1ra-994/16 — art. 42, 361 CP

1ra-994/16 — art. 42, 361 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-994/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Liliana Catan

Judecători Ion Guzun

Vladimir Timofti

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocații Veaceslav Țurcan și Radu Dumneanu în numele inculpatului, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2015 și

a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, în cauza

penală în privința lui

Levința Pavel Ștefan, născut la

08.09.1974, originar din com. Chiperceni, r-nul

Orhei, locuitor în mun. Chișinău, str. Botanica

Veche 43/1, ap. 12,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.04.2014 - 11.11.2015;

Instanța de apel: 15.12.2015 - 23.02.2016;

Instanța de recurs: 11.04.2016-18.05.2016,

C O N S T A T Ă :

Levința Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42 alin. (2, 3, 4), art.

361 alin. (2) lit. b), e) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea avocatului în numele

inculpatului depusă în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, privind anularea

ordonanței procurorului din 23.01.2014 și 20.02.2014.

luna martie 2011, data exactă nefiind stabilită de către organul de urmărire penală,

urmărind scopul redobîndirii cetățeniei române, prin ilegalități, manifestate prin

confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, avînd date cu

caracter personal denaturate, i-a transmis cunoscutului său Corețchi Oleg despre care

știa că acesta cunoaște procedura perfectării documentelor necesare pentru

redobîndirea cetățeniei române, copia(xerox) actului de identitate care conținea date cu

caracter personal pe numele său, adică datele de identificare „Levința Pavel Ștefan,

1

născut la 08 septembrie 1974” și pe care în același timp, intenționat, 1-a instigat de a

obține prin confecționare copia autentificată a pașaportului cetățeanului Republicii

Moldova pe numele lui Levința Pavel cu conținut fals, astfel organizînd săvîrșirea

acțiunilor infracționale.

În continuare, Corețchi Oleg avînd aceleași intenții, 1-a instigat la aceleași

acțiuni pe cunoscutul său Poian Eugeniu, despre care de asemenea știa că acesta

cunoaște procedura perfectării actelor în acest sens, deoarece anterior, a prestat

asemenea servicii în particular și totodată i-a transmis copia (xerox) actului de

identitate, care conținea date cu caracter personal pe numele lui „Levința Pavel Ștefan,

născut la 08.09.1974”.

Ulterior, Poian Eugeniu, cu aceleași intenții, 1-a instigat la aceleași acțiuni pe

cunoscutul său Sorici Petru, despre care de asemenea știa că acesta cunoaște procedura

perfectării setului de documente în acest sens și la rîndul său are cunoștințe în mediul

notarilor și la fel, tot atunci, i-a transmis copia(xerox) actului de identitate care

conținea date cu caracter personal pe numele lui „Levința Pavel Ștefan, născut la 08.

09.1974”.

Astfel, la 01 aprilie 2011, Sorici Petru avînd același scop și intenții asemenea

complicilor săi sus indicați, personal, benevol și intenționat, s-a prezentat la notarul

Rudco Valeriu cu sediul biroului notarial în mun. Chișinău, str. George Coșbuc 13, ap.

2, unde notarul indicat, a autentificat copia pașaportului cu seria 13 și numărul

0301002, pe numele lui Levința Pavel Ștefan, născut la 08.09.1974 cu conținut fals, ea

fiind una veridică, în rezultat fiind atins scopul confecționării documentului cu

capacitatea de a produce efecte juridice și anume a copiei autentificate a pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova pe numele lui Levința Pavel, care acordă drepturi și

reprezintă document de importanță deosebită.

După autentificare, Sorici Petru i-a transmis lui Poian Eugeniu, iar acesta la

rîndul său i-a transmis lui Corețchi Oleg această copie autentificată notarial a

pașaportului cu seria 13 și numărul 0301002, pe numele iui Levința Pavel Ștefan, cu

conținut fals, care ulterior de către Corețchi Oleg a fost transmisă lui Levința Pavel.

