1ra-581/2018 — art.152 alin. 1 CP

1ra-581/2018 — art.152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-581/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Toma Nadejda

judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul

Covdii Alexandru în numele părții vătămate Postolachi Nina, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Central din 31 mai 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017, în cauza penală în

privința lui

Postolachi Teodor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Teodor XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod

penal la 1 (unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Postolachi Teodor XXXXX a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (un) an și nu va fi executată dacă

condamnatul nu va comite o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă

cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

S-a dispus încasarea din contul lui Postolachi Teodor XXXXX în beneficiul părții

vătămate Postolachi Nina prejudiciul moral cauzat în sumă de 120 000 (una sută

douăzeci mii) lei.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a fost admis în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor de ordin material să decidă instanța în

ordine civilă.

Teodor XXXXX, la 27.10.2014 aproximativ la ora 11:00, fiind în relații ostile cu fosta

1

soție Postolachi Nina, aflându-se în XXXXX, la hotarul dintre gospodăria comună a

foștilor soți Postolachi, unde în prezent locuiește cet. Postolachi Teodor și gospodăria

unde în prezent locuiește Postolachi Nina, din motivul că ultima, împreună cu persoane

angajate de ea, intenționau să instaleze un gard între gospodăriile sus numite, a inițiat

un conflict, numind-o pe fosta soție cu cuvinte necenzurate și amenințând-o cu răfuială

fizică, după ce a lovit-o cu o scândură din lemn de la gard, precum și cu pumnii și

picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i vătămări corporale medii, care au

provocat dereglarea sănătății pe un timp îndelungat.

Acțiunile inculpatului Postolachi Teodor Ion au fost încadrate în baza art.152

alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi - vătămarea intenționată medie a integrității

corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la

art.151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Alexandru în numele părții vătămate Postolachi Nina și de inculpatul Postolachi

Teodor, care au solicitat:

3.1. Procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Postolachi

Teodor Ion să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal și stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în conformitate cu prevederile

art.90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de 2 ani. La

fel, a solicitat încasarea din contul inculpatului în folosul statului cheltuielile judiciare

pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 57 lei.

În susținerea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat blândeții pedepsei,

considerând că instanța de judecată i-a aplicat o pedeapsă exagerat de blândă, neluând

în considerație comportamentul inculpatului până și după comiterea infracțiunii, faptul

că el nu a recunoscut integral vinovăția în comiterea infracțiunii date, nu a restituit

integral prejudiciile materiale și morale cauzate părții vătămate.

De asemenea, de către instanța de judecată au fost ignorate prevederile

art. 227-229 Cod de procedură penală, cu privire la achitarea de către inculpat a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 57 lei. În

așa mod, instanța de judecată a pronunțat o sentință ilegală, care urmează a fi casată.

3.2. Avocatul Covdii Alexandru în numele părții vătămate Postolachi Nina,

casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată lui Postolachi

Teodor o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare, fără suspendarea condiționată a

executării pedepsei și de admis integral acțiunea civilă privind recuperarea

prejudiciului material și moral cauzat.

În argumentarea apelului a invocate blândețea pedepsei aplicate inculpatului,

considerând că aceasta nu este echitabilă cu urmările comiterii infracțiunii, fiindu-I

cauzate părții vătămate Postolache Nina vătămări corporale sub formă de traumă

cranio-cerebrală, contuzie cerebrală, fractura treimii distale osului ulnar stâng, fractura

treimii proximale osului ulnar pe dreapta cu deplasare, în urma acestora a primit

tratament un timp îndelungat, a suferit psihic și fizic. Inculpatul nu a recuperat

2

prejudiciu material pricinuit de acțiunile criminale, nu a făcut concluzii necesare în

urma atragerii la răspundere penală.

De asemenea, a invocat dezacordul său cu soluția instanței de fond, care a admis în

principiu acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material, considerând că, la

materialele dosarului au fost anexate probe, care demonstrează volumul de cheltuieli

suportate și probe, ce confirmă cauzarea prejudiciului material. Concluzia instanței

privind încasarea parțială prejudiciului moral este una incorectă, invocând prevederile

art.400, 401 Cod de procedură penală.

