1ra-1972/2019 — art. 186 alin. 2, art. 186 alin. 2, art. 187 alin. 2 Cp

1ra-1972/2019 — art. 186 alin. 2, art. 186 alin. 2, art. 187 alin. 2 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1972/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Dumitru Mardari,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Rezina din

16 decembrie 2015 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2019,

declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sîli, de

avocatul Gabriela Kornacker în numele inculpatului Ghinda Andrei, de avocatul

Bondarenco Oleg și inculpatul Anton Mihai Boris, în cauza penală în privința

inculpaților

Anton Mihai XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, com.

XXXXX, str. XXXXX, nr. XXXXX, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Cazac Marin XXXXX,

născut la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX,

r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Ghinda Andrei XXXXX,

născut la XXXXX, originar și locuitor al mun.

XXXXX, com. XXXXX, str. XXXXX, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.03.2015 - 16.12.2015,

instanța de apel: 20.01.2016 - 13.03.2018,

instanța de recurs: 22.08.2018 - 18.12.2018,

instanța de apel: 04.02.2019 - 18.06.2019,

instanța de recurs: 23.08.2019 - 13.11.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă :

în partea învinuirii iui Ghinda Andrei în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și a lui Ghinda Andrei, Cazac Marin și Anton

Mihai în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 27, 186 alin. (2) lit. b) Cod penal

a fost încetat, în legătură cu împăcarea inculpaților cu părțile vătămate.

Ghinda Andrei a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c) d), e),

f) Cod penal la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa aplicată i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Anton Mihail a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c) d), e), f)

Cod penal la 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, începând cu 30.01.2015.

Cazac Marin a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c) d), e), f)

Cod penal la 5 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea

pedepsei conform sentinței Judecătoriei Militare din 26.02.2015, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 5 ani și 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, începând cu 16.12.2015, incluzând perioada arestării preventive

de la 30.01.2015 până la 26.02.2015.

cuprinsă între zilele de 24 - 28 iulie 2014, inculpatul Ghinda A., având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, apropiindu-se de automobilul ,,Ford Tranzit”,

n/î XXXXX, care era parcat în curtea casei de locuit de pe str. Sucevița 152, mun.

Chișinău, a scos geamul mic de la ușa dreaptă din față a automobilului și a

descuiat din interior ușa, după care a pătruns în automobil, de unde pe ascuns a

sustras bani și bunuri materiale în sumă totală de 1039 lei, pricinuind părții

vătămate Budnea A. o daună materială considerabilă.

Tot el, în noaptea de 06 spre 07.10.2014, apropiindu-se de automobilul

„Mercedes Sprinter”, n/î XXXXX, care era parcat pe str. Cala Ieșilor, mun.

Chișinău, unde având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a scos geamul

mic de la ușa dreaptă din față a automobilului, a deschis ușa și a pătruns în

interior, de unde pe ascuns a sustras bunuri materiale în valoare totală de 1950

lei, cauzând părții vătămate XXXXX o daună materială în proporții considerabile.

Tot el, în noaptea spre 24 octombrie 2014, apropiindu-se de automobilul

„Mercedes Benz”, n/î XXXXX, care era parcat în curtea casei de locuit pe str.

Cornului 3/1, mun. Chișinău, și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane a scos geamul mic de la ușa dreaptă din față a automobilului, a deschis

din interior ușa și a intrat în automobil, de unde pe ascuns a sustras, bunuri

materiale în valoare totală de 4110 lei, prin ce i-a cauzat pârții vătămate Feldman

M. o daună materială considerabilă.

În noaptea de 18 spre 19.01.2015, pe la ora 0220, Ghinda A., Cazac M. și

Anton M. împreună și prin înțelegere prealabilă, având cagule pe cap, au pătruns

în casa de locuit al lui XXXXX din s. Cinișeuți, r-nul Rezina, unde, folosind un

2

tifon, i-au legat mâinile, au amenințat-o cu incendierea casei și deschis i-au

sustras bani în sumă de 7000 lei și o pereche de cerceii din aur cu costul de 3000

lei, prin ce i-au cauzat un prejudiciu material considerabil în mărime de 10.000

lei.

La 30.01.2015, în jurul orei 0530, Ghinda A., Cazac M. și Anton M.,

împreună și prin înțelegere prealabilă, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, au încercat să sustragă din rezervorul autocamionului de

„DAF XF 105”, n/î XXXXX, ce aparține lui Durnea V., care era parcat pe str.

Chilia 1/1, or. Rezina, 100 litri de motorină, dar nu și-au dus până la capăt intenția

din motive independente de voința lor, fiind speriați de către șoferul

autocamionului Vudvud E.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpaților Ghinda A.,

Anton M. și Cazac M. pe capătul de învinuire în sustragerea bunurilor de la

XXXXX au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal

ca tâlhărie, adică atac săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor

însoțit de amenințare cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață și

sănătatea persoanei agresate, săvârșită de 3 persoane mascate, cu aplicarea

obiectului folosit în calitate de armă, cu cauzare de daune în proporții

considerabile părții vătămate.

Instanța a reținut că, inculpatul Ghinda A. a recunoscut vinovăția în cazul

sustragerii bunurilor de la XXXXX, declarând că cu Anton M. și Cazac M. s-au

gândit s-o jefuiască pe XXXXX Anton M. a sărit gardul, a descuiat poarta și toți

trei au intrat în curte. Și-au acoperi fețele pentru a nu fi recunoscuți și au bătut în

ușă, iar când stăpâna a deschis, au dat buzna în casă. La cerința lor de a le da bani,

XXXXX a răspuns că nu are. I-au legat mâinile cu o bucată de tifon. Au început

să caute prin casă și într-un coș printre haine, Cazac M. a găsit o batistă în care

erau lei, arătându-le-o și lor. Alți bani nu au mai găsit. La cerința lor, XXXXX

și-a scos și le-a dat cerceii din urechi. Nu au amenințat-o și nu au lovit-o, însă

Anton M. i-a spus să nu facă gălăgie că-i v-a da foc la casă. Ulterior, toți trei s-au

dus la taxiul ce-i aștepta și cu care s-au deplasat în mun. Chișinău. Numărând

banii, erau în sumă de 7000 lei. Din ei au achitat serviciile taximetristului, iar

dimineața au mers la autoservis, unde au reparat automobilul defectat. Patru sute

lei au mai achitat pentru un apartament, închiriat pentru 24 ore în sec. Botanica.

Restul banilor i-au folosit pentru procurarea produselor alimentare. Cerceii au

fost vânduți de către Anton M. la lombard contra sumei de 1200 lei. Tatăl său a

restituit integral lui XXXXX prejudiciul cauzat. Cazac M. și Anton M. nu au

contribui cu nimic la restituirea pagubei.

Inculpatul Cazac M. și-a recunoscut pe deplin vina și a declarat că, Anton

M. a sărit gardul, a deschis din ogradă poarta și toți trei intrând în curte. Apoi,

acoperindu-și fețele pentru a nu fi recunoscuți, au bătut la ușă. Când XXXXX a

deschis ușa, ei au împins-o și au intrat în casă, i-au legat mâinile cu o bucată de

tifon, însă nu au amenințat-o. Fiind speriată, XXXXX a spus că nu are bani, și

atunci toți trei au început să caute prin casă unde puteau fi. Într-un coș printre

haine, au găsit o batistă în care erau bani. Le-a arătat batista cu banii lui Ghinda

A. și Anton M. La cerința lui Ghinda A., XXXXX și-a scos cerceii din urechi și

3

i-a, iar Anton M. a amenințat-o că în cazul în care va spune cuiva despre cele

întâmplate, îi v-a da foc la casă. Apoi s-au dus la taxi, cu care veniseră, și urcându-

se au plecat la Chișinău. În timp ce se deplasau, au numărat banii furați, care erau

în sumă de 7000 lei. Din acești banii au achitat serviciul taximetristului, iar

dimineața au mers la stația de reparare a automobilelor, unde au reparat și spălat

mașina închiriată, au procurat combustibil, pentru toate acestea achitându-se din

banii furați. Tot din acești banii au închiriat un apartament, au achitat alte

cheltuieli comune. Peste câteva zile Anton M. a mers la lombard și a vândut

cerceii sustrași, contra sumei de 1200 lei.

În ședința de judecată din 28.10.2015, inculpatul Cazac M. a concretizat

că Anton M. care cunoștea despre intenția lor de a pleca în s. Cinișeuți, r-nul

Rezina, nu a mers, deoarece a plecat să se întâlnească cu prietena sa. Cu ei în acea

seară a fost Rîșneanu I., despre care, cu aproximativ o lună în urmă, a aflat că a

decedat.

Inculpatul Anton M., vina pe episodul cu partea vătămată XXXXX nu a

recunoscut. El a declarat că, a cerut de la Cazac M. să-i împrumute niște bani, dar

el i-a spus că nu are, dându-i o pereche de cercei pentru a-i vinde. Cerceii i-a

vândut la un lombard din mun. Chișinău la prețul de 250 lei, din care 1000 lei i-a

dat lui Cazac M., iar 250 lei și i-a lăsat. La poliție a depus declarații că a fost și el

la 19.01.2015 împreună cu Ghinda A. și Cazac M. la XXXXX, deoarece i s-a

promis că, doar astfel, nu v-or fi reținuți.

În pofida faptului, că inculpatul Anton M. nu și-a recunoscut vina în

participare la comiterea sustragerii bunurilor de la XXXXX, vinovăția acestuia

cât și a inculpaților Ghinda A. și Cazac M., a fost integral dovedită prin probele

administrate, inclusiv declarațiile părții vătămate, a martorilor și documentelor

din dosar.

Astfel, partea vătămată XXXXX a declarat că, din toți trei inculpați îl

cunoaște doar pe Cazac M., locuitor al s. Cinișeuți, r-nul Rezina. În noaptea de

18 spre 19.02.2015, în jurul orei 0130 auzind soneria de la poartă, a ieșit afară

unde a văzut trei băieți, care i-au comunicat că sânt din s. Echimăuți și vor să

cumpere o sticlă de vin. Le-a transmis sticla cu vin peste poartă și s-a îndreptat

spre casă, însă nu a dovedit să intre în casă când cei trei au sărit gardul și

ajungând-o din urmă au intrat în casă. Ei au scos telefonul din priză și au stins

lumina. A observat că unul din băieți avea o mască albă pe cap, iar pe ceilalți doi

nu i-a cunoscut. Îndată ce au intrat, ei au cerut bani. Spunându-le că nu are bani,

unul din ei a spus că are, deoarece dă în împrumut. I-au legat mâinile cu o bucată

de tifon. Nu a fost amenințată cu cuțitul sau alte obiecte. Poate atunci de frică și

ar fi spus de cuțit, dar n-a fost amenințată cu cuțit. Au căutat prin casă, iar

negăsind nimic, au amenințat-o că dacă nu le dă banii, atunci îi vor da foc la casă.

