1ra-1267/20 — art. 151 alin. 1, art. 287 alin. 1 CP

1ra-1267/20 — art. 151 alin. 1, art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1267/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Nicolae Craiu

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Brașoveanu Renata, în numele inculpatului Gheorghița Adrian, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020 în

cauza penală privindu-l pe

Gheorghița Adrian XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.09.2019 – 23.12.2019;

Instanța de apel: 14.01.2020 – 28.01.2020;

Instanța de recurs: 05.05.2020-23.06.2020.

Asupra recursului ordinar declarat de avocatul Brașoveanu Renata, în numele

inculpatului Gheorghița Adrian,

c o n s ta t ă:

2019, Gheorghița Adrian a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 287 alin. (1) și art. 151 alin. (1) Cod Penal și, cu aplicarea art. 3641

Cod procedură penală, condamnat în baza:

1

- art. 287 alin. (1) Cod Penal închisoare pe un termen de 1 an;

- art.151 alin. (1) Cod Penal la închisoare pe un termen de 5 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod Penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă închisoare pe un termen de 5

ani și 8 luni, în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod Penal, la pedeapsa stabilită s-a adăugat parțial

pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din

24.04.2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă închisoare pe un termen de 5 ani și 9 luni,

în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei a fost calculat din 23.12.2019.

Măsura preventivă nu a fost aplicată, deoarece inculpatul execută pedeapsa în

locurile de detenție – Penitenciarul nr. 2, Lipcani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului 389 (trei sute

optzeci și nouă) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

de art. 3641 Cod de procedură penală, a reținut că: Gheorghița Adrian la 19.02.2017,

aproximativ la ora 06:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, și aflându-se în apropierea

stației pentru transport public, situată în fața clubului de noapte „TAO” amplasat pe bd.

Mircea cel Bătrân 7, mun. Chișinău, intenționat, urmărind scopul vătămării integrității

corporale lui Vicol Mihail, i-a aplicat acestuia intenționat multiple lovituri peste corp

și cap, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 662/D din 27.06.2017,

contuzia globului ocular drept cu lezarea retinei la nivelul maculei, și pierderea acuității

vizuale până la 0,02, fractura oaselor nazale fără deplasare, echimoză periorbitală pe

dreapta și hemitoracele drept, leziuni corporale care condiționează o incapacitate

permanentă de muncă în volum de 35% și care se califică ca vătămare gravă.

Tot el, la 19.02.2017, aproximativ la ora 06:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

și aflându-se în apropierea stației pentru transport public, situată în fața clubului de

noapte „TAO” amplasat pe bd. Mircea cel Bătrân 7, mun. Chișinău, intenționat,

urmărind scopul vătămării integrității corporale lui Vicol Mihail, încâlcind grosolan

ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și prin acțiuni

ce prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, fără motiv, în prezența

2

martorilor oculari, intenționat și ilegal a aplicat lovituri cu mâinile și picioarele peste

diferite părți ale corpului Vicol Mihail.

Astfel, cauzându-i-i ultimului, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 662/D

din 27.06.2017, contuzia globului ocular drept cu lezarea retinei la nivelul maculei, și

pierderea acuității vizuale până la 0,02, fractura oaselor nazale fără deplasare,

echimoză periorbitală pe dreapta și hemitoracele drept, leziuni corporale care

condiționează o incapacitate permanentă de muncă în volum de 35% și care se califică

ca vătămare gravă.

Acțiunile inculpatului, au fost încadrate de prima instanță, în baza art. 287 alin.

