1ra-898/20 — art. 152 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 p. 6, 10 CPP
1ra-898/20 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-898/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
11 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Covdii Alexandru, în numele părții vătămate Postolachi Nina, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în
privința lui
Postolachi Teodor XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 06.01.2015 – 30.07.2019;
Instanța de apel: 18.09.2017 – 06.12.2017;
03.07.2018 – 20.11.2019;
Instanța de recurs: 12.02.2018-29.05.2018;
31.01.2020 – 11.03.2020;
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din 31 mai 2017, Postolachi
Teodor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 1
(unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Postolachi Teodor a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (un) an și nu va fi executată dacă
condamnatul nu va comite o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă
cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
S-a dispus încasarea din contul lui Postolachi Teodor în beneficiul părții vătămate
Postolachi Nina prejudiciul moral cauzat în sumă de 120 000 (una sută douăzeci mii) lei.
1
Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a fost admis în principiu,
urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor de ordin material să decidă instanța în ordine
civilă.
Instanța de fond a reținut, că inculpatul Postolachi Teodor, la 27.10.2014
aproximativ la ora 11:00, fiind în relații ostile cu fosta soție Postolachi Nina, aflându-se în
s. Pelinia, r. Drochia, la hotarul dintre gospodăria comună a foștilor soți Postolachi, unde
în prezent locuiește Postolachi Teodor și gospodăria unde în prezent locuiește Postolachi
Nina, din motivul că ultima, împreună cu persoane angajate de ea, intenționau să instaleze
un gard între gospodăriile sus numite, a inițiat un conflict, numind-o pe fosta soție cu
cuvinte necenzurate și amenințând-o cu răfuială fizică, după ce a lovit-o cu o scândură din
lemn de la gard, precum și cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-
i vătămări corporale medii, care au provocat dereglarea sănătății pe un timp îndelungat.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal –
vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru
viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată de dereglarea
îndelungată a sănătății.
Sentința a fost atacată cu apel de către: procurorul Tomac Marin, avocatul
Covdii Alexandru, în numele părții vătămate, și inculpat.
3.1. Procurorul Tomac Marin prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 2
ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în conformitate cu
prevederile art. 90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționata a executării pedepsei
pe un termen de 2 ani precum și încasarea din contul acestuia în folosul statului a
cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 57 lei.
În susținerea apelului declarat, s-a invocat că:
- instanța i-a aplicat lui Postolachi Teodor o pedeapsă prea blândă, neluând în
considerație comportamentul acestuia până și după comiterea infracțiunii, atitudinea față
de fapta comisă (recunoașterea parțială a vinovăției) cât și necontribuirea la diminuarea
consecințelor infracțiunii (nu a restituit integral prejudiciile materiale și morale cauzate
părții vătămate);
- au fost ignorate prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, cu privire la
achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-
legale în sumă de 57 lei.
2
3.2. Avocatul Covdii Alexandru în apelul declarat în numele părții vătămate a
solicitat, casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată lui
Postolachi Teodor o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare, fără suspendarea
condiționată a executării pedepsei și de admis integral acțiunea civilă privind recuperarea
prejudiciului material și moral cauzat, deoarece:
- pedeapsa aplicată nu este echitabilă în raport cu consecințele infracțiunii, părții
vătămate fiindu-i cauzate vătămări corporale sub formă de: traumă cranio-cerebrală,
contuzie cerebrală, fractura treimii distale osului ulnar stâng, fractura treimii proximale
osului ulnar pe dreapta cu deplasare, în urma acestora a primit tratament un timp
îndelungat, a suferit psihic și fizic. De asemenea, inculpatul nu a recuperat prejudiciu
material pricinuit de acțiunile criminale, nu a făcut concluzii necesare în urma atragerii la
răspundere penală;
- la materialele dosarului au fost anexate probe, care demonstrează volumul de
cheltuieli suportate și probe, ce confirmă cauzarea prejudiciului material.
3.3. Inculpatul prin apelul declarat a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea
încasării prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit,
pentru prima instanță, concluziile primei instanțe fiind în contradicție cu circumstanțele
pricinii.