S-a dus și a scos dintr-o ladă cu haine, unde păstra banii o batistă cu 7000 lei și

le-a transmis-o. Ei au numărat banii, iar mai apoi i-au scos și cerceii de aur din

urechi, cu costul de 3000 lei și au plecat. După plecarea lor a mers la nepotul său

Colesnic A. și i-a povestit despre cele întâmplate, el telefonând la poliție.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 19.01.2015 în

gospodăria lui XXXXX, telefonul din casă era deconectat de la priză, în casă era

4

dezordine, lucrurile împrăștiate. Au fost găsite și ridicate două bucăți de tifon, cu

care partea vătămată XXXXX a explicat că i-au fost legate mâinile.

Conform procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

28.01.2015, partea vătămată XXXXX, l-a recunoscut pe Anton M. că fiind una

din persoanele care în noaptea de 18 spre 19.01.2015, au pătruns în casa ei, de

unde în mod deschis i-au sustras bani și cerceii din urechi.

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

03.12.2015, martorul Vladiuc I. l-a recunoscut pe Anton M., că este persoana care

la 21.01.2015 i-a vândut la lombardul unde lucrează o pereche de cercei de formă

rotundă.

Pentru a încadra fapta inculpaților în prevederile art. 188 Cod penal,

acuzatorul de stat urma să țină cont de faptul că infracțiunea de tâlhărie reprezintă

atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Însă, materialele cauzei atestă, că chiar dacă violența aplicată inculpatei

XXXXX au luat formă intimidantă, fiindu-i legate mâinile și amenințată cu

incendierea casei, vătămări sănătății nu i-au fost cauzate. Din declarațiile în

ședința de judecată a părții vătămate, nu rezultă și nu se conturează în nici un mod

că violența și amenințarea făcută de către inculpați a fost percepută de către ea,

drept reală și periculoasă pentru viață și sănătate. A fost negat de către partea

vătămată și faptul că ar fi fost amenințată cu cuțitul.

Prin urmare, fapta imputată inculpaților necesită a fi calificată ca jaf.

În speță, atentarea la relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor

mobile se constată cu desăvârșire, aceasta, fiind realizată de către inculpați prin

acțiune deschisă. Totodată, a fost stabilit că fapta a fost comisă de către inculpați

prin pătrundere în locuința părții vătămate XXXXX, inculpatul Cazac M. fiind

mascat, pentru a nu fi recunoscut, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viață și sănătatea victimei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile

acesteia.

Caracterul considerabil al daunei cauzate, declarat de partea vătămată, n-a

fost combătut, corespunzător nu poate fi subrogat, iar în consecință se prezumă

caracterul considerabil al valorii lipsurilor provocate părții vătămate XXXXX

Aceste constatări derivă din probatoriul administrat, la aceasta arată nu

doar declarațiile părții vătămate care coroborează cu declarațiile martorilor

audiați, dar și declarațiile inculpaților Ghinda A. și Cazac M. care, în ședința de

judecată și-au recunoscut vina asupra celor comise.

Nerecunoașterea vinei de către inculpatul Anton M. și argumentele expuse

de el, reprezintă o metodă de apărare a lui, cu scopul evitării răspunderii penale.

Faptul că, sub aspectul vizat, declarațiile inculpatului Anton M., depuse la

urmărirea penală și în ședința de judecată, cât și ale inculpatului Cazac M. de la

ședința de judecată din 28.10.2015 sânt vădit mincinoase, se confirmă și prin

divergențe dintre ele cât și cu declarațiile părții vătămate și inculpatului Ghinda

A.

5

Astfel, dacă inculpatul Anton M. a declarat în instanță că la 18.09.2015 i-a

transmis telefonul său lui Cazac M., și deci rămăseseră fără telefon, potrivit

ultimului, în dimineața zilei de 19.01.2015 el l-a telefonat pe Anton M. să se

întâlnească. Dacă Anton M. a declarat că la 19.01.2015 i-a găsit pe Cazac M. și

Ghinda A. dormind în automobil lângă magazinul „Fidesco” de lângă hotelul

„Național”, apoi potrivit lui Cazac M., s-au întâlnit cu Anton M. deja după ce,

împreună cu Ghinda A., reparaseră automobilul în care au dormit pe str. Tighina.

Cât privește anumite neconcordanțe dintre declarațiile inculpaților și a

părții vătămate, ele, în mare parte, se explică prin starea de șoc în care se afla

aceasta, cât și vârsta ei.

Astfel, în cadrul cercetării judecătorești și-a găsit deplină confirmare faptul

comiterii în noaptea de 18 spre 19.01.2015 de către inculpații Ghinda A., Cazac

M. și Anton M., intenționat, unul din ei fiind mascat, cu pătrunderea în locuință,

a acțiunilor violente nepericuloase pentru viața și sănătatea pătimitei XXXXX

și cu cauzarea acesteia a daunelor în propoziții considerabile, urmând a încadra

acțiunile inculpaților pe acest capăt de învinuire în baza art. 187 alin. (2) b), c),

d), e), f) Cod penal, ca jaful, adică sustragerea în mod deschis a bunurilor altei

peroane, comisă de mai multe peroane, de o persoană mascată, prin pătrundere în

locuință, cu aplicarea violenței nepericuloasă pentru viață și sănătatea

persoanei, cu cauzarea daunelor în proporții considerabile, infracțiune care se

atribuie la categoria celor grave.

La stabilirea pedepsei, instanța a reținut că inculpații Ghinda A., Cazac M.

și Anton Mihail, la locurile de trai se caracterizează din punct de vedere pozitiv,

toți trei sunt tineri, nu sunt căsătoriți, circumstanțe agravante n-au fost stabilite.

Circumstanțe atenuante pentru inculpatul Ghinda A. sunt săvârșirea

infracțiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin familial,

recunoașterea vinovăției și repararea benevolă a pagubelor pricinuite.

Ori, inculpatul Ghinda A. a recurs la comiterea infracțiunilor în niște

împrejurări grele de ordin familial, când părinții săi, fiind divorțați, erau ambii

plecați la muncă este hotarele țării, iar el a rămas fără supraveghere și surse de

existenta. Inculpatul a conștientizat pactul antisocial al faptelor sale, a recuperat

integral prejudiciul material cauzat părților vătămate, inclusiv și XXXXX, și-a

cerut scuze de la ele, nu s-a lăsat convins de către Anton M. să depună în instanță

declarații mincinoase, a asigurat instanța că nu v-a mai comite fapte infracționale.

Pentru inculpații Cazac M. și Anton M. circumstanțe atenuante cât și

agravante n-au fost stabilite.

Prin urmare, corectarea inculpatului Ghinda A. este posibilă fără izolarea

de societate, prin aplicarea în privința lui a unei pedepse minimale cu închisoare

și suspendarea condiționată a executării acesteia pe termen de probă.

ori, condamnarea reală la pedeapsa privativă, pentru o faptă recunoscută,

regretată și asupra căreia au fost înlăturate consecințele în integritate, ar crea

repulsie, cauzând noi suferințe inculpatului, corespunzător aceasta nu-și poate

atinge scopul de corectare și reeducare ci de generare a mobilurilor negative de

ură. Mai mult, inculpatul Ghinda A. a aflat o perioadă îndelungată în stare de

arest, astfel că avut suficient timp pentru a-și determina atitudinea, căință și

6

regret, soluționare a diferențelor financiare cu părea vătămată, care în ansamblu

constituie mobiluri de corecție.

Totodată, în pofida faptului că inculpatul Anton M. a negat participarea la

sustragerea, în mod deschis, a bunurilor lui XXXXX, l-a determinat și să depună

declarații mincinoase în ședința de judecată pe inculpatul Cazac M. Astfel, el nu

a conștientizat caracterul social periculos al acțiunilor pe care le-a comis.

Inculpatul Cazac M., deși și-a recunoscut vina în participare la comiterea

infracțiunii, în cele din urmă s-a lăsat convins de Anton M., depunând în instanță

declarații mincinoase, convenabile acestuia.

Ori, inculpatul Cazac M. anterior a mai fost tras la răspundere penală,

executând, la moment pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința

Judecătoriei Militare din 26.02.2015, care urmează a fi cumulată la pedeapsa ce-

i v-a fi aplicată. Totodată, nu este prezentă pentru el starea de recidivă, deoarece,

infracțiunea de care se învinuiește a fost comisă până la pronunțarea sentinței în

prima cauză.

Astfel, corectarea și reeducarea inculpaților Cazac M. și Anton M. este

posibilă doar în condițiile izolării de societate, întrucât pedepse mai blânde nu

vor asigura atingerea scopului pedepsei.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Cazac M., Ghinda A. și Anton M. să fie condamnați în baza art. 188 alin. (2)

lit. b), c), d), f) Cod penal, la câte 9 ani închisoare fiecare.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, inculpatului Cazac M. să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 9 ani și 6 luni închisoare.

Apelanta a indicat că în instanțț partea vătămată XXXXX a confirmat

poziția inculpaților precum că nu a fost amenințată cu cuțitul, mâinile i-au fost

legate cu tifon dar nu strâns, dar la urmărirea penală a declarat că după ce

inculpații au intrat în casă, au amenințat-o cu un cuțit, i-au sustras în mod deschis

bani în sumă de 7000 lei, i-au legat minele cu un tifon și i-au scos din urechi

cerceii din aur cu costul de 3000 lei.

De aceia, urmau a fi apreciate critic declarațiile părții vătămate date în

instanța de judecată, ca fiind sub influența părții apărării, iar la baza sentinței

trebuiau puse declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală.

Faptul că partea vătămată XXXXX a fost amenințată de cei trei inculpați,

a fost confirmat și de martorul Colesnic A., care a declarat că mătușa sa XXXXX,

dimineața a venit speriată și i-a povestit că trei persoane necunoscute, noaptea au

fost la ea în casă, au amenințat-o și i-au sustras bunurile materiale și banii.

Vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate a mai fost dovedită și

prin procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.01.2015,

în cadrul cărui partea vătămată XXXXX i-a recunoscut pe Anton M. și Cazac M.

ca persoane care în noaptea au pătruns în casa ei de unde în mod deschis au sustras

bani și cerceii din ureche.

La fel, instanța neîntemeiat a dat curs solicitării părții apărării și a pus la

baza sentinței declarațiile părții vătămate XXXXX, date în instanța de judecată

sub influența părții apărării, când a negat faptul că a fost amenințată cu cuțitul și

7

a ignorant declarațiile din cursul urmăririi penale, date imediat după săvârșirea

infracțiunii.

