1ra-629/2016 — art. 191 al. 2 lit. c, d, 84, 85 CP

1ra-629/2016 — art. 191 al. 2 lit. c, d, 84, 85 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-629/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Marinescu Dumitru în numele inculpatei Vitvițcaia Svetlana, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2015, în cauza penală, în privința

inculpatei

Vitvițcaia Svetlana Nicolai, născută la 09.06.1966, domiciliată

în mun. Chișinău, str. Independenței, nr.5, ap.79.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Vitvițcaia Svetlana, a fost condamnată în baza art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită

activitate cu răspundere materială pe un termen de 2 ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată s-a adăugat parțial

pedeapsa neexecutată stabilită prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 06.03.2014, fiindu-i stabilită lui Vitvițcaia Svetlana, pedeapsă în formă de închisoare

pe termen de 9 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită

activitate cu răspundere materială pe un termen de 3 ani.

În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată s-a adăugat parțial partea neexecutată

a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 31.03.2013,

fiindu-i stabilită lui Vitvițcaia Svetlana pedeapsă definitivă cu închisoare pe termen de 10

ani în penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

de a exercita o anumită activitate cu răspundere materială pe un termen de 4 ani.

S-a dispus admiterea acțiunii civile a SRL „Cosicon”, fiind dispusă încasarea de la

Vitvițcaia Svetlana în beneficiul lui SRL „Cosicon”, suma de 7 858 lei și 86 bani cu titlu

de prejudiciu material.

Svetlana, la 29.08.2013 fiind angajată în calitate de vînzătoare în cadrul SRL „Cosicon”

în ghereta amplasată pe adresa mun. Chișinău, bd. Dacia colț cu str. Cuza Vodă, conform

ordinului nr. 339/13-A din 29.08.2013, fiind încheiat cu ea contractul individual de

muncă nr. 2908/13 din 29.08.2013 și acordul privind răspunderea materială deplină a

angajatului din 29.08.2013, în perioada de timp de la 02.09.2013 pînă la 05.09.2013,

aflîndu-se la locul său de serviciu, avînd în gestiune bunurile materiale din gheretă și bani

din casă, folosindu-se de situația sa de serviciu, acționînd în scopul însușirii ilegale a

bunurilor altei persoane a delapidat bani și bunuri materiale în suma totală de 7 858 lei și

1

cu cele însușite a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i lui SRL „Cosicon” o

daună materială considerabilă în suma totală de 7 858 lei.

inculpatei Vitvițcaia Svetlana, a depus apel la data de 04.03.2015, prin care a solicitat

repunerea în termen a apelului, admiterea acestuia cu casarea sentinței și pronunțarea

unei decizii prin care Vitvițcaia Svetlana să fie achitată pe art. 191 alin. (2) lit. c) și d)

Cod penal, din motivul că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. În

motivele apelului a invocat că, instanța de fond în motivarea sentinței a enumerat doar

acele acțiuni procesuale efectuate la faza urmării penale fără să facă analiză din punct de

vedere a coraborării probelor cu situația de fapt existentă și redată din declarațiile

martorilor.

Mai invocă apelantul că, conform declarațiilor, inculpata Vitvițcaia Svetlana,

întradevăr a fost angajată în calitate de vînzătoare la ghereta amplasată pe adresa mun.

Chișinău,bd Dacia colț cu str. Cuza-Vodă ce aparține lui SRL ,,Cosicon”. La 02.09.2013,

aflîndu-se la serviciu, a ieșit din gheretă și nu a încuiat ușile, deci în acest timp oricine

putea intra și sustrage banii din ghereta respectivă. Potrivit declarațiilor martorului

Costețchi Dumitru, la 05.09.2014, a fost sunat de către colega lui Vitvițcaia Svetlana care

i-a comunicat că ultima, cu niște cunoscuți de-ai săi, în interiorul gheretei consumă

băuturi alcoolice, astfel oricare dintre aceste persoane puteau sustrage banii respectivi.

fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Marinescu Dumitru în numele

inculpatei Vitvițcaia Svetlana, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpata a săvîrșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate

din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu — din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a considerat ca corectă încadrarea juridică a infracțiunii comise de

către Vitvițcaia Svetlana și anume în baza art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal,

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, săvîrșită cu cauzarea de daune in proporții considerabile și cu

folosirea situației de serviciu - fapt care și-a găsit deplină confirmare prin declarațiile

reprezentantului părții vătămate, a martorilor acuzării și probelor din materiale administrate.

