1ra-1679/2019 — art. 145 alin. 2 lit. a, j CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. a, j CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1679/2019 — art. 145 alin. 2 lit. a, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.1ra-1679/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
23 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir
Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Postolache Andrei, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019, în cauza
penală privindu-l pe
Postolache Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar
din XXXXX, domiciliat în XXXXX;
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
21.12.2018 – 23.01.2019 (prima instanță);
14.02.2019 – 17.04.2019 (instanța de apel);
17.07.2019 – 23.10.2019 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Edineț /sediul Ocnița/ din 23 ianuarie 2019, cauza
fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform
art. 364¹ Cod de procedură penală, Postolache Andrei a fost recunoscut vinovat de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal, fiindu-i
aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani cu ispășirea
pedepsei în penitenciar de tip închis.
S-a respins cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în
mărime de 46 927 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de
08.04.2018, la o oră nestabilită de organul de urmărire penală, Postolache Andrei,
aflându-se la domiciliul său situat în XXXXX, în urma consumului de băuturi
spirtoase cu consăteanul său Iurco Boris, fiind în stare de ebrietate, urmare a unui
conflict apărut spontan și apariției relațiilor ostile, reacționând agresiv la pretențiile
ultimului, din motive de răzbunare, dorind să demonstreze cruzime și posibilitatea
de a înjosi altă persoană, dându-și seama și înțelegând caracterul prejudiciabil al
1
acțiunilor sale, conștientizând că prin acțiunile sale pune în pericol viața acesteia și
că aceste acțiuni pot duce la moartea victimei, prevăzând urmările lor prejudiciabile
și admițând în mod conștient survenirea acestora, acționând intenționat, cu scopul
realizării intenției de a-1 omorî, cu ajutorul unui topor, i-a aplicat o lovitură lui Iurco
Boris în regiunea capului, provocând-i leziuni corporale grave, în rezultatul cărora
partea vătămată a decedat.
Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. a), j)
Cod penal – omorul săvârșit prin premeditare și cu deosebită cruzime.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri de către:
3.1 Procurorul în Procuratura r-nului Ocnița, Moraru Liliana, solicitând casarea
sentinței în latura ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, pronunțarea unei noi
hotărâri prin care de la inculpat să fie încasate în beneficiul statului cheltuielile de
judecată suportate în sumă de 46 927 lei, invocând că: art. 227 și art. 229 Cod de
procedură penală prevăd că cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite în
legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt
suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, a mai indicat că,
cheltuielile suportate au fost în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza
penală și au fost suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
3.2 Inculpatul Postolache Andrei, solicitând casarea parțială a sentinței,
pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai
blândă, invocând că: este hipertonic și are accese, fapt pentru care urmează
tratament.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019, s-
au respins ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță a respectat
normele procesuale, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu
din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția
inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. a), j) Cod penal.
În continuare, instanța de apel a considerat, că prima instanță la aplicarea
pedepsei penale, a respectat principiile generale și criteriile de individualizare a
pedepsei, dându-le deplină eficiență, precum și scopurilor pedepsei penale.
În acest sens, instanța de apel a mai indicat că, pedeapsa aplicată de prima
instanță este una echitabilă și legală, fiind ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvîrșite – infracțiune excepțional de gravă, scopul de omor al persoanei premeditat
și cu o deosebită cruzime, motivul de răzbunare, personalitatea celui vinovat (lipsa
antecedentelor penale, prezența încălcărilor contravenționale, caracteristica negativă
de la locul de trai, modul de viață, lipsa evidenței la medicul psihiatru și narcolog,
2
starea de sănătate etc.), prezența circumstanțelor atenunate și agravante, condițiile
acesteia de viață și influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui.
În privința solicitării procurorului de a încasa cheltuielile judiciare din contul
inculpatului, instanța de apel a statuat că, soluția primei instanțe de a respinge cererea
procurorului este una întemeiată și corectă, argumentele enunțate de procuror au fost
considerate ca fiind nefondate.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Vlas
Elena în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea parțială a deciziei,
cu emiterea unei noi hotărâri, invocând:
- inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră și nu i-a fost redus din
termenul pedepsei, cu toate că a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a
recunoscut vina și se căiește sincer de cele săvârșite;
- în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal, aplicându-
i o pedeapsă sub limita minimă;
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1)
pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat
dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind
vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că
instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite,
a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum
și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează
ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel
3
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își exprimă
dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de
recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept
prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede, că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține
că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de
recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.
Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în
urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se
constată că instanța de apel în decizia sa (f.d. 25 - 26 vol. II) corect și-a motivat
soluția privind aplicarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod
penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale,
prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii
săvârșite – excepțional de gravă, prezența circumstanței atenuante și lipsa celor
agravante, precum și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată
prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în
conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol.
Cât ține de motivele indicate în recurs precum că „inculpatului i-a fost aplicată
o pedeapsă prea aspră și nu i-a fost redus din termenul pedepsei, cu toate că a
contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a recunoscut vina și se căiește sincer de
cele săvârșite”, Colegiul penal nu le acceptă, or, instanța de apel în decizia recurată
a indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată(f.d. 25 – 26 v. II), a dat apreciere
tuturor circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurent și a luat în considerare
pericolul social al acțiunilor inculpatului și personalitatea inculpatului, stabilind o
pedeapsă în limitele Legii penale și echitabilă, ce corespunde atât principiului
proporționalității cât și scopului pedepsei penale, astfel se va asigura restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât în partea acestuia cât și a altor persoane.
Mai mult, Colegiul penal lărgit, indică că, nu poate fi acceptat argumentul
recurentului precum că „în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art. 79
Cod penal, aplicându-i o pedeapsă sub limita minimă”, or, instanța de recurs nu a
identificat careva circumstanțe care pot fi apreciate ca circumstanțe excepționale ce
permit aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.
4
Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea
argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu
se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le
acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în
pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.
6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate
fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate
de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar
recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vlas Elena în
numele inculpatului Postolache Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 17 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe Postolache Andrei
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 23 octombrie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
5