În rezultat, în circumstanțe necunoscute, copia autentificată notarial, a

pașaportului cu seria 13 și numărul 0301002, cu conținut fals, pe numele lui Levința

Pavel Ștefan, a fost prezentată autorităților competente ale României, cu scop de a

produce efecte juridice, aceasta, constituind ca parte necesară și componentă a setului

de documente necesare pentru redobîndirea cetățeniei române, fiind atins și scopul

folosirii documentului oficial de o importanță deosebită și care acordă drepturi,

confecționat de mai multe persoane.

Potrivit scrisorilor de informare nr.023/16367 din 14.09.2012 și nr.02/2-3 13 din

09.01.2014 parvenite de la Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaționale de

Stat „Registru” din cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al

Republicii Moldova, pașaportul cu seria 13 și numărul 0301002 a fost eliberat la

2

26.10.2009 pe numele cetățeanului Badea Roman Andrei.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că:

- la pronunțarea sentinței contestate instanța de fond s-a bazat pe sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2014, emisă în privința lui Oleg

Corețchi, însă reieșind din prevederile art. 401 Cod de procedură penală inculpatul nu

intră în categoria persoanelor care pot declara apel împotriva sentinței menționate;

- sentința de condamnare a lui Levița Pavel se bazează pe declarațiile

martorilor Corețchi Oleg și Poiană Eugeniu, care însă nu confirmă vina lui în

comiterea infracțiunii incriminate, iar materialele cauzei penale nu conțin dovezi

despre faptul, cine anume ar fi falsificat copia pașaportului pe numele lui Levința

Pavel - Corețchi Oleg, Poiană Eugeniu, Sorici Petru sau o altă persoană neidentificată,

iar faptul că pașaportul este pe numele inculpatului nu confirmă că el este vinovat;

- Levința Pavel și Levința Vitalie au fost torturați pe parcursul urmăririi

penale fiind impuși anterior să recunoască vina în ceea ce nu au comis, iar torturarea

lor a fost constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărîrea emisă la

16 decembrie 2008, Levința vs Moldova. Ulterior, la 17 ianuarie 2012, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO") pronunțînd hotărîrea în

cauza Levința 2) vs Moldova (cererea nr. 50717/09);

- instanța de fond neîntemeiat nu a constatat nici o circumstanță atenuantă,

deși Levința Pavel fiind căsătorit, are trei copii minori la întreținere, este angajat în

calitate de director la SRL „VP & OFIR”, avînd grad de invaliditate în urma torturii în

poliție. Astfel, instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate, prin urmare,

condamnarea nu este susținută de probe pertinente și concludente care ar dovedi

vinovăția.

2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Instanța de apel ținînd cont de opinia participanților la proces și de

prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală a dispus examinarea

cauzei în lipsa inculpatului, care potrivit informației prezentate de procuror din

programul „Acces”, la 09 noiembrie 2015, prin punctul vamal „Aeroportul

Internațional Chișinău" a părăsit teritoriul țării (f.d. 78, vol. IV), iar avocatul a

prezentat un înscris prin care a confirmat că Levința Pavel cunoaște despre data, ora și

locul ședinței și este de acord ca cauza penală să fie examinată în absența acestuia,

fiind executată procedura citării legale.

Colegiul penal a precizat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt, de drept și just a concluzionat că, anume inculpatul a

săvîrșit infracțiunea incriminată. Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea

3

de probe acumulate la faza de urmărire penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Deși inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate,

aceasta este dovedită prin cumulul de probe cercetate în cadrul ședinței de judecată și

anume:

- declarațiile martorilor Corețchi Oleg, Sorici Petru, Poian Eugeniu, Badia

Roman, Spînu Elena, Rudco Valeriu;

- informata de la CRIS „Registru”, potrivit căreia pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova cu seria B0301002 a fost eliberat pe numele lui Badea Roman

(f.d. 65, 67, Vol. I);

- actele procesuale privind ridicarea originalului pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova cu seria B0301002 pe numele lui Badea Roman, care confirmă că

asemenea pașaport nu a fost perfectat și eliberat pe numele lui Levința Pavel (f.d. 68-