3.3. Inculpatul Postolachi Teodor, casarea parțială a sentinței, ca fiind

nelegitimă în partea încasării prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, considerând hotărârea dată nelegitimă,

pasibilă anulării în partea cuantumului prejudiciului moral, deoarece concluziile primei

instanțe, expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

În apelul suplimentar a declarat că, vina o recunoaște, se căiește în cele

întâmplate, a lovit-o cu scândură peste mâini, s-a inervat foarte mult, deoarece ea l-a

provocat prin acțiuni și în mod verbal. S-a bătut joc de dânsul toată viața, a sustras din

casă 20 mii euro, nu comunică cu unicul fecior al acestora, și nepoțeii pe care nici nu i-a

văzut. Regretă de cele întâmplate foarte mult.

Apelantul a menționat că, i-a acordat părții vătămate ajutor material pentru

lecuire în măsura posibilităților în sumă de 13000 lei, iar la moment situația sa

materială este foarte vulnerabilă, este pensionar, primește o pensie mizeră în sumă de

1276 lei, este bolnav, sistematic primește tratament, este participant la luptele din

Transnistria și suma încasării pentru prejudiciul moral a sumei de 120000 lei în

beneficiul lui Postolachi Nina este extrem de exagerată pe care nu are posibilitatea de a

o achita și a solicitat să fie micșorată.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror și avocatul Covdii Alexandru

în numele părții vătămate Postolachi Nina, iar apelul inculpatului Postolachi Teodor a

fost admis, casată parțial sentința Judecătoriei Drochia (sediul Central) din 31.05.2017

în latura încasării prejudiciului moral, și adoptată o nouă hotărâre în această parte,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea din

contul lui Postolachi Teodor Ion în beneficiul lui Postolachi Nina prejudiciul moral în

sumă de 30000 ( treizeci de mii) lei.

În rest dispozițiile hotărârii atacate au fost menținute.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Postolachi Teodor XXXXX de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin.(1) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a constatat că vinovăția acestuia este dovedită pe

deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală,

examinate de instanța de fond și verificate din oficiu de instanța de apel, astfel, reținând

că, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind

3

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din

probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele,

complet și obiectiv.

Totodată, s-a menționat că, la capitolul încadrării juridice a acțiunilor inculpatului,

nu a fost contestată de către partea vătămată sau de către acuzatorul de stat.

5.1. Verificând legalitatea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a

considerat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90

Cod penal, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvârșită, deoarece a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal face parte

din categoria celor mai puțin grave pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa

închisorii pe un termen de până la 5 ani, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

care a recunoscut vina în cele comise, s-a căit sincer, anterior nu a fost judecat, se

caracterizează pozitiv de administrația publică locală, este pensionar, iar circumstanțe

agravante nu au fost constatate.

Astfel, considerând că pedeapsa stabilită de instanța de fond sub formă de

închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este oportună, corectă și

echitabilă, or, această pedeapsă este corespunzătoare faptei comise, având în vedere

scopul legii penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpatului în vederea

neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept. Totodată, ținând cont de

faptul că, pedeapsa penală are drept scop reeducarea condamnatului, aceasta din urmă

nicidecum nu trebuie să creeze careva suferințe fizice și psihice, persoanelor atrase la

răspundere penală, fapt care denotă că sancțiunea dată va avea un efect pozitiv asupra

conștientizării de către inculpat a pericolului social al acțiunilor comise.

5.2. Referitor la soluția instanței de fond în latura civilă, și anume în partea

dispunerii încasării prejudiciului moral în sumă de 120000 (una sulă douăzeci mii) lei

din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate, instanța de apel a considerat-o

eronată și neîntemeiată și a menționat că, avocatul Cucereanu Eugenia în numele părții

vătămate Postolachi Nina a înaintat acțiune civilă cu privire la încasarea prejudiciului

moral în sumă de 300000 (trei sute mii) lei și prejudiciul material în sumă

de 75.30,94 lei (f.d.85, vol. I), iar ulterior, partea vătămată a mai depus o cerere, prin

care a solicitat încasarea prejudiciului moral în sumă de 500000 lei și prejudiciul

material în sumă de 6329,42 Euro și 11328,09 lei. (f.d.168-169, vol. I)

În acest sens, instanța de apel a notificat prevederile art.219 alin.(4) Cod penal,

art. 1423 alin.(1) Cod civil și luând în considerație caracterul și gravitatea suferințelor

psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului

prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei

vătămate, ținând cont de aceste împrejurări, urmărind scopul ca evaluarea să nu fie una

subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, a conchis că suma

de 30000 (treizeci de mii) lei este o despăgubire echitabilă pentru daune morale

cauzate părții vătămate Postolachi Nina.