(1) Cod Penal – huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită și în

baza art. 151 alin. (1) Cod Penal – vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale, care a provocat pierderea vederii, însoțită de pierderea stabilită a cel puțin

⅓ din capacitatea de muncă reieșind din:

- declarațiile inculpatului (f.d.67, vol. II);

- ordonanța de începere a urmării penale din 07.04.2017 (f.d. 1, vol. I);

- informația „903” nr. 2517 (f.d. 50, vol. I);

- procesul-verbal de audiere a părții vătămată Vicol Mihail (f.d. 56, vol. I);

- procesul-verbal de audiere a martorului Slobozenco Dumitru (f.d. 58, vol. I);

- procesul-verbal de audiere a martorului Partole Corina (f.d. 59-62, vol. I);

- procesul verbal de audiere a martorului Mîndru Olga (f.d. 63-65, vol. I);

- raportul de expertiză judiciară nr. 662/D din 27.06.2017 (f.d. 80-81, vol. I);

- procesul-verbal de audiere a martorului Pavel Iurie (f.d. 17, vol. II).

La individualizarea pedepsei, instanța a invocat prevederile art.7, 61, 75-78 și 84

alin. (1) și (4) Cod Penal, aplicând pedeapsa cu închisoare, în penitenciare de tip

semiînchis, deoarece inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și gravă,

anterior a fost condamnat și în prezent execută pedeapsa sub formă de închisoare, a

recunoscut vina integral și sincer s-a căit în cele săvârșite, nu este angajat în câmpul

muncii, este celibatar, se caracterizează satisfăcător, dorește să restituie prejudiciul

3

cauzat părții vătămate în cazul solicitării și a comis infracțiunea în stare de ebrietate

alcoolică.

Soarta cheltuielilor judiciare a fost soluționate în conformitate cu prevederile art.

227-229 Cod de procedură penală, dispunând încasarea din contul inculpatului în

beneficul statului a 389 lei cu titlu de cheltuieli de judiciare, or în cauză a fost efectuată

expertiza medico-legală.

Acțiune civilă nu a fost înaintată și măsura preventivă nu a fost aplicată, deoarece

Gheorghiță Andrian execută pedeapsa în locurile de detenție – Penitenciarul nr. 2

Lipcani, iar corpuri delicte lipsesc.

acuzatorul de stat Balan Ecaterina și avocatul Brașoveanu Renata, în numele

inculpatului.

3.1. Acuzatorul de stat prin apelul declarat, a solicitat casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Gheorghița Adrian, recunoscut

vinovat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 287 alin.

(1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa, în baza art. 151 alin. (1) Codul penal, 1 an

închisoare și în baza art. 287 alin. (1) Codul penal, 5 ani închisoare, în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial de pedepse, i s-a stabilit

pedeapsa definitivă închisoare pe un termen de 5 ani și 8 luni.

Conform art. 84 alin. (4) Cod Penal, la pedeapsa stabilită a-i adăuga parțial

pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central, din

24.04.2018 și a-i stabili pedeapsa definitivă închisoare pe un termen de 10 ani, în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului său s-a indicat instanța la stabilirea pedepsei definitive, prin

prisma art. 84 alin. (4) Cod penal, nu a dispus cumularea pedepsei noi cu cea stabilită

prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul central, din 24.04.2018, ci doar a adăugat la

pedeapsa stabilită termenul de o lună rămas spre executare condamnatului, adică în

esență nu a făcut un cumul de pedepse în sensul legii, ci a cumulat pedeapsa stabilită

numitului prin prisma art. 901 Cod penal.

4

3.2. Apărătorul prin apelul declarat în numele inculpatului a solicitat casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Gheorghița Adrian să-i

fie stabilită pedeapsa cu reducerea a ⅓ din limitele minime aplicabile și aplicarea art.

90 Cod penal cât privește executarea pedepsei cu închisoare.

În susținerea apelului declarat, apărarea a menționat că, pedeapsa aplicată nu este

pe măsura de a atinge scopurile prevăzute la alin. (2) art. 61 Cod penal, or pentru a fi

atinse acestea, pedeapsă penală nu trebuie să fie retributivă, intimidatoare sau

vindicativă.