Totodată, instanța a admis unilateral poziția invocată de către partea

apărării, mai mult a avocatului Șoronga G., prin faptul că a aplicat o pedeapsă

non-privativă de libertate inculpatului Ghinda A., care, deși, fiind anterior tras la

răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor analogice, nu a făcut

concluziile necesare și a continuat să săvârșească alte infracțiuni, acțiunile lui

fiind încetate numai după ce a fost reținut și în continuare arestat pe această cauză

penală.

3.1. A declarat apel și avocata Mustea Maria, solicitând casarea sentinței în

partea condamnării lui Anton M. în baza art.187 alin.(2) lit. b), c), d), e), f) Cod

penal și pronunțarea unei hotărâri, prin care acesta să fie achitat.

Apelanta a invocat că, sentința este bazată în totalitate pe declarațiile

inculpatului Ghindă A.

Instanța nejustificat a apreciat declarațiilor lui Cazac M.

Procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

28.01.2015, când partea vătămată XXXXX l-a recunoscut pe Anton M. ca fiind

una din persoanele care noaptea au pătruns în casa ei de unde în mod deschis au

sustras banii și cerceii din urechi, nu poate fi apreciat ca o dovadă și pus la baza

sentinței de condamnare deoarece inculpații Ghinda A. și Cazac M. au declarat

că întrând în casa părții vătămate, fețele erau acoperite și în continuare XXXXX

nu a recunoscut nicio persoană din cele aflate pe banca acuzaților.

În instanța de judecată nu a fost cercetați martorii Gușila E. și Petrache V.,

prin ce s-ar dovedi faptul că Anton M. la data de 18.01.2015 sa aflat la clubul

,,Plan B” din mun. Chișinău, cu una din persoanele indicate mai sus, ce se

confirmă și prin fotografia anexată la materialele cauzei penale.

Conform art. 6 Cod penal, persoana este supusă răspunderii penale și

pedepsei penale numai pentru fapte săvârșite cu vinovăție, iar potrivit art. 7 alin.

(1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

3.2. Apel suplimentar a declarat avocatul Bodnarenco Oleg, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Anton M. să

fie achitat pe art.187 alin.(2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal, deoarece fapta nu a fost

săvârșită de el.

Apelantul a invocat că, poziția inculpatului Anton M. a fost susținută de

inculpatul Cazac M., care a declarat despre aceea că la săvârșirea crimei împreună

cu dânsul și Ghinda I. nu a participat Anton M., ci o altă persoană.

La 21.01.2016 subsemnatul Bondarenco O. a fost angajat ca apărător al

inculpatului Anton M., de către mama acestuia. La 22.01.2016, în sediul instanței

de apel, subsemnatul s-a familiarizat cu materialele cauzei penale și sentința

apelată.

Menținerea de către Ghinda I. a declarațiilor sale privind participarea la

comiterea jafului lui Anton M. urmează a fi cercetată aparte și poate fi explicată

prin nedorința acestuia de a agrava situația procesuală proprie.

8

Versiunea privind participarea la săvârșirea crimei a lui Rîșneanu I. în locul

lui Anton M. este suficient de verosimilă.

Versiunea inculpatului Anton M. precum că în noaptea de 18-19.01.2015

acesta nu s-a deplasat în s. Cinișeuți, r-nul Rezina și nu a participat la săvârșirea

crimei împreună cu Cazac M. și Ghindă A., dat fiind faptului aflării sale în acest

răstimp în mun. Chișinău, în general nu a fost investigată de către organul de

urmărire penală.

Veridicitatea recunoașterii inculpatului Anton M. ca făptașul crimei de

către partea vătămată este pusă sub îndoială și nu poate fi pusă la baza

condamnării lui.

Declarațiile angajatului lombardului, care a procurat de la Anton M. cerceii

de care a fost deposedată partea vătămată, sunt irelevante.

3.3. Inculpatul Cazac Marin la fel a declarat apel, solicitând repunerea în

termen, casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i

fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia pe un termen de probă, conform art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că, vina a recunoscut-o integral, la locul de trai este

caracterizat pozitiv, nu este căsătorit, părinții sunt plecați peste hotare, regretă cel

întâmplate și se căiește sincer de cele comise.

Nu a depus în termen de 15 zile cererea de apel deoarece în prima instanță

avocatul i-a spus că personal v-a scrie și v-a depune cererea de apel însă nu a

făcut-o.

din 14 noiembrie 2017, s-a dispus modificarea învinuirii în instanța de judecată,

adusă inculpaților Cazac M., Ghinda A. și Anton M., prin concretizarea

calificativului prevăzut la art. 188 Cod penal „de amenințarea cu aplicarea

violenței periculoase pentru viață sau sănătatea persoanei agresate”.

Procurorul a indicat că în ședința de judecată a fost constatat că la

descrierea calificativelor faptei prevăzute de art. 188 Cod penal în rechizitoriu a

fost admisă o eroare cu privire la violența cu care au amenințat inculpații, ca

urmare a unei erori mecanice.

Având în vedere că în actul de învinuire a fost admisă-o eroare mecanică

referitor la acea ,,violență” cu care s-a acționat, se constată necesar a modifica

învinuirea adusă inculpaților în vederea concretizării ei conform prevederilor art.

325 Cod de procedură penală, deoarece prin modificarea învinuirii în cadrul

judecării cauzei penale nu se agravează situația lor și nu se lezează dreptul la

apărare, cu atât mai mult că prin modificarea învinuirii nu se mărește volumul de

învinuire și aceasta nu duce la reîncadrarea acțiunilor inculpaților în baza unei

legi mai aspre.

2018, apelul declarat de avocata Mustea M. a fost respins ca inadmisibil, apelul

inculpatului Cazac M. și apelul suplimentar declarat de avocatul Bondarenco O.

au fost respinse ca fiind tardive.

9

Apelul procurorului a fost admis, casat sentința în partea reîncadrării

acțiunilor inculpaților din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) în cele

ale art.187 alin.(2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal și pronunțată o nouă hotărâre.

Anton Mihail, Cazac Marin și Ghindă Andrei au fost condamnați în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal la câte 8 ani și 6 luni închisoare

fiecare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor numite, inclusiv prin sentința

Judecătoriei Militare din 26.02.2015, lui Cazac M. i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, în cadrul ședinței instanței de apel,

procurorul participant a înaintat ordonanțe privind modificarea învinuirii

adusă inculpaților Ghinda A., Anton M. și Cazac M., cu concretizarea

calificativului prevăzut la art. 188 Cod penal „de amenințarea cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate”.

A înaintat inculpaților Ghinda A., Anton M. și Cazac M. noua învinuire în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal,

conform indicelor calificativi - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane

în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită de 3 (trei)

persoane mascate, cu aplicarea obiectului folosit în calitate de armă, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile părții vătămate.

Instanța de apel a statuat că, cererea de apel înaintată de avocatul Mustea

M. în interesele inculpatului Anton M. nu este semnată, iar de către titularul

dreptului de apel nu a fost confirmată prin semnare în ședința instanței de apel,

deci este inadmisibil și nu poate fi supus examinării.

Totodată, sentința a fost pronunțată public și înmânată sub semnătură

inculpatului Cazac M. la 16.12.2015.

Conform materialelor cauzei penale și a ștampilei aplicate de Curtea de

Apel Chișinău, cererea de apel semnată de inculpatul Cazac M. a fost înaintată și

înregistrată la 18.04.2016, depășind astfel termenul de 15 zile acordat pentru

atacarea sentinței cu apel.

Privind apelul suplimentar al avocatului Bondarenco O. în numele

inculpatului Anton M. s-a constatat că, după declararea apelului de către inculpat,

acesta avea dreptul de a declara apel suplimentar.

Conform prevederilor art. 402 alin. (5) Cod de procedură penală, dacă

inculpatul declară apel în termen și își înlocuiește apărătorul, noul apărător, în

termen de 15 zile de la data primirii de către parte a copiei apelului declarat, poate

declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate invoca motive adăugătoare

de apel.

Însă, inculpatul nu a înaintat apel și apelul avocatului Mustea M. în

interesele lui urmează a fi respins ca inadmisibil.

Conform materialelor cauzei penale și a ștampilei aplicate de Curtea de

Ape Chișinău cererea de apel semnată de avocatul Bondarenco O. a fost înaintată

10

și înregistrată la 08.02.2016, depășind astfel termenul de 15 zile acordat pentru

atacarea sentinței cu apel.

Inculpatul Cazac M. și avocatul Bondarenco O. nu au solicitat repunerea în

termen a cererilor de apel înaintate.

Referitor la argumentele inculpatului Cazac M. și avocatului Bondareonco

O., expuse în cererile de apel, instanța de apel nu s-a expus asupra lor, odată ce

apelurile au fost depuse peste termen împotriva unei sentințe irevocabile.

Instanța de apel a constatat că, Anton M., în noaptea de 18 spre 19.01.2015,

în jurul orei 0220, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Ghinda A. și Cazac

M., fiind toți mascați cu cagule pe cap, din intenții de profit, cu scopul sustragerii

în mod deschis a bunurilor altei persoane, au pătruns în casa de locuit a lui

XXXXX din s. Cinișeuți, r-nul Rezina, unde cu un cuțit au amenințat-o pe aceasta

și au cerut bani de la ea, apoi cu un „bint” - tifon i-au legat mâinile sustrăgând în

mod deschis bani în sumă de 7000 lei și o pereche de cercei aur cu costul de 3000

lei, cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în sumă totală de

10.000 lei.

parțială a sentinței și integrală a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie menținută condamnarea lui Cazac M.

în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal, iar în temeiul art. 90 Cod

penal să-i fie stabilită o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei pe

un termen de probă.

Recurenta a invocat că, violența de o intensitate mai redusă cade sub

incidența art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, întrucât este nepericuloasă pentru

viață și sănătate.

Totodată, instanțele de judecată nu au individualizat pedeapsa conform

prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

6.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Bondarenco O., solicitând casarea

deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanța de

apel.

Recurentul a invocat că, inculpatul Anton M. a înaintat instanței de apel

cerere scrisă prin care a declarat expres că confirmă integral cererea de apel

înaintată în interesul de către avocata Mustea M.

Întrucât orice incertitudini legate de calificare trebuie tratate în folosul

făptuitorului, cele comise nu pot fi calificate ca tâlhărie, în consecință, fapta

urmează a fi calificată în baza art. 187 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Totodată, inculpatul Anton M. a solicitat instanței de apel ca să fie luată în

considerație încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a acestei cauze

penale, și să fie examinată posibilitatea reducerii termenului pedepsei aplicate lui

sau dispunerea condamnării sale cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei potrivit art. 90 Cod penal.

