1ra-2131/19 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-2131/19 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2131/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

4 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul delegat în procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, și de

avocata Corpaci Olga în numele părții vătămate Costețchi Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

POSTOLACHI Nicolae XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.04.2017 – 15.05.2017;

Instanța de apel:

1) 07.06.2018 – 28.06.2018;

2) 19.12.2018 – 10.07.2019 rejudecată cauza;

Instanța de recurs:

1) 13.08.2018 – 06.11.2018 trimis la rejudecare;

2) 27.09.2019 – 04.12.2019.

c o n s t a t ă:

Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, la

4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art.90 Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral, a fost admisă parțial cu

încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Costețchi Mihail a sumei de 20.000

lei cu titlu de prejudiciu moral.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Costețchi Mihail

a sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată a fost

respinsă.

1

la 13 martie 2017, aproximativ la ora 01:00, aflându-se în preajma clădirii din

XXXXX, încălcând grosolan ordinea publică și acționând cu obrăznicie deosebită, în

cadrul conflictului apărut între el și Costețchi Mihail, a efectuat trei împușcături cu

un pistol pneumatic, de model „Baical” cu nr. XXXXX, în direcția capului ultimului,

una din care i-a cauzat lui Costețchi Mihail o plagă contuză la nivelul capului,

provocându-i astfel vătămări corporale ușoare.

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Postolachi Nicolae să fie condamnat în baza art.art.27, 145 alin.(1) Cod

penal, la 11 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

A încasa din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 168 lei.

În motivarea cerințelor sale procurorul a indicat că, în cadrul cercetării

judecătorești, a fost probată intenția lui Postolachi Nicolae de al omorî pe Costețchi

Mihail, însă din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs

efectul, dat fiind faptul că ghiuleaua din metal, l-a rănit în regiunea capului în partea

stângă dar nu în ochi sau alt organ vital. La fel, intenția nu a fost dusă până la capăt

din motiv că inculpatul a fost imobilizat de către partea vătămată și deposedat de

pistol.

Concluzia instanței precum că în acțiunile lui Postolachi Nicolae sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, este neîntemeiată, or,

conform probelor administrate, se constată că Postolachi Nicolae, fiind în stare de

ebrietate și deținând la el un pistol, intenționat țintește în regiunea capului lui

Costețchi Mihail și efectuează trei împușcături.

În cadrul procesului penal nu a fost constatat faptul că acțiunile lui Postolachi,

în momentul efectuării împușcăturilor, erau îndreptate la încălcarea grosolană a

ordinii publice, din contra, acestea erau îndreptate spre omorul unei persoane,

încălcând în același timp și ordinea publică.

A mai indicat acuzatorul că, la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de

circumstanțele cauzei și personalitatea celui vinovat, greșit aplicând în privința

inculpatului prevederile art. 90 Cod penal. Ca circumstanță atenuată la stabilirea

pedepsei, instanța a luat în considerație: prezența unui copil minor la întreținere.

Circumstanțe agravante instanța nu a stabilit și nici nu a luat în considerație că

Postolachi Nicolae anterior a mai comis o infracțiune cu intenție. De către instanță nu

au fost constatate careva circumstanțe care ar permite a considera că inculpatul v-a

putea fi reeducat și corectat nefiind izolat de societate. Conform materialelor cauzei

penale Postolachi Nicolae a comis cu intenție o infracțiune deosebit de gravă, care a

cauzat părții vătămate un prejudiciu material și moral. După comiterea infracțiunii,

inculpatul nu a întreprins careva acțiuni în scopul reparării prejudiciului cauzat.

2

Astfel, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru

comiterea unei infracțiunii cu un grad de prejudiciabilitate sporit, nu va fost atins

scopul principal, și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat,

precum și de către alte persoane și nu va fi restabilită echitatea socială.

Totodată, de către acuzare a fost solicitată încasarea de la inculpatul a

cheltuielilor judiciare în sumă de 168 lei, suportate de către stat la efectuarea

expertizelor medico-legale.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

3.1 Avocatul Corpaci Olga în numele părții vătămate Costețchi Mihail a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Postolachi Nicolae să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.27, 145

alin.(1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse în limitele sancțiunii normei date.

A dispune încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Costețchi Mihail a

prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei și suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistență juridică.

În motivarea cerințelor sale apelantul a invocat că, prin probele administrate,

care au fost verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, organul de urmărire

penală a constatat vinovăția lui Postolachi Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzută

de art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal.

În urma săvârșirii infracțiunii, inculpatul a cauzat părții vătămate suferințe

fizice și psihice enorme, iar comportamentul inadecvat al autorului infracțiunii, care

nu a contribuit la reabilitarea victimei infracțiunii, astfel, suma de 50.000 lei cu titlu

de prejudiciul moral este rezonabilă și echitabilă.

fost admise apelurile, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Postolachi Nicolae, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 4 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei, examinând probele administrate

din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în

3

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, just reîncadrând acțiunile inculpatului în baza

art.287 alin.(3) Cod penal.

