1ra-1136/20 — art. 179 alin. 1 CP

1ra-1136/20 — art. 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1136/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Nicolae Craiu

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Stănilă Andrei,

în numele inculpatului Desculțu Octavian, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2019 în cauza penală privindu-l pe

Desculțu Octavian XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.08.2018 – 22.04.2019;

Instanța de apel: 17.05.2019 – 17.12.2019;

Instanța de recurs: 02.03.2020-02.06.2020.

Asupra recursului ordinar declarat de avocatul Stănilă Andrei, în numele inculpatului

Desculțu Octavian, Colegiul Penal lărgit

c on s t a t ă:

Octavian a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1)

Cod penal și condamnat la închisoare pe un termen 6 (șase) luni, în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentinței, prin adăugarea

la pedeapsa aplicată a părții neexecutate a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei

Telenești din 12 mai 2016, i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni, în penitenciar semiînchis.

1

A fost admisă parțial acțiunea civilă, dispunându-se încasarea din contul inculpatului în

beneficul părții vătămate Cireș Andrei 4 000 (patru mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

Au fost respinse pretențiile de încasare a prejudiciului material și a cheltuielilor

judiciare.

februarie 2018, în jurul orelor 21:00, încălcând prevederile art. 29 Constituția Republicii

Moldova, conform cărora „domiciliul și reședința sunt inviolabile; nimeni nu poate pătrunde

sau rămâne în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia”, în mod

intenționat, sub pretextul de a-și clarifica niște întrebări personale, în mod ilegal a deschis

poarta încuiată la zăvor și legată cu un lanț metalic, a pătruns în ograda gospodăriei lui Cireș

Andrei din s. Sărătenii Vechi, r. Telenești, iar la cererea proprietarului de a părăsi gospodăria

a refuzat, aplicând lovituri cu picioarele câinelui din ograda gospodăriei.

Aceste acțiuni ale inculpatului, instanța de fond le-a încadrat în baza art. 179 alin. (1)

Cod penal – pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane

fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei.

Versiunile susținute de inculpat că la cerințele părții vătămate a părăsit gospodăria

acestuia și că Cireș Andrei urmărește scopul incriminării pe nedrept au fost respinse, or nu

coroborează cu materialul probator administrat de acuzare și examinat în ședința de judecată

(declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului Pleșca Radu și plângerea depusă la 02 mai

2018).

În același mod au fost apreciate și declarațiile martorului Deculțu Stanislav (fratele

inculpatului).

La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de faptul că:

- fapta comisă se atribuie la categoria celor ușoare;

- inculpatul nu este la primul conflict cu Legea penală, el fiind anterior judecat,

antecedentul penal nefiind stins. La locul de tari se caracterizează satisfăcător. Nu este

încadrat în câmpul muncii și nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru;

- circumstanțe ce ar atenua pedeapsa penală nu au fost stabilite;

- în calitate de circumstanță ce agravează pedeapsa penală a fost reținută – săvârșirea

infracțiunii în stare de ebrietate produsă de alcool.

Cerința de a încasa din contul inculpatului în beneficul părții vătămate a prejudiciului

material în mărime de 1130 lei a fost respinsă pe motiv că, nu a fost stabilită legătura de

2

cauzalitate între fapta infracțională comisă și cheltuielile suportate pentru procurarea

medicamentelor, probate prin certificatul eliberat de ÎI „Cernov-Tvic”.

Cerința de încasare din contul inculpatului în beneficul părții vătămate a prejudiciului

moral cauzat prin infracțiune în mărime de 18000 lei, a fost apreciată ca fiind exorbitantă și

necorespunzând exigențelor art. 41 CoEDO și că prin ea s-a urmărit scopul îmbogățirii fără

justă cauză, dispunându-se spre încasare a sumei de 4000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Cerința acuzatorului de stat de a încasa 78, 28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată a fost

respinsă, deoarece ele nu se regăsesc la categoriile stabilite de prevederile art. 227 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Stănilă Andrei, în numele inculpatului.

3.1. Inculpatul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima Instanță prin care să fie achitat din motivul

lipsei componenței de infracțiune în acțiunile lui.