70, 78, Vol. I);

- extras din fișa personală pe numele lui Badea Roman, prin care

suplimentar se confirmă că, este deținătorul și posesorul pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova cu scria B0301002 (f.d. 71-76, vol. I);

- corespondența cu autoritățile române care confirmă că, copia cu conținut

fals pe numele lui Levința Pavel a fost prezentată cu scopul redobîndirii de către acesta

a cetățeniei române (f.d. 97-103, voi. I);

- copiile documentelor pe numele lui Levința Pavel, prezentate de către

autoritățile României, prin care se confirmă intenția lui de a redobîndi prin falsuri,

cetățenia României (f.d.97-115, vol. I);

- copia pașaportului cetățeanului Republicii Moldova cu seria B0301002 cu

conținut fals, care a fost autentificat de către notarul Valeriu Rudco, prin care se

confirmă confecționarea copiei pașaportului cu conținut fals pe numele lui Levinta

Pavel (f.d. 100-101, vol. I);

- răspunsul notarului cu copiile anexă a registrului, prin care se confirmă că

în registrul notarului a fost înscris serviciului de autentificare notarială a copiei

pașaportului cu seria B0301002 pe numele lui Levinta Pavel, (f.d. 117, vol. I);

- actele procesuale privind ridicarea registrelor notariale, care suplimentar

confirmă că, la 01 aprilie 2011, notarul public Valeriu Rudco a autentificat copia cu

conținut fals a pașaportului eu seria B0301002 pe numele lui Levinta Pavel (f.d. 118-

127, vol. I);

- extras din registrele notariale în care este înscris faptul juridic că, la 01

aprilie 2011 notarul public Valeriu Rudco a autentificat copia pașaportului cu seria

B0301002 pe numele lui Levința Pavel (f.d. 128-129, vol. I);

- rapoartele de expertiză grafoscopică în privința lui Poedinoc Ludmila,

4

Corețchi V., Poian L., Spînu L., Rudco V. și Levința P., prin care a fost elucidat faptul

că, nu ei au efectuat semnături în documentele oficiale, ceea ce demonstrează

organizarea activității infracționale de către Levința Pavel (f.d. 1-74, vol. II);

- informația de la Poliția de frontieră prin care se confirmă că, la 11 aprilie

2011, Poedinoc Ludmila nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova (f.d. 95, 97-98,

vol. II);

- ordonanța privind încetarea urmăririi penale cu liberarea de răspundere

penală în baza art.55 Cod penal în privința lui Poian Eugen și Sorici Petru, prin care se

confirmă constatarea faptului infracțional, precum și rolul fiecăruia dintre participanți

(f.d. 106-112, vol. II);

- sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2014,

pronunțată în privința lui Corețchi Oleg, prin care acesta a fost condamnat în baza

art.42 alin.(4,5) art.361 alin.(2) lit. b) și c) din Cod penal, prin care suplimentar se

confirmă constatarea faptului infracțional, precum și rolul fiecăruia dintre participanți

(f.d. 122-124, vol. II).

Colegiul penal examinînd materialul probator, audiind participanții la proces,

prin prisma argumentelor expuse în apel, a considerat justă soluția primei instanțe,

privind constatarea vinovăției inculpatului, iar pedeapsa fiind unaă proporțională

acțiunilor comise.

În opinia instanței de apel la stabilirea pedepsei inculpatului s-a ținut cont de

prevederile art. 61 alin. (1), 75 alin. (1) Cod penal de circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei și anume, de caracterul prejudiciabil al infracțiunii,

care face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, anterior

fiind condamnat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de

comportamentul acestuia de pînă și după comiterea infracțiunii.