6.2. Avocata Kornacker Gabriela la fel a declarat recurs ordinar, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței prin care inculpatul

Ghinda A. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal

11

la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de

probă 3 ani.

Recurenta a invocat că, prin modificarea învinuirii în apel, a avut loc o

agravare a învinuirii și nu o corectare a unei erori mecanice.

Astfel, instanța de fond a calificat corect acțiunile inculpatului drept jaf și

nu tâlhărie.

18 decembrie 2018, recursurile au fost admise, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a statuat că, instanța de apel fără a ține cont de poziția

inculpatului Anton M. și practica judiciară constantă existentă, eronat și pripit a

respins ca inadmisibilă cererea de apel declarată de avocatul Mustea M. și ca

consecință greșit a statuat asupra faptului că apelul suplimentar declarat de către

avocatul O. Bondarenco în numele inculpatului urmează a fi respins ca fiind

depus peste termen.

Instanța de apel a casat sentința pronunțând o hotărâre nouă prin care a

constatat că probele prezentate de acuzare demonstrează că inculpații au săvârșit

infracțiunea incriminată prin rechizitoriu prevăzută la art.188 alin.(2) lit. b), c),

d), e), f) Cod penal.

Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că a admis apelul

acuzatorului, apreciind ca fiind veridice depozițiile părții vătămate date în cadrul

urmăririi penale, că a fost amenințată de către inculpați cu un cuțit, adică cu

violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, invocând totodată că

aceste declarații se confirmă și prin depozițiile martorului Colesnic A.

Însă, în cadrul cercetării judecătorești partea vătămată nu a susținut

depozițiile date la urmărirea penală referitor la amenințarea cu cuțitul și a

explicat, că posibil când a fost audiată pentru prima dată a spus despre existența

cuțitului deoarece era speriată, iar din depozițiile martorului Colesnic A., date atât

la urmărirea penală cât și în cadrul cercetării judecătorești, care a aflat despre

săvârșirea infracțiunii de la partea vătămată, nu rezultă că XXXXX ar fi fost

amenințată cu cuțitul.

Prin urmare, instanța de apel a reținut ca fiind veridice depozițiile părții

vătămate date în cadrul urmăririi penale, dar nu și-a motivat soluția de ce

declarațiile acesteia date în cadrul cercetării judecătorești urmează a fi respinse.

La fel, este neclară concluzia instanței de apel prin care se indică „faptul

că partea vătămată XXXXX a fost amenințată de cei trei inculpați a fost confirmat

și prin declarațiile martorului A. Colesnic, care a relatat că mătușa sa în

dimineața zilei de 19.01.2015 a venit la el speriată și i-a povestit că trei persoane

necunoscute, noaptea au venit la ea acasă, au amenințat-o și i-au sustras bunuri

materiale și bani ”.

Însă, este lipsită de claritate o astfel de motivare, ori, inculpații Cazac M.

și Ghinda A. nu neagă că au sustras deschis de la partea vătămată bani și bunuri,

însă neagă că ar fi amenințat-o cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei și că au utilizat careva obiecte (cuțit) pentru amenințare.

12

Instanța de apel, ajungând la concluzia că inculpații la comiterea

sustragerii au amenințat-o pe XXXXX cu un cuțit, nu și-a argumentat concluzia,

ceia ce contravine prevederilor art. 414 alin. (4), 417 în coroborare cu art. 385

alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală, neindicând care probe concrete

prezentate de partea acuzării confirmă această circumstanță. Prin amenințarea cu

aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate se

înțelege săvârșirea unui act asupra victimei de natură să-i inspire teamă că va fi

supusă, în mod real și imediat, violenței periculoase pentru viața sau sănătatea ei,

act care o pune în situația de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a

rezista constrângerii.

Astfel, chestiunea ce ține de prezenta în acțiunile persoanei a componenței

de jaf sau tâlhărie în cazurile, în care sustragerea este însoțită de amenințarea

aplicării violenței urmează a fi soluționată, ținând cont de toate circumstanțele

cauzei: caracterul amenințării, obiectele sau arma cu care amenința infractorul,

locul și timpul săvârșirii infracțiunii, numărul infractorilor etc.

2019, apelul declarat de inculpatul Cazac Marin a fost respins ca fiind depus peste

termen, iar apelurile declarate de avocata Mustea M. și cel suplimentar declarat

de avocatul Bondarenco O., au fost respinse ca fiind nefondate.

Admis apelul procurorului, casată sentința parțial și pronunțat o nouă

hotărâre.

Cazac Marin a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2), lit. b), c) d), e), f)

Cod penal, prin aplicarea art. 70 alin. (31) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare,

iar conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

inclusiv conform sentinței Judecătoriei Militare din 26.02.2015, stabilindu-i

definitiv pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Ghinda Andrei a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c) d), e),

f) Cod penal, prin aplicarea art. 70 alin. (31) Cod penal, la 4 ani și 8 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că inculpatul Anton M. a pledat nevinovat,

declarând că împreună cu Ghinda A. și Cazac M. locuiau în mun. Chișinău. La

18.01.2015, automobilul „Mazda”, închiriat de către Ghinda A., dar de care se

foloseau toți trei, s-a defectat, urmând ca a doua zi să-l repare. S-au înțeles să se

întâlnească a doua zi. El a plecat la un bar din sec. Botanica unde s-a distrat. În

dimineața zilei de 19.01.2015 s-a întâlnit cu Ghinda A. și Cazac M. la locul

convenit. Au plecat la o stație de deservire auto și au reparat automobilul. Ei nu

i-au spus unde au fost noaptea trecută. Peste două zile a cerut de la Cazac M. să-

i împrumute niște bani, dar el i-a spus că nu are, dîndu-î o pereche de cercei pentru

a-i vinde. Cerceii i-a vândut la un lombard din mun. Chișinău la prețul de 1250

lei, din care 1000 lei i-a dat lui Cazac M., iar 250 lei și-a lăsat sie. La poliție a

depus declarații că a fost și el la 19.01.2015 împreună cu Ghinda A. și Cazac M.

la XXXXX, deoarece i s-a promis că, doar astfel, nu v-or fi reținuți. În seara de

18 spre 19.01.2015, a auzit cum Ghinda A., Cazac M. și Rîșneanu I. discutau să

13

plece în s. Cinișeuți r-nul Rezina. El în acea seară s-a dus la clubul „Plan B” din

mun. Chișinău, unde s-a distrat, întâlnindu-se acolo cu Gușila E., Petrache V.,

după ce a plecat și a dormit la Băcioi.

Inculpatul Cazac M. a pledat nevinovat, declarând în prima instanță că cu

inculpații Ghinda A. și Anton M. a făcut cunoștință în mun. Chișinău, unde

împreună închiriau o locuință. Dat fiind făptui, că automobilul „Mazda”, închiriat

de Ghinda A., de care se foloseau toți trei, s-a defectat și nu aveau bani pentru a-

l repara, le-a propus să împrumute bani de la consăteana sa XXXXX, locuitoare

a s. Cinișeuți, r-nul Rezina. Ei au acceptat. Între timp, s-au înțeles ca să nu

împrumute bani, dar s-o jefuiască pe XXXXX În acest scop, în noaptea de 18 spre

19.01.2015, împreună cu Ghinda A. și Anton M. s-au deplasat din mun. Chișinău

cu un taxi în s. Cinișeuți. Întrucât nu aveau bani pentru a achita serviciile

taximetristului, s-au înțeles cu acesta că, se vor achita la întoarcere în mun.

Chișinău. Ajunși în s. Cinișeuți, la indicația sa, taximetristul a oprit mașina la o

distanta de vre-o 10 metri de casa lui XXXXX, după care ei au coborât din

automobil și s-au îndreptat spre casa acesteia, iar șoferul a rămas să-i aștepte.

Anton M. a sărit gardul și a deschis din ogradă poarta, toți trei intrând în curte.

Apoi, acoperindu-și fetele pentru a nu fi recunoscuți, au bătut la ușă. Când

XXXXX a deschis ușa, au împins-o și au intrat în casă. Cu scopul de a o speria,

i-au legat minele eu o bucată de tifon, însă nu au aplicat violenta fizică asupra ei

și nici nu au amenințat-o. Nu-și amintește cine din ei a întrebat-o pe XXXXX

unde ține banii. Fiind speriată, XXXXX a spus că nu are bani, și atunci toți trei

au început să caute prin casă. În una din odăi, într-un coș printre haine, el a găsit

o batistă în care erau bani. Le-a arătat batista cu banii lui Ghindă A. și Anton M.

Înainte de a ieși din casă, la cerința lui Ghinda A., XXXXX și-a scos cerceii din

urechi și i-a dat ultimului, iar Anton M. a amenințat-o că în cazul în care va spune

cuiva despre cele întâmplate î-i v-a da foc la casă. Apoi s-au dus la automobilul-

taxi și au plecat în mun. Chișinău. În timp ce se deplasau, au numărat banii furați,

care erau în sumă de 7000 lei. Ajunși în mun. Chișinău din acești banii au achitat

serviciul taximetristului, iar dimineață au mers ia stația de reparare a

automobilelor, unde au reparat și spălat mașina închiriată, au procurat

combustibil, pentru toate acestea achitându-se din banii furați. Tot din acești banii

au închiriat un apartament, au achitat alte cheltuieli comune. Peste câteva zile

Anton M., a mers la lombard și a vândut cerceii sustrași contra sumei de 3200 lei.

În ședința de judecată din 28.10.2015 inculpatul Cazac M. a dorit să-și

concretizeze declarațiile. Astfel, el a explicat, că în seara de 18 spre 19.01.2015

se afla împreună cu Ghinda A., Anton M. și cumnatul acestuia, Rîșneanu I. în

centrul or. Chișinău. Anton M., care cunoștea despre intenția lor de a pleca în s.

Cinișeuți, r-nul Rezina nu a mers cu ei, deoarece a plecat să se întâlnească cu

prietena sa. El, împreună cu Ghinda A. au urcat în automobilul de model ,,Șkoda”

pe care Rîșneanu I. o închiria, și s-au deplasat în s. Cinișeuți, r-nul Rezina.

Ajungând lângă gospodăria cet. XXXXX, au coborât din automobil și au intrat în

ogradă ultimei. El a bătut la geam și XXXXX a ieșit afară. A cerut să-i vândă o

sticlă cu vin. După ce i-a dat sticla, a achitat bani pentru vin și au plecat. În drum,

el și Ghinda A. au fost încurajați de Rîșneanu I. să pătrundă în casă părții vătămate

14

XXXXX și s-o jefuiască. Punându-și cagule pe cap, ei au sărit gardul în ogradă,

au bătut la geam și când XXXXX a deschis ușa, ei împins-o și au întrat în casă.