Sub acest aspect, instanța de apel a reiterat că în cazul de față obiectul

infracțiunii de huliganism și-a găsit deplină confirmare, în situația în care s-a

confirmat integral faptul că Postolachi Nicolae, s-a exprimat cu cuvinte necenzurate

în adresa părții vătămate Costețchi Mihail și a efectuat trei împușcături în direcția

acestuia cu pistolul pneumatic, iar faptul dat a fost confirmat nu doar de către partea

vătămată, dar și de către martorul Sofronescu Cristi.

Așa dar, în acest context, instanța de apel a reținut că, deși, s-a confirmat faptul

că inculpatul s-a adresat cu cuvinte necenzurate în adresa părții vătămate, indicând

ultimului să-l urmeze mai la deal de str. Burebista, fapt ce și partea vătămată a făcut

fără vreo rea intenție, or, acesta în cadrul cercetării judecătorești a menționat că s-a

deplasat după inculpat pentru că nu a considerat că se va solda cu careva urmări

periculoase. Faptul comportamentului agresiv în continuare al inculpatului Postolachi

Nicolae a fost confirmat și de martorul Cernoivan Nicolae, care a indicat că, băiatul

care a aplicat arma și prietenul acestuia, au început să se comporte neadecvat, au

început să-i înjure cu cuvinte necenzurate și au încercat să părăsească locul faptei, au

devenit agresivi. Atunci, martorul în cauză, a scos mijlocul special - balon de gaz

lacrimogen și pentru a efectua reținerea lor și evitarea părăsirii de la fața locului, până

la sosirea poliției, a aplicat gaze lacrimogene ambelor persoane, adică inculpatului

Postolachi Nicolae și prietenului acestuia Popov Mihail.

Ca confirmative la acest capitol au fost reținute și relatările martorului Florea

Dumitru, care în cadrul cercetării judecătorești a relatat că, Postolachi Nicolae, la

sosirea lor la fața locului, se afla pe bordură așezat jos. În apropierea lui se afla și

Costețchi Mihail și tot în acel timp s-a apropiat a treia persoană care a înțeles că este

împreună cu Costețchi Mihail și i-a predat colegului Cernoivan Nicolae, un pistol

pneumatic, indicând că acesta este a lui Postolachi Nicolae și că acesta a efectuat două

sau trei împușcături în Costețchi Mihail.

La fel, prin declarațiile martorului Florea Dumitru a fost confirmat

comportamentul agresiv al inculpatului, care a indicat că, la sosirea lor, când colegul

Cernoivan Nicolae, a încercat să afle despre circumstanțele cauzei, Postolachi Nicolae

și încă o persoană au manifestat un comportament inadecvat, adresând cuvinte

necenzurate colegului și bruscându-l prin împingere, în legătură cu acest fapt față de

aceștia Cernoivan Nicolae a aplicat gaz lacrimogen, în urma căruia ultimii s-au liniștit.

Referitor la declarațiile martorului Rusu Daniela, instanța de apel a indicat că,

acesta a fost martorul nemijlocit a circumstanțelor privind lovirea inculpatului, dar nu

și atunci când inculpatul a efectuat împușcături din pistol.

Tot la caz, instanța de apel a apreciat critic afirmațiile martorului Popov Mihail

precum că, la ziua de 13 martie 2017 nu a văzut la Postolachi Nicolae careva arme și

este sigur că acesta nu avea asupra sa o armă, deoarece l-a văzut fără haina de sus

îmbrăcat și consideră că, dacă deținea arma asupra sa, avea să o vadă, or, aceste

4

afirmații sunt combătute prin declarațiile părții vătămate Costețchi Mihail, care a

declarat că, a văzut cum Postolachi Nicolae, înainte de a trage din armă, a scos-o din

buzunarul scurtei, din regiunea pieptului.

Totodată, din declarațiile martorului Rusu Daniela rezultă că Postolachi era

îmbrăcat într-o cămașă albă, pantaloni întunecați, pantofi, iar când a ieșit din local

avea îmbrăcată o scurtă de culoare întunecată.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, acțiunile inculpatului Postolachi

Nicolae sunt corespunzătoare doar infracțiunii de huliganism, atâta timp cât nu au fost

administrate careva probe certe care să confirme existența intenției directe a

inculpatului de omor a părții vătămate Costețchi Mihail, de vreme ce însuși aceasta,

a indicat că inculpatul, inițial s-a exprimat în adresa sa cu cuvinte necenzurate în

rezultatul conflictului avut în interiorul localului „VD”, manifestat prin atingerea unul

față de altul. Ulterior, aflându-se afară, inculpatul i-a comunicat părții vătămate să-l

urmeze mai la deal de local, în procesul căruia, pe drum, au fost efectuate împușcături

din pistol pneumatic, ca rezultat partea vătămată s-a ales cu leziuni corporale ușoare,

și această împrejurare arată clar întrunirea agravantei „aplicarea violenței” în privința

lui Costețchi Mihail.