În susținerea apelului, s-a invocat că instanța de fond s-a bazat doar pe declarațiile părții

vătămate, interpretând eronat faptul că declarațiile părții vătămate coroborează cu probatoriul

administrat în baza urmăririi penale și cercetat în cadrul ședinței de judecată, or martorul

Pleșca Radu a făcut declarații potrivit cărora nu cunoaște circumstanțele cazului și nici

relațiile dintre inculpat și partea vătămată, iar martorul Desculțu Stanislav a declarat că este

în relații bune cu partea vătămată, însă fratele său și ceilalți membri ai familiei – nu.

Aprecierile instanței de fond făcute în privința declarațiilor inculpatului și a martorului

Desculțu Stanislav nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, deoarece martorul a

dat declarații identice atât în cadrul urmăririi penale precum și în ședința de judecată, iar proba

contrarie nu a fost prezentată.

3.2. Apărătorul Stănilă Andrei prin apelul declarat în numele inculpatului a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Desculțu Octavian, învinuit în baza

art. 179 alin. (1) Cod penal, să fie achitat pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, iar acțiunea civilă să fie respinsă, în subsidiar, încetarea cauzei penale

în temeiul art. 391 alin. (6) CPP – există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În susținerea apelului s-a invocat că:

 urmărirea penală a fost pornită în lipsa unui act de constatare, contrar

prevederilor art. 273 și art. 274 alin. (1) Cod de procedura penală, iar plângerea de la f.d. 13

3

nu poate fi pusă la bază ordonanței de pornire a cauzei penale, deoarece urmărirea penală a

fost pornită la 23.05.2018, cu mult după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la art.

274 alin. (1) Cod de procedura penală. Temei pentru pornirea urmăririi penale constituie

adresarea din 11.04.2018 (f.d. 7) a Procuraturii r. Telenești prin care expediază concluzia din

02.03.2018 despre rezultatele controlului și plângerea lui Cireș Andrei și se solicită

examinarea conform art. 274 Cod de procedura penală, prin prisma art. 179 Cod penal. Anume

această scrisoare a fost înregistrată în R-1 nr. 140 din 13.04.2018. Această scrisoarea însă nu

constituie un proces-verbal de constatare a infracțiunii și nu îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 260 Cod de procedură penală. Plângerea lui Cireș Andrei din 11.05.2018, întocmită la

indicația organului de urmărire penală, nu poate fi pusă la baza pornirii urmăririi penale,

deoarece pe de o parte, această plângere este depusă ulterior „actului de sesizare” de la f.d. 7,

iar pe de altă parte, ordonanța de începere a urmăririi penale din 23.05.2018, menționează că

urmărirea penală a fost pornită „examinând în conformitate cu prevederile art. 262 Cod de

procedura penală materialul înregistrat în R-1 IP Telenești cu nr. 140 din 13.04.2018.”

Prin urmare, urmărirea penală a fost începută având la baza materialul de control

finalizat cu o concluzie din 02.03.2018 de încetare a controlului, și în lipsa unui proces-verbal

de constatare a infracțiunii.

Respectiv ordonanța de începere a urmăririi penale este nulă conform art. 251 Cod de

procedura penală, inclusiv și toate actele procesuale emise ulterior.

De asemenea, urmărirea penală s-a desfășurat în afara termenului urmăririi penale

stabilit de procuror prin ordonanța din 23.05.2018 potrivit căreia s-a fixat termenul urmăririi

penale până la 23.07.2018 inclusiv (f.d. 3). Necătînd la acest termen, Desculțu Octavian este

pus sub învinuire la 06.08.2018. Respectiv, ordonanța de punere sub învinuire din 06.08.2018

este nulă ca fiind emisă peste termen, în conformitate cu art. 251 Cod de procedura penală (f.

d. 174-177).

 învinuirea lui Desculțu Octavian în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, contravine

următoarelor:

- cererii părții vătămate Cireș Andrei prin care solicită a fi luate măsuri cu Desculțu

Octavian, care „i-a lovit câinele cu piciorul și l-a înjurat cu cuvinte murdare”, nefiind indicată

„pătrunderea ilegală în domiciliu” sau „refuzul de a părăsi domiciliul” (f.d. 13);

- explicațiilor părții vătămate potrivit cărora Desculțu Octavian „i-a lovit câinele cu

piciorul și l-a înjurat cu cuvinte murdare” și că „i-a zis să iasă din ogradă și acesta a plecat”

4

, fără a se indica despre „pătrunderea ilegală în domiciliu” sau „refuzul de a părăsi

domiciliul” (f.d. 14);