În contextul circumstanțelor în care a fost comisa infracțiunea și a circumstanțelor

ce caracterizează personalitatea inculpatului, executarea reală a pedepsei cu

închisoarea stabilită inculpatului ar semnifica implicarea acestuia într-un mediul

carceral pe o perioadă îndelungată, care ar fi în stare să-i dăuneze mai mult decât sa fie

benefică acestuia și societății prin crearea dificultăților de resocializare.

De asemenea, instanța a dispus încasarea cu titlu de cheltuieli judiciare 389 (trei

sute optzeci și nouă) lei din contul inculpatului în beneficiul statului, cheltuieli

survenite în urma efectuării, la solicitarea organului de urmărire penală, a raportului de

expertiză judiciară nr. 622/D din 27.06.2017, până la 09.02.2018, dată intrării în

vigoare a Legii nr. 316 din 22.12.2017 prin care a fost exclus alin. (2) al art. 143 Cod

de procedură penală.

Deci, plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmau a fi trecute în contul

statului.

2020 a fost admis apelul acuzatorului de stat și în parte apelul avocatului, în numele

inculpatului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și a cheltuielilor de judecată și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui

Gheorghița Adrian, recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (1) și art. 151 alin. (1) Cod

penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă

de închisoare:

- în baza art. 287 alin. (1) Cod Penal pe un termen de 1 an;

- în baza art.151 alin. (1) Cod Penal pe un termen de 5 ani.

5

Conform art. 84 alin. (1) Cod Penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă închisoare pe un termen de 5

ani și 8 luni, în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, i s-a adăugat, la

pedeapsa aplicată, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Drochia, sediul central, din 24 aprilie 2018, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, în penitenciare de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei închisorii a fost calculat din 28.01.2020, cu

includerea în acest termen a duratei aflării sub arest din 05.03.2016 – 07.03.2016,

28.04.2017 – 24.04.2018 și executării pedepsei din 24.04.2018 – 28.01.2020.

Cheltuielile judiciare au fost trecute în contul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a statuat că la pronunțarea sentinței, instanța corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a

săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 287 alin. (1) și art. 151 alin. (1) Cod Penal.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f. d. 65,

vol. II), cauza fiind examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod

Procedură Penală.

La numirea felului și măsurii de pedeapsă s-a ținut cont de: caracterul și gradul

de pericol social și prejudiciabil al infracțiunilor, ele fiind săvârșite din intenție și

atribuindu-se la categoria celor mai puțin grave și grave; personalitatea infractorului

care anterior este judecat prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din

24.04.2018 pentru infracțiuni similare (f. d. 59-61, vol. II); prezența circumstanței

atenuate căința sinceră și lipsa celor agravante.

Subsecvent, instanța de fond a admis o eroare de drept cât privește stabilirea

cuantumului pedepsei definitive, el urmând a depăși termenul de 5 (cinci) ani și 9

(nouă) luni, greșit adăugându-se doar 1 lună rămasă spre executare din pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoria Drochia, sediul Central din 24.04.2018,

neefectuându-se cumulul total sau parțial de pedepse.

6

Prin urmare, apelul procurorului este fondat și conform prevederilor art. 85 alin.

(1) Cod penal, pentru cumul de sentinței i-a fost adăugată parțial, la pedeapsa aplicată,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Drochia sediul

Central, din 24.04.2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă închisoare pe un termen de 8

(opt) ani, în penitenciare de tip semiînchis.

Solicitarea apărătorului-apelant ce țin de soluționarea cheltuielilor de judecată a

fost admisă, dispunându-se trecerea cheltuielilor de judecată în contul statului,

deoarece art. 143 alin. (1) pct. 2) Codul de procedură penală stipulează că expertiza se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale.