Rîșneanu I. a întrebat-o pe XXXXX unde ține banii, la ce ea le-a comunicat că

nu are bani. Atunci ei au început să caute prin casă. Deoarece nu au găsit nimic

Rîșnean I. le-a spus să-i lege mâinile și el a plecat să caute bani în altă casă din

gospodărie. Revenind fără nimic, Rîșnean I. a început să strige și s-o amenințe pe

XXXXX la ce ultima, speriindu-se a scos dintr-un coș cu haine o batistă în care

erau bani pe care i-a transmis. După asta ei au ieșit din casă și s-au dus la

automobil, deplasându-se la Chișinău. Pe drum Rîșneanu I. i-a dat o pereche de

cercei pe care a spus că i-a luat de la XXXXX Ajungând în or. Chișinău au

împărățit banii, după care Rîșnean I. a plecat la soție și copil, iar el împreună cu

Ghinda A. au înnoptat în mașină defectată care se afla pe str. Tighina. A doua zi

dimineață au reparat automobilul, după ce l-a telefonat pe Anton M. și i-a propus

să se întâlnească. Peste aproximativ o oră s-au întâlnit cu Anton M. I-a transmis

acestuia, care având nevoie de bani, cerceii pe care-i avea de la Rîșnean I. și el i-

a vândut ia lombard contra sumei de 1000 lei.

Referitor ia schimbarea declarațiilor, inculpatul Cazac M. a explicat, că după

ce au fost reținuți și conduși la IP, în timp ce depunea declarații, unul din

colaboratori i-a comunicat că Anton M. face declarații împotriva sa și a lui Ghinda

A., de aceia, fiind indignat, atât el cât și Ghinda A. au indicat că și Anton M. a

fost cu ei când au pătruns în gospodăria XXXXX, ceea ce nu corespunde realității.

Cu ei în acea seara a fost Rîșnean I., despre care, cu aproximativ o lună în urmă,

a aflat că a decedat. (f.d. 204, 205, vol. II)

În ședința de judecată în apel, inculpatul Ghindă A. a pledat nevinovat,

susținând declarațiile prezentate în ședința de judecată în primă instanță, fiind

audiat în ședința de judecată în primă instanță, potrivit sentinței, a declarat:

„a recunoscut vinovăția sa în săvârșirea, infracțiunii imputate lui și

inculpaților Anton M. și Cazac M., în cazul de sustragere a banilor și bunurilor

de la cet. XXXXX A explicat instanței, că împreună cu prietenii săi Anton M. și

Cazac M. închiriau un apartament în mun. Chișinău. La începutul anului 2015 a

luat un automobil în chirie, care însă, la scurt timp s-a defectat. Nedispunând de

bani pentu reparația automobilului, Cazac M. a dat propunerea să împrumute bani

de la consăteanca lui XXXXX din s. Cinișeuți, r-nul Rezina, și ei a fost de acord.

Mai apoi, s-au gândit că, decât să împrumute banii, mai bine s-o jefuiască pe

XXXXX Astfel, în noaptea de 18 spre 19.01.2015, împreună cu Cazac M. și

Anton M., au comandat un taxi și s-au deplasat cu el din mun. Chișinău în s.

Cinișeuți, r-nul Rezina. Ajunși în sat șoferul a oprit taxiul în locul indicat de

Cazac M., ceva mai departe de poarta cet. XXXXX Toți trei au coborât din

automobil și s-au îndreptat spre gospodăria XXXXX, iar cu taximetristul au

convenit să-i aștepte, căci urmau să-i achite pentru serviciu la întoarcere în or.

Chișinău. Deoarece poarta gospodăriei nu era încuiată, au intrat în curte. Cazac

M. a bătut în ușă. La scurt timp afară a ieșit XXXXX, care la rugămintea lui Cazac

M., le-a vândut o sticlă de vin și ei plecat, iar stăpâna închis poarta și a pus

zăvorul. În drum au mai chibzuit puțin, după ce Anton M. a sărind gardul

gospodăriei XXXXX, a descuiat poarta și toți trei au intrat, din nou, în curte. Și-

15

au acoperi fețele pentru a nu fi recunoscuți și au bătut în ușă, iar când stăpâna a

deschis, au dat buzna în casă. La cerința lor de a le da bani, XXXXX a răspuns

că nu are. Tentativa de a o imobiliza pe XXXXX nu a fost realizată, dar i-au legat

mâinile cu o bucată de tifon. Au început să caute prin casă și într-un coș printre

haine, Cazac M. a găsit o batistă în care erau bani, lei moldovenești, arătându-le

și lor. Nu au numărat pe loc banii. Deoarece alți bani nu au mai găsit, la cerința

lui, cet. XXXXX și-a scos și le-a dat cerceii din urechi. Nu au amenințat-o și nu

au lovit-o pe XXXXX, însă Anton M. i-a spus să nu facă gălăgie, că î-i v-a da foc

la casă. Ulterior, toți trei s-au dus la taxiul ce-i aștepta cu care s-au deplasat în

mun. Chișinău. Numărând banii, acestea erau în sumă de 7000 iei. Din ei au

achitat serviciile taximetristului, iar dimineața au mers la autoservis, unde au

reparat automobilul defectat. Patru sute lei au mai achitat pentru un apartament,

închiriat pentru 24 ore în sec. Botanica. Restul banilor i-au folosit pentru

procurarea produselor alimentare. Cerceii au fost vânduți de către Anton M. la

lombard contra sumei de 1200 lei. Tatăl său a restituit integral cet. XXXXX

prejudiciul cauzat. Cazac M. și Anton M. nu au contribui cu nimic la restituirea

pagubei. (f.d. 203, 204, vol. II).

În ședința de judecată au fost verificate, sub aspectele cercetării și aprecierii,

probele administrate în cauză: - declarațiile părții vătămate XXXXX (f.d. 14-15,

vol. I; f. d. 64, 65, vol. II); - declarațiile martorului Colesnic A. (f.d. 31, 32, vol.

I; f.d. 111, vol. I); - declarațiile martorului Vladiuc I. (f.d. 109, vol. II); - procesul

- verbal de sesizare despre săvârșire sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii

din 19.01.2015 (f.d. 7, 8, vol. I); - anunțul telefonic din 19.01.2015 (f.d. 9, vol.

I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19.01.2015 în gospodăria cet.

XXXXX (f.d. 11, 12, vol. I); - procesul - verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 19.01.2015 (f.d. 33-37, vol. I); - ordonanțele privind ridicarea

informației de la instituțiile de telecomunicații din 22.01.2015 (f.d. 65, 69, vol.

I); - încheierile judecătorului de instrucție din 23.01.2015 (f.d. 67,70, vol. I); -

procesul - verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.01.2015 (f.d.

94, vol. I); - declarația inculpatului Cazac M. din 30.01.2015 (f.d. 95, vol. I); -

procesul - verbal de audiere a bănuitului Cazac M. din 30.01.2015 (f.d. 101-103,

vol. I); - procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

30.01.2015 (f. d. 104, vol. I); - procesul-verbal de audiere a bănuitului Anton M.

din 31.01.2015 (f.d. 115, vol. I); - procesul-verbal de audiere a bănuitului Ghindă

A. din 31.01.2015 (f.d. 121, vol. I); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 03.02.2015 (f.d. 237, vol. I); - procesul-verbal de informare

despre terminarea urmăririi penale din 27.02.2015 (f.d. 286-291, vol. I); - recipisa

prin care părții vătămate Cuzimici E. i-a fost restituit prejudiciul material de către

inculpatul Ghindă A. (f.d. 51, vol. II); -fotografia din localul Plan B din 18

ianuarie 2015 (voi. II, f. d. 178); -sentința judecătoriei Rezina și recipisa din

16.12.2015 prin care se confirmă faptul că inculpatul Cazac M. a primit copia

sentinței (f.d. 200- 212, vol. II).

Prin urmare, instanța de apel a statuat că starea de fapt și de drept stabilită

prin sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță.

16

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394

alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, astfel este descrisă fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de vinovăție a inculpatului,

motivele și consecințele infracțiunii săvârșite, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt respinse argumentele

părții apărării.

În această ordine de idei, relevante sunt considerentele cuprinse în sentință:

„cât privește nerecunoașterea vinei de către inculpatul Anton M. și

argumentele expuse de el, instanța le apreciază ca o metodă de apărare a lui, cu

scopul evitării răspunderii penale. Urmărind acest scop, inculpatul Anton M. a

negat vina sa, în participare împreună cu Ghinda A. și Cazac M. la comiterea

faptei imputate, însă declarațiile sale de la urmărirea penală și de la diferite

ședințe de judecată diferă esențial. Astfel, dacă ia audierea sa pe data de

31.01.2015, în calitate de bănuit, inculpatul a declarat că în seara zilei de

18.01.2015 el nu i-a văzut pe Ghinda A. și Cazac M., apoi în instanță, deja, a

recunoscut că s-au aflat împreună în seara zilei respective, după ce el a plecat la

o discotecă, iar unde s-au dus ei nu cunoaște. Nici la urmărirea penală și nici în

primele sale declarații din ședința de judecată inculpatul Anton M. nu a idicat că

la întâlnirea lor din seara zilei de 18.01.2015 ar fi fost prezent și cumnatul său

Rîșneanu I. Despre faptul că cu ei în acea seară ar fi fost și Rîșneanu I., atât Anton

M. cât și inculpatul Cazac M. au declarat abia în ședința de judecată din

28.10.2015, tot atunci, instanței fiindu-i pentru anexare la materialele cauzei și

certificatul de deces al lui Rîșneanu I. Deși a declarat că a auzit despre discuția

dintre Ghinda A., Cazac M. și Rîșneanu I. de a pleca în s. Cinișeuți, inculpatul

Anton M. așa și nu a putut fi explicit în aceia de ce atunci nu declarat despre

aceasta îndată de a fost reținut ci tocmai peste 9 luni de aflare în arest preventiv.