Astfel, vina o recunoaște și se căiește în cele întâmplate. A acționat criminal în
privința părții vătămate, fiind provocat de ultima. I-a acordat părții vătămate ajutor material
pentru lecuire în măsura posibilităților în sumă de 13000 lei, iar la moment are o situație
materială vulnerabilă, fiind pensionar, primește o pensie în sumă de 1276 lei. Este bolnav,
a participat la luptele din Transnistria și sistematic primește tratament.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017,
au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului Tomac Marin și a avocatului Covdii
Alexandru, în numele părții vătămate.
Apelul inculpatului a fost admis, casată sentința, în latura încasării prejudiciului
moral, și adoptată o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit, pentru prima
instanță, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Postolachi Teodor în beneficiul lui
Postolachi Nina prejudiciul moral în sumă de 30000 (treizeci de mii) lei.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin
рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de
3
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal, sentința, în această parte
nefiind contestată.
Pedeapsa aplicată corespunde prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, fiind una
echitabilă în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor
mai puțin grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care a recunoscut vina în
cele comise, s-a căit sincer, anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv de
administrația publică locală, este pensionar, iar circumstanțe agravante nu au fost
constatate. Astfel, pedeapsa sub formă de închisoare a cărei executare a fost suspendată
condiționat este oportună, corectă și echitabilă, fiind în stare să corecteze și reeduce
vinovatul, în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept, și să nu
creeze suferințe fizice și psihice acestuia, având un efect pozitiv asupra conștientizării
pericolului social al acțiunilor comise.
Soluția de dispunere a încasării prejudiciului moral în sumă de 120000 lei, a fost
considerată neîntemeiată, partea vătămată depunând mai multe cereri, solicitând încasarea
unui cuantum diferit a prejudiciului moral și material suferit (f.d.85, vol. I și f.d.168-169,
vol. I), astfel, urmârindu-se scopul îmbogățirii fără just temei. În acest sens, instanța de
apel a conchis că suma de 30000 (treizeci de mii) lei este o despăgubire echitabilă pentru
daune morale cauzate, menținând sentința cu referire la soluționarea acțiunii civile, cât
privește prejudiciul material.
Solicitarea privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a 57 lei
pentru efectuarea expertizei medico-legale, s-a apreciat a fi neîntemeiată, deoarece
efectuarea expertizei a fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea
constatării leziunilor corporale la partea-vătămată, acțiuni procesuale țin de administrarea
probatoriului și formularea învinuirii, sarcină a acuzării.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de avocatul Covdii
Alexandru, în numele părții vătămate, solicitându-se casarea hotărârilor instanțelor de fond
cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră
sub formă de închisoare fără suspendarea condiționată a executării pedepsei, și de admis
integral acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului material și moral.
Recurentul a invocat blândețea pedepsei aplicate arătând că aceasta este una
inechitabilă pentru suferințele suportate de partea vătămată în urma acțiunilor infracționale
care i-au cauzat prejudicii morale și materiale, ea suportând dureri fizice, de mai multe ori
fiind operată, o durată îndelungată de timp i-au fost imobilizate membrele superioare a
corpului și a fost lipsită de posibilitatea de a lucra, întru obținerea surselor de existență. În
4
urma traumelor primite capacitatea de muncă este redusă, are dureri a ambelor mâini care
au fost fracturate, permanent are dureri de cap în urma comoției cerebrale.
La materialele cauzei au fost anexate documente care confirmă suma prejudiciului
material ce constituie 6090,81 euro și 10728,09 lei pentru tratament și 238,61 euro și 600
lei pentru cheltuieli de transport, însă instanțele de fond și de apel nu s-au expus argumentat
asupra soluției adoptate.