Mai mult, în cazul tentativei de omor, inculpatul întreprinde acțiuni directe,

îndreptate spre atingerea scopului inițial, care însă din motive independente de voința

sa, nu au dus la rezultatul scontat, situație lipsă la caz, or, de la bun început, conform

materialelor și probatoriului administrat, s-a confirmat pe deplin încălcarea grosolană

a ordinii publice de către inculpat, însoțită de aplicarea violenței, în situația în care,

inculpatul a început să împuște atunci, când partea vătămată Costețchi Mihail și

prietenul acestuia, Sofronescu Cristi, aflându-se în urma inculpatului și Popov Mihail,

a observat că din urmă se adunau cât mai multe persoane, care mergeau după ei

strigând să stea și să nu plece. În situația dată, au început să fugă, iar Popov Mihail a

sunat la poliție, fapt confirmat prin extrasul din registrul de evidență nr.2 al IP

Botanica.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a constatat elocvent că, inițial

inculpatul inițiind un conflict cu partea vătămată, a aplicat față de acesta arma

pneumatică, ulterior, fără intenția de a-l omorî, având în vedere că, a nimerit în partea

vătămată tocmai din a treia oară, deoarece, acesta a aplicat arma din mers, fugind de

la partea vătămată, care l-a rândul său, nu a considerat acțiunile inculpatului, fiind de

caracter real privind comiterea omorului. Or, victima, după efectuarea în adresa lui a

primei împușcături, nu s-a oprit, nu a plecat de la fața locului, ci intenționat l-a urmat

pe inculpat în vederea imobilizării acestuia, ceea ce denotă că victima nu a recepționat

ca fapt real comiterea unei acțiuni privind lipsirea acestuia de viață, în situația în care,

partea vătămată, în cadrul cercetării judecătorești nu a declarat că în acel moment a

avut careva sentimente de frică, temere sau neliniște.

Mai mult, Costețchi Mihail a comunicat că și-a dat seama, că arma aplicată de

către inculpatul este una pneumatică după prima tragere.

5

Instanța de apel a menționat că, deși organul de urmărire penală a înaintat lui

Postolachi Nicolae învinuirea în baza art.art.27, 145 Cod penal, în cadrul cercetării

judecătorești s-a dovedit cu certitudine că, prin acțiunile inculpatului, acesta nu a avut

intenția de omor a părții vătămate, în situația în care, inculpatul nu a provocat părții

vătămate careva sentimente de temere, frică.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a indicat că, deși, prima

instanță corect a reîncadrat acțiunile inculpatului conform prevederilor art. 287 alin.

(3) Cod penal, iar pentru fapta comisă cu intenție, i-a stabilit o pedeapsă sub formă de

închisoare, aceasta eronat a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, în

situația în care nu au fost luate în considerație circumstanțele cauzei în raport cu

personalitatea inculpatului.

Astfel, cu trimitere la prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, instanța de

apel, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se califică ca gravă, de

persoana inculpatului Postolachi Nicolae, care nu are antecedente penale deși anterior

a fost condamnat, nu și-a recunoscut vina, nu se află la evidența medicului narcolog

și psihiatru, lipsa circumstanțelor atenuante sau agravante, a menținut în privința

inculpatului pedeapsa închisorii, având în vedere circumstanțele comiterii faptei

ilegale, și anume locul public, încălcarea ordinii publice, folosirea armei și efectuarea

a trei împușcături.

Astfel, instanța de apel a considerat că aplicarea unei pedepse reale privative

de libertate pe termen de 4 ani, este oportună și proporțională infracțiunii comise, cât

și urmărilor prejudiciabile survenite în urma acestor acțiuni ilegale, iar aplicarea în

privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, nu v-a fi nici rațională și nici

proporțională acțiunilor comise.

Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată

în sumă de 168 lei, instanța de apel a indicat că, procurorul nu a formulat și înaintat

conform art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, o acțiune civilă în cadrul

procesului penal, formulând cerințele corespunzătoare, limitându-se la înaintarea unei

cerințe verbale și nemotivate, privind încasarea din contul lui Postolachi Nicolae a

cheltuielilor pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară, privind constatarea

gravității vătămărilor a părții vătămate Costețchi Mihail și respectiv inculpatul.

Totodată, cu trimitere la prevederile art. 143 alin. (2), 227 Cod de procedură

penală, instanța de apel a menționat că, cheltuielile pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză judiciară nu pot fi dispuse spre încasare din contul lui Postolachi Nicolae,

de vreme ce norma de drept prevede clar și explicit că acestea se compensează din

contul mijloacelor bugetului de stat, astfel fiind inadmisibilă încasarea cheltuielilor

vizate din contul inculpatului.

Instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe la capitolul

soluționării acțiunii civile înaintate de către partea vătămată Costețchi Mihail, cu

dispunerea încasării sumei de 20.000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 10.000 lei

cheltuieli pentru asistența juridică.

6

instanțele de fond, procurorul, avocatul Carpaco Olga în numele pîrții vătămate și

avocatul Frunze Alexei în numele inculpatului au contestat cu recurs ordinar, prin

care solicită casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.

6.1 Procurorul, în temeiul pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță în motivarea soluției

sale neîntemeiat a constatat că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în

prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal, indicând că organul de urmărire penală greșit

a încadrat acțiunile lui Postolachi Nicolae conform art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

argument reținut și de instanța de apel.

