1ra-1738/14 — art. 190 alin.5 CP

1ra-1738/14 — art. 190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1738/2014

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

17 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpata Vitvițcaia Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 martie 2014, în cauza penală privind-o pe

Vitvițcaia Svetlana Nicolai, născută la 09 iunie 1966, originară

și domiciliată în mun. Chișinău, str. Independenței 5, ap. 79;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

Vitvițcaia Svetlana a fost achitată de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii

prevăzute de art. 190. alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

faptul, că în luna septembrie 2008, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane, i-a propus cet. Gramciuc Valeriu să procure apartamentul nr.79,

situat în mun. Chișinău, str. Independenței 5, contra sumei de 30000 euro. La 16

octombrie 2008, cet. Gramciuc Valeriu a încheiat cu Vitvițcaia Svetlana un

contract de împrumut a sumei în mărime de 126 000 lei, care au fost transmiși

ultimei cu scopul procurării apartamentului nominalizat.

La 20 octombrie 2008, Vitvițcaia Svetlana, cunoscînd cu certitudine că prin

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 04 iulie 2008 contractul de

donație nr. 5962 din 29 noiembrie 2005, încheiat între ea și Topchina S., care este

mama ei și care i-a donat 1/2 cotă-parte din apartamentul nr.79 din str.

Independenței 5, mun. Chișinău, a fost declarat nul, a încheiat contractul de intenții

cu cet. Gramciuc Valeriu, fără să-i comunice datele veridice privind apartenența

apartamentului. Potrivit contractului specificat, Vitvițcaia Svetlana s-a obligat să

transmită cet. Gramciuc V. apartamentul nominalizat, iar ultimul a transmis pe

contul acesteia, nr.2252555329 în SA „MoldovaAgroindbank", suma de bani în

mărime de 250 000 lei. În pofida faptului că a primit de la Gramciuc Valeriu suma

totală de 376 000 lei, Vitvițcaia Svetlana ulterior a refuzat să încheie contractul de

1

vânzare-cumpărare a apartamentului nr.79 din str. Independenței 5, mun. Chișinău.

Astfel, Vitvițcaia S., a dobândit ilicit de la cet. Gramciuc V. suma totală de 376 mii

lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate Gramciuc Valeriu o pagubă considerabilă.

Aceste acțiuni, de către organul de urmărire penală, au fost calificate ca

dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune săvârșite în proporții

deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Vitvițcaia Svetlana să fie condamnată în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

pentru femei, invocînd că instanța de fond nu a dat o apreciere justă probelor

prezentate de acuzare, care confirmă pe deplin vina inculpatei de comiterea

infracțiunii incriminate.

a fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Vitvițcaia Svetlana a fost condamnată în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei, de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate cu răspundere materială pe un

termen de 2 ani.

Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a constatat că Vitvițcaia Svetlana

în luna septembrie 2008, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, i-a propus cet. Gramciuc Valeriu să procure apartamentul nr.79, situat în

mun. Chișinău, str. Independenței 5, contra sumei de 30000 euro. La 16 octombrie

2008, cet. Gramciuc Valeriu a încheiat cu Vitvițcaia Svetlana un contract de

împrumut a sumei în mărime de 126 000 lei, care au fost transmiși ultimei cu

scopul procurării apartamentului nominalizat.

La 20 octombrie 2008, Vitvițcaia Svetlana, cunoscînd cu certitudine că prin

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 04 iulie 2008 contractul de

donație nr. 5962 din 29 noiembrie 2005, încheiat între ea și Topchina S., care este

mama ei și care i-a donat 1/2 cotă-parte din apartamentul nr.79 din str.

Independenței 5, mun. Chișinău, a fost declarat nul, a încheiat contractul de intenții

cu cet. Gramciuc Valeriu, fără să-i comunice datele veridice privind apartenența

apartamentului. Potrivit contractului specificat, Vitvițcaia Svetlana s-a obligat să

transmită cet. Gramciuc V. apartamentul nominalizat, iar ultimul a transmis pe

contul acesteia, nr.2252555329 în SA „MoldovaAgroindbank", suma de bani în

mărime de 250 000 lei. În pofida faptului că a primit de la Gramciuc Valeriu suma

totală de 376 000 lei, Vitvițcaia Svetlana ulterior a refuzat să încheie contractul de

vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 79 din str. Independenței 5, mun.