Afirmațiile lui, precum că nu a dorit să-i creeze cumnatului Rîșneanu I. probleme

în familie, nu pot fi reținute de către instanță, or, potrivit inculpatului, el nu se

afla în relații bune cu Rîșneanu I.. în aceiași ordine de idei, instanța mai remarcă,

că pe parcursul cercetării judecătorești au fost evidente încercările din partea

inculpatului Anton M. de a-i convinge pe inculpații Cazac M. și Ghinda A. să

afirme că el n-a fost cu ei în noaptea de 18 spre 19.01.2015 la domiciliul XXXXX,

inventând și un alibi, precum că în noaptea respectivă s-a aflat la clubul „Plan B”

din mun. Chișinău. A solicitată și audierea în ședința de judecată a două persoane,

cu care el s-ar întâlni acolo. Deși apelul, înaintat de către apărător a fost admis,

martorii Gușila E. și Petrache V., citați în ședința de judecată, în repetate rânduri,

cu avize de recepție, așa și nu s-au prezentat în instanță pentru a depune declarații,

în același scop, de a se eschiva de la răspundere, a fost solicitată anexarea la

materialele cauzei a unei fotografii, pe care, inculpatul Anton M. se află în

compania a doi prieteni, în colțul de jos al căreia sunt înscrierii „Plan B” și data

de 18.01.2015. Instanța de judecată consideră că, aceasta fotografie nu poate servi

drept dovadă a faptului că inculpatul Anton M. nu a fost în noaptea respectivă

împreună cu Ghinda A. și Cazac M. în s. Cinișeuți, or ținând sema de faptul că

inculpații au venit la XXXXX la 19.01.2015 ora 0130, era posibil ca el până ia

orele 2300-2400 să se afle în clubul respectiv, or deplasarea cu automobilul de la

17

Chișinău până în s. Cinișeuți nu durează mai mult de 1 oră și 30 minute. Întrucât

încercarea de a înclina pe partea vătămată XXXXX spre a declara că nu este

sigură dacă la ea au fost trei sau două persoane, nu și-a atins scopul, în cele din

urmă inculpatul Anton M. a reușit să-l convingă pe complicele său, inculpatul

Cazac M., ca la finele cercetării judecătorești să-și schimbe declarațiile, inițial

depuse în instanță, și să afirme că împreună cu el și Ghinda A. la XXXXX a fost

nu Anton M., ci cumnatul acestuia Rîșnean I., decedat deja. Faptul, că declarațiile

inculpatului Anton M., depuse la urmărirea penală și în ședința de judecată, cât și

ale inculpatului Cazac M. de la ședința de judecată din 28.10.2015 sânt vădit

mincinoase, se confirmă și prin divergențe similare cât și cu declarațiile părții

vătămate și inculpatului Ghinda A.

Astfel, dacă inculpatul Anton M. a declarat în instanță că la 18.09.2015 i-a

transmis telefonul său lui telefonat pe Anton M. să se întâlnească. Dacă Anton M.

a declarat că la 19.01.2015 i-a găsit pe Cazac M. și Ghinda A. dormind în

automobil lângă magazinul „Fidesco” de lângă hotelul „Național”, apoi potrivit

lui Cazac M., s-au întâlnit cu Anton M. deja după ce, împreună cu Ghinda A.,

reparaseră automobilul în care au dormit pe str. Tighina.

Cât privește anumite neconcordanțe dintre declarațiile inculpaților și părții

vătămate, ele, în mare parte, în opinia instanței, se explică prin starea de șoc în

care se afla aceasta, cât și vârsta ei” (f.d. 208-209, vol. II).

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor respective, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în

sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția

inculpatului Anton M. în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin

probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

În atare situație este corectă concluzia primei instanțe privind calificarea

infracțiunii prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpatul Anton M. și semnele

componenței de infracțiune prevăzute la art. 187 alin. (2) b), c), d), e), f) Cod

penal, jaful, adică sustragere în mod deschis a bunurilor altei peroane, comisă de

mai multe peroane, de o persoană mascată, prin pătrundere în locuință, cu

aplicarea violenței nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea

daunelor în proporții considerabile.

Versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie și se combate complet

prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză.

Nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului Anton

M., de vreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și apreciate în

modul cuvenit, demonstrează cu certitudine participarea acestuia la săvârșirea

infracțiunii imputate.

Motivele invocate în apel reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

Poziția părții apărării, precum că inculpatul Anton M. nu a participat la

săvârșirea infracțiunii constatate nu are suport probatoriu și se combate prin

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.01.2015,

potrivit căruia, partea vătămată XXXXX, l-a recunoscut pe Anton M. ca fiind una

18

din persoanele care în noaptea de 18 spre 19.01.2015, au pătruns în casa ei, de

unde în mod deschis i-au sustras bani și cerceii din urechi; - procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 03.12.2015, potrivit căruia martorul

Vladiuc I. la recunoscut pe Anton M., că este persoana care la data de 21.01.2015

i-a vândut la lombardul unde lucrează o pereche de cercei de formă rotundă.

Cu privire la declarațiile părții vătămate XXXXX și a inculpatului Cazac M,

în ședința de judecată, de retractare parțială a depozițiilor de la urmărirea penală,

precum că Anton M. nu ar fi fost implicat în activitatea infracțională ce i se

impută, se apreciază ca fiind incorecte, or, la etapa urmăririi penale au făcut

declarații consecvente, susținând argumentat implicarea inculpatului Anton M. în

activitatea infracțională; modificarea declarațiilor se explică prin încercarea de a

ușura într-un fel poziția procesuală a inculpatului, în legătură cu ce instanța a

apreciat declarațiile acestora date în instanța de judecată în primă instanță, în mod

critic, fiind oscilante și nereflectând adevărul.

Prin urmare, declarațiile părții vătămate XXXXX și a inculpatului Cazac M.

date la urmărirea penală sunt veridice și se coroborează cu împrejurările cauzei

constatate.

La soluționarea chestiunii respective, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal, astfel pedeapsa penală este

aplicată inculpatului Anton M. în limitele legii.

În sentință se cuprind datele privind persoana inculpatului și circumstanțele

care influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație gravitatea

infracțiunii săvârșite, care, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal face parte din

categoria celor grave.

Instanța de judecată motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă și, în

așa mod, corect a concluzionat că scopul pedepsei se v-a obține prin privarea de

libertate a inculpatului Anton M.

Temei pentru aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege

sau pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de

probațiune nu s-a constatat.

Conform articolului 402 alin. (1) Cod de procedură penală termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune

altfel.

În speță, dreptul de a ataca sentința cu apel decurge din data pronunțării –

16.12.2015, astfel încât termenul limită de declarare a apelului împotriva sentinței

este data de 31.12.2015.

După cum este indicat în conținutul apelului inculpatului Cazac M., acest

act procesual a fost înaintat la 18.04.2016, adică după aproximativ patru luni de

la data expirării termenului prevăzut de lege - 31.12.2015.

Totodată, potrivit materialelor cauzei, este cert faptul că inculpatul Cazac

M., a făcut cunoștință cu sentința nominalizată la 16.12.2015, fapt confirmat prin

inscripția și semnătura acestuia de pe recipisă (f.d. 212, vol. II), prin urmare,

termenul limită de declarare a apelului împotriva sentinței, este data de

31.12.2015.

19

În conținutul apelului nu sunt oferite instanței explicații temeinice și

convingătoare, precum și n-au fost prezentat probe, din care ar rezulta că

întârzierea declarării apelului este motivată și, în așa mod, nu este demonstrată

imposibilitatea de a declara apel în termenul prevăzut la articolul 402 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Odată ce, potrivit legii, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării

sentinței și, respectiv, curge de la această dată, precum și se constată că întârzierea

termenului de declarare a apelului nu este determinată de motive întemeiate,

rezultă că apelul este declarat tardiv, adică este depus peste termen.

Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată și enunțarea temeiurilor pentru condamnarea inculpaților în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la articolul 187 alin.(2), lit. b), c), d), e), f) Cod penal, cu

indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în sprijinul acuzării.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și analizate de instanța de

judecată, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2), lit. b), c), d), e), f) Cod penal.

Concluziile primei instanțe privind vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii constatate sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că în cadrul

procesului penal, s-au demonstrat elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2), lit. b), c), d), e), f) Cod penal.

Analizând conținutul apelului procurorului, se observă că cererea de

recalificare a faptei inculpaților în baza art. 188 alin. (2), lit. b), c), d), e), f) Cod

penal se bazează pe declarațiile părții vătămate XXXXX prezentate la urmărirea

penală și procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

28.01.2015, fiind criticate declarațiile părții vătămate prezentate în ședința de

judecată.

Aceste două probe nu sunt suficiente pentru confirmarea cererii de apel.

Deși procurorul a susținut că declarațiile părții vătămate din ședința de

judecată sunt „date sub influenta părții apărării”, nu prezintă nici o probă de

confirmare, astfel motivul respectiv este declarativ.

În atare situație, în ședința instanței de apel partea acuzării n-a prezentat

probe concludente și pertinente ce ar demonstra că infracțiunea a fost săvârșită cu

aplicarea cuțitului.

Se evidențiază, că în ședința primei instanțe partea vătămată XXXXX a

susținut că a fost deposedată de bunuri în circumstanțele descrise, fără ca să fi

fost amenințată cu un cuțit.

Prin urmare, nu a existat temei de a recalifica fapta inculpaților, în sensul

cerut de apelant-procurorul.

În această ordine de concluzii, relevante au fost considerentele cuprinse în

sentință: „pentru a încadra fapta inculpaților în prevederile art. 188 Cod penal,

acuzatorul de stat urma să țină cont de faptul că infracțiunea de tîlhărie reprezintă,

conform prevederilor legii penale, atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

20

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Obiectul juridic principal al infracțiunii de tîlhârie, similar celui de furt sau

jaf, î-1 reprezintă relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Obiectul juridic secundar în cazul aplicării violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei, î-1 constituie relațiile cu privire la sănătatea persoanei, iar în

cazul amenințării cu aplicarea unei asemenea violențe periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei - relațiile sociale cu privire la libertatea psihică a persoanei.

Latura obiectivă a faptei de tâlhărie este alcătuită din acțiunea principală,

care se exprimă prin sustragere și acțiunea adiacentă, care constă în atacul săvârșit

asupra unei persoane, atac însoțit în mod alternativ de violența periculoasă pentru

viața și sănătatea persoanei agresate, sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe.

Potrivit pct. 6 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004 „Cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, cu

modificările din 22.12.2014, în sensul dispozițiilor art. 188 CP, prin „atac”

trebuie de înțeles acțiunile agresive ale făptuitorului, care sunt însoțite de violența

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe. Prin violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei (art. 188 alin. (1) CP) se are în vedere violența care s-a soldat

cu vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori care, deși

nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită metodei

de operare, un 3ericol real pentru viață și sănătate. Sub incidența noțiunii

„violența periculoasă pentru viață și sănătate” nimeresc și cazurile: de

compresiune a gîtului cu mîiniie sau cu ajutorul unui șnur; de ținere îndelungată

a capului victimei sub apă; de îmbrăcate pe capul victimei a unei pungi de

polietilenă; de aruncare a victimei de la înălțime oii dintr-un mijloc de transport

etc. Deși asemenea acțiuni violente por să nu provoace nici moartea victimei, nici

vătămarea medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății acesteia, totuși,

datorită caracterului lor, ele creează un pericol real pentru viață și sănătate.