Colegiul penal a considerat lipsa temeiurilor de achitare a inculpatului, de

asemenea și a temeiurilor pentru aplicarea altei categorii de pedeapsă care, va face

imposibil atingerea scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului,

cît și de prevenirea comiterii a altor infracțiunii din partea lui și a altor persoane.

declarat recurs ordinar invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de

procedură penală, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri de achitare, pe motiv că:

- decizia instanței de apel ca și sentința de condamnare a lui Levința Pavel

s-a bazat pe sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie 2014, emisă in

privința lui Corețchi Oleg, însă inculpatul nu a participat la examinarea cauzei penale

în privința ultimului și prin urmare, nu a fost informat la timp despre sentința emisă, și

respectiv, nu a avut posibilitate de a o ataca. Mai mult, reieșind din prevederile art. 401

Cod de procedură penală, Levința Pavel nici nu intră în categoria persoanelor care pot

5

declara apel împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 martie

2014;

- sentința se bazează pe declarațiile unor martori care confirmă vina lui

Levința Pavel în comiterea infracțiunii incriminate, însă instanțele de apel și de fond

nu au apreciat, în mod obiectiv, declarațiile lor, cu atît mai mult că, alți martori audiați

în cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată nu au confirmat nici într-un fel,

faptul că Levința Pavel a confecționat, sau a prezentat, sau că el, cel puțin, știa despre

falsificarea copiei pașaportului său, informația furnizată de ei neavînd nici o relevanță

asupra acestei cauze penale;

- instanțele de fond neîntemeiat nu au reținut nici o circumstanță atenuantă,

deși Levința Pavel este căsătorit, are trei copii minori la întreținere, este angajat în

calitate de director la SRL „VP & OFIR”, are grad de invaliditate în urma torturii în

poliție;

- vina lui Levința Pavel în falsificarea documentului de identitate nu a fost

confirmată prin probe pertinente și concludente, iar acțiunile lui de colectare a actelor

pentru perfectarea pașaportului român au fost legale și nu constituie elemente ale

componenței infracțiunii încriminate, iar prin probele examinate în proces nu a fost

stabilită persoana, care a falsificat pașaportul inculpatului.

5.1. Recurs ordinar împotriva hotărîrilor a depus și avocatul Radu Dumneanu

în numele inculpatului prin care, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului avocatul indică:

- atît în sentința instanței de fond, cît și în decizia instanței de apel s-a

menționat expres că calitatea de document oficial a copiei pașaportului, în care au fost

introduse datele de identitate ale numitului Levința Pavel, i-a fost atribuită doar în

rezultatul autentificării ilegale de către notar a înscrisului respectiv. În așa mod, este

evident că, în speța dată era imposibilă obținerea copiei legalizate a pașaportului în

care au fost introduse datele de identitate ale numitului Levința Pavel, fără participarea

persoanei publice, împuternicite cu dreptul de a desfășura activitatea notarială;

- instanțele de judecată au constatat circumstanțele de fapt ale pricinii, însă

este inadmisibilă presupunerea că ar fi existat în realitate un document fals (în calitate

de obiect material al infracțiunii), pînă la autentificarea înscrisului respectiv de către

notarul Rudco Valeriu. Respectiv, circumstanțele invocate fac evidente concluzia că

persoana publică, împuternicită să desfășoare activitatea notarială, autentificînd copia

unui act fără a i se prezenta originalul acestuia, a atribuit ilegal calitatea de document

oficial unui înscris prin depășirea atribuțiilor de serviciu și comiterea faptei

prejudiciabile prevăzute de art.328 Cod penal, fapt care face certă concluzia că acesta a

participat la comiterea presupuselor fapte prejudiciabile;

6

- o copie a unui act în care se conțin date despre identitatea unei persoane,

fără a exista în fapt obiectul material, nu poate duce la tragerea la răspundere penală a

unei persoane în baza art.361 Cod penal, ori procurorul nu a prezentat careva date, iar

din declarațiile martorilor depuse în cadrul cercetării judecătorești reiese că nici nu a

existat un astfel de act oficial cu date falsificate;