Cu referire la prejudiciul material solicitat, instanța de apel a reținut că soluția

instanței de fond este corectă, or, întru soluționarea chestiunii respective și

concretizarea sumei solicitate prin acte confirmative acesta urmează a fi soluționat în

ordinea civilă.

4

5.3. La fel, instanța de apel a considerat că, solicitarea acuzatorului de stat

privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului suma de 57 lei pentru

efectuarea expertizei medico-legale, este neîntemeiată și în acest sens a notificat

prevederile art. 143 alin. (1) pct.1),3),6) Cod de procedură penală, art.100 alin.(2) și

art.6 parag.2 a Convenției, precum și art. 15 alin.(1) din Legea nr. 1086 din 23.06.2000

cu privire la expertiza judiciară, menționând că expertizele medico-legale, biologice și

psihiatrico-legale petrecute în cadrul procesului, au fost ordonate de către organul de

urmărire penală în vederea constatării leziunilor corporale la partea-vătămată aceste

acțiuni procesuale țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în

sarcina părții acuzării, or, aplicabilitatea art. 142 alin.(2) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept să

înainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanțelor care,

în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor, este inoportună, deoarece

se referă la efectuarea expertizei la cererea părților și pe cont propriu, fapt ce nu

persistă la caz.

atacată cu recurs ordinar de avocatul Covdii Alexandru în numele părții vătămate

Postolachi Nina, la 22 ianuarie 2018, care solicită casarea acesteia, precum și a hotărârii

primei instanțe, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

Postolachi Teodor să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare fără

suspendarea condiționată a executării pedepsei, și de admis integral acțiunea civilă

privind recuperarea prejudiciului material și moral.

În susținerea solicitării sale, invocă blândețea pedepsei aplicate inculpatului, care

în opinia acestuia este una inechitabilă pentru suferințele suportate de către partea

vătămată în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului, care i-a cauzat prejudicii

morale și materiale, or, partea vătămată a suportat dureri fizice, de mai multe ori a fost

operată, o durată îndelungată de timp au fost imobilizate membrele superioare a

corpului, a fost lipsită de posibilitatea de a lucra, de a căpăta surse de existență.

Recurentul menționează că, în prezent în urma traumelor primite capacitatea de

muncă este redusă, are dureri a ambelor mâini care au fost fracturate, permanent are

dureri de cap în urma comoției cerebrale.

Consideră că, instanțele de judecată nu au ținut cont de toate circumstanțele

enumerate supra, expuse pe tot parcursul judecării cauzei și astfel, incorect și ilegal nu

au admis acțiunea civilă integral.

Totodată, menționând că, la materialele cauzei au fost anexate documente care

confirmă suma prejudiciului material ce constituie 6090,81 euro și 10728,09 lei pentru

tratament și 238,61 euro și 600 lei pentru cheltuieli de transport, însă instanțele de

fond și de apel nu s-au expus argumentat asupra soluției adoptate, prin care au admis

acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor de ordin material să decidă instanța în ordine civilă.

recursului ordinar declarat, solicitând respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat.

5

invocate, Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă

probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ

ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor

legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

8.1. Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit conchide, că în cauza dată instanțele

n-au individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75 - 78 Cod penal și a

practicii judiciare constante, soldată cu stabilirea unei pedepse neechitabile, ce se

consideră eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În speță, se constată că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, prin

care inculpatului Postolachi Teodor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal și stabilită pedeapsa cu închisoare pe un

termen de un an, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu aplicarea

restricției conform art.90 alin.(6) Cod penal, considerând că, instanța de fond corect și

echitabil a decis, că față de inculpat urmează a fi aplicate prevederile art.90 Cod penal,

or, această pedeapsă este corespunzătoare faptei comise, având în vedere scopul legii

penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpatului în vederea neadmiterii

pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit menționează, că potrivit prevederilor

art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală

6

acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

De asemenea, Colegiul subliniază că, în același timp, este necesară respectarea

prevederilor art. 61 Cod penal, conform cărora, pedeapsa aplicată infractorului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea

altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane. Or,

pedeapsa prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt determinate

de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea

acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii, date ce

caracterizează personalitatea infractorului.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76 – 77 Cod

penal, precum și, efectele acestora prescrise în art.78 Cod penal.

Potrivit practicii judiciare constante, după efectuarea acestei proceduri de

individualizare și stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii

închisorii, continuă operațiunea de individualizare a acesteia, dar în aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului, urmează să fie executată real sau

reieșind din datele cu privire la personalitatea acestuia, poate fi făcută concluzia că

scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei stabilite

vinovatului pe un termen de probă.