Așadar, atît vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății,

cît și vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale intră sub incidența art.

188 CP. Violența de o intensitate mai redusă cade sub incidența art. 187 alin.(2)

fit. e) CP, întrucît este nepericuloasă pentru viață și sănătate.

În Recomandarea sa nr.51 cu privire la aplicarea semnului calificativ al art.

188 alin. (1) CP, - tâlhăria însoțită de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate, Curtea Supremă de Justiție a recomandat instanțelor

de judecată, ca în cazul calificării faptelor persoanei învinuite în baza art. 188

alin. (1) CP - săvîrșirea tîlhăriei prin atacul asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor. însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate, să se înțeleagă acea violență prin care s-au provocat vătămări

corporale de grad mediu ori grave. în cazul dnd, în rezultatul acțiunilor

făptuitorului care, în scopul acaparării bunurilor, a aplicat violență fizică urmată

de cauzarea vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă cri

21

lungă durata, asemenea violență nu se consideră periculoasă pentru viață ori

sănătate și astfel de acțiuni urmează a fi calificate ca jaf.

Materialele cauzei atestă, că chiar dacă violența aplicată cet. XXXXX au

luat formă intimidantă, fiindu-i legate mâinile și amenințată cu incendierea casei,

vătămări sănătății nu i-au fost cauzate. Din declarațiile în ședința de judecată a

părții vătămate, nu rezultă și nu se conturează în nici un mod că violența și

amenințarea făcută de către inculpați a fost percepută de către ea, drept reală și

periculoasă pentru viață și sănătate. A fost negat de către partea vătămată și faptul

că ar fi fost amenințată cu cuțitul. De aici instanța a conchis, că fapta imputată

inculpaților Ghinda A., Cazac M. și Anton M., necesită a fi calificată ca jaf.

În prezenta speță, atentarea la relațiile sociale cu privire la posesia asupra

bunurilor mobile se constată cu desăvârșire, aceasta, fiind realizată de către

inculpații Ghinda A., Cazac M. și Anton M. prin acțiune deschisă. Totodată, a

fost stabilit, cu certitudine, că fapta a fost comisă de către inculpați prin

pătrundere în locuința părții vătămate XXXXX, unul dintre inculpați, și anume

Cazac M., fiind mascat, pentru a nu fi recunoscut, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață și sănătatea victimei și cu cauzarea de daune în

proporții considerabile acesteia.

Caracterul considerabil al daunei cauzate, declarat de partea vătămată, n-a

fost combătut, corespunzător nu poate fi subrogat, iar în consecință se prezumă

caracterul considerabil al valorii lipsurilor provocate părții vătămate XXXXX”

(f.d. 207, 208, vol. II).

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat

motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută prin

sentință în sarcina inculpaților Cazac M., Ghindă A. și Anton M., astfel fiind în

corespundere cu exigențele art. 6 CoEDO.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției de primă instanță (Hotărârea CtEDO Garcia Ruis

contra Spaniei, Helle contra Finlandei).

Relevantă, în acest sens, este și jurisprudența Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova, potrivit căreia „motivarea hotărârii este un proces de analiză

și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale” (Cauza nr. 1ra-

1738/2014).

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de apel fiind solidară cu considerentele cuprinse în sentință, dat

22

fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul, că vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în

cadrul procesului penal.

În atare situație, este corectă calificarea infracțiunii prin determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite de inculpați și semnele componente de infracțiune prevăzută la art. 187

alin. (2) b), c), d), e), f) Cod penal, jaful, adică sustragere în mod deschis a

bunurilor altei persoane, comisă de mai multe peroane, de o persoană mascată,

prin pătrundere în locuință, cu aplicarea violenței nepericuloasă pentru viața și

sănătatea persoanei, cu cauzarea daunelor în proporții considerabile.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpaților

Cazac M. și Ghindă A., s-a constatat că primă instanță n-a acordat deplină

eficientă prevederilor art. 7, 61, 70, 75, 79 și 90 Cod penal, astfel încât pedeapsa

penală aplicată inculpaților Cazac M. și Ghindă A. nu este în limitele legii,

deoarece nu s-a ținut seama de prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, sub

aspectul aplicării pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege.

Analizând materialele cauzei, se constată că inculpații Cazac M. și Ghindă

A. la data săvârșirii infracțiuni imputate aveau vârsta de 19, și, respectiv, 20 ani,

astfel cad sub incidența art. 70 alin. (31) Cod penal și, respectiv, în raport cu

circumstanțele cauzei enunțate, beneficiază de reducerea cu 1/ din maximul

3

pedepsei prevăzute la articolul 187 alin. (2), lit. b), c), d), e), f) Cod penal.

Prin Legea nr. 163 din 20.07.2017, în vigoare din 20.12.2017, art. 70 Cod

penal, a fost completat cu alin. (31) având următorul conținut: „ (31) La aplicarea

pedepsei persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de

ani, care au săvîrșit infracțiune la vîrsta de la 18 pînă la 21 de ani, maximul

pedepsei se reduce cu o treime. In cazul în care instanța, ținînd cont de

personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei

în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o

pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvîrșită.

Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de

către instanța de judecată.”

Potrivit art. 10 alin. (1) Cod penal, Legea nr. 163 din 20.07.2017 se extinde

asupra inculpaților, deoarece aceștia au săvârșit fapta imputată până la intrarea în

vigoare a legii respective, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația lor.

În context, urmare a efectului retroactiv a legii penale asupra inculpaților, se

impune intervenirea în sentința atacată, în partea pedepsei penale.

În atare situație, în partea pedepsei stabilite inculpaților Cazac M. și Ghindă

A., sentința atacată este lovită de nulitate, motiv pentru care se impune casarea

părții respective și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, în partea respectivă.

În contextul dat, inculpatului Cazac M. urmând ai fi aplicate prevederile art.

84 alin. (4) Cod penal, ținând cont de prevederile articolului 70 alin. (31) Cod

penal.

23

Art. 84 alin. (4) Cod penal reglementează aplicare pedepsei în cazul în care,

după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și

de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în

prima cauză. în acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei

executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe, or inculpatul Cazac M. a

săvârșit două infracțiuni, fară să fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele.

Pe această linie de considerente, față de inculpatul Cazac M. este oportună

și rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege – închisoare, pedeapsă penală

care va asigura atingerea scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatului

Ghinda A., se solicită dispozițiile art. 7, 61, 70, 75, 79 și 90 Cod penal.

Inculpatul nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului

narcolog sau la evidența medicului psihiatru, infracțiunea comisă, în conformitate

cu prevederile art. 16 alin. (4) Cod penal, se clasifică ca fiind gravă.

Concomitent, se evidențiază că inculpații la data săvârșirii infracțiuni

imputate avea vârsta de 20 ani, astfel cade sub incidența art. 70 alin. (31) Cod

penal și, respectiv, în raport cu circumstanțele cauzei enunțate, beneficiază de

reducerea cu o treime din maximul pedepsei prevăzute la articolul 187 alin. (2),

lit. b), c), d), e), f) Cod penal.

Pe această linie de considerente, față de inculpatul Ghinda A. este oportună

și rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege - închisoare, care va asigura

atingerea scopului prevăzut la articolul 61 alin. (2) Cod penal.

Temei pentru aplicarea prevederilor articolului 90 Cod penal nu se constată,

devreme ce consecințele infracțiunii sunt grave, iar circumstanțele menționate se

i-au în vedere la aplicarea pedepsei conform art. 70 alin. (31) Cod penal.

În atare situație, sânt fondate motivele invocate de procuror privind

aplicarea pedepsei cu închisoare cu executare, fapt ce determină casarea sentinței

atacate, în partea pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, în partea respectivă.

recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, cu toate că inculpatul Anton M. nu a recunoscut

vina, (pe episodul 19.01.2015 în privința părții vătămate XXXXX), vina acestuia

cât și a inculpaților Ghinda A. și Cazac M. se probează, cu certitudine, prin

următoarea sistemă de probe analizate, acuzarea, prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, cum ar fi declarațiile părții vătămate XXXXX făcute în

cadrul urmăririi penale.

Instanțele neîntemeiat au dat curs solicitării părții apărării și au pus la baza

hotărârilor declarațiile părții vătămate XXXXX relatate în instanța de judecată

sub influența părții apărării, atunci când a negat faptul că a fost amenințată cu

cuțitul și a ignorant declarațiile făcute în cursul urmăririi penale, care au avut loc

imediat după săvârșirea infracțiunii.

Neopunerea rezistenței din partea pății vătămate XXXXX a preîntâmpinat

și cauzarea unor vătămări mai grave, deoarece obiectul utilizat de către inculpați,

24

în calitate e armă, în cazul în care victima nu se conforma cerințelor atacatorilor,

putea cauza alte vătămări mai grave, inculpații direcționând cuțitul spre un organ

vital, cum ar fi gâtul.

Prin urmare, violența aplicată de către inculpați față de partea vătămată este

una periculoasă, care deși nu a cauzat o vătămare gravă, medie sau ușoară a

integrității corporale sau sănătății, la momentul aplicării ei, datorită metodei de

operare constituie un pericol real pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

Astfel, dacă în instanța de judecată XXXXX a confirmat poziția inculpaților

precum că în seara de 18.01.2015 n-a fost amenințată cu cuțitul, mâinile i-au fost

legate cu tifon dar nu strâns, atunci la urmărirea penală, când aceasta a fost audiată

imediat după săvârșirea infracțiunii, a declarat că după ce inculpații au intrat în

casă, au amenințat-o cu un cuțit și i-au sustras mod deschis bani în sumă de 7000

lei. După ce i-au legat mâinile cu un tifon i-au scos din urechi cerceii din aur cu

costul de 3000 lei.

Faptul că partea vătămată XXXXX a fost amenințată de cei trei inculpați în

seara de 18.01.2015 a fost confirmat și prin declarațiile martorului Colesnic A.,

audiat în instanța de judecată care a declarat că mătușa sa XXXXX în dimineața

zilei de 19.01.2015 a venit la el speriată și i-a povestit că trei persoane

necunoscute, noaptea au venit la ea în casă, au amenințat-o și i-au sustras bunurile

materiale și banii (f.d. 111, vol. II).

Vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate a mai fost dovedită și

prin procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.01.2015

în cadrul căruia, partea vătămată XXXXX la recunoscut pe cet. Anton M. și Cazac

M. ca fiind persoanele care în noaptea de 18 spre 19.01.2015 au pătruns în casa

ei de unde în mod deschis i-au sustras bani și cerceii din ureche (f.d. 92-94, vol.