- instanța de fond și cea de apel au pus la baza soluțiilor ordonanța din

20.03.2015, emisă în privința lui Poian Eugeniu și Sorici Petru, precum și sentința de

condamnare a lui Corețchi Oleg, emisă la 25.03.2014, însă acestea nu au fost

contestate de părțile în proces, respectiv legalitatea acestora nu a fost verificată de

către procurorul ierarhic superior și nici de către instanța de apel sau cea de recurs;

- recurentul a precizat că, instanța de apel era obligată să stabilească corect

circumstanțele de fapt ale pricinii și să dispună calificarea corectă a acțiunilor

inculpatului, obligație care, potrivit art. 113 alin.(2) Cod penal și art.409 alin.(2) Cod

de procedură penală, urmează să fie executată la toate fazele procesului penal din

oficiu, fără a fi necesară invocarea acestora de către apelant.

inculpatului a depus referință procurorul, prin care s-a expus întru respingerea acestuia,

deoarece temeiurile invocate au fost obiect de examinare la judecarea cauzei în

instanțele de fond și asupra cărora s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate, iar

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală

fiind legală și întemeiată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conducîndu-se de prevederile art. 432 alin.

(2) pct. 4) Cod de procedură penală, conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate din

următoarele considerente.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

Colegiul penal lecturînd textele recursurilor ordinare reține că, recurenții au

indicat ca temeiuri pentru casare pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocînd motive întru casarea deciziei recurate în susținerea aceluiași inculpat

și prin urmare, instanța de recurs se va expune concomitent asupra ambelor recursuri.

7

Astfel, conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Colegiul precizează că avocatul Radu Dumneanu referindu-se la pct. 6 din

norma menționată a indicat de fapt că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, însă fără a-și argumenta opinia prin exemplu concret.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea

sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, or, motivarea

hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît

sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a

concluzionat corect de a menține soluția instanței de fond.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția incul-

patului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), (3) și (4), art. 361 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe

care materialul probator o conține.

Astfel, Colegiul menționează că, la judecarea cauzei instanța de apel nu a admis

careva eroare gravă de fapt care ar afecta soluția recurată.

Colegiul apreciază ca nefondată și critica avocatului Veaceslav Țurcanu, sub

aspectul pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, în sensul că la caz nu au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatului, or eroarea gravă de fapt

8

trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea

gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul menționează

că, temeiul invocat nu și-a găsit confirmarea în cauza supusă examinării. Starea de fapt

reținută și de drept apreciată de către instanța de fond și apel, concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul

hotărîrii atacate.

De asemenea, Colegiul penal constată, că temeiurile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentelor erori de drept care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, iar

argumentele invocate nu pot servi temei de desființare a unei hotărîri legale, deoarece

instanța de apel a constatat și motivat decizia sa și corect a menținut sentința instanței

de fond prin care inculpatul a fost condamnat în baza art. 42 alin. (2), (3) și (4), art.

361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Astfel, potrivit doctrinei penale, în sensul art. 361 Cod penal, prin confecționare,

se înțelege crearea sau denaturarea conținutului documentelor oficiale care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, iar prin deținere se înțelege intrarea în posesie a

documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații și prin

folosire se înțelege prezentarea sau aplicarea documentelor oficiale false care acordă

drepturi sau eliberează de obligații.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 361 Cod penal se realizează prin

săvîrșirea unor acțiuni de confecționare, deținere sau folosire a documentelor oficiale

false care acordă drepturi sau eliberează de obligații, iar latura subiectivă se manifestă

prin vinovăție intenționată, intenție directă, deoarece făptuitorul își înțelege acțiunile

de confecționare, deținere și folosire a documentelor oficiale.

În acest context, în speță, Colegiul reține prezența în acțiunile lui Levința Pavel

a laturii subiective și laturii obiective, deoarece el cu intenție directă i-a transmis lui

Corețchi Oleg copia actului său de identitate cu scopul de a obține copia autentificată

notarial pe numele său cu conținut fals cu seria B și nr. 0301002, însă, cu seria dată a

fost obținut documentul oficial pe numele lui Badea Roman, fapt confirmat prin

scrisorilor de informare nr.023/16367 din 14.09.2012 și nr.02/2-3 13 din 09.01.2014

parvenite de la Întreprinderea de Stat Centrul Resurselor Informaționale de Stat

9

„Registru” din cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al

Republicii Moldova (f.d. 65, 67, Vol. I) și prin recipisa anexată la f.d. 78, Vol. I.