Analizând materialele cauzei și hotărârile instanțelor de fond în partea stabilirii

pedepsei, Colegiul lărgit conchide că, prevederile normelor specificate supra nu au fost

respectate, deoarece, aplicând prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, au notificat

dispozițiile art.75 Cod penal, fiind reținute circumstanțele ce se referă la persoana

vinovatului, însă nu au ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, ceea ce denotă faptul că, instanțele inferioare au examinat superficial cauza

dată.

7

În această ordine de idei, Colegiul lărgit consideră necesar de menționat că,

inculpatul Postolachi Teodor a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 152 alin.(1) Cod

penal, și anume, vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost

urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, fapt confirmat prin raportul de

constatare medico-legală Nr.145 „D” din 05 noiembrie 2014 (f.d.13, vol. I), raportul de

expertiză medico-legală nr.l51 „D” din 12 noiembrie 2014, potrivit căruia:„In baza

datelor examinării medico-legale a cet: Postolachi Nina Vasile, 1960 anul nașterii, s-au

depistat leziuni corporale în formă de: Traumă cranio-cerebrală, contuzie cerebrală,

fractura treimii distale osului ulnar stîng, fractura treimii proximale osului ulnar pe

dreapta cu deplasare, care puteau apărea în urma acțiunii unui corp /uri/, dur,/re/

contondent,/te/, posibil în timpul și circumstanțele indicate califică către vătămări

corporale MEDII, care au provocat dereglarea sănătății pe un timp îndelungat, mai mult

de 21 zile. Leziunile corporale descrise mai sus se exclud de la căderea înălțimii propriului

corp, precum și de sine stătător. Și au fost provocate de multiple lovituri cu un corp dur,

contondent, posibil cu un băț din lemn.” (f.d.37, vol. I) și raportul de expertiză medico-

legală în comisie Nr.374 din 17 mai 2016, potrivit căruia experții judiciari medico-legali

au concluzionat că: „Conform datelor din documentația medicală prezentată (fișa

medicală a bolnavului de staționar nr.4769, 15 clișee radiologice), la cet. Postolachi Nina

Vasile, a.n. 1960, s-au depistat următoarele leziuni corporale: fracturi închise cu

deplasarea fragmentelor a diafizei osului ulnar ale antebrațului drept și stâng, care au

fost produse prin mecanism de lovire cu corp (- uri) contondent (- e), posibil in timpul și

circumstanțele indicate în cauza penală ( 27.10.2014), se califică atât separat cât și în

ansamblu ca vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată (peste 3

(trei) săptămâni).”(f.d.159-163, vol. I).

Totodată, se atrage atenția că, în raportul de expertiză medico-legală în comisie

Nr.374 din 17 mai 2016 se indică: „30.10.2014 ora 12.05-12.45 Protocol operator

nr. 258-259. Denumirea operației: OSM ambelor ulne cu placi și șuruburi. Descrierea

operației: Decubit dorsal. Aseptizarea și izolarea cîmpurilor operatorii. Două incizii

l=12,0cm.pe suprafețele mediale a ambelor antebrațe. Hemostază. Revizie. Am redus

fracturile și am aplicat 2 plăci 1/3 tubulare a cîte 6 orificii fiecare fixate cu cîte 5 șuruburi

diametru 3,5. Lavaj cu antiseptice. Sutura pe straturi. Pansament aseptic.

31.10.2014 Vizita ș/secției. Starea generală relativ satisfăcătoare. Acuze dureri

moderate în regiunile postoperatorii…” (f.d.162, vol. I).

La fel, Colegiul menționează și extrasul din Fișa medicală a bolnavului de staționar

nr.9800, Postolachi Nina, din care rezultă că, la data de 05 iunie 2015 a fost efectuată

intervenția chirurgicală principală cu prelevarea de os pentru grefa din crista iliaca

dreapta, ablația construcțiilor metalice deteriorate ale ulnei ambelor antebrațe și

externată la data de 18 iunie 2015 din secția Ortopedie și traumatologie nr.2 cu

diagnosticul: „Fractura diafizei 1/3 medie a ulnei ambelor antebrațe. Stare după

osteosinteza cu plăci. Deteriorarea fixatoarelor metalice.” (f.d.124, vol. I)

Reieșind din materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că, prima instanță nici nu

a cercetat documentele indicate supra, doar au fost transcrise din rechizitoriu în

sentința sa (f.d.132-133, vol. II, f.d.97-98, vol. I), iar instanța de apel, la rândul său, a

notat că: „…instanța de fond a aplicat pedeapsa inculpatului Postolachi Teodor Ion, luînd

8

în considerare caracterul și gradul prejudiciatul al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul

celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, …”.