În speță, expertiza a fost dispusă anume în acest sens și până la abrogarea alin. (2)

al art. 143 Cod de procedură penală prin Legea pentru modificarea și completarea unor

acte legislative nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 potrivit căruia plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

inculpatului, solicitând casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

28 ianuarie 2020 în partea executării pedepsei cu adoptarea unei noi hotărâri prin care

lui Gheorghița Adrian să-i fie stabilită pedeapsa cu reducerea a ⅓ din limitele minime

aplicabile și aplicarea art. 90 Cod penal cât privește executarea pedepsei cu închisoare,

motivând că:

- pedeapsa aplicată nu este pe măsura de a atinge scopurile prevăzute la alin. (2)

art. 61 Cod penal;

- eronat a fost reținut faptul că inculpatul, de vârstă relativ tânăr, are înclinări spre

a atenta la ordinea publică și integritatea fizică a persoanei, el acționând contrar legii

în legătură cu apărarea demnității femeilor ce îl însoțeau;

- impedimente la aplicarea art. 90 Cod penal nu s-au stabilit, iar executarea reală

a pedepsei cu închisoarea ar semnifica implicarea inculpatului într-un mediul carceral

pe o perioadă îndelungată, care ar fi în stare să-i dăuneze mai mult decât sa fie benefică

acestuia și societății prin crearea dificultăților de resocializare, contravine art. 8

CoEDO.

7

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat, și argumentând că

instanța de apel a adoptat o soluție în conformitate cu prevederile legale,

neconstatându-se erorile de drept invocate de recurent.

pronunțarea integrală a deciziei având loc la 27 februarie 2020, iar recursul a fost depus

în instanța de recurs la 24 martie 2020 și că nu este în mod vădit nefundat, în sensul

art.432 Cod de procedură penală, fiind admisibil.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din

următoarele considerente:

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la adoptarea unei

hotărâri netemeinice, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, să caseze total sau parțial

hotărârea atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat, se reține că apărarea

invocă incidența cazurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând criticile expuse în recurs în raport cu decizia, Colegiul constată, că

acestea sânt întemeiate și că erorile de drept nu pot fi corectate în prezenta procedură,

8

or instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale.

În primul rând, din interpretarea art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de apel adoptă următoarea soluție: admite apelul, casând sentința parțial sau

total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță.

Din partea dispozitivă a decizie rezultă că instanța de apel a adoptat soluția de

admitere parțială a apelului apărării.

Vis-á-vis de soluția „admiterii parțiale” a apelului, se statuează că ea nu este

specifică materiei penale și nu este reglementată de Codul de procedură penală, or

soluția de „parțial” sau „total” se aplică doar la casarea hotărârii judecătorești.

Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o soluție neprevăzută de art. 415 alin.

(1) pct. 2) Cod de procedură penală când a decis „Admite … în parte apelul avocatului

Brașoveanu Renata.…”.

În al doilea rând, Colegiul constată că instanța de apel, la adoptarea soluției expuse

pe larg în pct. 4.1. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, interpretându-le eronat, soluția instanței de apel fiind afectată de

erorile de drept prescrise în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În sensul celor menționate supra, se reține că apărarea a declarat apel nefiind de

acord cu individualizarea pedepsei și soluționarea chestiunilor legate de cheltuielile de

judecată.

Lecturând textul hotărârii recurate se constată că acesta nu conține o motivare în

sensul admiteri sau respingerii afirmațiile avocatului-apelant referitoare la greșita

individualizare a pedepsei, sub aspectul calculării cuantumul pedepselor stabilite

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod

penal cât și cu modalitatea de executare a pedepsei stabilite (aplicarea art. 90 Cod

penal).

La fel, instanța de apel a procedat și la adoptarea soluției de aplicare a prevederilor

art. 85 alin. (1) Cod penal la stabilirea cuantumului pedepsei definitive, nemotivând

soluția adoptată, și a creat și o condiție mai gravă inculpatului, decât a solicitat acuzarea

în apel.