Chișinău. Astfel, Vitvițcaia S., a dobândit ilicit de la cet. Gramciuc V. suma totală

de 376 000 lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate Gramciuc Valeriu o pagubă

considerabilă.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate, a indicat că apreciind probele

administrate în cauză, a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatei în

2

săvârșirea faptei infracționale constatate, iar versiunea inculpatei, precum că nu a

comis infracțiunea incriminată nu corespunde adevărului, ci urmărește scopul de a

evita răspunderea penală.

Mai mult, instanța de apel a menționat că cercetând cauza civilă și hotărârea

Judecătoriei Botanica din 04 iulie 2008 prin care contractul de donație nr. 5962 din

29 noiembrie 2005, încheiat între Vitvițcaia S. (inculpata) și Topchina S. (mama

acesteia), a fost declarat nul și care a rămas definitivă, s-a constatat că la

pronunțarea acesteia a participat și Vitvițcaia S., astfel dînsa cunoștea cu

certitudine despre faptul că dispunea deja numai de 1/2 din imobilul în cauză, și nu

avea posibilitate juridică și nici dreptul să încheie un contract de intenții cu

Gramciuc V. privind vînzarea acestui apartament. Prin urmare, intenția acesteia de

a dobîndi prin înșelăciune suma de bani indicată în rechizitoriu a fost evidentă,

dînsa 1-a înșelat pe Gramciuc V. precum că este proprietara întregului imobil și

anume cu această condiție partea vătămată a fost de acord să transmită banii. La

fel, a mai menționat, că hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01

aprilie 2011 privind recunoașterea antecontractului și respectiv, dreptul de

proprietate asupra apartamentului în cauză lui Gramciuc V. a fost adoptată fără a se

lua în considerație existența hotărîrii aceleiași instanțe de judecată din 04 iulie

2008 și care atesta dreptul de proprietare a cet. Vitvițcaia S. doar asupra la ½ din

acest apartament.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel, ținînd cont de prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal, precum și de cele din art. 394. alin. (2) pct. l) Cod de procedură

penală, a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatei în baza art. 190 alin.(5) Cod

penal pedeapsa cu închisoare în limitele prevăzute de sancțiunea articolului dat,

fiindcă în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, care justifică aplicarea

pedepsei privative de libertate.

către inculpata Vitvițcaia Svetlana, prin care, indicîndu-se temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) Cod de procedură penală, se solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, invocîndu-se următoarele:

- nu a avut intenția de a-i vinde apartamentul nr.79, situat în mun. Chișinău,

str. Independenței 5 părții vătămate Gramciuc V., întrucît ei îi aparținea doar ½

din apartamentul dat, iar ½ mamei sale, Topchina S.;

- nu a fost întrunită latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii incriminate,

astfel nu poate fi vorba nici despre înșelăciune și nici de abuz de încredere, cu atît

mai mult că recurenta nu neagă faptul că partea vătămată i-a transmis suma de

250000 lei din contul său bancar pe contul ei bancar, dimpotrivă, ea a avut intenția

de a-i restitui cît mai curînd posibil banii;

- instanța de apel era obligată, în cadrul rejudecării cauzei, să audieze din nou,

pe viu, toți martorii, partea vătămată și inculpata și să cerceteze nemijlocit toate

probele, însă din procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă că instanța de apel

nu a cercetat probele la care a făcut referire în partea descriptivă a deciziei atacate,

cum ar fi declarațiile părții vătămate, a martorilor Gramciuc Natalia și

Goloborodico Iulia.

3

În asemenea împrejurări, instanța de apel a încălcat principiul

contradictorialității procesului penal, deoarece a pronunțat o hotărîre în defavoarea

inculpatei în baza probelor învinuirii cercetate din oficiu, a constatat vinovăția

inculpatei în baza acelorași probe care au determinat instanța de fond să pronunțe

sentința de achitare, în cazul în care procurorul nu și-a susținut apelul în volumul

învinuirii înaintate inculpatei achitate de instanța de fond, fără a audia din nou

partea vătămată și martorii decisivi ai acuzării, lezînd, astfel, dreptul inculpatei la

un proces echitabil, drept garantat de art.6 din CEDO;

- în temeiul art.339 alin.(7) Cod de procedură penală, pe cauza dată a fost

emisă o opinie separată, prin care s-a menționat că nu s-au constatat temeiuri legale

pentru condamnarea inculpatei, din motiv că probele prezentate în sprijinul

învinuirii, relevate în cuprinsul sentinței și verificate în ședința instanței de apel, nu

constituie o bază probatorie pentru condamnarea inculpatei, iar învinuirea înaintată

nu este fondată.

consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd cauza a fost judecată în prima

instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți, cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Însă, la examinarea cauzei menționate în instanța de recurs, aceste temeiuri nu

și-au găsit confirmare.