(f.d.177, vol. II).

Totodată, considerând că, „...pedeapsa penală are drept scop reeducarea

condamnatului, aceasta din urmă nicidecum nu trebuie să creeze careva suferințe fizice și

psihice, persoanelor atrase la răspundere penală, fapt care denotă că sancțiunea dată va

avea un efect pozitiv asupra conștientizării de către inculpat a pericolului social al

acțiunilor comise.” (f.d.178, vol. II), ceea ce în speța dată, nu este aplicabil, ținând cont

de circumstanțele de fapt stabilite, de acțiunile întreprinse de către inculpat la

săvârșirea infracțiunii imputate, de gradul prejudiciabil al infracțiunilor și pericolul

social al persoanei vinovate. Or, din materialele cauzei, rezultă că inculpatul a comis

infracțiunea în prezența colaboratului de poliție Chișlari Vitalie.

Astfel, instanțele de fond au ignorat totalmente suferințele fizice și psihice cauzate

părții vătămate în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului Postolachi T., prin ce și se

exprimă caracterul și gradul prejudiciatul al infracțiunii săvârșite, caracterul și mărimea

daunei prejudiciabile. Mai mult ca atât, despre intervențiile chirurgicale și suferințele

sale, partea vătămată a declarat în ședința de judecată a instanței de apel, iar inculpatul

a recunoscut că într-adevăr i-a fracturat ambele mâini părții vătămate (f.d.166, vol. II).

8.2. La fel, instanța de recurs concluzionează, că nu pot fi admise nici soluțiile

instanțelor de fond referitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, or, acestea

au ignorat prevederile art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, care expres indică că,

o dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot

sau în parte, ori o respinge.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit menționează, că în conformitate cu

prevederile art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal

poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate

prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale

nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură

cu săvârșirea acesteia.

Potrivit art. 219 alin.(4) Cod de procedură penală, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerație

suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în

viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul

rudelor apropiate etc.

Potrivit dispoziției art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală acțiunea civilă în

procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului

ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării

judecătorești.

Aliniatul 2 al aceleiași norme procesual-penale prevede că acțiunea civilă se

înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care

urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de

acțiunile învinuitului, inculpatului.

Din materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că, în baza ordonanței organului de

urmărire penală din 11 noiembrie 2014 partea vătămată Postolachi Nina a fost

9

recunoscută în calitate de parte civilă, ținând cont, că prin infracțiune a suferit un

prejudiciu material sau moral în sumă de 10.000 lei (f.d.24, vol. I), fiind anexate și

bonuri de la Spitalul municipal și de la SRL „Remedprip-Farm”, or. Drochia (f.d.25-28,

vol. I). Ulterior, fiind depusă cerere, în care s-a indicat că a cheltuit pentru lecuire în

spitalul mun. Bălți suma de 7530,94 lei, apreciind și paguba morală la 300.000 lei

(f.d.85, vol. I).

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, partea civilă a înaintat cerere de

chemare în judecată privind recuperarea prejudiciului material și moral, solicitând

încasarea de la Postolachi T. a prejudiciului material în sumă de 6329,42 euro și

11328,09 lei și moral în sumă de 500 000 lei, fiind anexate documente în acest sens,

precum: bonuri de plată privind procurarea medicamentelor; chitanțe de la Spitalul

Universitar din Bologna, cu traducerea acestora; cheltuieli pentru deplasare și

transport (f.d.171-216, vol. I).

Însă, prima instanță în hotărârea sa nici nu a menționat despre prejudiciul

material cauzat părții vătămate, reieșind din documentele prezentate și anexate la

materialele cauzei penală, lăsându-le fără apreciere, astfel că, în decizia instanței de

apel lipsește motivarea soluției în ce privește acțiunea civilă în partea solicitărilor de

încasare a prejudiciului material, fiind indicată doar fraza: „Cu referire la acțiunea civilă

privind încasarea prejudiciului material, instanța de judecată concluzionează că,

urmează a fi admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor de ordin

material să decidă instanța în ordine civilă.” (f.d.134, vol. II).