9

Din interpretarea normelor prevăzute la art. 84 alin. (4) și art. 85 alin. (1) Cod

penal se reliefează împrejurarea că prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal creează o

situație mai favorabilă pentru inculpat, or în acest caz are loc stabilirea pedepsei penale

pentru concurs de infracțiuni, condiția fiind ca faptele infracționale să fie săvârșite până

la pronunțarea primei sentințe, cu includerea în termenul pedepsei durata pedepsei

executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe. Pedeapsa stabilită pentru

concurs de infracțiuni prevăzut la art. 84 alin. (4) Cod penal nu poate fi mai mică decât

pedeapsa stabilită la pronunțarea primei sentințe, pe când pedeapsa definitivă în cazul

cumulului de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea

unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința

anterioară (art. 85 alin. (3) Cod penal).

Conform materialelor cauzei, Gheorghița Adrian a fost pus sub învinuire pentru

săvârșirea, în perioada 05 martie 2016 – 19 februarie 2017, a patru infracțiuni. Pentru

două infracțiuni (una săvârșită la 05 martie 2016 și una la 13 februarie 2017) el a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul central, la 24.04.2018.

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, la 23 decembrie 2019 a stabilit inculpatului

pedeapsa definitivă prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) și (4) Cod penal.

Acuzatorul de stat, prin apelul declarat, nu a fost de acord cu modalitatea de calcul

a pedepsei definitive rezultată din aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal,

motivând că prima instanță nu a dispus cumularea pedepsei noi cu cea stabilită prin

sentința Judecătoriei Drochia, sediul central, din 24.04.2018, ci doar s-a adăugat la

pedeapsa stabilită termenul de o lună rămas spre executare condamnatului, adică în

esență nu a făcut un cumul de pedepse în sensul legii, cumulând pedeapsa stabilită prin

prisma art. 901 Cod penal.

Instanța de apel a admis apelul acuzării, doar că a stabilit pedepsa definitivă nu

potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, dar în baza art. 85 alin. (1) Cod penal, indicând că

„instanța de fond a admis o eroare de drept cât privește stabilirea cuantumului

pedepsei definitive, el urmând a depăși termenul de 5 (cinci) ani și 9 (nouă) luni, greșit

adăugându-se doar 1 lună rămasă spre executare din pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoria Drochia, sediul Central din 24.04.2018, neefectuându-se cumulul total sau

parțial de pedepse.

10

Prin urmare, apelul părții acuzării este fondat și conform prevederilor art. 85

alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentinței lui Gheorghița Adrian i-a fost adăugată

parțial, la pedeapsa aplicată, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Drochia sediul Central, din 24.04.2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, în penitenciare de tip semiînchis.”.

Statuarea instanței de apel nu poate fi considerată ca corespunzând exigențelor

CoEDO, or ea conține doar fraze de ordin general, argumente neconcrete, nefiind

întemeiată legal și prin admiterea apelului acuzării și adoptarea soluției de stabilire a

pedepsei în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, prin ce a admis eroarea de

drept prevăzută la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În opinia Colegiului Penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie fondul

apelurilor și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, deoarece

în viziunea apelanților, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de prima

instanță și afecta temeinicia hotărârii, cu atât mai mult că, în lumina jurisprudenței

CtEDO, deși instanțele nu sunt obligate să se expună asupra motivelor de respingere a

fiecărui argument a unei părți (hotărârea Ruiz Torija versus Spania), acestea nu sunt

scutite de obligația de a examina în modul corespunzător principalele motive invocate

și de a le da un răspuns (hotărârea Moreira Ferreira versus Portugalia).

În al treilea rând, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală iinstanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Raportând prevederile art. 409 alin. (2) la 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, fiind obligată ca, în

afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, iar chestiunile de drept

11

pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile de fapt și de drept menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei.

La caz, prima instanță a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că aceste

probe dovedesc vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 287 alin. (1) și art. 151

alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a preluat concluziile de primă instanță și le-a redat în felul

următor: „La pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunile

imputate lui (pct. 9 a hotărârii recurate).

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor (pct. 10 a hotărârii recurate).