Procurorul și inculpatul au depus referințe privind opinia asupra recursului
ordinar declarat, solicitând respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 29.05.2018 a
fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Covdii Alexandru, în numele părții
vătămate, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06.12.2017 în latura
penală în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă și dispusă rejudecarea cauzei de către
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea soluției adoptate, s-a indicat că instanțele n-au individualizat
pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75-78 Cod penal și a practicii judiciare constante,
soldată cu stabilirea unei pedepse neechitabile, ce se consideră eroare de drept prevăzută
de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței
de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta,
atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
De asemenea, nu pot fi admise soluțiile instanțelor de fond referitor la acțiunea civilă
înaintată de partea vătămată, or prima instanță în hotărârea sa nu a menționat despre
prejudiciul material cauzat părții vătămate, reieșind din documentele prezentate și anexate
la materialele cauzei penală, lăsându-le fără apreciere, astfel că, în decizia instanței de apel
lipsește motivarea soluției în ce privește acțiunea civilă în partea solicitărilor de încasare a
prejudiciului material, fiind indicate doar fraze de ordin general cu referire la soluționarea
acțiunii civile.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 20.11.2019 au fost
admise apelurile procurorului, inculpatului și a avocatului Covdii Alexandru, în numele
părții vătămate, casată sentința, inclusiv din oficiu, în afara motivelor și temeiurilor
invocate de apelanți, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care procesul
penal, intentat în privința lui Postolachi Teodor, în baza art. 152 alin. (1) Cod Penal, a fost
încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale prevăzut
de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod Penal.
5
Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul inculpatului în
beneficul părții vătămate a: 57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, 50000 lei cu titlu de
prejudiciu moral și 6044,93 lei cu titlu de prejudiciu material.
Pentru a se pronunța, instanța de apel, rejudecând cauza, a statuat că de la
momentul comiterii faptei prejudiciabile (27.10.2014), infracțiune ce se atribuie la
categoria celor mai puțin grave, a expirat termenul de 5 ani, prevăzut de art. 60 alin. (1) lit.
b) Cod Penal, impunându-se soluția de încetare a procesului penal în conformitate cu
prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală.
Solicitarea încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 57 lei are suport legal și
probator, făcându-se referire la prevederile art. 227 alin. (1) și (2) p. 5) și art. 229 Cod de
procedură penală și f.d. 13, vol. I – bonul de plată, dispunându-se încasarea acestei sume
în beneficiul părții vătămate, ultima achitând pentru efectuarea constatării medico-legală.
La aprecierea cuantumului prejudiciului material care urmează a fi încasat s-a ținut
cont că:
- partea vătămată a înaintat pretenții de ordin material în mărime totală de 19222,93,
sumă rezultată din tratamentul medical suportat în urma cauzării de vătămări medii a
integrității corporale de către inculpat și confirmată prin probele anexate. Inculpatul a
restituit benevol suma de 13178 lei cu titlu de cheltuieli de tratament. Prin urmare s-a
dispus încasarea diferenței de sumă și anume a 6044,93 lei;
- partea vătămată a solicitat încasarea a 6329,42 euro, sumă suportată în legătură cu
efectuarea a tratamentului în Republica Italiană, însă probele anexate confirmă doar suma
de 6197,91 euro și, cum acestea, nu au fost administrate în corespundere cu prevederile
legale (nu au fost confirmate de organul emitent și nu au fost traduse și legalizate), nu au
fost admise în calitate de probe, nedispunându-se încasarea acestei sume;
- cheltuielile de transport suportate în legătură cu deplasarea din Republica Italiană în
Republica Moldova și invers, în mărime de 584,97 euro și 16549 lei, nu pot fi puse în
seama inculpatului, or domiciliu părții vătămate fiind în Republica Moldova, în Republica
Italiană ea având o activitate temporară de muncă.
50000 lei este un cuantum echitabil pentru suferințele psihice suportate de partea
vătămată în urma acțiunilor infracționale, invocându-se circumstanțele cauzei, practica
judiciară și prevederile art. 219, art. 221, art. 225 Cod de procedură penală și art. 1423 alin.
(1) Cod civil.
Împotriva deciziei, recurs, în termenul legal, a declarat avocatul Covdii
Alexandru, în numele părții vătămate.