Acuzarea consideră, că decizia instanței de apel prin care au fost respinse

argumentele procurorului, invocate în cererea de apel referitor la faptul că probele

administrate în cadrul urmăririi penale, dovedesc faptul că, inculpatul a comis

infracțiunea de tentativă de omor, sunt neîntemeiate.

Acuzarea consideră că, instanțele de fond, incorect au stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și astfel eronat au recalificat acțiunile inculpatului Postolachi Nicolae

în baza art.287 alin.(3) Cod penal, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

necorespunzătoare materialului probator administrat.

În acest sens acuzarea menționează că, ambele instanțe nu au reflectat în

calificarea faptei, circumstanțele stabilite, și anume amenințările adresate de către

Postolachi Nicolae persoanelor care se odihneau în barul ,,VD” înainte de conflictul

iscat cu partea vătămată „că va împușca tot VD-ul” circumstanțe confirmate prin

declarațiile părții vătămate Costețchi Mihail.

Contrar concluziilor instanțelor de fond care au menționat că lipsește intenția

inculpatului de comitere a omorului, acuzarea remarcă faptul că, Postolachi Nicolae

intenționat a efectuat trei împușcături spre Costețchi Mihai, or, în cazul în care acesta

nu dorea producerea unor leziuni corporale, fiind la o distanța de partea vătămată,

putea evita producerea urmărilor mai grave, îndepărtându-se de partea vătămată.

Acuzarea consideră că, nu există temei de apreciere critică a declaraților părții

vătămate Costețchi Mihail care sunt consecutive și coroborează cu declarațiile

martorilor.

Instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului precum că, nu

se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate și să le considere neveridice și date

cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin întregul sistem de

probe cercetate în instanțele de fond, care combat în întregime versiunea inculpatului.

Urmează a fi reținut și specificul obiectului folosit de către inculpat în vederea

realizării intenției de omor a părții vătămate, or, obiectul este un pistol pneumatic,

care este un instrument ce poate produce rezultatul fatal prin utilizarea acesteia,

7

totodată, a profitat de faptul că partea vătămată nu s-a așteptat la acțiunile sale,

atacându-l pe neașteptate.

Totodată, acuzarea a contestat decizia și din motiv că, instanța a respins cererea

procurorului privind încasarea de la condamnat în contul statului a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare. Efectuarea anumitor cheltuieli

judiciare într-o cauză penală concretă, este condiționată de săvârșirea unei infracțiuni,

care impune desfășurarea acțiunilor de urmărire penală și a judecării cauzei, în

vederea aflării adevărului și aplicării pedepsei penale celui care a comis infracțiunea

cercetată, ca urmare, cheltuielile judiciare necesită a fi imputate făptuitorului, declarat

definitiv vinovat de săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția acestuia,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

6.2 Avocatul Corpaci Olga în numele părții vătămate, fără a invoca careva din

temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar hotărârile adoptate solicitând casarea acestora, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de judecată neîntemeiat și

contrar probelor administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată a recalificat

fapta incriminată lui Postolachi Nicolae din art. 27, 145 alin.(1) Cod penal conform

prevederilor art.287 alin.(3) Cod penal.

De altfel, din probele cercetate în procesul de judecată în opinia apelantului se

confirmă că Postolachi Nicolae a întreprins acțiuni nemijlocit îndreptate la comiterea

unui omor intenționat, acțiuni care nu au fost consumate din cauza unor circumstanțe

independente de voința făptuitorului.

La fel, apelantul consideră că Postolachi Nicolae prin comiterea tentativei la

omorul intenționat a părții vătămate Costețchi Mihail, i-a cauzat acesteia suferințe

fizice și psihice legate de starea de agravare a sănătății, din care motiv avocatul

solicită încasarea prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei, care este rezonabil și

echitabil.

6.3 Avocatul Frunze Alexei în numele inculpatului, în temeiul pct. 6), 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea

acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a concluzionat neclar și

neargumentat că, este neîntemeiată soluția primai instanțe privind aplicarea față de

inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, or, instanța de apel contrazicându-se a

constatat lipsa circumstanțelor agravante în privința inculpatului, că acesta nu are

antecedente penale și nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru

(circumstanțe favorabile inculpatului).

La fel, instanța de apel a indicat că urmează a se ține cont de prescripțiile

normelor legale cum ar fi: condițiile de viață ale familiei acestuia, urmările produse,

situația familială sau socială, etc., însă nu a menționat respectivele circumstanțe, și

anume că: inculpatul are un copil minor la întreținere; părții vătămate i-au fost cauzate

8

doar leziuni corporale ușoare, inculpatul este angajat în câmpul muncii și se

caracterizează pozitiv la locul de trai. De asemenea, de către instanța de apel nu s-a

luat în considerație că fapta imputată a fost săvârșită cu folosirea unui pistol

pneumatic, care este mai puțin periculos și se folosește de regulă pentru apărare,

precum și faptul că inculpatul s-a aflat în arest preventiv pe parcursul judecării cauzei.

Pe lângă aceasta, instanța de apel urma se țină cont și de comportamentul părții

vătămate în timpul conflictului cu inculpatul.