- explicațiilor inculpatului care a menționat că partea vătămată „i-a zis să iasă din

ograda lui ceea ce a și făcut” (f.d. 15);

- explicațiilor lui Zemțov Alexandru potrivit cărora la 20.02.2018, orele 20.30, Desculțu

Octavian a zis că se duce la vecinul lui Cireș Andrei ca să roage să-l ajute cu mașina lui să

ducă bagajele concubinei Cutian Daniela la traseul Sărătenii Vechi–Chișinău, ca să plece în

Portugalia. Cât timp Octavian Desculțu lipsea, s-a auzit cum lătra câinele vecinului Cireș

Andrei, la fel se auzea cum Cireș Andrei discuta cu Desculțu Octavian, dar ce concret nu se

înțelegea. La scurt timp (nici 5 minute nu a durat) Desculțu Octavian a venit acasă și a spus

că Cireș Andrei nu vrea să-l ajute cu mașina și să nu-l mai deranjeze (f.d. 16);

- explicațiilor lui Desculțu Stanislav similare cu ale inculpatului și ale lui Zemțov

Alexandru (f.d. 17);

- concluziei (încheierii) despre rezultatul controlului pe materialul înregistrat în R-2 (nr.

1/8-750) din 02.03.2018 potrivit căreia controlul exercitat pe materialul R-2 de încetat, cu

transmiterea materialului în arhivă, din motiv, că „în acțiunile lui Desculțu Octavian nu se

întrunesc elementele constitutive ale unei contravenții sau infracțiuni, deoarece nu a fost

posibil de acumulat careva probe ce ar dovedi vinovăția lui Desculțu Octavian” în motivare

s-a menționat și că martorii Desculțu Stanislav, Zemțov Alexandru și Pleșca Radu nu au auzit

ca Cireș Andrei și Desculțu Octavian să se certe între ei, au auzit doar lătratul câinelui lui

Cireș Andrei care era dezlegat (f.d. 19);

- raportului din 11.05.2018 cu propunerea de a nu porni urmărirea penală pe cazul dat

deoarece „nu se conțin elementele componenței de infracțiune prevăzută de art. 179 alin. (1)

Cod penal”, or Desculțu Octavian nu a mers la victima Cireș Andrei cu scopul de a-i viola

domiciliul, ci de a-l ruga să-i presteze un serviciu cu automobilul (f.d. 22);

- declarațiilor martorului Desculțu Stanislav depuse în instanța de judecată potrivit

cărora în intervalul de timp de nici 10 minute, cât Desculțu Octavian se afla la Cireș Andrei,

nu s-a auzit gălăgie. Desculțu Octavian s-a adresat la Cireș Andrei cu rugămintea de a-1

ajuta să transporte bagajele concubinei sale cu mașina până la traseul central Sărătenii

Vechi – Chișinău (f.d. 115);

- declarațiile martorului Pleșca Radu depuse în instanța de judecată, potrivit cărora „nu

am văzut nimic și nu știu nimic” (f.d. 117).

5

La fel toți martorii au relatat, că inculpatul Desculțu Octavian s-a deplasat la Cireș

Andrei cu scopul de a-l ruga să-l ajute să transporte un bagaj cu mașina, dar nu cu scopul de

a pătrunde în domiciliul acestuia.

Din acest motiv, nu este întrunit elementul „intenției” infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (1) Cod penal.

Cireș Andrei a depus două plângeri pe aceeași faptă (f.d. 8 și 13), descriind-o în mod

diferit. Prin urmare, partea vătămată prin depunerea plângerilor a urmărit cauzarea un rău lui

Desculțu Octavian, care anterior a primit suma de 10000 lei de la primul, în urma suferințelor

cauzate în temeiul cauzei penale în baza art. 152 și art. 179 Cod penal, fapt confirmat prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 17.10.2017.

au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului și a apărătorului Stănilă Andrei, în numele

inculpatului.

Instanța de apel a audiat inculpatul și partea vătămată și a dat citire la declarațiile

martorului Desculțu Stanislav (f. d. 115), declarațiile martorului Pleșca Radu (f. d. 117),

plângerea înaintată Inspectoratului de Poliție Telenești din 02 mai 2018 (f. d. 2), explicația

din 20 februarie 2018 (f. d. 14), explicația din 28 februarie 2018 (f. d. 15), explicația din 02

martie 2018 (f. d. 16), explicația din 02 martie 2018 (f. d. 17), concluzia despre rezultatele

controlului din 02 martie 2018 cu privire la încetarea examinării cazului înregistrat în R-2 sub

nr. 681 din 27.02.2018 (f. d. 19), raportul cu propunerea de a nu porni urmărirea penală din

11 mai 2018 (f. d. 22), decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17.10.2017 (f.

d. 178-180), adeverința nr. 2081 din 16.12.2019 (f. d. 181).