Colegiul penal constată cu certitudine că Gheorghița Adrian, a comis

infracțiunile imputate lui prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod Penal, după semnele

calificative „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită” și art.151 alin. (1) Cod Penal, după semnele calificative: „vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale, care a provocat pierderea vederii, însoțită

de pierderea stabilită a cel puțin 1/3 din capacitatea de muncă” (pct. 12 a hotărârii

recurate).

Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul, în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d.

12

65, vol. II), cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată,

conform art. 3641 Cod Procedură Penală (pct. 13 a hotărârii recurate).”

Temeiul real a răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar

componența infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al

răspunderii penale, răspunderii penale fiind supusă numai persoana vinovată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală (art. 51 Cod penal).

Art. 113 Cod penal stipulează că prin calificare a infracțiunii se înțelege

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală și că, aceasta se efectuează la toate etapele procedurii penale de către

persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători.

Din jurisprudența națională constantă se desprinde că vătămarea intenționată

gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății poate să reprezinte violența, care

este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz,

calificarea trebuie făcută, în temeiul art. 145, 151 sau 152 Cod penal și art. 354 Cod

contravențional (huliganismul nu prea grav). În cazuri de acest gen, nu este admisibilă

aplicarea răspunderii, în baza art. 145, 151 sau 152 și art. 287 Cod penal. Or, principiul

de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte (non bis in idem), garantat de art. 7

Cod penal, art. 22 Cod de procedură penală și art. 4 al Protocolului 7 la CoEDO,

interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile de

acest gen, violența fiind desemnată prin sintagma „aceeași faptă”.

Conform art. 3641 alin. (1) și (7) Cod de procedură penală, inculpatul poate

recunoaște doar săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, instanța urmând să aplice,

totuși, dispozițiile art. 382-398 Cod de procedură penală în mod corespunzător.

Dacă în cadrul examinării conform procedurii simplificate după audierea

inculpatului și/sau în timpul dezbaterilor au apărut circumstanțe care exclud aplicarea

dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de judecată, deliberând în

conformitate cu prevederile art. 383 Cod de procedură penală, prin o nouă încheiere

motivată, va relua judecarea cauzei și va judeca cauza în procedura generală (de exemplu,

instanța, cu ocazia deliberării, nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei sau fapta

13

imputată inculpatului nu a fost încadrată corect, dacă se constată că există vreo încălcare a normelor

imperative din Codul de procedură penală).

Raportând starea de fapt și de drept, se conchide că instanța de apel, nu a respectat

prescripțiile nominalizate supra, și nu a reacționat în modul prevăzut de lege cu referire

la erorile de drept comise de instanța de fond (calificarea oficială a acțiunilor inculpatului),

repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor

generale, întru elucidarea împrejurărilor neconstatate de prima instanță în condițiile

legii, menținând o sentința nemotivată și neîntemeiată legal, de vreme ce, în lumina

jurisprudenței CtEDO, admiterea de către inculpat a circumstanțelor pe care s-a bazat

condamnarea sa, adică acceptarea unei proceduri simplificate, nu include și calificarea

lor în baza legii penale (hotărârea Rostovțev versus Ukraina).

Deci, hotărârile prezintă și deficiențe sub aspectul motivării stării de fapt și de

drept, deoarece instanța de fond a făcut o motivare generală, confuză și fără o

argumentare concretă, iar instanța de apel nu a reacționat, în modul prevăzut de lege,

asupra erorilor de drept comise, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința, prin

prisma prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, și nu a rejudecat cauza

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o

sentința nemotivată și neîntemeiată legal.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia:

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel; să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate

și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate,

să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-

și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, iar în caz de adoptare a unei

concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum

și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

14

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Brașoveanu Renata, în numele

inculpatului Gheorghița Adrian, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Gheorghița Adrian

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 16 iulie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecător Liliana Catan

Judecător Ion Guzun

Judecător Victor Burduh

Judecător Nicolae Craiu

15