Astfel, recurentul susține că, instanța de apel nu a motivat inoportunitatea

aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu clauzele

conținute în dispoziția acestei norme de drept și circumstanțele indicate în sentință de

către prima instanță.

Totodată, instanța de apel nu a respectat prevederile art.art.66 alin.(2) pct.2) și

8), 103 alin.(3), 104 alin.(2) Cod de procedură penală, prin urmare, argumentul

instanței că inculpatul nu și-a recunoscut vina, este neîntemeiat, or, această

circumstanță constituie un drept legal al inculpatului și în cazul dat nu poate fi luată

în considerație la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare cu executarea reală.

Apelantul a menționat, că Curtea Europeană în jurisprudența sa, s-a pronunțat

în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga și alții v. Ungaria,

hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski v. Polonia, hotărârea din

22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în considerare alternativele

disponibile detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei închisorii (cauza Kyprianou

v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or, o pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Toate aceste argumente menționate atestă că decizia instanței de apel nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția de modificare a pedepsei stabilite

inculpatului de către prima instanță, în sensul agravării ei și ca rezultat instanța de

apel i-a aplicat ultimului o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale,

excluzând nejustificat și inechitabil prevederile art.90 Cod penal, aplicate față de

inculpat de către prima instanță, în raport cu situația de fapt existentă la data

condamnării lui, inadecvat și disproporțional în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale - restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât

și a altor persoane.

2018, s-a admits recursurile ordinare declarate de către procuror, avocatul Corpaci

Olga în numele părții vătămate Costețchi Mihail și de către avocatul Frunze Alexei în

numele inculpatului, s-a casat total decizia și s-a dispus rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9

judecând recursurile declarate în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele

invocate, Colegiul penal lărgit a considerat că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Din textul recursurilor declarate, rezultă că recurenții critică decizia instanței

de apel sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute de pct. 6), 10), 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și când faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportând materialele dosarului la criticele recurenților, Colegiul penal lărgit a

conchis că temeiul prevăzut de pct. 6) în coroborare cu temeiul prevăzute de pct. 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și-a găsit confirmare, iar pentru a statua

astfel s-a rezultat din raționamentele ce urmează.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora a fost pronunțată ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a

fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări

a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant;

dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate;

dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de

drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În acest context Colegiul penal lărgit a menționat următoarele.

Conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Astfel, potrivit rechizitoriului, Postolachi Nicolae a fost învinuit că, ,,…la data

de 13.03.2017, aproximativ ora 01:00, aflându-se în preajma clădirii din XXXXX,

în cadrul conflictului apărut între el și Costețchi Mihail, având scopul omorului

intenționat a unei persoane, a scos un pistol pneumatic de model ,,Baical” cu nr.

XXXXX, pe care l-a îndreptat în față lui Costețchi Mihail, efectuând trei împușcături

în direcția capului, una dintre care i-a cauzat ultimului o plagă penetrată în regiunea

temporal pe stâng, însă din cauze independente de voința făptuitorului aceasta nu și-

a produs efectul, dat fiind faptul că partea vătămată și martorul ocular l-au

imobilizat.

10

Astfel prin acțiunile sale intenționate, Postolachi Nicolae, a comis tentativă la

omorul intenționat a unei persoane, infracțiune prevăzută de art.art.27, 145 alin.(1)

Cod penal”.

Prima instanță a recalificat acțiunile inculpatului în baza art.287 alin.(3) Cod

penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită cu aplicarea armei

și a constatat următoarea faptă ,,Postolachi Nicolae, la 13 martie 2017, aproximativ

la ora 01:00, aflându-se în preajma clădirii din XXXXX, încălcând grosolan ordinea

publică și acționând cu obrăznicie deosebită, în cadrul conflictului apărut între el și

Costețchi Mihail, a efectuat trei împușcături cu un pistol pneumatic, de model

„Baical” cu nr. XXXXX, în direcția capului ultimului, una din care i-a cauzat lui

Costețchi Mihail o plagă contuzia la nivelul capului, provocându-i astfel vătămări

corporale ușoare”, soluție care a fost menținută prin decizia instanței de apel.

În acest context, Colegiul penal lărgit a reținut că, instanțele de fond au depășit

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, or, fapta imputată prin rechizitoriu nu

conține careva elemente ale infracțiunii de huliganism (încălcarea grosolană a ordinii

publice, acționare cu o obrăznicie deosebită sau loc public).

Conform art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală, modificarea învinuirii în

instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului

și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării

situației inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul

de procedură penală.

În acest sens instanța de recurs a menționat și practica CtEDO care în cauza

Adrian Constantin c. României (hotărârea din 12.04.2011) a amintit că, echitatea unei

proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Dispozițiile art.6 § 3 exprimă

necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației” aduse persoanei în

cauză. Actul sesizării joacă un rol determinant în urmărirea penală: după notificare,

persoana trimisă în judecată este oficial înștiințată în scris cu privire la temeiul legal

și factural al acuzațiilor care i se aduc. Art.6 § 3 lit. a) îi recunoaște acuzatului dreptul

de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzației, adică la faptele materiale de care

este acuzat și pe care se bazează acuzația, dar și încadrarea juridică a faptelor, și

aceasta în mod detaliat.