Mai mult ca atît, instanța de recurs precizează că instanța de fond corect a pus la

baza soluției de condamnare ca probă sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

25.03.2014, prin care Corețchi Oleg recunoscîndu-și vina a fost condamnat în baza art.

42 alin. (4), (5), 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, pentru faptul că a contribuit la

confecționarea, deținerea și folosirea documentului oficial cu seria B, nr. 0301002,

împreună cu Levința Pavel și astfel, fiind dovedită vina inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și corect calificate acțiunile ultimului,

deoarece infracțiunea a fost săvîrșită de două persoane. Întru confirmarea vinovăției lui

Levința Pavel vin și declarațiile martorilor Corețchi Oleg, Poian Eugeniu și Sorici

Petru care combat argumentele inculpatului și a recurenților.

Obiectul material ca element al art. 361 Cod penal, îl reprezintă entitatea

materială a documentului oficial, care are o importanță juridică și acordă drepturi, fiind

emise de către organele puterii de stat sau de către persoanele cu funcții de răspundere

ale acestor organe și prin urmare, copia actului de identitate a cetățeanului RM pe

numele lui Levința Pavel, cu seria B, nr. 0301002 (f.d. 100, vol. I), autentificată

notarial la 01.04.2011 (f.d. 101, vol. I), precum și copia pașaportului cetățeanului RM

pe numele lui Badea Roman, cu seria B, nr. 0301002 (f.d. 70, Vol. I), confirmă

prezența obiectului material în acțiunile inculpatului, ceea ce duce la respingerea ca

neîntemeiat a motivului invocat de avocatul Radu Dumneanu, precum că

circumstanțele de fapt ale cauzei demonstrează lipsa unui document fals.

Infracțiunea prevăzută la art. 361 alin. (1) Cod penal este o infracțiune formală,

care se consideră consumată din momentul săvîrșirii tuturor sau cel puțin a unei acțiuni

indicate în dispoziția articolului.

Rezumînd aceste constatări, Colegiul atestă corectitudinea concluziei instanței

de apel, care a examinat prezenta cauză penală fără careva abateri de la normele de

procedură și corect a apreciat probele cercetate sub toate aspectele, iar în hotărîrea

adoptată a realizat o justă interpretare și aplicare a normelor de procedură penală,

decizia adoptată fiind legală, întemeiată și riguros argumentată, faptelor comise de

inculpat li s-au dat o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind bazată pe

probele administrate în cadrul procesului penal și verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și fără comiterea unei careva erori care ar fi afectat soluția.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, argumentele invocate de recurenți nu

au suport probatoriu și contravin probelor administrate.

În privința temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală invocat de către recurenți în ambele recursuri, Colegiul evidențiază

că temeiul dat se invocă numai în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare

juridică greșită, pe cînd în cazul supus judecării avocații-recurenți își exprimă

10

dezacordul cu neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate inculpatului, argument

asupra căruia instanța de recurs s-a expus mai sus în prezenta deciziei.

Reieșind din cele enunțate, Colegiul apreciază criticile recurenților ca fiind vădit

neîntemeiate, dat fiind că instanța de apel a respectat exigențele prevăzute de art. 414

Cod de procedură penală și a judecat conform legii cauza penală în privința lui Levința

Pavel, în fapt și în drept.

În acest context, Colegiul concluzionează că argumentele invocate în recursurile

ordinare sunt neîntemeiate, fapt ce permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursurilor declarate, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Veaceslav Țurcan și

Radu Dumneanu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Levința Pavel,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 16 iunie 2016.

Președinte: Liliana Catan

Judecători: Ion Guzun

Vladimir Timofti

11