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul înaintat de procuror, a verificat minuțios

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar unele probe

examinate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată supra

la pct. 4, 4.1 al prezentei decizii.

La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la admiterea apelului declarat de procuror, precum și motivele adoptării

soluției.

În acest context, instanța de recurs, menționează că din conținutul deciziei

instanței de apel rezultă, că instanța de apel corect a constatat fapta și

circumstanțele săvîrșirii infracțiunii de către inculpata Vitvițcaia Svetlana,

descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-se concluzia de vinovăție a

acesteia.

Verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (vol. II,

f.d. 130-136) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de

apel la judecarea apelului înaintat în cauză, a respectat întocmai prevederile art.

415, 417 Cod de procedură penală, întemeindu-și concluziile pe probele decisive-

4

legal administrate și verificate în ședința de judecată a instanței de apel,

acestea fiind date citirii în ședința de judecată și reflectate în procesul-verbal,

inclusiv a fost dat citirii procesul-verbal de confruntare din 04 august 2011,

efectuat între cet. Gramciuc Valeriu și Vitvițcaia Svetlana, partea apărării n-a

solicitat audierea suplimentară a martorilor, fiind audiată pe viu doar inculpata

Vitvițcaia S., de asemenea, fiind soluționată chestiunea privind examinarea cauzei

în lipsa părții vătămate, inculpata și avocatul acesteia, Șevciuc S. au lăsat la

discreția instanței această chestiune, iar procesul-verbal al ședinței de judecată,

ulterior, nu a fost obiectat de către părți în ordinea prevăzută de legislația

procesuală.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate.

Astfel, Colegiul penal mai reține că instanța de apel, verificînd minuțios

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd

la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei Vitvițcaia Svetlana în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă echitabilă ținîndu-se cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Or, nerecunoașterea vinovăției de către inculpată nu echivalează cu achitarea

acesteia, de vreme ce probele pertinente și concludente, în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acesteia în săvîrșirea

infracțiunii imputate.

Deci, criticilor formulate de recurentă, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii,

instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în prezenta decizie la pct. 4, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd

hotărîrea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat

este inadmisibil.

La fel, instanța de recurs menționează, că din textul recursului înaintat se

evidențiază că recurenta în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor și a nevinovăției sale în cele imputate, or,

motivele de reapreciere a probelor țin de starea de fapt a cauzei și nu se conțin în

temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal reține concluzia instanței de apel referitor la

un șir de probe decisive, invocate în pct. 4 al prezentei decizii, în confirmarea

vinovăției inculpatei, inclusiv: declarațiile părții vătămate Gramciuc Valeriu,

declarațiile martorilor Goloborodico Iulia, Gramciuc Natalia, procesul-verbal de

confruntare din 04.08.2011, efectuat între cet. Gramciuc Valeriu și Vitvițcaia

5

Svetlana, procesul-verbal de ridicare din 19.04.2011, procesul-verbal de examinare

a obiectului din 26.04.2011, prin care au fost examinate ordine de încasare și

recipisa ridicate la 19.04.2011 de la Vitvițcaia S., ordonanța de recunoaștere a

documentelor ca mijloc material de probă și anexarea acestora la dosarul penal din

26 aprilie 2011, procesul-verbal de examinare a obiectului din 24.08.2011,

ordonanța de anexare a documentelor la materialele procesului penal din

24.08.2011, procesul - verbal de ridicare din 19.09.2011, procesul - verbal de

examinarea obiectului din 20.09.2011, ordonanța de anexare a documentelor la

materialele procesului penal din 20.09.2011, procesul-verbal de ridicare din

23.09.2011, procesul - verbal de examinare a obiectului din 20.09.2011, ordonanța

de anexare a documentelor la materialele procesului penal din 23.09.2011- probe,

care confirmă vinovăția inculpatei în cele imputate.

Instanța de recurs ordinar consideră că nu pot fi reținute nici argumentele

recurentei, precum că „nu a avut intenția de a-i vinde apartamentul nr.79, situat în

mun. Chișinău, str. Independenței 5 părții vătămate Gramciuc V., întrucît ei îi

aparținea doar ½ din apartamentul dat, iar ½ mamei sale, Topchina S. precum și

faptul că nu a fost întrunită latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii

incriminate, astfel nu poate fi vorba nici despre înșelăciune și nici de abuz de

încredere, cu atît mai mult că recurenta nu neagă faptul că partea vătămată i-a

transmis suma de 250000 lei din contul său bancar pe contul ei bancar, dimpotrivă,

ea a avut intenția de a-i restitui cît mai curînd posibil banii”, întrucît poartă un

caracter declarativ și se combat prin declarațiile părții vătămate Gramciuc Valeriu,

declarațiile martorilor Goloborodico Iulia, Gramciuc Natalia și contractul de

intenție (vol. I, f.d. 19)

Astfel, prin dobîndirea ilicită a bunurilor legiuitorul prezumă un act opus

celui licit, efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține transmiterea voită în

proprietate, posesiune, detenție a bunului mobil sau imobil, a altor valori străine

sau dreptul asupra acestora.

Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee și tehnici de operare

ale făptuitorului – denaturarea informațiilor despre sine sau prin ascunderea unor

informații a căror anunțare era obligatorie. Datele false se pot referi atât la

personalitatea infractorului sau a altor persoane, cât și la unele obiecte, fenomene.

Actele de înșelăciune pot fi înfăptuite pe cale verbală, în scris ori folosind ambele

căi simultan.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între făptuitor

și victimă, care la rîndul lor au în suport relații de prietenie, de serviciu, de afaceri

etc., care cunoscînd o anumită evoluție și avînd amprenta încrederii, sunt

exploatate cu rea-voință de potențialul escroc la realizarea rezoluției infracționale.

Prin oricare dintre cele două modalități – înșelăciunea sau abuzul de încredere

– care în realitate se și pot suprapune, făptuitorul induce victima în eroare, îi

creează o falsă reprezentare a realității, indiferent de mijloacele utilizate, pentru a

realiza transmiterea voită, sub incidența sa ori a altei persoane, a bunului sau

dreptului asupra lui.

6

Pentru existența infracțiunii de escrocherie este necesar ca victima să fi fost

indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau

împrejurări. Aptitudinea unui mijloc sau metode de a induce în eroare depinde și

de personalitatea victimei, de gradul de instruire și educație, de mediul din care

provine, de starea psihică în care se găsea în momentul săvîrșirii faptei.

Astfel, instanța de recurs menționează, că în speță, cu certitudine s-a constatat

că Vitvițcaia Svetlana a avut intenția de a dobîndi ilicit suma de 376 000 lei de la

partea vătămată Gramciuc V., înșelîndu-l pe acesta precum că este proprietara

întregului imobil, situat în mun. Chișinău, str. Independenței 5, ap. 79, iar după

transmiterea sumei totale de bani, a refuzat să încheie contract de vînzare

cumpărare cu ultimul.

Mai mult, la efectuarea confruntărilor care au avut loc pe parcursul urmăririi

penale între inculpat și partea vătămată (vol. I, f.d. 154-156), s-a confirmă faptul că

Gramciuc V. a transmis suma de 250 mii lei pe contul inculpatei Vitvițcaia S. în

BC”MaldovaAgroindBank" în scopul achitării datoriei înregistrate de inculpată

față de bancă, cu scopul eliberării apartamentului de sub gaj, precum și faptul că

inculpata a semnat la notar contractul de împrumut, potrivit căruia aceasta a primit

de la partea vătămată suma de 126 mii lei până la semnarea contractului, fapt

menționat în contract.

În viziunea instanței de recurs este neîntemeiat și argumentul recurentei,

precum că fiind judecată cauza în instanța de apel, procurorul nu și-a susținut

apelul în volumul învinuirii înaintate inculpatei, din motiv că potrivit procesului

verbal al ședinței de judecată al instanței de apel (vol. II, f.d.131), procurorul

Miron Constantin a solicitat casarea sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care Vitvițcaia Svetlana să fie condamnată în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, pentru femei, iar fiindu-i acordat cuvîntul în dezbateri - procurorul și-a

menținut poziția.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii, iar

în ceea ce privește criticele recurentului precum că instanța a dat o apreciere

unilaterală probelor, dînd prioritate doar unora dintre ele, acestea sunt vădit

nefondate, fiind combătute de materialele dosarului și rezultă din textul deciziei

adoptate de instanța de apel.

Privitor la cele invocate de recurentă precum că, instanța de apel la judecarea

apelului declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează

că, motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o

situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a

expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie

7

încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căruia Vitvițcaia Svetlana a

fost învinuită de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În baza celor constatate, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a adoptat

o hotărîre legală și întemeiată, astfel se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către inculpata Vitvițcaia Svetlana, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Vitvițcaia

Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

martie 2014, în cauza penală privind-o pe Vitvițcaia Svetlana Nicolai, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 30 decembrie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

8