Sfera de aplicare a acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui

mai general drept la un proces echitabil garantat la art. 6 § 1 din convenție. În materie

penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unui acuzat, și

deci cu privire la încadrarea juridică pe care instanța o poate reține împotriva sa, este

o condiție esențială a echității procedurii. Dispozițiile art. 6 § 3 lit. a) nu impun nici o

formă deosebită de informare a acuzatului cu privire la natura și cauza acuzației care

i se aduce. În sfârșit, există o legătură între lit. a) și b) de la art. 6 § 3, iar dreptul de a

11

fi informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului

acuzatului de a-și pregăti apărarea.

Instanța care consideră că, încadrarea juridică dată faptelor prin actul de

trimitere în judecată trebuie modificată, trebuie să solicite părților să își prezinte

observațiile cu privire la acest subiect și să transmită inculpatului faptul că are dreptul

de a solicita examinarea cauzei la sfârșitul ședinței sau amânarea ședinței pentru a-și

putea pregăti apărarea. Garanțiile procedurale menționate anterior se aplică oricărei

schimbări de încadrare juridică, indiferent de elementul infracțiunii (legal, material

sau moral) vizat.

Astfel, în speță, instanțele de fond au dispus recalificarea faptei imputate prin

rechizitoriu fără a ține cont de prevederile art.325 Cod de procedură penală, prin ce

au depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal al instanței de recurs a constatat

că în speța discutată și-a găsit confirmare temeiurile prevăzute în art. 427 alin.(1) pct.

6), 12) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”, ceea ce a

dus la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel

urmează să țină cont de motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de

casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de

procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să

examineze sub toate aspectele circumstanțele de fapt ale cauzei și judecând cauza să

țină cont de motivele invocate în recurs, să aprecieze toate probele în mod separat și

ulterior în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, precum și să cerceteze

minuțios aspectele învinuirii înaintate, iar în dependență de concluzia formată să

adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417, 436

alin. (2) Cod de procedură penală.

apelurile procurorului și avocatului Corpaci Olga în numele părții vătămate au fost

respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

legal și justificat a reîncadrat acțiunile lui Postolachi Nicolae în temeiul art. 287 alin.

(3) Cod penal, or, instanța de judecată poate reîncadra fapta incriminată inculpatului,

pentru care ultimul a fost pus sub învinuire, doar în situația când infracțiunea prin care

a fost reîncadrate acțiunile, nu este mai gravă decât infracțiunea de care este învinuit

prin rechizitoriu.

Instanța de apel a menționat că, fapta reținută de către instanța de fond în

acțiunile inculpatului este similară celei indicate de către acuzatorul de stat în

rechizitoriu, aceasta nu diferă după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii,

precum și nu afectează dreptul inculpatului la apărare, or atât ultimul cât și apărătorul

12

acestuia au invocat încă la etapa de urmărire penală că încadrarea juridică ar putea fi

făcută doar în baza art. 287 din Codul penal.

Astfel, curtea de apel consideră că reîncadrând fapta comisă de către

inculpat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, prima instanță nu a depășit limitele

învinuirii cauzei inculpatului, și nu i-a încălcat vreun drept procedural

acestuia.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că

corectarea și reeducarea condamnaților constă în extirparea mobilurilor

negative din conștiința lor, mobiluri care au determinat săvârșirea infracțiunii.

O pedeapsă inechitabilă poate fi doar un mijloc de reprimare cauzând noi

suferințe, corespunzător aceasta nu-și poate atinge scopul de corectare și

reeducare ci de generare a mobilurilor negative. Astfel, la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei a fost ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75- 77 Cod

penal, de graviditatea infracțiunii, de motivul acestuia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, prin urmare instanța de judecată a

argumentat riguros soluția la capitolul numirii pedepsei și a motivat hotărârea

pronunțată, invocând motive clare din care considerent a ajuns la concluzia

necesitării numirii inculpatului a pedepsei în formă de închisoare.

Instanța de apel în urma analizei complexe a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este

posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de 4 ani închisoare, or, pedeapsa

stabilită de instanța de fond a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

În același rând, instanța de apel a remarcat că aplicarea art. 90 Cod penal,

nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților

prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața

acestora.

Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare în mărime de 168 lei, pentru efectuarea rapoartelor de expertiză,

instanța de apel a respins ca nefondată, or, aceasta sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului, cheltuieli ce

urmează a fi trecute în contul statului.

De asemenea, instanța de apel a indicat că prin sentința contestată, a fost

dispusă admiterea parțială a acțiunii civile înaintate de partea vătămată, și a

fost dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a

prejudiciul moral în sumă de 20.000 lei și cheltuieli pentru asistența juridică

în sumă de 10.000 lei. Aceasta constituind o satisfacție echitabilă în raport cu

suferințele fizice și psihice cauzate părților vătămate prin infracțiune. Referitor

la cealaltă sumă , instanța de judecată justificat a dispus încasarea din contul

inculpatului pentru asistență juridică în sumă de 10.000 lei, având la baza bonul

13

de plată seria YL nr. 166090 din 10.04.2017, prin care s-a confirmat că

Costețchi Mihail a achitat CA „Corpaci Olga” cheltuieli în suma de 10.000 lei.