6
În susținerea recursului, s-a invocat că:
- încetarea procesului penal în urma intervenirii termenului de prescripție este
neîntemeiat, instanța neținând cont de faptul că inculpatul s-a eschivat cu rea voință de la
prezentarea în ședința de judecată, lipsind nemotivat, iar ultima întrerupe curgerea
termenului de prescripție;
- aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal urmează a fi exclusă, căința sinceră a
inculpatului neputând fi reținută din motiv că el după ședințele de judecată de nenumărate
ori a amenințat-o pe partea vătămată cu răfuiala fizică și a aplicat sistematic, o perioadă
îndelungată de timp, violența fizică și psihică în privința fostei soții. De asemenea nu s-a
ținut cont de consecințele infracțiunii care sunt iremediabile, starea sănătății
nerestabilindu-se până în prezent;
- în urma infracțiunii părții vătămate i-au fost cauzate dureri fizice și psihice de
intensitate maximă, ea suportând mai multe intervenții chirurgicale și aflându-se în
imposibilitate de a se întreține o perioadă îndelungată de timp și la moment are capacitatea
de muncă redusă, stres emoțional și dureri de cap.
Drept urmare, se solicită casarea hotărârilor instanțelor de fond cu adoptarea unei noi
hotărâri, prin care lui Postolachi Teodor să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră sub formă
de închisoare fără suspendarea condiționată a executării pedepsei și de admis integral
acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului material și moral cauzat.
În temeiul art. 4311 alin. (1) p. 1) Cod de procedură penală au depus referințe
procurorul Guțan Pavel și avocatul Anton Vasile, în numele inculpatului, potrivit cărora
soluția adoptată și pronunțată de instanța de apel corespunde rigorilor și exigențelor
prevederilor legale, fiind legală și întemeiată, deci, recursul este inadmisibil, vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.
7
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material
sau substanțial, iar instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Din conținutul recursului rezultă că apărătorul părții vătămate critică sentința
Judecătoriei Drochia, sediul central, din 31.05.2017 în partea aplicării art. 90 Cod Penal,
decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 20.11.2019 în partea aplicării art. 60
Cod penal și ambele hotărâri în partea soluționării acțiunii civile.
Afirmația că greșit au fost aplicate prevederile art. 90 Cod Penal, dispunându-se
suspendarea condiționata a executării pedepsei cu închisoare stabilite lui Postolachi
Teodor, și motivele invocate în susținerea acesteia, nu este obiect de studiu, de vreme ce
hotărârea instanței de fond nu produce efecte juridice, ea fiind desființată în această parte,
procesul penal, intentat în privința lui Postolachi Teodor, în baza art. 152 alin. (1) Cod
Penal, fiind încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție a răspunderii
penale prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod Penal.
Argumentele referitoare la netemeinicia încetării procesului penal, intentat în
privința lui Postolachi Teodor, în baza art. 152 alin. (1) Cod Penal, în legătură cu
intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 60 alin. (1) lit.
b) Cod Penal, nu pot fi reținute.
Art. 60 alin. (4) și (5) Cod penal stipulează că prescripția se va întrerupe dacă,
până la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), persoana va săvârși o infracțiune pentru
care poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani și că curgerea
prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la
urmărirea penală sau de la judecată.
Din materialele cauzei penale rezultă că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea
penală, nu a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței,
de a se apăra precum și nu s-a sustras de la judecată. De asemenea nu au fost prezentate
probe ce ar confirma că Postolachi Teodor ar fi săvârșit o infracțiune pentru care poate fi
aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani.
Cauză de înlăturare a răspunderii penale – intervenirea termenului de prescripție a
răspunderii penale – operează ope legis (cu ajutorul legii), de plin drept, neputând fi
refuzată din momentul în care s-a împlinit termenul maxim prevăzut de art. 60 Cod penal,
pentru fiecare categorie de infracțiune în parte. Aceasta se impune deoarece, în caz de
prescripție a răspunderii penale, instanța de judecată este obligată, prin prevederile art. 332
8
Cod de procedură penală, să pronunțe încetarea procesului penal, în baza art. 60 Cod penal,
atunci când nu a constatat incidența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 60 alin. (4) sau
(5) Cod penal, or a constata că termenul de prescripție a răspunderii penale încetează
să mai curgă în favoarea inculpatului, culpabil eventual de tergiversarea judecății
cauzei, înseamnă a adăuga la lege, termenul general sau special de prescripție a
răspunderii penale nefiind condiționat de atitudinea celui ce îi este îngăduit să-și
organizeze apărarea în așa fel încât să-i profite deplin.