Instanța de apel a reținut că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpata Vitvițcaia

Svetlana nu echivalează cu achitarea acesteia de vreme ce există probe pertinente și

concludente care în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor dovedesc vinovăția ei

în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, au fost respinse ca neîntemeiate argumentele apelantului precum că

inculpata la 02.09.2013, a ieșit din gheretă, pe timp de 20 minute și nu a încuiat ușile, și

oricine putea intra și sustrage banii din ghereta respectivă, deoarece inculpata Vitvițcaia

Svetlana nu a sesizat în acest sens poliția despre comiterea unui eventual furt de bunuri din

proprietatea SRL „Cosicon”.

Conform ordinului nr. 339/2013-A din 28.08.2013, s-a constatat că inculpata a fost

angajată în cadrul SRL ,,Cosicon”, în calitate de vînzătoare, avînd semnat și acordul privind

răspunderea materială deplină a angajatului.

Potrivit pct. 1.1 din contractul menționat ,,angajatul își asumă responsabilitatea deplină

pentru păstrarea și utilizarea conform destinației a valorilor materiale transmise spre folosire

2

și administrare de către administrație (societate)”. Astfel, bunurile i-au fost încredințate

inculpatei Vitvițcaia Svetlana în temeiul raporturilor de muncă, pentru a fi comercializate și

ulterior pentru a fi predată suma de bani obținută ca urmare a comercializării mărfii.

În circumstanțele date, versiunea apărătorului inculpatei, precum că instanța de fond a

fost părtinitoare declarațiilor prezentate de către acuzarea de stat, astfel încît careva probe

directe și pertinente în demonstrarea vinovăției inculpatei nu au fost prezentate, nu poate fi

reținută pe motivul că potrivit art. 24 Cod de procedură penală, părțile participante la

judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități

egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată a pus la baza sentinței numai acele

probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile în procesul penal și-

au ales poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de

instanță, de alte organe ori persoane.

Istanța de apel a respins ca fiind irelevante declarațiile inculpatei privind absența sa la

momentul inventarierii și întocmirii actelor de inventariere, deoarece la inventarierea din

02.09.2013 și 05.09.2015 aceasta a fost prezentă, însă a refuzat să semneze, fapt consemnat

în acte.

De asemenea, instanța de apel, nu a depistat careva încălcări de procedură la

acumularea probelor sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatei ori a părții vătămate

pe tot parcursul procesului penal.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel constată că atît în cadrul urmăririi penale,

cît și în cadrul cercetării judecătorești, vina inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate

și-a găsit confirmare pe deplin.

Totodată, instanța de fond la stabilirea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal și anume de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise de către

inculpată, de motivul acesteia, de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii

comise, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatei, precum

și de condițiile de viață a familiei acesteia.

Analizînd circumstanțele stabilite și ținînd cont de scopul penal îndreptat spre

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatei, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiunii cît din partea acesteia, atît și a altor persoane, instanța de apel a considerat

fondată corectarea și reeducarea lui Vitvițcaia Svetlana, prin izolarea reală de societate,

stabilindu-i pedeapsa cu închisoare în funcție de fapta săvîrșită, pedeapsă pe care o

consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

numele inculpatei Vitvițcaia Svetlana, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea

hotărîrilor menționate mai sus, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare în privința inculpatei Vitvițcaia Svetlana. Recurentul invocă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, declarațiile martorului Costețchi Dumitru nu pot

fi puse la baza condamnării deoarece nu corespund realității; banii puteau fi sustrași

de oricare persoană; în cauză dată sunt prezente relații civile; fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Marinescu Dumitru în numele inculpatei Vitvițcaia Svetlana, prin care a menționat că,

este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece recurentul invocă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, or motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în

temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Din textul deciziei

3

rezultă că instanța de fond a analizat obiectiv probele administrate și hotărîrea cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și această hotărîre corespunde

prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu

materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute exhaustiv de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Recurentul în recursul său invocă ca temei prevederile pct. 12) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, care prevede că: hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

în care faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea

de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

În esență, recurentul invocă că, instanța de fond și cea de apel nu au apreciat la justa

valoare probele administrate în cauză, ajungînd neîntemeiat la concluzia despre

condamnarea lui Vitvițcaia Svetlana în baza art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

Verificînd materialele dosarului în raport cu criticele recurentului, Colegiul penal

conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet

și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind menținerea sentinței instanței de fond prin

care inculpata a fost condamnată în baza art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, care este

argumentată și corespunde circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.