Motivând soluția adoptată, instanța de apel a statuat că: „…prin apelurile declarate se

critică activitatea organului de urmărire penală și a instanței de fond.

Afirmațiile invocate în susținerea apelurilor sunt sterile și declarative, fiind înșiruite

haotic, fără o argumentare serioasă și substanțială.

Urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă conformitate

cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea

probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Conform prevederilor articolelor 262 alin. (1) pct. 1) și 274 alin. (1) și (4) Cod de

procedura penală inspectoratul de Poliție Telenești a fost sesizat cu plângerea victimei Cireș

Andrei pe faptul pretinselor acțiuni de violare de domiciliu la 20 februarie 2018 de către

Desculțu Octavian.

6

Organul de urmărire penală, în condițiile legii, a acționat, efectuând actele procedurale

necesare în vederea administrării probatoriului, încheierii ordonanței de punere sub

învinuire și rechizitoriului, cu trimiterea cauzei în judecată.

Actele procedurale efectuate în cursul urmării penale n-au fost contestate, iar la

terminarea fazei respective și prezentarea materialelor dosarului penal pentru luarea

cunoștinței, cereri și demersuri n-au parvenit nici de la inculpat și nici de la apărător (f.d.

83)

Procedura de judecată, la fel, este respectată, or nu sunt constate încălcări de lege.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost obținute legal,

sânt admisibile conform prevederilor art.95 Cod de procedură penală și sânt apreciate

conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele

administrate și apreciate de prima instanță.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1) și

(2) Cod de procedură penală, astfel este descrisă fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, forma și gradul de vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele infracțiunii

săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care sunt respinse argumentele părții apărării.

În această ordine de idei, relevantă este motivarea concluziilor primei instanțe,

cuprinsă în sentință potrivit căreia „ ... analizând probele administrate prin coroborarea și

interconexiunea lor, instanța de judecată consideră că în acțiunile inculpatului Desculțu

Octavian Tudor sunt întrunite toate elementele componenței de infracțiune incriminată

acestuia.

În circumstanțele descrise, pornind și de la aprecierea faptului că inculpatul nu a

recunoscut vinovăția privind săvârșirea violării domiciliului lui Cireș Andrei cu pătrunderea

ilegală în domiciliu fără consimțământul proprietarului, instanța concluzionează că în cadrul

cercetării judecătorești prin cumulul de probe administrate, analizate în coroborare cu

materialele cauzei penale cu certitudine a fost confirmată vinovăția inculpatului Desculțu

Octavian XXXXX că la 20 februarie 2018, orele 21:00 în mod intenționat a pătruns ilegal în

gospodăria lui Cireș Andrei din s. Sărătenii Vechi, r. Telenești. acțiuni care au fost comise

fără consimțământul victimei lui Cireș Andrei, iar la cererea proprietarului de a părăsi locuința

a refuzat.

7

Concluzia enunțată instanța o întemeiază prioritar pe declarațiilor părții vătămate Cireș

Andrei, din conținutul cărora rezultă că declarațiile părții vătămate sunt veridice, deoarece

coroborează cu probatorul administrat la faza de urmărire penală și cercetat în ședința de

judecată.

Privitor la poziția procesuală a inculpatului Desculțu Octavian, care invocă că a pătruns

în gospodăria lui Cireș Andrei, însă la cererea lui a părăsit-o, instanța indică că declarațiile

sunt date în scop de apărare și eschivarea de la răspundere penală.

În acest sens, ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, instanța de judecată

remarcă că infracțiunea de violare de domiciliu este formală și se consideră realizată din

momentul pătrunderii în domiciliu, or, scopul pătrunderii și rămânerii în domiciliul părții

vătămate de către făptuitor nu influențează la calificarea componenței de infracțiune.

Instanța de judecată privitor la declarațiile martorului minor Desculțu Stanislav, le

apreciază ca fiind subiective și poartă un caracter declarativ deoarece martorul minor este

fratele inculpatului Desculțu Octavian.” (f. d. 140-141).