Deci, afirmația recurentului că greșit au fost adoptată soluția prevăzută de art. 332
alin. (1) Cod de procedură penală nu are temei legal, fiindcă o eventuală tergiversare a
judecării cauzei, cu excepția întreprinderii acțiunii de sustrage de la urmărirea penală sau
de la judecată, nu poate constitui caz de încetare, întrerupere sau suspendare a cursului
prescripției răspunderii penale, atâta timp cât nu este prevăzut expres de lege.
Cerința casării hotărârii primei instanțe cu referitor la soluționarea acțiunii civile nu
este obiect de studiu în instanța de recurs și asupra acestora nu se face o motivare detaliată,
de vreme ce sentința Judecătoriei Drochia, sediul central, din 31.05.2017, în această parte
a fost desființată prin hotărârea instanței ierarhic-superioare și nu produce efecte juridice.
Soluția adoptată de instanța de apel în latura civilă Colegiul Penal o apreciază ca
fiind făcută în corespundere cu rigorile legii și nu se constată prezența erorii de drept și
temeiuri de implicare a instanței de recurs.
Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile
părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen
efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia
(hotărârea CtEDO Achina versus Romania și Gheorghe versus România). Singura garanție
ca instanța a analizat susținerile părților, argumentele și probele administrate o reprezintă
motivarea hotărârii judecătorești. Hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei
trebuie să conțină o parte introductivă, o expunere/considerentele și dispozitivul. Motivare
a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil
hotărârea luată, fapt ce presupune, o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin
conținutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele
administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la
toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic și convingător la soluția din
dispozitiv.
9
Hotărârea instanței trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echitabil al
procedurii judiciare și al respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat
cererile/apărările părților. Considerentele hotărârii, reprezentând explicitarea soluției din
dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă
în autoritate de lucru judecat, raportat la părțile din dosar și obiectul cauzei.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului
echitabil, exigență a art. 6 alin. (1) CoEDO.
În lumina jurisprudenței CtEDO (hotărârea Albina versus România), dreptul la un
proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 CoEDO, „include printre altele dreptul părților de a
prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția
nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și
efective (hotărârea CtEDO Artico versus Italia), acest drept nu poate fi considerat efectiv
decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de
către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanței” obligația
de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă
ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârea Perez versus Franța).
Revenind la speță, se conchide că admițând apelurile declarate în prezenta cauză
penală și desființând sentința, în partea soluționării acțiunii civile, instanța de apel a
corectat viciul fundamental admis în cadrul procedurii precedente, el afectând hotărârea
pronunțată, răspunzând la argumentele părților, or exigențele CoEDO obligă instanțele
ierarhic superioare de a rectifica eroarea de procedură comisă de instanța de fond, în caz
contrar art. 6 este încălcat, or se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni
versus Italia).
Din lecturarea textului hotărârii se reține că instanța de apel a făcut un calcul corect
a sumelor bănești pretinse de partea vătămată de la inculpat cu titlu de prejudiciu moral și
material și a analizat probele administrate de părți, la acest capitol, din punct de vedere al
pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, coroborându-le în ansamblu, ținând cont
de respectarea procedurii administrării acestora.
De asemenea, instanța de apel, în temei legal, a stabilit că partea vătămată a suportat
cheltuieli de judecată în mărime de 57 lei și a dispus încasarea acesteia în beneficiul
ultimei.
Colegiul penal mai reține că criticile formulate de recurent, în latura civilă, au format
obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora aceasta, le-a dat
10
o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în p. 11 a prezentei decizii,
soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.
Deci, Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile instanței de apel, decizia
corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar
temeiurile invocate de recurent nu persistă în cauză, ceea ce impune soluția inadmisibilității
recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
d e c i d e:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Covdii Alexandru, în
numele părții vătămate Postolachi Nina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Postolachi Teodor
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 06 mai 2020.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
11