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit atestă și faptul că, probele administrate în

cadrul cercetării judecătorești nici nu au fost indicate în sentință, ceea ce este

inadmisibil, or, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței

de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

La fel, instanța de recurs subliniază că, în conformitate cu 387 alin. (3) Cod de

procedură penală, în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate

să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

În speța dată, n-a fost specificat faptul că aceasta a fi prezentat un caz excepțional,

care ar face imposibilă soluționarea acțiunii civile, în condițiile când partea vătămată a

anexat la cererea sa de chemare în judecată toate probele care ea a considerat a fi

necesare pentru soluționarea acesteia, or, instanța de apel a susținut concluzia primei

instanțe doar printr-o frază generală: „Cu referire la prejudiciul material solicitat de

către avocatul Alexandru Covdii în interesele părții-vătămate Nina Postolachi, instanța de

apel consideră că soluția instanței de fond este corectă, or, întru soluționarea chestiunii

respective și concretizarea sumei solicitate prin acte confirmative acesta urmează a fi

soluționată în ordinea civilă.” (f.d.179, vol. II).

8.3. De asemenea, Colegiul lărgit menționează și faptul că, nu este acceptabilă

nici motivarea instanței de apel în ce privește prejudiciul moral, indicând că: „Colegiul

penal consideră că, soluția instanței de fond, prin care a încasat de la Postolachi Teodor

XXXXX în beneficiul lui Postolachi Nina prejudiciul moral în sumă de 120000 (una sulă

douăzeci mii) lei, este eronată și neîntemeiată…

10

Colegiul, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate

persoanelor vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura

în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate, ținând cont de aceste

împrejurări, urmărind scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire tară just temei, consideră că suma de 30000 (treizeci de mii) lei o

despăgubire echitabilă pentru daune morale cauzate părții vătămate Nina Postolachi.”

În acest sens, instanța de recurs consideră necesar de a reitera prevederile

art. 1423 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție

al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Or, în speță, instanțele ierarhic inferioare nici nu au indicat caracterul și gravitatea

suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, or, acestea nici nu au cercetat

documentele medicale, potrivit cărora partea vătămată a fost imobilizată un timp

îndelungat, durerile suportate la ambele mâini, care i-au fost fracturate, aplicându-i-se

în urma a două intervenții chirurgicale plăci și șuruburi, și cu recomandarea medicilor

și evidenta imposibilitate de a lucra (f.d.124; 162, vol. I), fără a avea o sursă de

existență, în plus, ținând cont de caracterul vătămărilor corporale cauzate părții

vătămate, Colegiul lărgit atrage atenția și la faptul, că partea vătămată nu a avut

posibilitatea sa se deservească personal pe sine, având ambele mâini fracturate, însă

aceste aspecte ale cauzei au fost ignorate de către instanțe.

Colegiul lărgit menționează că, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori

pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra

persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale

susceptibile de a fi despăgubite în mod rezonabil, care au fost cauzate prin fapta

săvârșită de inculpat, precum și să se țină cont și de toate consecințele acestora, așa

cum rezultă din actele medicale ori și alte probe administrate în cauză, iar mărimea

compensației pentru prejudiciul moral urmează a fi echitabilă și proporțională

suferințelor cauzate părții vătămate.

În așa mod, Colegiul lărgit atestă, că concluziile instanțelor ierarhic inferioare, ce

țin de soluționarea acțiunii civile în speță sunt neîntemeiate, or, modul în care a

soluționat instanța de apel acțiunea civilă, afectează grav dreptul părții vătămate la un

proces echitabil, prevăzut de art.6 CEDO.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide, că soluția adoptată de

către instanța de apel în partea stabilirii pedepsei este contrară prevederilor legale,

astfel, instanța de apel, judecând cauza dată, a comis erorile de drept prevăzute în art.

427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, la care se face referire în recursul

declarat de avocatul Covdii Alexandru în numele părții vătămate Postolachi Nina, erori

ce nu pot fi corectate de către instanța de recurs, deci există temeiuri de casare a

soluției adoptate de către instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar a casa parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017, în cauza penală

în privința lui Postolachi Teodor, în latura penală în partea stabilirii pedepsei și în

11

latura civilă, și a dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legale

asupra motivelor indicate în apel de partea apărării, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, precum și de practica judiciară constantă, de jurisprudența CtEDO, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Covdii Alexandru în numele părții

vătămate Postolachi Nina, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 06 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Postolachi Teodor XXXXX,

în latura penală în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, și se dispune rejudecarea

cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată integral la data de 28 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Cobzac Elena

Judecător Boico Victor

12