Corpaci Olga în numele părții vătămate au atacat-o cu recursuri ordinare,

solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10.07.2019.

11.1 Procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, invocând art. 427 alin. (1)

pct. 6), 12) Cod de procedură penală și solicitând casarea acesteia cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel, din motiv că eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

În recurs, recurentul menționează că:

- instanța de fond cât și de apel la adoptarea hotărârii contestate au stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, și, totodată, eronat au recalificat acțiunile

inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, dând faptei săvârșite

încadrarea juridică necorespunzătoare materialelor probatori administrate;

- instanța de fond și de apel nu au reflectat în calificarea faptei,

circumstanțele stabilite și anume amenințările adresate de către Postolachi

Nicolae persoanelor care se odihnea în barul „VD” înainte de conflictul apărut

cu partea vătămată;

- acuzarea remarcă că Postolachi Nicolae a avut intenția de comitere a

omorului, ce contravine concluziilor instanțelor inferioare;

- nu există temei de apreciere critică a declarațiilor părții vătămate care

sunt consecvente și coroborează cu declarațiile martorilor;

- s-a constatat că decizia Curții de Apel este afectată de o altă eroare de

drept procedural, admisă de altfel și de către instanța de fond. Astfel, nu s-a

ținut cont de faptul că cheltuielile judiciare suportate de către organul de

urmărire penală urmau a fi puse în sarcina inculpatului;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură

penală, a adoptat o hotărâre neîntemeiată în partea ce ține de reîncadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului de la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal la art.

287 alin. (3) Cod penal, inclusiv și în partea ce ține de respingerea solicitării

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată.

În contextul celor expuse, acuzarea de stat a considerat că instanța de apel

greșit a respins apelul declarat de către procuror, aceasta devreme ce

argumentele invocate în sprijinul soluției dispuse vin în contradicție

împrejurărilor de fapt și de drept.

11.2 Nefiind de acord cu decizia instanței de apel avocatul Corpaci Olga

în numele părții vătămate a contestat-o, solicitând casarea sentinței și deciziei

Curții de Apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, pe motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

14

A invocat că atât instanța de fond cât și cea de apel la adoptarea hotărârii

contestate incorect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept și eronat au

recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, dând

faptei săvârșite încadrarea juridică necorespunzătoare materialului probator

administrativ.

Contrar concluziilor ambelor instanțe de judecată care au menționat că

lipsește intenția inculpatului de comitere a omorului, acuzarea remarcă că

Postolachi Nicolae intenționat a efectuat trei împușcături spre Costețchi

Mihail, ori, în cazul în care nu dorea producerea unor leziuni corporale, putea

evita producerea urmărilor mai grave.

Analizând soluția adoptată în coraport cu circumstanțele de fapt și de

drept, recurentul a considerat că instanța de apel a aplicat o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, iar norma de drept aplicată la

adoptarea deciziei contravine hotărârilor de aplicare a același norme, date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

fără citarea părților, în baza motivelor invocate în recursuri și în raport cu actele

cauzei, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității acestora, pentru următoarele

considerente.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererilor de recurs depuse, instanța a făcut

verificările temeiurilor de casare invocate, în raport cu actele dosarului, constatând că

hotărârea recurată este conformă legii, fără a prezenta deficiențe, care să o afecteze,

mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de recurenți, care ar putea fi

luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția instanțelor de fond

adoptate pe caz.

Verificând materialele cauzei, Colegiul Penal constată că, temeiurile invocate de

recurenți, prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12), 16) Cod de procedură penală,

nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, inclusiv s-au înlăturat omisiunile reținute în Decizia

instanței supreme la examinarea anterioară a recursului ordinar după cum prevede art.

436 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal menționează că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă recurenții indicând această eroare

15

de drept, nu au concretizat care din aceste temeiuri le pun la baza cererlor de recurs și

prin urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, nu-și găsesc

confirmare la examinarea cauzei în recurs ordinar.

Instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) și 436 Cod de procedură penală,

s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelurile

declarate, fiind reflectate clar concluziile pe care se întemeiază soluția instanței de

apel în partea menținerii soluției primei instanțe în latura penală, întemeiată pe

cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate de ambele instanțe ierarhic

inferioare just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al corobororării lor, fără a manifesta o atitudine

selectivă față de probele administrate în prezenta cauză după cum indică recurentul,

ce denotă că instanțele de judecată nu au admis vreo eroare de fapt sau de drept ce ar

afecta legalitatea hotărârilor adoptate, fapt ce determină lipsa unor temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

De asemenea, Colegiul, analizând temeiul invocat de către avocatul părții

vătămate prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, consideră

că, în speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța de apel la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința lui Postolachi Nicolae și-

a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. 61,75, 76, 77 Cod penal.