Față de lucrul judecat de primă instanță, se constată motivarea amplă și temeinică a

sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de

părți în raport cu fapta reținută în sarcina inculpatului, astfel fiind în corespundere cu

exigențele art. 6 CoEDO.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima

instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret

la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea Garcia Ruis versus

Spania, Helle versus Finlanda).

Relevantă, în acest sens, este și jurisprudența Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova potrivit căreia „…motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor

și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amănunt, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale…” (Cauza nr.1ra-1738/2014).

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor

administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor respective,

8

instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate

temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate

este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

În atare situație este corectă calificarea infracțiunii efectuată de prima instanță, prin

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute la

articolul 179 alin. (1) Cod penal: pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în

reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei.

Or, fapta inculpatului se caracterizează prin:

- obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la articolul 179 Cod penal, ce

constituie relațiile sociale cu privire la inviolabilitatea domiciliului garantată de Constituție

și legislație.

Conform prevederilor articolului 6 pct. 11) din Codul de procedură penală, prin

domiciliu se înțelege locuință sau construcție destinată pentru locuirea permanentă sau

temporară a unei sau a mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină

pe o navă maritimă sau fluvială), precum și încăperile anexate nemijlocit la acestea,

constituind o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz

comun).

Prin pătrundere ilegală se înțelege introducerea, contrară legii, a făptuitorului cu întreg

corpul în spațiul în care victima își are domiciliul. Pentru existenta infracțiunii nu interesează

modul și metodele folosite de făptuitor pentru a pătrunde în domiciliul victimei și nici dacă

pătrunderea are loc pe fată sau pe ascuns.

Infracțiunea de violare de domiciliu se consideră consumată din momentul pătrunderii

sau rămânerii ilegale în domiciliul persoanei, fără consimțământul acesteia, refuzului de a

părăsi domiciliul la cererea persoanei și dacă acesta acțiuni au fost însoțite cu aplicarea

violenței sau cu amenințarea aplicării ei;

- prin latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de articolul 179 Cod penal, ce

presupune intenție directă de a pătrunde ilegal în locuința proprietarului, iar motivele

infracțiunii se exprima în interes material, gelozie, răzbunare și altele.

Versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie, ce combate complet prin

împrejurările stabilite și probele administrate în cauză.

9

Nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului Desculțu Octavian

de vreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și apreciate în modul cuvenit,

demonstrează cu certitudine participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii imputate.

Astfel, motivele invocate în apel, sub aspectul nevinovăției inculpatului, reprezintă

opinia subiectivă a părții apărării.

Pedeapsa aplicată inculpatului este în limitele legii.

La soluționarea chestiunii respective, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor articolelor 7, 61, 75 și 85 Cod penal, astfel pedeapsa penală este aplicată

inculpatului în limitele legii.

Sentință cuprinde datele privind persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat

și antecedentul penal este nestins, precum și circumstanțele care influențează asupra

pedepsei: caracterul prejudiciabil și gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit

articolului 16 alin. (2) Cod penal, se clasifică în categoria celor ușoare.

În speță, se constată cazul unui cumul de sentințe, or inculpatul Desculțu Octavian a

săvârșit infracțiunea în prezenta cauză penală la 20 februarie 2018, adică, după pronunțarea

sentinței Judecătoriei Telenești din 12 mai 2016 și anume în termenul de probațiune.

Temei pentru aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege sau pentru

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de probațiune nu s-au constatat.

Acțiunea civilă este soluționată în conformitate cu prevederile articolului 387 Cod de

procedură penală.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, examinând aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din articolul 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța apreciază că nu există alte temeiuri de a interveni în sentință.”

în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare a lui Desculțu

Octavian de învinuirea adusă pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, iar acțiunea civilă să fie respinsă.