I).

Declarațiile inculpatului Anton M. precum că dânsul împreună cu inculpații

Ghinda A. și Cazac M. n-ar fi comis fapta infracțională de tâlhărie asupra părții

vătămate XXXXX, și că în scara de 18 spre 19.01.201 5 s-a dus la clubul „Plan

B” din mun. Chișinău, unde s-a distrat cu mai multe persoane, ale inculpatului

Cazac M. precum că Anton M. cunoștea despre intenția lor de a plecat în s.

Cinișeuți, dar nu a plecat cu ei deoarece a plecat să se întâlnească cu prietena sa

și faptul că nu au amenințat a vătămată cu cuțitul, ale inculpatului Ghinda Andrei

precum că nu au amenințat-o pe partea vătămată cu cuțitul, nu corespund

adevărului, sunt mincinoase și sunt date de inculpați în scopul de a se eschiva de

la răspunderea penală pentru faptele comise, deoarece ele se combat de întreaga

sistemă de probe analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală și care integral demonstrează vina lor în comiterea

infracțiunii imputate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

25

9.1. Au declarat recurs ordinar și avocatul Bondarenco Oleg, cu inculpatul

Anton M., solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat, pe motiv că fapta

nu a fost săvârșită de acesta.

Recurenții au invocat că, inculpatul Cazac M. prin declarațiile sale

suplimentare date în instanța de judecată la 28.10.2015 a relatat instanței precum

că în realitate Anton M. nu a fost cu el și Ghinda A. în s. Cineșeuți, r-nul Rezina

la 19.01.2015 la domiciliul părții vătămate XXXXX și nu a participat la

săvârșirea infracțiunii de jaf.

De fapt cea de a treia persoana care a fost în realitate cu dânșii era Rîșneanu

I. care era cumnatul, soțul sorei lui Anton M. și cunoștința comună a tuturor

inculpaților.

Menținerea de către Ghinda A. a declarațiilor sale privind participarea la

comiterea jafului și a lui Anton M. urmează a fi cercetată aparte și poate fi

explicată prin nedorita acestuia de a agrava situația procesuală proprie.

Versiunea (tăinuită inițial) privind participarea la săvârșirea crimei a lui

Rîșneanu I. în locul lui Anton M. (care rezultă din declarațiile inculpaților Anton

M. și Cazac M.) este suficient de verosimilă având în vedere că numitul Rîșneanu

I. se cunoștea cu toți inculpații, acesta activa ca taximetrist și dispunea de

automobil propriu pe care putea să-l utilizeze pentru deplasarea la locul săvârșirii

crimei și întoarcerea înapoi în mun. Chișinău în circumstanțele cauzei.

Versiunea inculpatului Anton M. precum că în noaptea 18.01 - 19.01.2015

acesta nu s-a deplasat în Cineșeuti, r-nul Rezina și nu a participat la săvârșirea

crimei împreună cu Cazac M. și Ghinda A, dar fiind faptului aflării sale în acest

răstimp în mun. Chișinău, în general nu a fost investigată de către organ de

urmărire penală.

În ceea ce privește recunoașterea lui Anton M. după fotografie de către

partea vătămată XXXXX, aceasta urmează a fi apreciată critic din mai multe

motive.

Veridicitatea recunoașterii inculpatului Anton M. ca făptașul crimei de către

partea vătămată este pusa sub îndoială și nu poate fi pusă la baza condamnării lui.

În ceea ce privește declarațiile angajatului lombardului, care a procurat de la

Anton M. cerceii de care a fost deposedată partea vătămată XXXXX, aceste

declarații sunt irelevante acuzației aduse lui Anton M.

În speță este evidentă încălcarea dreptului inculpatului Anton M. judecarea

în termen rezonabil în ordine de apel a cauzei penale ce îl privește.

Reieșind din prevederile legale precitate, inculpatul Anton M. dispunea de

tot dreptul, și chiar a solicitat instanței de apel în scris și verbal ca să fie luată în

considerație încălcarea dreptului său la judecarea în termen rezonabil a acestei

cauze penale, la etapa examinării apelului și în cazul menținerii sentinței de

condamnare - să fie examinată posibilitate reducerii termenului pedepsei aplicate

lui sau dispunerea minării sale cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

potrivit art. 90 Cod penal.

Însă, prin derogarea de la prevederile legale precizate instanța de apel prin

decizie recurată nicidecum nu s-a expus asupra încălcării dreptului inculpatului

26

Anton M. la judecarea în termen rezonabil a cauzei sale, ceea ce echivalează cu

încălcarea dreptului inculpatului Anton M. la un proces echitabil garantat de art.

6 § 1 CoEDO.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

9.2. Recurs ordinar a declarat și avocata Kornacker Gabriela, solicitând

casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea condamnării lui Ghinda A.

în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal la 4 ani și 8 luni închisoare,

cu executare, rejudecarea cauzei aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90

Cod penal.

Recurenta a invocat că, instanța de apel, la judecarea cauzei a reținut drept

circumstanță excepțională a cauzei, faptul că Cazac M. și Ghinda A. la momentul

comiterii infracțiunilor nu aveau vârsta de 21 ani.

Cu toate acestea, instanța de apel a decis ca pedeapsa aplicată a

inculpatului Ghinda A. să fie una privativă de libertate, în pofida faptului că a

reținut pe caz o circumstanță excepțională.

Argumentul instanței de apel cu privire la pedeapsa aplicată lui Ghinda A.

este reflectată în 2 fraze generale, nefiind analizată deloc posibilitatea aplicării

unei pedepse condiționate.

Aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, nici într-un caz nu

exclude posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Revenind la sentința Judecătoriei Rezina din 16.12.2015,observăm că

instanța de fond a motivat clar și minuțios individualizarea pedepselor aplicate și

anume de ce numai inculpatului Ghinda A. i-a fost numită o pedeapsă cu

suspendarea condiționată. Instanța a menționat că pe parcursul judecării cazei

Ghinda A. a manifestat o căința sinceră în cele comise, nu și-a schimbat

declarațiile date OUP având o poziție unică, a recuperat integral doar el toate

pagubele pricinuite prin infracțiune.

În schimb instanța de apel în decizia adoptată la 18.06.2019 nu și-a motivat

decizia sub acest aspect, menționând doar la general că pedeapsa cu închisoare

va asigura scopul prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal și că nu se constată temei

pentru aplicarea art. 90 Cod penal, nemotivându-și propria soluție, ceea ce

lezează dreptul la un proces echitabil al inculpatului Ghinda A., întrucât acesta

nu a înțeles dacă probele prezentate au fost sau nu luate în considerare de către

instanță. Dacă recunoașterea vinei, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, recuperarea integrală a prejudiciului părților vătămate, precum și

rezistența la presiunile la care a fost supus ca să-și schimbe declarațiile pentru a-

l disculpa de unul din participanți, constituie sau nu motive suficiente și

justificate, pentru a primi o pedeapsă condiționată.

În ședința instanței de apel a fost prezentat copia contractului de muncă

prin care se atestă că Ghinda A. este angajat în câmpul muncii.

De asemenea, în ședința instanței de apel a fost prezentat raportul de

evaluare psihologică efectuat de către psiholog în privința lui Ghinda A. Prin

acest raport se constată că privarea de libertate a lui Ghinda A. sau aflarea lui la

27

pușcărie pe parcursul a celor 11 luni până la adoptarea sentinței a avut

repercusiuni serioase asupra stării psihice a acestuia, iar privarea lui de libertate

în asemenea circumstanțe ar putea fi fatală pentru el.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, când faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. .

9.-9.2. din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 8. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpaților și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestora, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpaților Anton M., Cazac M. și Ghinda A., părții vătămate

XXXXX, martorilor Colesnic A. și Vladiuc I., procesul-verbal de sesizare despre

săvârșire sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 19.01.2015, anunțul

telefonic din 19.01.2015, procesul-verbal de cercetare la fața locului din

19.01.2015, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

19.01.2015, ordonanțele privind ridicarea informației de la instituțiile de

telecomunicații din 22.01.2015, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 28.01.2015, procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul

infracțiunii din 30.01.2015, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 03.02.2015, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele

indicând motivele pentru care au respins celelalte dovezi și versiuni atât a acuzării

cât și a apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat și detailat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol, probele administrate pe caz

28

demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpărilor a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2), lit. b), c) d), e) și f) Cod penal.

Totodată, soluția instanțelor de fond și de apel este conformă relevanțelor

invocate în decizia instanței de recurs din 18.12.2018 (pct. 7. din decizie),

indicațiilei cărei, potrivit art. 436 alin. (3) Cod de procedură penală sunt

obligatorii pentru instanța de apel, cât și a prevederilor art. 325, 326 alin. (1) Cod

de procedură penală, conform căror, judecarea cauzei se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În instanța de apel, procurorul poate

modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel.

Ori, prin rechizitoriu procurorul a incriminat inculpaților elementul

calificativ: „însoțit de amenințare cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viață și sănătatea persoanei agresate”, conținut în art. 187 alin. (2) lit. e) Cod

penal, deci instanța de fond corect a judecat cauza în limitele învinuirii formulate.

Totodată, ordonanțele procurorului din 14.11.2017, privind modificarea

învinuirii inculpaților în apel, în sensul agravării ei, prin incriminarea

calificativului din art. 188 alin. (1) Cod penal: „ însoțit de amenințare cu

aplicarea violenței periculoase pentru viață și sănătatea persoanei agresate” ,

nu au suport legal deoarece procurorul nu a invocat în apelul declarat acest aspect,

chestiunea respective nefiind abordată de acuzator nici în fața instanței de fond (

pct. 2.- 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpaților în corespundere cu prevederile legale, corespunde

principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

corectare a acestora, precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din

partea lor, cât și a altor persoane (pct. 8. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Ori, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația

de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse

de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este

adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din

CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor

de Jos).

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 9. - 9.2. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de fond a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura penală,

iar instanța de apel și a pedepsei aplicate inculpaților.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

29

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura penală în

alt sens decât cel pe care îl propun părțile, este o competență și prerogativă legală

a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni

în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile declarate au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2., 8. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

au adoptat hotărâri care cuprind motive pe care se întemeiază soluția, că s-au

aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, că faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol

urmează a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sîli, de avocatul Gabriela

Kornacker în numele inculpatului Ghinda Andrei XXXXX, de avocatul

Bondarenco Oleg și inculpatul Anton Mihai XXXX, împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 18 iunie 2019, în cauza penală în privința inculpaților Anton

Mihai XXXXX, Cazac Marin XXXXX și Ghinda Andrei XXXXX, pe motiv că

sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Dumitru Mardari

30