Instanța de recurs constată că instanța de fond corect a stabilit în privința

inculpatului pedeapsa penală, care este echitabilă, legală și bine individualizată,

aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acesteia.

Concluzia instanțelor de fond corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor

de stabilire a pedepsei, aceasta fiind echitabilă, proporțională faptelor săvârșite și

individualizată conform prevederilor legale. Totodată, Colegiul penal reține că în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în măsură să

înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei

operațiuni. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care au fost valorificate în prezenta cauză.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

16

a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la concluzia

că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui Postolachi Nicolae

poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare.

Referitor la eroarea invocată de procuror prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul

concluzionează, că acest temei pentru declararea recursului ordinar de asemenea nu

și-a găsit confirmare la examinare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată

de recurent.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal, constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiuni care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul rînd,

prin intenție directă. Motivele acestei infracțiunii sunt motivele huliganice.

Din cele menționate mai sus în acțiunile inculpatului au fost reținute acțiuni

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor.

Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvîrșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se manifestă prin acostarea jignitoare

a persoanelor, precum și alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea

publică și liniștea persoanelor. Modalitatea de huliganism, reținută în acțiunile

inculpatului, presupune și aplicarea violenței asupra persoanelor.

Potrivit practicii naționale constante, prin sintagma „violență”, în sensul art. 287

Cod penal, se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale

sau a sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupun nici dereglarea de

scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Din materialele anexate rezultă că i-a fost cauzat lui Costețchi Mihail o plagă

contuză la nivelul capului, provocându-i astfel vătămări corporale ușoare. Pe lângă

acestea au fost luate în calcul circumstanțele, locul, persoana ce a săvârșit infracțiunea

și starea inculpatului.

La stabilirea armei de foc sau armei albe, instanțele de judecată țin cont

că, în conformitate cu art. 129 alin. (1) Cod penal, prin „arme” se înțeleg

„instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozițiile

legale”.

În cazul dat, Postolachi Nicolae a utilizat un pistol pneumatic cu balon de

gaze, pe care îl deține legal, care conform raportului de expertiză nu se referea la

categoria armelor de foc letale, prin urmare inculpatul înțelegea că nu putea să aplice

17

vătămări grave în cazul utilizării acestuia. Astfel, argumentul cu intenția la omor nu

este plauzibil și este lipsit de probe.

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că instanțele inferioare

corect au statuat că acțiunile lui Postolache Nicolae întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Cu referire la temeiul de recurs, invocat de recurent prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, ce stipulează că „norma de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție”, și anume hotărârii

pronunțate de Plenul CSJ nr. 4 din 19.06.2006, Colegiul penal atestă că nu este

relevant, fiind invocat eronat de recurent, or acesta nu a făcut referire la nici o

hotărâre din practica judiciară a Curții Supreme de Justiție în spețe similare,

care ar avea puterea lucrului judecat, dar a făcut referire la o hotărâre cu

caracter de recomandare, ce nu poate fi acceptat în prezenta speță de instanța

de recurs ordinar.

Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare, iar la

invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina probațiunii îi revine

recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la cauze concrete, trebuie

să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze similare, anterior a adoptat

soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, instanța apreciind just probatoriul administrat, specificând motivele

pe care și-a întemeiat soluția adoptată, iar argumentele din recursurile declarate de

procuror și partea apărării în acest aspect, sunt nefondate și prin urmare, prezenta

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursurilor declarate, pe motiv că acestea sunt vădit neîntemeiate.

Autorii recursurilor depuse au preluat argumentele din apelurile invocate

de ei, la care au primit răspuns detaliat prin decizia instanței de apel din 10

iulie 2019.

Conform prevederilor art. 325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei

în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire

și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii

în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

Sancțiunea art. 145 alin. (1) Cod penal prevede închisoare de la 10 la 15

ani, iar sancțiunea art. 287 alin. (3) din același cod este de la 3 la 7 ani

închisoare, deci în acest aspect concluziile instanței de apel referitor la

neagravarea situației inculpatului sunt legale.

Recurenții au preluat și formula Curții Supreme de Justiție din 06

noiembrie 2018, referitor la depășirea limitelor învinuirii, dar nu au dezvoltat-

o cu argumente plauzibile, ale cui drepturi procedurale au fost încălcate, care

18

drepturi și aceasta în situația în care partea apărării nu a contestat sub acest

aspect hotărârile în cauză, fiind de acord cu recalificarea acțiunilor și, deci,

considerând că nu au fost încălcate careva drepturi ale inculpatului, inclusiv și

dreptul la apărare. Deci și concluzia instanței de apel referitoare la nelezarea

dreptului la apărare a inculpatului sunt întemeiate.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor în partea ce

ține de stabilirea pedepsei, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală, iar temei pentru

casarea acesteia lipsesc.

În asemenea situație, instanța de recurs consideră că recursurile declarate

sunt vădit neîntemeiate și urmează a fi declarate inadmisibile.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul delegat în

procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, și de avocata Corpaci Olga în

numele părții vătămate Costețchi Mihail, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 iulie 2019, în cauza penală privindu-l pe Postolachi Nicolae

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 decembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

19