În motivarea recursului, apărarea a invocat temeiuri similare cu cele ale apelului (vezi

pct. 3.2. a prezentei hotărâri), suplimentar arătând că instanța de apel nu s-a expus asupra

afirmațiilor apelanților cu referire la faptul că:

- partea vătămată, prin depunerea plângerilor, a urmărit cauzarea un rău lui Desculțu

Octavian, care anterior a primit suma de 10000 lei de la primul, în urma suferințelor cauzate

10

în temeiul cauzei penale în baza art. 152 și art. 179 Cod penal, fapt confirmat prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 17.10.2017, instanței fiindu-i prezentată hotărârea judecătorească

respectivă;

- nu au fost combătute probele acuzării și anume declarațiile celor 2 martori (f.d. 115 și

117) care au negat acțiunile penale de care a fost învinuit inculpatul;

- lui Desculțu Octavian i-a fost adusă doar învinuirea de refuz în părăsirea domiciliului,

iar instanța de apel a considerat eronat că în învinuire se include și fapta de pătrundere în

domiciliu.

11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, pledând pentru inadmisibilitatea

acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat, și argumentând că instanța de apel, s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate, corect a încadrat

acțiunile făptuitorului, și a apreciat fiecare probă prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală. Mai mult, din conținutul recursului se evidențiază că recurentul își motivează

contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă acestea nu reprezintă

temeiuri de recurs, prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar argumentul cu

privire la nulitatea actelor organului de urmărire penală contravine prevederilor art. 251 alin.

(4) Cod de procedură penală.

pronunțarea integrală a deciziei având loc la 03 februarie 2020, iar recursul datează cu 07

februarie 2020.

De asemenea, recursul apărării, nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 432 Cod de

procedură penală, fiind admisibil, or din conținutul acestuia se constată că el îndeplinește

cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele prescrise de lege.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, din considerentele arătate în contextul ce

urmează.

În hotărârea CtEDO Maslova și Nalbandov versus Federația Rusă s-a reiterat

importanța soluționării unei cauze în fond, astfel ca instanța națională să se expună asupra

vinovăției sau nevinovăției persoanei acuzate de comiterea unui delict, în vederea stabilirii

adevărului obiectiv, restabilirii ordinii de drept, ocrotirii și asigurării drepturilor nu numai a

acuzatului, dar și a victimelor infracțiunii.

11

Se statuează că, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile ce urmează să le soluționeze instanța de apel, la judecarea apelului, hotărârea

instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată, de vreme ce viciul fundamental admis în cadrul unei

proceduri precedente, care afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare esențială a

drepturilor și libertăților garantate de CoEDO, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale, iar instanțele de recurs sunt obligate de a rectifica

eroarea de procedură comisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar, art. 6 CoEDO

este încălcat, or se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe

baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de

titularul acestuia, or, se verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală stipulează că,

judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat, se reține că recurentul invocă

incidența cazului de casare prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume: nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire,

cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

În speță, este prezentă eroarea de drept invocată de recurent și aceasta nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, impunându-se doar concluzia de rejudecare a cauzei

penale de către instanța de apel.

Astfel, din conținutul recursului ordinar se atestă că apărarea critică soluția adoptată

de prima instanță, preluată de instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și

probelor administrate în prezenta speță, și nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 414 Cod

de procedură penală.

În primul rând, raportând starea de drept la prevederile art. 325 Cod de procedură penală

se conchide că prin reținerea în seama lui Desculțu Octavian a elementelor calificative ale

12

laturii obiective, care nu i-au fost incriminate (rămânerea ilegală, refuzul de a părăsi domiciliu

sau reședința) prima instanță a admis o eroare de drept în procesul judecării cauzei penale, or

s-au depășit limitele învinuirii aduse, o învinuire în sensul agravării situației nefiind

modificată, în corespundere cu prevederile art. 326 Cod de procedură penală de către acuzare,

iar ulterior, după sesizarea făcută de apărare, instanța de apel nu a corectat această eroare.

În sensul celor menționate, se reține că, Desculțu Octavian, potrivit învinuirii aduse, a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (1) Cod penal – pătrunderea ilegală în

domiciliu sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia – în următoarele

împrejurări: Desculțu Octavian la 20 februarie 2018, aproximativ pe la 21:00, prin încălcarea

prevederilor art. 29 Constituția Republicii Moldova, conform cărora „domiciliul și reședința

sunt inviolabile; nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reședința unei

persoane fără consimțământul acesteia”, intenționat, sub pretextul de a-și clarifica niște

întrebări personale, în mod ilegal a deschis poarta încuiată la zăvor și legată cu un lanț metalic,

a pătruns în ograda gospodăriei lui Cireș Andrei din s. Sărătenii Vechi, r. Telenești, iar la

cererea proprietarului de a părăsi gospodăria a refuzat, aplicând lovituri cu picioarele câinelui

din ograda gospodăriei (f.d. 85 verso).