Referitor la motivul invocat de recurent precum că, între inculpata și partea

vătămată sunt prezente relații civile, Colegiul penal menționează că, în baza relațiilor

existente dintre părți, confirmate prin contractul individual de muncă și contractul de

răspundere materială deplină, angajatorul i-a încredințat făptuitorului bunurile în

administrare. Or, potrivit doctrinei penale, încredințarea acestora este un act cu

semnificație juridică de manifestare a voinței persoanei, ce răspunde celor trei condiții:

creează în sarcina făptuitorului dreptul de a deține bunurile respective, precum și atribuția

de a le administra; făptuitorului îi revine răspunderea pentru respectarea regimului de

utilizare a bunurilor, precum și pentru asigurarea integrității lor. Bunurile pot fi

încredințate în virtutea funcției de răspundere a făptuitorului, a raporturilor contractuale

sau a însărcinării speciale din partea persoanei care le încredințează: încredințarea

bunurilor în virtutea raporturilor contractuale poate fi făcută de orice subiecți al dreptului

civil, fie de persoane fizice sau juridice, încredințarea bunurilor în celelalte cazuri se face,

în principiu în privința bunurilor persoanelor juridice, în cadrul raporturilor de muncă.

Aceste cazuri fiind legate de regulă, de folosirea de către făptuitor a situației de serviciu,

prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Astfel, tocmai relațiile de muncă existente dintre părți, au și determinat încadrarea

acțiunilor inculpatei la componența ,,delapidării”, or, asumîndu-și în temeiul celor două

contracte nominalizate mai sus, angajamentul asigurării integrității bunurilor încredințate

spre gestionare, ea le-a însușit, cauzîndu-i proprietarului prejudiciu considerabil. Iar

4

argumentul apărării privind lipsa probelor ce ar confirma vinovăția inculpatei, vine în

contradicție cu aspectele de fapt a cauzei și în primul rînd cu actele de inventariere de la

f.d.13-20 vol. I, care nu au fost contestate de inculpata.

Referitor la latura obiectivă, se constată că, au fost stabilite toate elementele privind:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de însușire ilegală, adică de

sustragere;

2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv;

3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

În concluzie, se reține că probele prezentate conțin o dovadă convingătoare despre

săvîrșirea faptei încriminate, de către Vitvițcaia Svetlana.

De asemenea, Colegiul penal reiterează că, așa cum rezultă din textul deciziei

atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4.1 din prezenta decizie.

Deci, făcînd o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal constată că

alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a

acțiunilor inculpatei este vădit nefondată, iar instanța de apel, de altfel și cea de fond,

corect și-au motivat soluția de respingere a argumentelor invocate de reprezentantul

inculpatei în acest sens. Or, din toate probele examinate și cercetate de către prima

instanță și instanța de apel s-a constatat indubitabil că inculpata a săvîrșirt infracțiunea

prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs reiterează că, instanța de apel corect a dispus

respingerea apelului declarat de avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatei

Vitvițcaia Svetlana, apreciind argumentele expuse în textul cererii de apel, drept

nefondate, din motiv că probele anexate la materialele cauzei, cert dovedesc faptul că

inculpata a comis delapidarea averii străine, în circumstanțele descrise de către instanțele

ierarhic inferioare.

Or, privitor la criticele expuse, se amintește că la etapa judecării recursului, instanța

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atribuția exclusivă a instanței

de fond și de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la greșita

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

încadrării juridice a faptelor săvîrșite de inculpata Vitvițcaia Svetlana.

Astfel, în opinia Colegiului penal criticele recurentului referitor la stabilirea eronată

a circumstanțelor de fapt privind aprecierea greșită a probelor ce nu dovedesc vinovăția

inculpatei în baza art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, nu este incident în cazul supus

judecării, din motivul că instanța de fond, cît și cea de apel au făcut o analiză completă a

tuturor probelor administrate în toate fazele procesului penal, stabilind corect vinovăția

inculpatei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Dar, verificînd

probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de recurent, Colegiul

le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatei de săvîrșirea infracțiunii

incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă

5

nici o gravă eroare de fapt de către instanța de fond sau cea de apel la judecarea cauzei,

care ar duce la casarea hotărîrii atacate și adoptarea unei alte soluții.

Pedeapsa stabilită inculpatei este una echitabilă la numirea căreia instanța de apel a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61,75 Cod penal, luîndu-se în considerație

circumstanțele cauzei.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală nu

persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Marinescu Dumitru în

numele inculpatei Vitvițcaia Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 iulie 2015, în cauza penală, în privința lui Vitvițcaia Svetlana

Nicolai, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțat integral la 18 mai 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6