiași ordine de idei, obligația pozitivă a statului de a colecta probe

necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și, implicit,

asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului.

Subsidiar, recurentul a făcut trimitere la raționamentele expuse de Curtea

Constituțională în Decizia nr.116g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a

unor dispoziții din art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală în pct.pct.21, 22.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a adoptat soluția în conformitate cu modificările operate la art.143

Cod de procedură penală.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit reține că, recurentul critică decizia instanței de apel în

partea dispunerii încasării din contul inculpatului în beneficiul statului a

4

cheltuielilor de judecată, care se încadrează în temei pentru recurs prevăzut la

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Însă, analizând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal lărgit conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt

invocate neîntemeiat de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa,

instanța de apel greșit a admis apelul și a dispus încasarea din contul inculpatului a

sumei de 28 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză.

Cu referire la aceste argumente, Colegiul penal conchide că, instanța de apel

judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de

părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a

admite solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 28 800 lei, suportate

pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară nr.201822P0419 din

22.08.2018 s-au suportat cheltuieli în sumă de 1 580 lei (f.d.36-37 vol. I); pentru

nr.201822P0420 din 22.08.2018 s-au suportat cheltuieli în sumă de 880 lei (f.d.39-

40 vol. I); nr.201835A0594 din 12.10.2018 s-au suportat cheltuieli în sumă de 1

078 lei (f.d.45-48 vol. I); nr.201835P0595 din 08.10.2018 s-au suportat cheltuieli

în sumă de 1 862 lei (f.d.50-53 vol. I); nr.201805O0289 din 09.10.2018 s-au

suportat cheltuieli în sumă de 23 100 lei (f.d.61-64vol. I).

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor

și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate

sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5)

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, instanța de recurs relevă dispoziția alin.(2) art.229 Cod de

procedură penală potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată poartă un

caracter facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății

cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor

cheltuieli.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit constată, că

suma de 28 500 lei a fost necesară pentru efectuarea rapoartelor de expertiză.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței

de apel care corect a admis solicitarea procurorului cu privire la încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma de 28 500

lei.

În plus, nu poate fi reținut argumentul precum că, ,,cheltuielile de efectuare a

expertizei urmează să fie achitate din bugetul de stat, fapt reiterat în art.143 alin.(2)

5

Cod de procedură penală”. Or, prin legea nr.316 din 22 noiembrie 2017 (în vigoare

din 09 februarie 2018), a fost exclus alin.(2) din art.143 Cod procedură penală, iar

raportul de constatare tehnic-științific a fost efectuat după aceste modificări.

Mai mult, recurentul nu a formulat argumente indubitabile care să ateste că

nu este acceptabilă soluția de a lăsa plata cheltuielilor judiciare pe seama

inculpatului și că, în speță, urmează a fi pusă plata acestor cheltuieli în sarcina

statului.

Colegiul penal lărgit apreciază drept întemeiat argumentul instanței de apel

precum că, scutirea condamnaților de la plata cheltuielilor de judecată urmează să

reprezinte excepția, dar nu regula.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cașu Iulian în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 14 mai 2019, în cauza penală în privința lui Chirhan Ivan xxxx, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 27 decembrie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

6