Prima instanță, a reținut învinuirea și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale,

constatând ca comise de acesta „pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în

reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea

ei.”, făcând referire la doctrina judiciară existentă referitoare la descrierea și interpretarea

semnelor componenței de infracțiune prevăzută de art. 179 Cod penal, indicând că „Referitor

la circumstanțele faptei incriminate inculpatului, este incidentă modalitatea pătrunderii fără

consimțământul persoanei.”.

Concluziile primei instanțe au fost preluate ca atare de instanța de apel, în pct. 16 a

deciziei menționându-se că „În atare situație este corectă calificarea infracțiunii efectuată de

prima instanță, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute la articolul 179 alin. (1) Cod penal: pătrunderea sau rămânerea ilegală în

domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le

părăsi la cererea ei.”.

La caz, instanța de apel în al doilea set de proceduri, nu a intervenit din oficiu, așa cum

solicită efectul devolutiv, pentru a verifica legalitatea și temeinicia sentinței, or prin reținerea

în seama inculpatului a calificativelor „… rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința

13

unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei ”, se

depășesc limitele învinuirii aduse, aceste fapte nefiind incriminate lui Desculțu Octavian prin

rechizitoriu și neconținându-se în acțiunile infracționale ale ultimului.

În al doilea rând, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

susținerile parților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la

un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de a le

aprecia (hotărârea CtEDO Achina versus Romania).

Potrivit art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor – instanța de judecată fiind obligată să

pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile

în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate, or nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de

urmărire penală sau instanța de judecată.

Aprecierea probelor este prerogativa instanței de fond și, ulterior, după caz, și a instanței

de apel, atribuții pe care, în speța examinată, aceste instanțe nu le-au exercitat în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În speță, instanța de apel în rezultatul judecării apelului, urma să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, în coroborare cu probele administrate, pe care urma să le

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală). Însă, contrar acestor stricte prevederi legale, instanța de apel s-a pronunțat

insuficient de clar asupra admisibilității sau inadmisibilității probelor administrate și

cercetate, selectiv reținând conținutul unor probe la formarea concluziilor sale, fără a efectua

o analiză mai amplă, ținând cont și de alte aspecte ce rezultă din conținutul ansamblului

probator, precum și cele atenționate în apeluri, prezenta sau lipsa elementelor infracțiunilor

imputate lui Desculțu Octavian, efectuând o analiză și motivare neconvingătoare a

concluziilor sale, deviind de la cerințele prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 417 Cod de procedură

penală.

Instanța de fond a conchis că declarațiile părții vătămate sunt pertinente, concludente,

utile și veridice justei soluționări a cauzei, deoarece coroborează cu probatoriu administrat la

faza urmăririi penale și cercetat în ședința de judecată și a respins declarțiile inculpatului, or

versiunea înaintată de acesta nu are acoperire probatorie și se combate prin împrejurările

14

stabilite și probele administrate, și ale martorului Desculțu Stanislav, indicând că ultimul este

în relații de rudenie cu inculpatul.

Apărarea a contestat veridicitatea celor relatate de partea vătămată, arătând că acesta a

depus două plângeri pe aceeași faptă (f.d. 8 și 13), descriind-o în mod diferit și prin plângerile

depuse organului de urmărire penală urmărește scopul de a se răzbuna pe inculpat, bazându-

și afirmațiile pe decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017,

probă anexată la f.d. 178-180.

Din lecturarea hotărârii recurate, se conchide că instanța de apel nu s-a expus în nici un

mod la acest capitol, cu toate că apărarea și-a susținut pe deplin motivele cererilor de apel și

a pledat pentru admiterea acestora conform cerințelor înaintate și conform procesului-verbal

al ședinței de judecată proba apărării a fost obiect de studiu în instanță.

O altă probă a apărării asupra căreia nu s-a expus instanța de apel și a fost obiect de

studiu în ședința de judecată o constituie adeverința nr. 2081 din 16.12.2019 (f. d. 181).

O motivare în sensul admiterii s-au respingerii afirmației referitoare la lipsa intenției de

pătrundere ilegală în gospodăria lui Cireș Andrei (rezultată din declarațiile martorilor

Desculțu Stanislav și Pleșca Radu) cât că aprecierile instanței de fond făcute în privința

declarațiilor martorului Desculțu Stanislav nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare,

deoarece martorul a dat declarații identice atât în cadrul urmăririi penale precum și în ședința

de judecată, iar proba contrarie nu a fost prezentată, de asemenea lipsește.

Apărarea a susținut și inexistența probelor ce ar confirma învinuirea, iar instanțele de

judecată, fără o motivare adecvată, prin fraze de ordin general au indicat că declarațiile părții

vătămate sunt pertinente, concludente, utile și veridice justei soluționări a cauzei, deoarece

coroborează cu probatoriu administrat, iar declarțiile inculpatului se resping, or versiunea

înaintată de acesta nu are acoperire probatorie și se combate prin împrejurările stabilite și

probele administrate și că motivele invocate în apel, sub aspectul nevinovăției inculpatului,

reprezintă opinia subiectivă a părții apărării,, fără a enumera probele ce coroborează și

confirmă cele relatate de Cireș Andrei și infirmă cele descrise de Desculțu Octavian.

Apărătorul-apelant a invocat și că ar exista temeiuri de încetare a procesului penal

indicându-se că: - plângerea de la f.d. 13 nu poate fi pusă la bază ordonanței de pornire a

cauzei penale, deoarece urmărirea penală a fost pornită la 23.05.2018, cu mult după expirarea

termenului de 30 de zile prevăzut la art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală; - urmărirea

penală s-a desfășurat în afara termenului urmăririi penale stabilit de procuror și că - ordonanța

de punere sub învinuire din 06.08.2018 este nulă ca fiind emisă peste termen.

15

Vis-a-vis de aceste argumente, la fel, se menționează că instanța de apel a făcut o

motivare generală și teoretică afirmând că „Urmărirea penală și judecata în primă instanță

s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se

constată încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale

efectuate. Cu privire la motivele invocate de către avocatul Stănilă A. referitor la faptul că în

cauza penală au fost comise erori de procedură care exclud pornirea și desfășurarea

urmăririi penale, se consideră neîntemeiate, or ele sunt sterile și declarative. Se observă, că

sunt înșiruite în mod haotic, fără o argumentare serioasă și substanțială. Organul de

urmărire penală, în condițiile legii, a acționat, efectuând actele procedurale necesare în

vederea administrării probatoriului, încheierii ordonanței de punere sub învinuire și

rechizitoriului, cu trimiterea cauzei în judecată.”

Deci, hotărârile prezintă și deficiențe sub aspectul motivării, deoarece instanța de fond

a făcut o motivare generală, confuză și fără o argumentare concretă, iar instanța de apel nu a

reacționat, în modul prevăzut de lege, asupra erorilor de drept comise, repetându-le întocmai,

nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentința nemotivată și neîntemeiată legal.

În opinia Colegiului Penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie fondul

apelurilor și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, deoarece în

viziunea apelanților, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de prima instanță și

afecta temeinicia hotărârii, cu atât mai mult că, în lumina jurisprudenței CtEDO, deși

instanțele nu sunt obligate să se expună asupra motivelor de respingere a fiecărui argument a

unei părți (hotărârea Ruiz Torija versus Spania), acestea nu sunt scutite de obligația de a

examina în modul corespunzător principalele motive invocate și de a le da un răspuns

(hotărârea Moreira Ferreira versus Portugalia).

În baza celor expuse supra, Colegiul concluzionează, că erorile procesuale admise de

Curtea de Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și

ele nu pot fi reparate în prezenta procedură, fundamentând concluzionarea casării deciziei

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece aceste erori nu

pot fi corectate de instanța de recurs și nu permit preluarea concluziilor instanței de fond, or

judecarea apelurilor au avut loc cu derogări de la normele procesual-penale și nu a fost judecat

fondul acestora.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

16

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența

sau lipsa vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, ținând cont de motivele

expuse în prezenta decizie și de motivele invocate în recursurile declarate, iar ca urmare să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Stănilă Andrei, în numele inculpatului

Desculțu Octavian, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Desculțu Octavian XXXXX, cu dispunerea

rejudecării cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Desculțu Octavian XXXXX urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă a fost

reținut pentru a executa pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Telenești din 22 aprilie

2019 și dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau

acesta nu execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 30 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecător Liliana Catan

Judecător Ion Guzun

Judecător Victor Burduh

Judecător Nicolae Craiu

17